Psalm IV
E dreptul meu să mă înalț pe-o vorbă,
Vulcanul să presimt dacă absorbă,
Acolo-n gura lui, pe lavă, dacă sper
Înseamnă că iubirea eu încă o mai cer
Și Doamne, nu mi-o da, poți să întorci destinul,
În ceașca mea să oțetească vinul,
Curajul de-a înfrunta privirea ta mă tem,
Că poate să înflorească în blestem
Și-atunci, tu ai să râzi, cum râde luna nouă,
Ascunsă după norul care plouă!
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre vulcani
- poezii despre vin
- poezii despre timp
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre iubire
- poezii despre gură
- poezii despre frică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Iubirea mea ascunsă
Te caut ca pe-o nestemată prețioasă
comoara mea, doar de mine știută;
te visez prin nopți, o dulce crăiasă,
te caut ca pe-o uimire, tacită-duioasă.
Fragedă și pură, ești ființa grațioasă
tupilând în suflet dorința cea mută;
te caut, încă, ca pe-o ființă generoasă,
iubirea mea ascunsă și cu ochi de ciută.
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre suflet, poezii despre noapte, poezii despre generozitate, poezii despre dorințe sau poezii despre comori
Chiar de n-ai fi, Te-aș inventa
Chiar de n-ai fi, Te-aș inventa,
fii, Doamne, garanția mea
că am un punct de sprijin eu
în Duhul Tău de Dumnezeu
Doar cu iubirea Îți vorbesc
cuvintele se isprăvesc
și amuțesc, cuprinsă-n vrajă,
căci vieții Tu îi ești amiază
Prea multe-aș vrea să-Ți deslușesc,
de-aceea vorbele-amuțesc
Îți simt iubirea Ta din Cer
cum mă-nvelește pe lăicer
Și dintr-o dată mă înalț,
deși n-am scară și nici lanț
pe care Tu să mi-l întinzi
din cer neferecat cu grinzi
Și-această stare ca în cer
e, Doamne, tot ce eu îți cer
la pieptul tău imaginar
capul să-l țin o clipă doar
Odihna ceTu-mi dăruiești
e har din care poți să crești
și s-o ofer la rândul meu
prin harul tău de Dumnezeu
Fii, Doamne, Tu, iubitul meu!
poezie de Olga Alexandra Diaconu din Năstrapa nevăzută (28 august 2008)
Adăugat de Olga Alexandra Diaconu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre odihnă
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre inventatori
- poezii despre imaginație
- poezii despre cuvinte
Voiam să mă prefac în poezie
Dar nu mai am cuvinte-n care să sper
Și crucea mi-o o lacrimă nouă vie
Pe care urc să mă-apropii de Cer
catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie sau poezii despre cruce
Îmi socot de-a lungul vremii, anii
Sub privirea lunii-înmugurite
Îmi socot de-a lungul vremii, anii,
Plouă stele, plouă mărgărite
Și-mi dau rest: cincizeci de-mpărtășanii...
Am cărat lumină-n, întuneric,
Într-un rotcol înțesat de visuri.
Chiar de nu întotdeauna sferic,
Drumul meu, rănit de înțelesuri-
M-a purtat, cuminte, zi și noapte
Printre taine-ascunse de pupile
Tu, m-ai mângâiat ades cu șoapte:
- Hai că poți! Mai poți, copile!
Rostul inimii a fost să bată,
Când menirea mi-am știut: iubirea
N-a fost chip să mintă, să se-abată,
Cât sangvinul mi-a-nfășat simțirea.
Sub nesomnul lunii-înmugurite
Maica mea, mi-a dăruit blajinul!
Curg de-atunci, în ape liniștite,
Precum, Tu, mi-ai înzestrat destinul!
Îmi socot de-a lungul vremii, anii
Doamne-ți, mulțumesc! De-mpărtășanii!
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre stele, poezii despre mulțumire sau poezii despre mamă
Voluptatea naivității
Naivitatea mea urcă până la cer
și este sublimul la îndemîna fiecăruia,
oricine poate să-și petreacă o vacanță
în sufletul meu și
la adăpostul pleoapelor mele...
Ce plăcut e să mă las dominat
de naivitatea-mi des gustată
de către cei care nu cunosc încă această
splendoare a ființei!
Cum m-aș consola eu de violența
acestei lumi, dacă n-aș fi naiv?
Cum mi-aș mai deschide eu privirile
spre oameni, dacă n-aș avea
voluptatea naivității
și, dacă voi nu mi-ați tălmăci,
în scopuri nobile,
infinitul naivității mele?
Naivitatea mea, dragii mei,
e un fel de preludiu la orgă,
natura ei fiind însăși inima mea...
Doamne, dacă naivitatea mea
ar avea margini,
cum, oare, m-aș mai amesteca
indisolubil cu viața,
cum mi-aș mai putea acoperi, Miss,
tristețea visului final?
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naivitate, poezii despre violență, poezii despre vacanță, poezii despre tristețe, poezii despre sfârșit sau poezii despre senzualitate
Cîntecul ploaiei
Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă.
Cu ploaia ce cade, m-apasă
Durerea cea veche, cea nouă...
Afară e trist ca și-n casă, -
Plouă, plouă.
Plouă, plouă... -
Plouă cît poate să plouă...
Zadarnic vor cîntece clare
Ca florile umezi de rouă
Cei vecinic scutiți de-ntristare... -
Plouă, plouă.
Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Ființa mea și simțirea
Sufăr și plîng amîndouă...
Viața-și urmează-ndîrjirea...
Plouă, plouă.
Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Rapănă-n geamuri ca-n tobe...
Spintecă inima-n două
Cîntecul ploaiei de cobe... -
Plouă, plouă... -
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Alexandru Macedonski despre ploaie, poezii despre rouă, citate de Alexandru Macedonski despre rouă, poezii despre flori, citate de Alexandru Macedonski despre flori, poezii despre durere sau citate de Alexandru Macedonski despre durere
Fă-mă, Doamne...
Nu mă face Doamne, floare,
Frumoasă dar trecătoare;
Nu mă face nici albină,
Pot să zbor... da-s gospodină!
Nu mă face Doamne, cer,
Dacă nu mă lași să sper
În senin, din răsărit
Și până la asfințit.
Nici om nu prea vreau să fiu,
Fiindcă aflu prea târziu,
După ce, prea mult greșesc
Cum trebuia să trăiesc!
Fă-mă Doamne, un copac -
Nici bogat, dar nici sărac:
Iarna să mă odihnesc,
Primăvara-ntineresc.
Deși, n-aș vrea orice pom,
Să mă taie orice om;
Fă-mă Doamne, falnic brad
Cărui frunzele nu-i cad.
Chiar și-atunci când m-or tăia,
Voi sclipi de ziua Ta:
De Crăciun, strălucitor,
După care... pot să mor!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre copaci, poezii despre sărăcie, poezii despre moarte, poezii despre iarnă, poezii despre greșeli sau poezii despre frunze
Disprețul
Pentru anii mei amorul încă nu e! N-am iubit!
Am tot râs de chipu-i rumen, până-acum necontenit;
Fața lui trandafirie e curată născocire
Spusă poate-odinioară de-un poet, așa-n neștire,
Căci mai toți amorezații, care-n cale mi-au ieșit
M-au făcut să-mi piară pofta și dorința de iubit.
Fața lor este sau pală sau deodată înroșită
De-o roșeață ca de friguri, iar privirea rătăcită,
Ba aruncă-n orice parte fulger crunt, răutăcios,
Ba e fixă, sperioasă, neavând nimic frumos.
Într-a lor timiditate, dacă știu ca să roșească,
Mutra lor este stângace și încep să se prostească;
Gura lor nu zice-o vorbă, căci se tem c-or zice rău,
Halul acesta-ntotdeauna, m-a făcut să râd mereu.
Sunt prea tânără acuma! Poate mai târziu, vreodată
Să am milă și-ndurare de privirea lor speriată.
Iar baladele lor blânde, poate-odată să le-ascult,
Astăzi însă îmi par proaste și mă fac să râd mai mult.
Mi se spune că Amorul, mă va pedepsi odată,
Că târziu sau mai devreme, pe-o figură adorată,
Voi dori ca să văd jalea sau privirile de foc,
Care le resping acum și de care îmi bat joc.
Nu zic ba! E cu putință! Însă, până-atunci, întruna
De-a Amorului putere o să râd întotdeauna.
Acea zi, de-o fi să vie, dar de care mă-ndoiesc,
Este încă prea departe, pentru ca să mă-ngrozesc!
Așadar, cât mai sunt încă, în a vieții mele floare,
Nu risipiți a mele visuri! Ah! lăsați a mea candoare!
Voi, aceia care Amorul ne-ncetat mi-l lăudați
A mea dulce nepăsare, pentru ce să mi-o furați?
Când prin vârstă sunt femeie, iar prin inimă copilă,
Această clipă trecătoare nu mi-o luați făr' de milă!
Dați-mi voie, prin grădină, veselă să rătăcesc,
Să gonesc negrele visuri și să nu simt că roșesc.
Dați-mi voie, în pădure, să culeg crinul curat,
Floare albă, feciorească, ca și-un suflet nepătat.
De defectele femeii dați-mi voie a fugi,
Voi să fiu frumoasă, însă fără artă, făr-a ști
Farmecul ce naște-n mine și puterea ce o are
N-am nevoie a cunoaște! În dorința cea mai mare
De-a trăi în mulțumirea nedescrisă; c-am păstrat
A mea inimă ușoară și-al meu suflet nepătat!
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre femei, poezii despre curățenie, poezii despre vârstă sau poezii despre tinerețe
Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
Ce faci la ora când mi-e dor de tine
Și niciun fel de răni nu te opresc
Să-mi reconstitui trupul în ruine
Și să-mi refaci tot viciul omenesc?
Ești țipătul plăcerii îndrăznețe
Și te implor, ca într-un turn complex,
Să-mi regăsesc plăceri din tinerețe,
Să-mi pun cu moartea focul meu în sex.
Mi-e teamă de o vârstă fără milă
Când am să cad la pragul tău, înfrânt,
Și-ai să-mi dedici tandrețea ta umilă
Să mă mai scol nebun de la pământ.
Nu știu ce faci când eu îți caut gura,
Cu nebunia de soldat bătrân,
Ce-și vindecă în cer harababura
Și-mi dai motiv în viață să rămân.
Ce faci, adolescentă numai noapte?
Din jaful care n-are niciun rost,
Te recompun cu gust de mere coapte
Și nici nu știu, de fapt, ce fruct ai fost.
Eu te iubesc cu lipsa de rușine
A unei făr'delegi cu chipul tău
Și-atât cât te blestem, îmi este bine
Și-atunci când nu te simt, îmi este rău.
De sus, din avionul ce m-aduce
În vatra ta, te văd și te rescriu,
Ești condamnată la aceeași cruce
Pe care-mi este scris să mă simt viu.
Și nu-nțeleg ce poți acolo face
Fără întregul meu absurd blestem,
Hai, neagra mea, arată-te încoace
Și-aș vrea sorbindu-ți noaptea să mă tem.
Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
Iubirea mea, orgoliul meu e frânt,
Te gust pe nesimțite și mi-e bine
Și te găsesc intrată în pământ.
Eu simt că mor păzindu-te de toate
Și n-am să mai rezist măcar un ceas
Să te culeg din tot ce nu se poate
Și să mă-nchin la tot ce mi-a rămas.
O, negricioasă fără de lumină,
Mă tem că, într-o noapte, vei pleca
Și-atunci te rog, din marea mea ruină,
Închide viața mea cu viața ta.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere, poezii despre nebunie sau poezii despre înfrângere
Atâta timp cât îți menții poziția de căutător, de cel care fuge pe o "cale spirituală" după Sine, prin definiția acestui fapt înseamnă că Sinele e undeva, înainte, acolo, atunci, după ce, dacă etc. Dacă vătămătorul urmărește vânatul înseamnă că vânatul e deja înaintea lui, înseamnă o dualitate plină de o căutare frustrantă, gen: dacă pică, dacă nu pică? Tu ești Sinele, nu-l poți căuta pentru că nu-l poți pierde, de aceea este atât de simplu să recunoști Sinele chiar acum, dar nu cu gândul. Cu gândul poți recunoaște alte gânduri, după cum cu efemerul nu poți recunoaște decât efemerul. Realitatea Ultimă este că tu ești nenăscut.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre gânduri, citate despre vânătoare, citate despre timp sau citate despre realitate
N-am să migrez
N-am să migrez
Am puterea de-a rămâne
Lângă vulcanul nins
De cuvinte șoptite
Lupii au fugit
Indecent de rapid
Spre o lume care
Nu va fi niciodată a lor
N-am să migrez
Am tăria de-a înfrunta
Destinul și stupizenia
Trădărilor programate
Eu sunt veșnicia
Acestor locuri de poveste
Respirație și fior autentic
Românesc
poezie de Constanța Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre trădare, poezii despre ninsoare, poezii despre lupi sau poezii despre România
Dacă nu cer prea mult
- Ce-ai lua cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai și iad,
Ca să ții niște cursuri?
- O carte, o sticlă cu vin și-o femeie, Doamne,
Dacă nu-ți cer prea mult.
- Ceri prea mult, îți tăiem femeia,
Te-ar ține de vorbă,
Ți-ar împuia capul cu fleacuri
Și n-ai avea timp să-ți pregătești cursul.
- Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
O sticlă de vin și-o femeie.
Asta aș dori, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai și iad,
Ca să ții niște cursuri?
- O sticlă de vin și-o femeie,
Dacă nu cer prea mult.
- Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpățânezi,
E prea mult, ți-am spus, îți tăiem femeia.
- Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiați-mi vinul,
Mă moleșește și n-aș mai putea să-mi pregătesc cursul,
Inspirându-mă din ochii iubitei.
Tăcere, minute lungi,
Poate chiar veșnicii,
Lăsându-mi-se timp pentru uitare.
- Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai și iad,
Ca să ții niște cursuri?
- O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult, îți tăiem femeia.
- Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul și raiul,
Ori totul, ori nimic.
Aș face drumul dintre rai și iad degeaba.
Cum să-i sperii și să-i înfricoșez pe păcătoșii din iad,
Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalț pe drepții din rai,
Daca n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul și diferențele
De temperatură, luminozitate și presiune
Dintre rai și iad,
Dacă n-am vinul să-mi dea curaj?
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre iad, poezii despre cărți, poezii despre încăpățânare sau poezii despre școală
Și dacă plouă
moto: Toată viața noastră este
Doar o ambiguă poveste
În care nimeni nu te lasă să iei
Ceea ce vrei
--------------
Mi se pare noaptea dacă plouă
În somn, că cineva mă strigă
Și că alerg după-o verigă,
Liantul dintre opt și nouă;
Și-atunci întregul univers
Îl simt în tâmplă ca un ornic
Și lucru-mi este mult mai spornic
La armonia unui vers
Și-ascult secundă cu secundă
Cum bate ritmic darabana
Și eu pornesc cu caravana
Spre o câmpie mai fecundă
Îmi așterne luna în odaie
Pulbere de aur peste scris
Închid ochii reintrând în vis
Și-mi vine să mă plimb cântând prin ploaie
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre somn, poezii despre secunde sau poezii despre ritm
Dacă privirea mea e mai răgușită decât vocea mea, înseamnă că ochii mei te-au jelit mai mult, nu gura.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre voce, aforisme despre ochi sau aforisme despre gură
Departe de toate grijile
De-a lungul lacului
un nebun pe undeva,
e vară, chiar dacă plouă
el stă în apă și strigă:
"Doamne cer soare".
Saună, se încălzește,
miroase a mesteacăn.
Încerc să-mi fac inima
să se simtă mai bine.
Frumoasa natură
e umedă verde și caldă.
Sper că în această zi
să se oprească ploaia
să-ți pot da o floare,
pe care fluturii au sărutat-o.
ca s-o ai amintire.
poezie de Eugenia Calancea (29 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre natură, poezii despre inimă, poezii despre fluturi sau poezii despre apă
Unica virtute pe care mi-o recunosc este curajul de-a privi în față lipsa oricărei alte virtuți în ființa mea.
Constantin Tsatsos în Aforisme și cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre curaj
De ziua Sfinților...
de ziua Sfinților să-ți spun,
urarea care-mi pare prea banală,
mai bine dintr-un crâng ți-adun,
un rând de frunze pe-o beteală,
le leg încet cu rima mea,
le leg cu-atâta îndoială,
nu știu de ție-ți vor plăcea,
de-aceea am privirea pală
de ziua Sfinților din cer,
de ziua ta am scris cu ceară,
lumina mea o ard și sper,
s-o vezi acum ca prima oară,
pe tine luminându-te în jur,
să o păstrezi că-i tare rară,
s-o legi de tine cu un șnur,
în ea ți-am pus și primăvară
te lăsă azi, să zbori, să râzi,
calcă durerile trecute,
încearcă luna să o prinzi,
să-i smulgi tăcerile avute
și să te-mbraci în crâng de flori,
parfumul lor să te-amețească,
hai!, râzi și râzi și râzi culori,
ce-au început să veștejească
de ziua Sfinților să-ți spun,
urarea care-mi pare prea banală,
eu nu o spun dar îți adun,
din crâng mii frunze pe-o beteală,
sunt verzi și galbene și râd,
să te cinstească azi pe tine,
am scris pe ele și un rând,
în el am pus un timp din mine..
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre început, poezii despre urări, poezii despre tăcere sau poezii despre sfinți
* * *
În ger doar urmele de pași
Înalt aleargă-n sute de trăpași;
Ești viața mea din nou, potecă,
Și ecusonul meu de bibliotecă.
Mă calcă dor de Cer, acute lacrimi,
Sunt surd-incandescente-a mele patimi.
Din visuri se desprind fărâme-stele
Și în ghioc aud tăcând oceanu-n ele.
Înalț în catedrale ziua-n care
Să mă prostern iubirii care doare;
Evit iubirea ca pe-o rugăciune,
Dar ea nu mă evită parcă-anume
Căci și dacă tăceam, e iluzoriu,
E mersul meu pe stele peremptoriu.
Sunt sus pe curcubeu cometă,
Alerg a bucurie - giruetă.
poezie de Dana Staicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre ger, poezii despre dor sau poezii despre curcubeu
Oul lui Columb
Am auzit despre Columb și oul lui,
Dar până astăzi încă n-am aflat,
Te rog prietene de poți să-mi spui,
Dacă nui pasăre, cum de-a ouat?
epigramă de Paul Constantin (12 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe epigrame despre păsări, epigrame despre prietenie, epigrame despre prezent sau epigrame despre Cristofor Columb
Blestem
Iubirea mea să te atingă,
În clipele când te doresc...
Și amintiri să nu se stingă,
Până când clipele nu se-mplinesc!
Iubirea mea să te doboare,
Să nu mai știi ce e cu tine...
Să îmi revii jos, la picioare,
Să fii al meu, doar pentru mine!
Iubirea mea să nu-ți dea pace,
În nopțile când îmi lipsești...
Să-mi faci bogate din sărace,
Clipele-n care fericești!
Iubirea mea să te consume,
Să poți cunoaște ce simt eu...
S-aduni momente în albume,
Cu noi doi și cu Dumnezeu!
Iubirea mea să te învețe,
Să poți și tu ca să iubești...
Să-ți dea imbolduri și povețe,
Să știi ce-ți sunt, să-ți amintești!
Iubirea mea sa te lovească,
În inima ta împietrită...
Și dragoste ea să primească,
Cum soarta-i scrisă și menită!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre sfaturi, poezii despre picioare sau poezii despre pace