Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Teodor Dume

Septembrie

am ochii unui condamnat

mă târăsc prin culoare
și nu pot
să respir prea mult
dincolo de liniile trasate
sub lut
se topesc durerile
în alte anotimpuri
nimic nu pare să fie ce a fost
doar un dangăt de clopot
împlinește ruga

cineva se plimbă prin mine
și tace

... e doar septembrie

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Teodor Dume

De Crăciun

am lacrimi pe suflet și sunt trist
frigul îmi taie răsuflarea
tremur
singurătatea rupe din mine
puțin câte puțin și
nu înțeleg multe lucruri
aud liniștea cum cotrobăie
prin clopot
dincolo de lumea mea
un Dumnezeu se descompune în colinde
îngerii se adună în cerc
doar eu îngenunchez pe durere
și aștept

cineva îmi umblă prin suflet
e mama
o strig
dar
nu spune nimic...
durerea topită în lumina unei lumânări
se întinde peste tot
nu-i nimic
într- o bună zi voi întâlni cu Dumnezeu
și-l voi întreba despre mama

știu că în așteptarea asta
la o distanță de o lacrimă
sunt doar eu

... și o dorință

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Cineva umblă prin mine în căutarea unui loc de odihnă.

aforism de din carte,exil în durerile altora (2018)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Teodor Dume

Prin lumina lumânărilor

mișc privirile dintr-un colț într-altul
și nu spun nimic
am o teamă stranie și
teama asta
face -l rog pe Dumnezeu
să se așeze pe patul în care
cândva
o visam pe mama

dragostea mea poate fi unicul detaliu din noapte
care -mi amintească cine sunt

ce bine ar fi să fie totul la fel

prin lumina lumânărilor aprinse
văd un chip și mult prea mult întuneric
cineva pășește prin interiorul meu
ca printr-un sanatoriu

e liniște și e frig...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Ultimul cuvânt al unui condamnat

am ochii unui animal hăituit

nu știu cum vă spun dar azi
am ucis în numele Tatălui
al Fiului și al Omului din mine
am degetele pătate și
trăiesc într-un anotimp pervers
rostuiesc cuvinte nerostite
și-mi caut vina
în tăcerea unei lacrimi
fără identitate
ucisă
în favoarea unei iubiri
pe care
am scrijelit ultima dorință

mai e puțin și se termină ziua
undeva între două spații
așteaptă Ea

mi-ar fi plăcut mai rămân
măcar un anotimp
asist
la nașterea unei lumi
în care intimitatea să fie
siguranța de rezistență dintre doi

nu-i nimic

sunt un condamnat frumos și
orice condamnat are un ultim cuvânt:

te iubesc

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Om bun

Ca o candelă în biserica
de lut
este trupul meu
care pâlpâie
în fața ta, Doamne
uit de mine
nu știu cât va dura
frigul rătăcește prin vene
pierd
dar nu-mi pasă

drumul e plin cu oameni

gestul îmi îngăduie
iau forma zilei
și să respir

poezie de din Temnița de sub rană (2017)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Om bun

Ca o candelă în biserica
de lut
este trupul meu
care pâlpâie
în fața ta, Doamne
uit de mine
nu știu cât va dura
frigul rătăcește prin vene
pierd
dar nu-mi pasă

drumul e plin cu oameni

gestul îmi îngăduie
iau forma zilei
și să respir

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Cineva mi-a răpit moartea

nu vă grăbiți mi-o aduceți înapoi

sunt un trecător anonim
cu tălpile tăbăcite de vreme
umbra mi-e ca o pânză
pusă la uscat
cum aș putea -i plătesc răscumpărarea
când răpitorii
nici nu își spun pe nume și
mereu sosesc mult prea devreme

azi am privirea unui condamnat
nici nu-mi amintesc că sunt viu
carnea îmi trosnește pe os
par o pasăre decapitată de aripi
și mă târăsc printre oameni
dar nu-i bai
știu că sunt un început de poveste
ce rescrie ceea ce am fost

și cum aș putea -i plătesc răscumpărarea
când nici nu-mi amintesc că sunt viu
de fapt
nu-i moartea mea
și nici
nu o cunosc prea bine

curând îmi voi schimba domiciliul
și voi fi singurul trecător anonim
fără moarte

și totuși
cineva mă aleargă...

poezie de din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Semne pe suflet

de mâine dimineață voi începe săpăturile
o să mă opresc la doi metri
în pământ
îmi depun amintirile
una într-alta
ca un semn în anotimp ploios
păsări cu strigăt de moarte
vor coborî în liniști
cu ghiarele înfipte în lut
desenând peste mine linii
și în cele din urmă
din plânsul meu
vor înflori noi primăveri
sau poate cândva mai încolo cineva
va privi dintr-un rest de umbră

eu sunt unul și același cu tata
între noi sunt doar câteva iluzi și
un somn care înspăimântă

restul nu mai contează...

și dacă nu ar fi fost tata
și dacă nu aș fi fost eu
și dacă nu am fi murit
în fiecare primăvară
fiecare plecare ar fi fost
o zbatere de fluture devorat
de dangătul straniu al unui clopot

și dacă...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Adânci ca bătrânețea...

Nicio ploaie nu poate
-ți spele urmele de pe suflet
adânci ca bătrânețea
și nici nu poți ți-le ascunzi
de cei care încă mai sunt
și nici de cei care au fost
ploile spală doar
trupul și sângele din rană
nu și cicatricea ce ascunde un oftat și pe Dumnezeu
ce se plimbă prin tine
cu ochii închiși

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Semnul cercului

într-un loc
pământul
aerul
apa
și amiaza...

nimic dintre toate
lucrurile acestea
nu-mi aparțin
și totuși
ele fac parte din mine
(ca nisipul din mare
zborul din înalt
culoarea din lut
și albul din floare)

dincolo de toate
doar semnul cercului

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Gesturi, doar atât cât durează un vis

aș vrea schimb ceva în mine
pentru o vreme
redevin copil
ar putea doară
nu știu
nu prea am rude sau
pe cineva aproape de suflet
am avut-o pe Ana
nu tare de mult
a plecat

unii spun că sufletul nu pleacă
de aici până când lucrurile
nu sunt rânduite și
se reîntoarce dacă
nu duce cu el
bănuțul de argint
busuiocul și
câteva lacrimi

Ana s-a reîntors
am văzut-o în vis avea
părul despletit ochii adânciți
mâinile slabe și degetele lungi
purta cămașa albă cu dantela cusută
în ajunul paștelui în care a plecat...

și-a rotit ochii prin casă
apoi s-a oprit la mine nu clipea
inima îmi zvâcnea ca o rană
m-am trezit
cu ochii umezi
am privit dincolo fereastra
ea dispăruse în întunericul rece și greu

îmi amintesc cum plângeam
în mine pe furiș ca și atunci când
eram mic și nu voiam -mi dau jos cămașa
îmi era teamă că vede Dumnezeu
așa îmi spunea Ana

mai cred și acum că ea
locuiește aproape de Dumnezeu
și uneori se uită la mine
ca atunci când duceam
la biserica albă din spatele prunilor


de fiecare dată când bat clopotele
la noi plouă de dincolo dealul
se prelinge ca o rază
pe acoperiș
liniștea ronțăie din margini
străzile devin înguste
sub cerul înfundat
se bălăcesc grijile
doar Ana uneori
privește și tace

degeaba

am vrut spun
cât durează un vis și să
identific cu această așteptare

nu cunosc semnificația gestului
se pleacă pur și simplu...

poezie de din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cântec de septembrie

Poate ai fost nedorit, contagios
nu erai. Nu ai fost nici uitat
sau neglijat la timpul cuvenit.

Cum se estimase, ai murit. Evenimentele au evoluat,
suficiente lor însele, către final.
Prea mult Zyklon și prea multă piele, teroare
patentată, prea mult plâns devenit obișnuință.

(Am făcut,
e adevărat,
o elegie pentru mine).

Septembrie se îngrașă în vinuri. Ninge cu petale
de trandafir de pe ziduri. Fumul
unor focuri inocente plutește în derivă spre ochii mei.

Aceasta este deja destul. Aceasta este deja prea mult.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Complicele umbrei

când îți vine timpul
calci pe întuneric ca pe o iarbă
cosită prea devreme
primăvara
o altă realitate respiră din tine
e ca și cum ai traversa strada
simțind umbrele altui anotimp
nu te clatini dar brusc
îți amintești de tine

în acest răgaz dintre noapte și zi
ești doar tu și
o umbră care
te desparte de lucruri

cineva intră prin efracție
nu-i nimic
zici
e doar complicele umbrei
pe care o aștept...

poezie de (2016)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Septembrie, prea mult...

E mult prea mult septembrie, poete,
În versurile tale amărui
Și mult prea multe ofuri și regrete
Între coperți de carte vrei pui.

Aruncă o privire mai departe
De toamna care tocmai te-mpresoară
Și scrie alte versuri, altă carte
Gândind la viitoarea primăvară.

poezie de (19 februarie 2013)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Teodor Dume

Când începi simți durerile întunericului, ești mult prea aproape de tine.

aforism de (2017)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Eu voi pleca la tata...

astăzi am mers mai mult
decât în toate zilele

venele sufocate de umbre
și de multe alte lucruri
s-au încins
între timp gândesc
scriu o scrisoare dar
nu știu cum încep
ideile se detașează
și nu pot să inventez
nicio scuză
buzele îmi vibrează ca
aripa unui fluture prins în lumină

sunt multe lucruri pe care
vreau le scriu
între două gânduri
cuvintele se transformă în toamnă
și se rânduiesc adânc în mine

închid ochii și respir
din plămâni ies aripi
nimic din ce-am văzut
nu există
nici tata și totuși
vreau -i scriu
cerul și-a rupt din margini
poteca e tot mai strâmtă
în orașul din mine
nu mai suflă nici vântul
aerul trece dintr-o tăcere în alta
dar aștept până se termină toamna

e destul de lungă

tac și mă uit
timpul mușcă din marginile trupului
ca dintr-o halcă sfâșiată
oricum nu mai contează
e târziu
sfârtec un gând și
despic senzații
neputința de a scrie
face las un mesaj
pentru singura parte care
lipsește

nimic mai trist decât timpul oprit
între mâinile mele de copil

cuprind cerul
și supus
pentru o clipă
tac
ca într-un joc
să nu-l trezesc pe tata
știu că simte

în urmă vin liniștile șoptind umbrei
doar în pieptul toamnei
respiră un greier

se aude

nu-mi pot opri teama
e prea mult pentru o zi în care
am uitat suferința
în mine
opresc pentru o clipă
și privesc o icoană

emoția intră adânc
chircesc și țip
până se sparge umbra

eu voi pleca la tata
*
(text din volumul: moartea, un fluture alb. Autor: Teodor Dume)

poezie de (februarie 2022)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Vagabond prin durerile altora

niciodată nu am fost atât de fericit încât
-mi povestesc durerea
primei dureri din ziua de azi
îndurerată și ea
din cauza
a ceea ce nu putea fi pentru mine-
un biet vagabond hoinărind
prin durerile altora

și ce dacă durerea îmi anesteziază lacrima

orice lacrimă are povestea ei
și-n fiecare poveste
sunt eu -
vagabondul ce stă la margine de drum
cerșind
mângâiere zilei

poezie de (2017)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Un fel de remiză

știu că nu ne-am văzut de mult
nu mai contează oricum
între mine și tine
nu-i decât un punct
în care se adăpostesc
pentru o vreme
umbrele și mirosul greu de igrasie
care împiedică te văd

nu e nici ură nici încăpățânare
ci doar un zid umed și înalt
cu ferestre false care nu mă lasă
privesc într-acolo...

încerc să mă târăsc prin
smoala din zid
și mi-e greu
presimt ceva rău
neputința se-ncolăcește pe mine
și îmi taie răsuflarea dar
gândesc că de fapt
toate sfârșiturile sunt părți
care egalează distanța dintre noi

aici în lumea mea
cu o singură moarte
e ca un fel de joc cu remiză...

***

nu nu-mi doresc nimic mai mult
decât stau în fața oglinzii
și să privesc depărtările

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Doar lutul poate topi durerile tuturor anotimpurilor.

aforism de (2017)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Să pot să te respir prin mine

Dacă ți-aș spune că te iubesc
șiruga frunzele mai aștepte
și ți-aș atinge părul cu mâinile disperate,
așa, simt mirosul tău prin adierile toamnei,
simți întârzierile din mine,
m-ai crede fără eziți?
Dacă ți-aș spune de inima mea slăbită
ce bate numele tău de floare,
și încă ticăie asemeni unui ceas adormit,
și oxigenează rătăcit sufletul meu,
să pot să te respir prin mine în diminețile noastre
când ne îmbrățișează lumina lumii
m-ai ocroti renunțând la părăsire?
Tu știi ce tristă este singurătatea nopților
fără iubirea ierbii, fără anotimpuri,
fără soarele lumii, de vezi cărucioare plimbând
amnezia într-un spital final,
unde nu mai sunt cărțile și pipa,
nici mirosul cafelei noastre din iubire,
eu privind în gol prin ferestrele ferecate
pe care pictez amintirile noastre.
Cum tu ești urma mea pe nisip,
o zână cu tâmple de zăpadă,
și nu aud, și nu simt temperatura noastră.
Dacă ți-aș spune că florile mele nu au vârstă,
că ele vor pleca odată cu noi,
că vocea ta tăcută se vede prin pupile,
că fiecare pas al tău este în mine
și nu pot înțelege viața fără tine,
crede-, nu renunța la mine!
Dacă ți-aș spune, acum,
când frunzele ne mai așteaptă
că sigur vom păși în doi, în altă viață?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook