Vârsta 4

Erau atât de sclerozaţi,
La întâlnirea centenară,
Încât se întrebau miraţi,
În care scop se adunară?

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare noroc

Atât de chipeşe erau,
Că aş fi fost cam încurcat,
De mă-ntrebau pe care-o vreau...
Noroc că nu m-au întrebat!

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O centenară

O centenară la o-nmormântare
Îşi plânge soarta tuturor,
- Uite, toată lumea moare,
"Numai eu nu pot"... să mor.

epigramă de Vasile Iuşan din Academice (2011)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

4 x oare

Am vrăjit trei domnişoare,
Cu poveşti nemuritoare,
Căci erau încântătoare,
Din cap până-n-tre picioare...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părul şi barba lui Leonardo da Vinci erau atât de lungi, iar sprâncenele sale erau atât de stufoase, încât îl făceau să arate ca un simbol al celei mai generoase înţelepciuni.

citat din Gianpaolo Lomazzo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cauza motivului

Prin secţia de cardiaci,

Autostrada va să treacă,

Dar în spital erau gândaci,

Şi n-au mai reuşit s-o facă...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de permeabili

Atât de permeabili,
încât zarea trecea prin gâtlejul nostru.
Atât de încremeniţi de frică,
încât ne purtam sufletu-n cârje.
Atât de micşoraţi,
încât ne târam sub un ceasornic
unde nimic nu arăta ora.
Atât de tăcuţi
încât pierdeam obişnuinţa
celor mai simple cuvinte:
"dragoste", "liliac", "zăpadă", "prietenie".
Atât de singuri.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptând duşmanul

juca zaruri de unul singur
şi câştiga mereu
mulţi se întrebau dacă nu erau
zaruri trucate
uneori se întreba şi el
dacă nu erau măsluite
scutura cornetul şi zgomotul
ne enerva ne biciuia răbdarea
inamicul se lăsa aşteptat (!?)
zarurile se rostogoleau impasibile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne-a dat la fiecare copii frumoşi, atât de frumoşi încât ai fiecăruia dintre noi sunt cei mai frumoşi dintre toţi şi ni i-A dat cu un scop deosebit de frumos şi anume acela de ai creşte în frumuseţea înţeleaptă a sfinţeniei şi neprihănirii, să ajungă astfel atât de deştepţi, încât să-L aleagă totdeauna pe El ca Domn şi Stăpân Suprem în inima şi viaţa lor, care va fi astfel binecuvântată şi minunat de frumoasă.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am cunoscut mulţi hoţi săraci care erau atât de proşti, încât pierdeau şi ce furau.

perlă de Miron Mitrea
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Animalele nu erau sigure ce însemna cuvântul, dar Squealer era atât de convingător, iar cei trei câini care din întâmplare îl însoţeau mârâiau atât de ameninţător, încât acceptară explicaţia lui fără alte întrebări.

George Orwell în Ferma animalelor
Adăugat de Ilinca Neamtu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta, ca să fie spus

Am mâncat
prunele
care erau
în frigider

şi pe care
probabil
le păstrai
pentru micul dejun.

Iartă-mă
erau delicioase
atât de reci
şi atât de dulci.

poezie de William Carlos Williams (1934), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice călătorie pe mare era plină de riscuri, pentru că puţinele hărţi de navigaţie existente erau atât de puţin limpezi încât aproape că nu erau de folos. Şi nu era absolut nici un mijloc de a stabili longitudinea.

James Clavell în Shogun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem suspendaţi între trecut şi viitor. Singura realitate palpabilă este prezentul, el însuşi atât de evenescent, atât de efemer, încât nu mi-l pot imagina decât ca pe o cuantă de energie, fară loc, fară timp şi fără un scop precis.

Mihail Mataringa (12 decembrie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu chiar cred că în viaţă totul se întâmplă cu un scop anume. Viaţa este semnificativă doar atât încât să te facă să crezi că ar fi.

citat din Lily Collins
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acţionează asfel încât să foloseşti umanitatea atât în persoana ta, cât şi a altuia, în acelaşi timp ca scop şi niciodată numai ca mijloc.

Immanuel Kant în Bazele metafizicii moravurilor
Adăugat de ghiorghias dragos
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vârsta a treia

Şi-acum o mai iubesc
Atât de mult, încât,
Îi spun că o doresc
... Şi-atât!

epigramă de Eugen Pop din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei manele ce-ndrăgim,
Tot mai mult ne înmulţim,
Şi cu cât suntem mai mulţi,
Cu atât suntem mai... culţi...

catren de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a fi psiholog trebuie să fii atât de nefericit, încât să pricepi fericirea şi atât de rafinat, încât să poţi deveni oricând barbar; iar disperarea în care trăieşti să aibă totdeauna atâta ardoare, încât să nu ştii dacă trăieşti în pustiu sau în flăcări.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: Ştii ce avea Luci printre bagaje, la obiectele sale personale?
Traian: Nu; n-am văzut decât biluţele de sticlă din colecţia lui Alex, care erau împrăştiate pe jos şi nişte animăluşe de pluş.
Eugen: Animăluşele erau ale domnişoarei biolog Maria; iar Luci avea haine pentru păpuşi, deşi păpuşi n-am observat, dar dacă erau hăinuţe, probabil erau şi păpuşile pe undeva...
Traian: Luci?! Ai văzut tu?!
Eugen: Foarte clar. În plus, domnişoara consilier avea vreo câteva arme din secolele trecute, Nistor o grămadă de pietroaie...
Traian: Pietroaie?! Poate dulciuri.
Eugen: Nu; pietroaie. Dulciurile nu m-ar fi mirat deloc; asta era de aşteptat din partea lui.
Traian: Pietroaie?! Şi arme?!
Eugen: Da; pistoale, din acelea cu gloanţe, dar acelea, ale domnişoarei, fiind de colecţie, n-aveau gloanţe. Erau vechi, însă arătau ca noi; erau foarte bine îngrijite.
Traian: Auzi; pistoale?!
Eugen: Şi pe mine m-a surprins foarte mult. Cât despre ceilalţi doi, nu s-au lăsat nici ei mai prejos: tânărul informatician avea o sumedenie de componente electronice minuscule confecţionate chiar de el, iar domnişoara doctor o foarte stranie colecţie de... încuietori.
Traian: Poftim?!
Eugen: Încuietori; lacăte şi alte chestii de genul ăsta.
Traian: Hmm... Ce pasiuni mai au şi copiii ăştia...
Eugen: Foarte ciudate!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alternativă

Tot visez un preşedinte,
Care să salveze ţara
Cu celebrele cuvinte:
Toamna nu-i ca primăvara!

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!