Relativitatea generală combină dimensiunea timpului cu cele trei dimensiuni ale spaţiului, pentru a forma ceea ce se numeşte spaţiu-timpul. Teoria încorporează efectul gravitaţiei, afirmând că distribuţia energiei şi materiei din univers curbează şi deformează spaţiu-timpul, astfel încât el nu e plat. Obiectele din acest spaţiu-timp tind să se deplaseze pe linii drepte, dar, fiindcă spaţiu-timpul e curbat, traiectoriile lor apar îndoite. Ele se mişcă de parcă ar fi influenţate de un câmp gravitaţional.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativitatea generală e un giuvaier compact: concepută de o singură minte, cea a lui Albert Einstein, este o perspectivă simplă şi coerentă asupra gravitaţiei, spaţiului şi timpului.

Carlo Rovelli în Şapte scurte lecţii de fizică
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Pământul ar fi plat, am putea spune la fel de bine că mărul i-a căzut lui Newton în cap din cauza gravitaţiei, sau fiindcă Newton şi suprafaţa Pământului au fost acceleraţi în sus. Această echivalenţă între acceleraţie şi gravitaţie nu părea variabilă pentru un Pământ rotund; oamenii din părţile opuse ale globului ar fi trebuit să fie acceleraţi în direcţii opuse, dar rămânând la o distanţă constantă unul de altul.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentul include potenţialitatea spaţiului şi timpului, a materiei şi a energiei.

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul colapsului gravitaţional, când se formează o gaură neagră, mişcările sunt mult mai rapide, astfel că energia este transportată cu o rată foarte mare. Prin urmare, nu va dura mult până când ea va ajunge într-o stare staţionară. Cum ar arăta aceată stare finală? Se poate presupune că ea ar depinde de toate caracteristicile complexe ale stelei din care s-a format – nu numai de masa sa şi de viteza de rotaţie, dar ş de diferite densităţi ale diferitelor părţi ale stelei şi de mişcările complicate ale gazelor din stea. Şi dacă găurile negre ar fi tot atât de variate ca şi obiectele din care s-au format în urma colapsului, poate fi foarte greu să se facă preziceri despre găurile negre, în general.

Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului – de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În prezent, fizicienii lucrează la combinarea teoriei generale a relativităţii a lui Einstein cu ideile lui Feynman despre istoriile multiple într-o teorie unificată completă, care să descrie cu precizie tot ceea ce se întâmplă în Univers. Această teorie unificată va face posibil să calculăm cum se va dezvolta Universul, dacă ştim cum au început istoriile sale. Teoria unificată nu ne va putea spune cum a început Universul, sau care i-a fost starea iniţială. Pentru aceasta am avea nevoie de ceea ce numim condiţii la limită, reguli care să ne spună ce se întâmplă la frontierele Universului, la marginile spaţiului şi timpului.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una dintre consecinţele călătoriei interstelare accelerate ar fi că s-ar putea merge înapoi în timp. Dacă se combină teoria relativităţii generale a lui Einstein cu teoria cuantică, călătoria în timp începe să pară o posibilitate. Nu necesită bani mulţi; nu-i nevoie decât de o deschidere mentală suficientă pentru a lua în considerare posibilităţi la prima vedere fantastice.

citat celebru din Stephen Hawking
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi teoria relativităţii generale a lui Einstein se potriveşte bine cu legile care guvernează electricitatea şi magnetismul, ea nu este compatibilă cu legea newtoniană a gravitaţiei.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţirea se deformează tot aşa cum se deformează şi mintea. Mintea, ca şi simţirea, o formează tovărăşiile, mintea, ca şi simţirea, o deformează tovărăşiile; aşa încât, după cum acestea sunt bune sau rele, o formează sau o deformează. A şti să le alegi bine este deci absolut hotărâtor pentru a o forma şi a nu o deforma. Dar nu poţi face această alegere dacă n-o ai formată şi deloc deformată. Şi astfel ia naştere un cerc vicios din care fericiţi sunt cei ce scapă.

Blaise Pascal în Cugetări (1978)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teoria supercorzilor este la fel ca un turn infinit de broaşte ţestoase care susţin pământul plat. Ambele sunt teorii ale universului, deşi ultima este mult mai matematică şi mai precisă decât ultima. Pentru nici una nu există dovezi experimentale: nimeni nu a văzut o broască ţestoasă gigantică, ce duce Pământul în spate, dar nici nu a văzut o supercoardă. Totuşi, teoria broaştelor ţestoase nu este o teorie ştiinţifică bună, deoarece prezice faptul că oamenii pot cădea de pe marginea lumii. Acest lucru nu este în concordanţă cu experimental, în afară de cazul persoanelor despre care se presupune că ar fi dispărut în Triunghiul Bermudelor!

Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului – de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai mari realizări ale omenirii au apărut prin discuţii iar cele mai mari eşecuri prin lipsa lor. Nu trebuie să fie astfel...

citat celebru din Stephen Hawking
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există doi piloni fundamentali pe care se bazează fizica modernă. Unul este teoria generală a relativităţii a lui Einstein, care oferă cadrul teoretic de înţelegere a universului la cea mai mare scară de dimensiuni: stele, galaxii, roiuri de galaxii şi dincolo de ele, în imensitatea întregului univers. Celălalt este mecanica cuantică, care oferă cadrul teoretic de înţelegere a universului la scara cea mai mică: de la molecule, atomi, până la particule subatomice, cum ar fi electronii, protonii sau cuarcii. În cursul multor ani de cercetări, fizicienii au confirmat experimental, cu o precizie inimaginabilă, practic toate predicţiile făcute de fiecare dintre aceste teorii. Însă aceste două sisteme teoretice duc inexorabil la o concluzie tulburătoare: în actuala lor formulare, teoria generală a relativităţii şi mecanica cuantică nu pot fi amândouă corecte. Cele două teorii care stau la baza progresului fantastic făcut de fizică în ultima sută de ani – progress datorită căruia s-a explicat expansiunea universului şi structura fundamentală a materiei – sunt reciproc incompatibile.

Brian Greene în Universul elegant
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştim astăzi că forma este întotdeauna rezultatul unui proces inchizitor al materiei, reacţia acestei materii la o anume coerciţie a spaţiului care o sugrumă din toate părţile şi o obligă să se exprime sub forma unor excrescenţe care debordează din propria sa viaţă până la limitele exacte ale posibilităţilor sale de reacţie.

Salvador Dali în Almanah "Convorbiri literare"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă cineva priveşte cerul într-o noapte senină, fără Lună, obiectele cele mai strălucitoare care se văd sunt probabil planetele Venus, Marte, Jupiter şi Saturn. Vor mai fi şi un număr mare de stele exact la fel ca Soarele nostru, dar mult mai departe de noi. De fapt, unele dintre aceste stele fixe par a-şi schmba foarte lent poziţiile una faţă de cealaltă atunci când pământul se mişcă pe orbită în jurul Soarelui; în realitate ele nu sunt deloc fixe! Aceasta deoarece ele sunt relativ aproape de noi. Pe măsură ce Pământul se mişcă în jurul Soarelui, le vedem din diferite poziţii pe fondul stelelor mult mai îndepărtate. Din fericire, aceasta ne permite să măsurăm direct distanţa dintre stele şi noi: cu cât sunt ma aproape, cu atât par că se deplasează mai mult.

Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului – de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rasa umană nu este decât spuma chimică de pe o planetă de dimensiuni modeste, orbitând în jurul unei stele medii, în suburbia uneia dintre cele 100 de miliarde de galaxii. Suntem atât de neînsemnaţi încât nu cred că universul există pentru beneficiul nostru. Ar fi ca şi cum aş spune că pentru ca tu să dispari, nu este nevoie decât ca eu să-mi închid ochii.

citat celebru din Stephen Hawking
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toate acestea, dacă există într-adevăr o teorie unificată completă, probabil ar putea determina de asemenea, acţiunile noastre, astfel încât teoria în sine ar putea determina rezultatul căutării noastre! Şi de ce ar trebui să determine faptul că vom ajunge la concluziile corecte din dovezile pe care le avem? Nu la fel de bine ar putea determina că vom trage concluzia greşită? Sau nici o concluzie?

citat clasic din Stephen Hawking
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deoarece există o lege precum cea a gravitaţiei, Universul poate şi se va crea din nimic. Creaţia spontană este motivul pentru care Universul există, pentru care noi existăm.

citat clasic din Stephen Hawking
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Heliul este, după hidrogen, al doilea element în ordinea abundenţei şi a greutăţii. Stelele convertesc hidrogenul în heliu, dar o fac într-un ritm foarte lent, aşa încât nu puteau da socoteală pentru marea cantitate de heliu care există în prezent în Univers. Gamow, Alpher şi Herman arătaseră însă că abundenţa heliului din Universul actual poate fi explicată dacă hidrogenul a fost convertit în heliu în momentele ce au urmat big bang-ului. Cele mai recente calcule ale modelului big bang estimau că atomii de heliu ar trebui să reprezinte 10% din totalitatea atomilor din Univers, cifră foarte apropiată de ultimele estimări bazate pe observaţii, aşa încât teoria concordă cu experimentul.

Simon Singh în Big Bang
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Spaţiul" lui Newton, prin care se mişcă obiectele, şi "câmpul gravitaţional" sunt unul şi acelaşi lucru. A fost un moment de iluminare.

Carlo Rovelli în Şapte scurte lecţii de fizică, Cea mai frumoasă dintre teorii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrurile frumoase, operele de artă, obiectele sfinte suportă, ca şi noi, efectele implacabile ale trecerii timpului. Încă din clipa în care făuritorul lor, conştient sau nu de armonia lor cu infinitul, pune punct procesului de creaţie şi le expediază în lume, începe şi pentru ele o viaţă care, peste veacuri, le apropie de bătrâneţe şi de moarte.

Matilde Asensi în Ultimul Cato (2001), traducere de Alina Ţiţei
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura a trasat cu o mână grosolană, dar fermă, proiectul istoriei omului şi al revoluţiilor sale în liniile munţilor pe care i-a ridicat şi ale fluviilor pe care le face să coboare din vârfurile lor... Mările, munţii şi râurile sunt limitele cele mai naturale ale naţiunilor, obiceiurilor, limbilor, regatelor, tot atât cât şi ale teritoriilor, şi chiar în cele mai mari revoluţii umane, ele au fost linii directoare sau hotarele istoriei lumii. Daţi fluviilor un alt curs, lanţurilor de munţi o altă direcţie, malurilor mării alte contururi: nu este suficient pentru a schimba în întregime şi pentru totdeauna formele de dezvoltare a omenirii pe acest teren nesigur pe care se succedă naţiunile?

Johann G. Herder în Idei despre filosofia istoriei omenirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!