Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Argheziana

Nu-ți voi lăsa, nepoate, alte bunuri,
Decât tutun și patru ori cinci tunuri,
Uitate din rezbelul celălalt,
Dar eu voi un altul, tu un alt.
Se răzvrătește seara, marea,
Când plânge-n țărmuri toată țara,
Mă-mpac eu cu străbunii mei,
Dar nu am pax cu unii, azi mișei.
Cu fiecare carte nu am parte,
m-apropii blând de moarte, de ne-moarte,
nu sunt morbid, fudul, credul,,
încerc să fiu, s-ar zice, very cool,
ce să schimbăm? Vezi bine, drag vecine,
în Rai un mărăcine cum se ține.
Se-ntinde, se ridică fără frică,
Nerefuzat, înțeapă doar și strică.
Sudoarea muncii sutelor de ani
Se duce pe pustiu printre plăvani.
Din cântec și picturi kitchioase,
Noi arte, sume grandioase,
Să nu punem coroane, doar butelci,
Nu sunt otrăvuri, lacrimi sunt, de melci.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Tudor Arghezi

Testament

Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Prin râpi și gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci
Și care, tânăr, le urci te-așteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

Așeaz-o cu credință căpătâi.
Ea e hrisovul vostru cel dintâi,
Al robilor cu săricile pline
De osemintele vărsate-n mine.

Ca să schimbăm, acum, intâia oară
Sapă-n condei și brazda-n calimară
Bătrânii au adunat, printre plăvani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Și leagane urmașilor stăpâni.
Și, frământate mii de săptămâni,
Le-am prefecut în versuri și-n icoane,
Făcui din zdrențe muguri și coroane.
Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
Lăsând întreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, și torcând ușure
Am pus-o când -mbie, când -njure.
Am luat cenușa morților din vatră
Și am făcut-o Dumnezeu de piatră,
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
Păzind în piscul datoriei tale.

Durerea noastra surdă și amară
O grămădii pe-o singură vioară,
Pe care ascultând-o a jucat
Stăpânul, ca un țap înjunghiat.
Din bube, mucegaiuri și noroi
Iscat-am frumuseți și prețuri noi.
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
Și izbăvește-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptățirea ramurei obscure
Ieșită la lumină din pădure
Și dând în vârf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii întregi.

Întinsă leneșă pe canapea,
Domnița suferă în cartea mea.
Slova de foc și slova faurită
Împarechiate-n carte se mărită,
Ca fierul cald îmbrățișat în clește.
Robul a scris-o, Domnul o citește,
Făr-a cunoaște ca-n adâncul ei
Zace mania bunilor mei.

poezie celebră de din Cuvinte potrivite
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Tudor Arghezi
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.

Blestament

Blestament
după Tudor Arghezi

Nu veți lăsa drept țară, după moarte,
Decât un nume adunat pe-o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Printre ruine de fabrici furate
Pe brânci de străbuni mei lucrate
Din care, tânăr, furi te-ai apucat se știe
Din țara mea ai făcut hoțule o colonie.
V-ați așezat mafia căpătâi,
Minciuna e hrișovul vostru cel dintâi.
Ați furat tot, fără rușine
Păduri și fabrici și uzine
Și glia toată strămoșească
Și chiar mormintele eroilor din brazdă
Al robilor cu săricile, pline
De osemintele vărsate pentru tine.

Ca schimbați, acum, ultima oară
Țara-n mișei și brazda-n altă țară
Serviciile au furat, dintre sclavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.

Din graiul tău cu-ndemnuri pentru vite
Tu am ivit sloganuri potrivite
Și leagane urmașilor stăpâni.
Și, jefuite mii de săptămâni

Pe draci ți i-ai făcut icoane,
Făcuși din oameni lacrimi și coroane.
Mierea ai preschimbat-o în venin
Furând puterea ei puțin câte puțin.

Ai luat o turmă, și furând ușure
Ai pus-o când -mbie, când -njure.
Ai luat cenușa morților din vatră
Și ai făcut-o voturi de răsplată
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
Mințind prin pliscul datoriei tale.

Corupții sunt ca lupii nesătui
Puterea lor stă-n haita fără căpătâi.
Corupții-s ca hienele nesățioase
Ce-nfulecă totul de pe oase.

Durerea țării surdă și amară
Nu mai răsună pe nici o vioară,
Căci ascultând-o ar mai fi jucat
Stăpânul, ca un țap înjunghiat.

Din fabrici și uzine pentru noi
Ai refăcut iar bube și noroi
Iscat-ai datorii și prețuri noi.
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
Si izbăveste-ncet pedepsitor
Odrasla vie-a crimei tuturor
Căci nedreptatea se sucește în morminte.

Te-ai făcut frate cu dracu
... Ca iei caimacu.
De frate cu dracu te-ai făcut
Inima la draci ți-ai vândut
Din frăția dracilor faci acum parte
Fugi diavole în pustietate

Nedreptățirea ramurei obscure
Ieșită la-ntuneric din pădure
Și dând în vârf, ca un ciorchin de negi
Duhoarea hoțiilor de ani întregi.

Întinsă leneșă pe canapea,
Țara suferă în cartea mea.
E plină țara de presă cumpărată
Până și libertatea azi e o privată
Se scriu multe, dar prea multe degeaba
Și nu-nțelegem unde este graba
Sunteți mânați prin circul pandemiei
Spre lagărul conștiinței și-al mâniei
Slova de foc și bărbăția aiurită
Împerechiate-n țară se mărită,
Ca fierul cald îmbrățișat în clește
Omul a scris-o, hoțul o citește,
Făr-a cunoaște ca-n adâncul ei
Zace mânia bunilor mei.

E atât de multă nedreptate
Că aș mai scrie înc-o carte
Dară mai bine lăsăm boala
Și începem mai 'nainte cu răscoala.

pamflet de
Adăugat de ciprian_dragneSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Soarele nu știe că emite raze.
Visez o lume fără pronume posesive.
Nimeni nu-și pierde drumul în viață, doar și-l schimbă.
Cineva m-a comparat cu Dumnezeu, altul, cu Satana, se pare că există o confuzie.
Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente.
Urechile și ochii tulbură mintea.
Nu-mi puneți o piatră pe mormânt, voi ieși în curând.
Unele idei nu le mai scoți decât cu creier cu tot.
Minciuna rodește în creierele cele mai reavăne. Mincinoșii "se prind" imediat.
Ambiția și fragilitatea te pot duce la sinucidere.
Cea mai banală idee este premoniția morții.
Iubim mierea și nu iubim albinele, numai pentru că înțeapă?
Animalele mari sunt mai puțin periculoase decât virușii.
Pistolul prietenului nu este prietenul meu.
Gardul cimitirelor nu este pentru morți, nici florile.
Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munți.
BORIS MARIAN MEHR


Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

Oh, tristă mamă!

(scrisoare din lacrimi de înmormântare)

Azi nu mai sunt nici Zâna Bună și nici Crăiasa din Povești...
Copile, te-am crescut cu suflet, dar astăzi nu mă mai iubești.
Sau poate-s Zmeul din poveste, ori Baba-Oarba hâdă, rea,
Sunt mai bonavă, mai urâtă, nu mă poți lua în grija ta.

Azi Dumnezeu îmi este casă și martor lacrimilor, deci,
Nu-ți cer mă iubești copile... Nepăsător dac-ai treci,
Nuvoi supăra. Știu binenu-ți mai sunt de ajutor.
Așa-s părinții – o povară. Nici pentru ei nu e ușor.

Poate că-i timpul de răsplată... Spre ceruri mă voi îndrepta...
uiți această zi, copile! În urmă nu te mai uita!
De-ar sparge pieptul de durere... O lacrimă a împietrit
În pieptul mamei fără viață. Ea n-a uitat că te-a iubit.

P. S.
Te iert, dar văd bine, de-acum e târziu,
Căci duh de lumină dmereu am să fiu...
Duh în Dumnezeu, lumină, cânt,
Altă mamă, pentru alt pământ.
Tristă mamă, oh, când ai plecat,
Pruncii nici măcar n-au lăcrimat.
E târziu, doar clopotul răzbate
Dincolo de viață și de moarte...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Nu sunt un uroborus

Nu sunt un uroborus, închipuind un cerc,
Atunci când se hrănește, din coada lui mușcând,
Dar îmi hrănesc iubirea de-a pururi, când încerc
Să fiu doar în Cuvântul dintâi ca om de rând,

Nu sunt fantastic șarpe care închide-un Cer
Încolăcit pe ceasul rotund ce naște zori,
Dar sunt îndrăgostitul de marele mister
Al cercului ce crește-n petalele de flori.

Nu sunt un uroborus, nepăsător și orb
Suficient doar mie, când lumea Rai e-acum
Dar într-o-ncolăcire eu timpu-aș vrea -mi sorb
Să nu se mai sfârșească la un sfârșit de drum,

Nu sunt un uroborus, deși aș vrea să fiu
Ca-n dragostea eternă nemuresc și eu,
Mușcând din mine însumi, convins că-s și eu Fiu
Al Tatălui prin care voi fi doar viu mereu!

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt tot o jumătate

Sunt jumătate om bun, jumătate un nebun.
Voi fi bufon!?
Sunt jumătate de-un fel, jumătate cam tembel.
Voi fi afon!?
Sunt jumătate mai brun, jumătate mă răzbun.
Voi fi tiran!?
Sunt jumătate un chel, jumătate mai rebel. Gărână!?
Sunt jumătate cam gol, jumătate doar alcool.
Voi fi pahar!?
Sunt jumătate făcut scrum, jumătate tutun.
Voi fi murdar!?
Sunt jumătate din stol, jumătate un dropgol.
Voi fi ecran!?
Sunt jumătate doar fum, jumătate la Neptun. Fântână!?
Sunt jumătate de dor, jumătate mă dor.
Voi fi înger!?
Sunt jumătate de ger, jumătate am cancer.
Voi fi Sânger!?
Sunt jumătate pe nor, jumătate te ador.
Voi fi zombi!?
Sunt jumătate ce cer, jumătate ce nu cer. Țărână!?
Sunt jumătate de zor, jumătate parcă mor.
Voi fi demon!?
Sunt jumătate de stoc, jumătate de batoc.
Voi fi hormon!?
Sunt jumătate cum hor, jumătate din amor.
Voi fi ambii!?
Sunt jumătate pe foc, jumătate sub un toc, stăpână!

Sunt tot ceea ce nu ești; Evă, când îmi lipsești.
Îmi lipsești?

poezie de din Cu tine capăt glas
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glumă cu lumea

De unde mă cunoști, iubito,
Când eu pe mine nu mă știu?
-ntreb, cum se-ntreba un gringo
Pe-o margine de drum pustiu.
Ai adunat anii și țepii
din barba unui zeu cărunt?
Ai vrea să fiu eu fiul iepii?
Ei bine, voi fi iarăși crunt.
Și nu-mi mai spune că aluneci
Precum un șarpe, mă ucizi,
În vise te sărut, cum spumegi
și te dizolvi doar în acizi.
Sunt mai isteț decât se spune,
Noi despre noi nu știm nimic,
Se nalță soarele, apune,
Tu ești furnică, eu... furnic.
La căpătâi -mi vii, e timpul,
Poate că mor acuși, mai știi?
Un înger plânge, altul râde,
O jertfă-i fiecare psi.
Urcăm, urcăm, desăvârșirea
n-ajunge-n dragoste, mai e,
buștenii trec pe ape repezi,
noi trecem ca secundele.
La casa de nebuni e bine,
La casa de normali e rău,
Maimuțele joacă pe bile,
Iar eu vorbesc cu Dumnezeu.
Evlavioase pisici tandre,
Vise de păsări în coteț,
Pe toate le iubim, a tantra
Ce ne învață, fii isteț.
Oricât aș scrie, rău sau acru,
Nu voi ajunge în Parnas,
Sunt geniu-n casă, eu cu tine
Rescriem iliade, pas.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Yahoo

Yahoo, yahoo, o, Katmandu,
Rețele literare, cât încape,
voi m-ați blocat în două ape,
credeți că-mi place să fiu prins?
Sunt Cavaler, deși mă credeți șui,
Eu realizez că uneori dau ghionturi,
Dar cel ce-i drag pricepe că sunt ponturi,
Eu mă închin iubitei Atehui.
Ti-am dat mai ieri sărutul mortuar,
Ai înțeles că te iubesc și dincolo de moarte,
Te bucură copilă de pindar,
Tu ai motive să nu fugi departe.
Toate la timpul lor vor fi,
bucur eu cu bucuria noului venit,
Poate voi scoate și o carte de copii,
Poate o carte pentru premiul mult râvnit.
Eu zic întreținem orice foc,
Ce facem fără el, fără lumină?
Nu te-aș vedea, nu m-ai vedea deloc,
Îți dau o întâlnire în grădină.
Acolo eu voi îndrăzni sărutul,
Îl vei simți? Mai știi trecutul?

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ion Minulescu

Nu sunt ce par a fi

Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aș fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără să știu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creștin,
Și n-am rămas decât... Cel care sunt!...

Sunt cel din urmă strop de vin
Din rustica ulcică de pământ
Pe care l-au sorbit pe rând
Cinci generații de olteni -
Cei mai de seamă podgoreni,
Dintre moșneni
Și orășeni -
Strămoșii mei, care-au murit cântând:
"Oltule... râu blestemat...
Ce vii așa turburat"...
Dar Oltul i-a plătit la fel
Cum l-au cântat și ei pe el...
Și cum - mi-e martor Dumnezeu -
Astăzi, nu-l mai cânt decât eu!...

Pe mine, însă -
Ce păcat
Că vinul vechi, de Drăgășani,
M-a întinerit cu trei sute de ani,
Când fetele din Slatina
Cu ochii mari cât strachina,
De câte ori le-am sărutat,
M-au blestemat
-mi pierd cu mințile
Și datina,
Să nu mai fiu cel care sunt
Cu-adevărat,
Și ca să fiu pe placul lor,
le sărut doar la... culesul viilor,
În zvonul glumelor zvârlite-n vânt
Pe care Oltul, când le prinde -
Oricât ar fi de turbure -
Se limpezește
Și se-ntinde
Cu ele până-n Dunăre!...

La fel și eu, ca orice bun creștin,
Pe malul Oltului, cândva,
Mă voi întinde tot așa,
Când cel din urmă strop de vin
Îl voi sorbi tot din ulcica mea,
Nu din paharul de argint, al altuia -
Pahar străin!...
Și-abia atunci voi fi cu-adevărat
Cel care-am fost -
Un nou crucificat -
În vecii vecilor... Amin!...

poezie celebră de din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
Ioan Cojocariu

Ascuns în ceață

Râde vecinul, că nu mi-e bine,
Cred... de-ar putea, m-ar otrăvi.
Dar bag de seamă, că îi e rușine
Și zilnic, știți, eu îl voi chinui.

Ascuns în ceață... dus de dimineață
Îmi ar cu drag pământul meu.
Când o fi soare... și iarbă creață,
Știu c-am semănat tot ce-am vrut eu
.
Satul... mă cheamă acum din depărtare...
N-aș merge, dar nu am de ales.
Loc e destul știu... pentru fiecare,
Dar nimeni nu mă ajută la cules.

O zână... vine și-mi spune... hai acasă,
știi că niciodată nu te voi părăsi.
Inima ar vrea... dar anii nu mă lasă
Rănit în suflet doar câmpul l-aș păși.

O clipă simt că doare... oare cât voi putea...
Să încerc să fiu tare... -frunt zodia mea.
Ascuns în ceață, mă zbat într-o credință
Și-n 'cerc ca câștig dragostea ta.

Dar strig zadarnic... mă lupt chiar cu destinul,
Dau totul la o parte, chiar dacă sunt lovit.
Știu că se poate, că îmi alini tot chinul
Și-aș merge înainte ca să fiu fericit.

Degeaba mai încerc... că Dumnezeu îmi spune,
Ioane...! timp... puțin ți-a mai rămas.
Dar încă sunt puternic, încă am un nume,
Și pot întorc grăbit, ultimul ceas.

Doresc port opincă, o coasă pe umăr să am.
plec de acasă nu vreau îmi este frică
Rămân cânt într-un pustiu încă un an.
Și-apoi... când Dumnezeu va vrea, un suflet mai ridică.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochi netemători

Cu ochi netemători privesc cerul,
El zâmbește, se sprijină pe arbori vechi,
Sunt frații mei, străbunii mei,
De mult nu mai fugim prin lume,
Bem doar nectar albastru,
Iar de iubit, cu vântul ne iubim,
Iubiții se sărută pentru noi,
Copiii râd cu noi fără să știe,
Că existăm nu-i nicio îndoială,
Auzi cum bate inima în toate
și în iarbă și în cărăbuși de aur.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mihai Marica

Mi-e teamă

Sunt atât de temătoare, atât de firavă și... atât de plapândă!
Îmi e teamă că nu sunt în stare te accept, te iubesc...., îmi e teamă!
Mi-e teamă de mine, de tine, mi-e teamă de viață! Mi-e teamă, e toamnă, mi-e teamă de iarnă că am să îngheț și nu voi putea iubesc!
Aș vrea te iubesc, să nu te-alung în disperarea mea, și totuși...!
Ți-aș da drumul zbori, ți-aș lega aripile ramâi lângă mine, te-aș lăsa să mori!
Ți-aș fura penele și toate zilele, aș face orice ramâi, fii doar pentru mine, nu știu ce să fac!
Dar Eu sunt zdrobită și mi-e teamă că am să te zdrobesc și pe tine!
Dar ce pot fac? Te-alung mă urmezi, ratacești în iubirea ce mi-o porți, ce ți-o... port!
Îți voi închide toate porțile, toate clipele în urma mea, voi ridica... ziduri din lacrimi, din lacrima mea, din lacrima Ta!
Dar îți voi lăsa totuși ceva! Tăcerea mea și cuvintele tale, petalele din acel trandafir și toți spinii, și peste toate te voi blestema le uzi cu lacrimi, te zgârie timpul cu toți... spinii!
sângerezi sânge în lacrimi, mă simți și atunci când nu mai simți... nimic!
Să-ți fiu ce nimeni nu-ți poate fi, să-ți fiu moarte și zbatere între clipe, și dincolo!
Înțelegi? Dincolo de viață, dincolo.... eternitate!
mă chemi și să nu am putere vin, să-ți fiu un chin!
mă scri cum doar îngerii pot, să nu te dezleg de mine că mor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Oh, tristă mamă!

Azi nu mai sunt nici Zâna Bună și nici Crăiasa din Povești...
Copile, te-am crescut cu suflet, dar astăzi nu mă mai iubești.
Sau poate-s Zmeul din poveste, ori Baba-Oarba hâdă, rea,
Sunt mai bonavă, mai urâtă, nu mă poți lua în grija ta.

Azi Dumnezeu îmi este casă și martor lacrimilor, deci,
Nu-ți cer mă iubești copile... Nepăsător dac-ai treci,
Nuvoi supăra. Știu binenu-ți mai sunt de ajutor.
Așa-s părinții - o povară. Nici pentru ei nu e ușor.

Poate că-i timpul de răsplată... Spre ceruri mă voi îndrepta...
uiți această zi, copile! În urmă nu te mai uita!
De-ar sparge pieptul de durere... O lacrimă a împietrit
În pieptul mamei fără viață. Ea n-a uitat că te-a iubit.

P. S.
Te iert, dar văd bine, de-acum e târziu,
Căci duh de lumină dmereu am să fiu...
Duh în Dumnezeu, lumină, cânt,
Altă mamă, pentru alt pământ.
Tristă mamă, oh, când ai plecat,
Pruncii nici măcar n-au lăcrimat.
E târziu, doar clopotul răzbate
Dincolo de viață și de moarte...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Scrisoare către străbunicul meu

Nu știu cum o fi în rai,
Dar la noi, ca tot săracu',
Străbunicule ai
Pile și tot dai de dracu'!

Nu-s povești, nici nu bârfesc,
Dar ți-o spun fără perdea,
Câte șuturi eu primesc
Personal pe pielea mea,

Nici nu îți imaginezi
Prin ce cazne poți treci,
Nu e timp s-o fredonezi,
Sau ridichea s-o mai freci,

Ca vezi de ce am parte,
Mama ei, azi, de belea!
M-a pus dracu' -nvăț carte
Și-am un post de muhaia,

Eu, cu facultăți, chiar două,
Doctorat neplagiat,
Ani de muncă, peste nouă,
De a nins ori c-a plouat,

Birocrat în minister,
Acte, lupte, dat din coate,
Pe teren, fără șofer,
Chiar și sâmbetele toate,

De-aia, mare mi-e necazul,
Când îi văd pe șefii mei,
Cum aiurea freacă prazul,
nu-s membru ca și ei...

Societate de maimuțe...
Făr' aibe-n cap nimic,
Și-au făcut bisericuțe,
Sau..."partide", cum ei zic,

Nu de fotbal, ce vorbești!
Ei cu d-astea nu se-ncurcă,
Sunt, dacă-ți mai amintești,
Ca pe vremea ta, de țurcă,

Ce se schimbă, fi'nd votați,
Tot la patru ani odat'
Când, și șefii sunt schimbați
Cu alți membrii buni de stat,

Și... fac un pas nainte
Ca oricare nașparliu,
Puteam fără pic de minte
Simplu, doar membru să fiu,

Ȋnsă eu, membru... în fine,
Nu-s... în papuceii mei!
Că, nici mort nu-mi șade bine,
joc țurca ca și ei,

Astfel că, în minister,
Chiar de-ți pare cam sinistru,
Avansat să fiu nu sper...
Tot un membru-i pus ministru!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Eu sunt doar trubadur al Cerului albastru

Invidioși, aezii citesc pe-ascuns ce scriu
Și și-ar dori -mi sune cuvântul în pustiu,
Dar nici nu știu confrații c-acesta-i visul meu,
Să fiu botezătorul de verb prin Dumnezeu

Ce spune, ca Ioan, că-s doar trimis în lume
S-anunț că nu sunt eu, ci este un alt nume
Poetu-n care însuși chiar Domnul e-ntrupat
Și care-n Poezie va fi crucificat,

Spre a-nvia apoi, a treia zi din moarte,
Ca geniu nemurit de lume într-o carte...
Deci, har nu am prieteni și nici nu sunt ales
De Cer să fiu un geniu, sau spus de un eres,

Astfel încât din Cer nu vin ca geniu care
Vă poate eclipsa printr-o crucificare,
Doar voi veți străluci pe-al Poeziei astru,
Eu sunt doar trubadur al Cerului albastru!

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Policita

Un cântec trece pe lângă alt cântec,
Nimeni nu-l aude, o cetate trece pe lângă umbra ei,
Distanțele bătute cu ouă, frunze pe frunte,
Ziua seamănă cu un arbuz,
Forme strâmbe de străzi, vieți evocate de clanță,
O barză căzu în cuvânt,
Seara e o legumă, ochiul calului este violet,
Glasul devine strident ca o vioară,
Litera ezită, șovăim, șovăim, apoi mergem spre alte țărmuri.

După o boală grea, sănătatea sau moartea sunt singurele soluții
bei cidru din clepsidră.
Nu te teme de nimic, finalul este același.
După o viață de scris, premiul Nobel este o bagatelă.
O excursie cu diavolul nu strică nimănui, dar nu continua relația.
Am învățat arta absurdului de la indivizii insipizi și din seriale.
Calul nu avea nevastă, de ce, întrebă copilul.
Șeful era fost milițian și avea acasă un tramvai.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Copiii sunt regi

Copiii sunt regi peste lume,
Ei nu au regate, dar sunt,
Ei au fiecare un nume
și au un supus mai mărunt,
un câine, acolo, un greier,
copiii fac vrăji pentru ei,
au sufletul cald ca un gheizer
și nu sunt ca noi de mișei.
Se tem de-ntunericul care
Ne domină încă pe toți,
Îi rog, nici un gând de-abdicare,
Îi rog pe copii, pe nepoți.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Copiii sunt regi

Copiii sunt regi peste lume,
Ei nu au regate, dar sunt,
Eu au fiecare un nume
și au un supus mai mărunt,
un câine, acolo, un greier,
copiii fac vrăji pentru ei,
au sufletul cald ca un gheizer
și nu sunt ca noi de mișei.
Se tem de-ntunericul care
Ne domină încă pe toți,
Îi rog, nici un gând de-abdicare,
Îi rog pe copii, pe nepoți.

poezie de (4 octombrie 2011)
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Vinovata fără de vină

Cum de mă vezi nevăzându-mă?
Când nehotărâtă de tine m-ascund
Sperând mă găsești
Cea mai frumoasă azi...

Când nu sunt,
Cum mă auzi dacă te strig,
Printre alte strigate aglomerate...
Cum poți cunoști lumea mea,
Printre atâtea lumi invetate?

Cum mă citești în privirea-mi
Când în cuvinte încerc să te mint?
De ce ți-e străină privirea
Când prin atingeri
Sinceritate-ți transmit?

Cum de mă ieriți,
Când prin fapte par neiertată?
De ce să plângi în ploaie,
Dacă și eu am nevoie de apă?

De ar fi pleci, de ce mai lăsa
în lume de flori uscate?
Știind că nu le voi arunca...
Acele flori, frumoase, iubite, furate.

Cum poți mă iubești
Când în jurul meu un câmp magnetic,
Azi respinge, mâine atrage?
Ce vei face
Daca mâine atingerea mea
Ca o geam se poate sparge?

Neajunsuri am îndeajuns,
Dar sunt ca păsările ce pot zboare,
Sa știi că azi sunt mai buna
De mă zărești într-o zi zâmbitoare.

Acceptă-mi iubirea
Scumpa mea dulce lumină
și iarta-mă,
Sunt Vinovata ta fără de vină.

poezie de din Sfârșit de Autograf (1 ianuarie 2010)
Adăugat de Anna PanoviciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marian Hotca

Poem păgân

străbunii mei au fost păgâni
n-au cunoscut altă credință decât sudoarea muncii,
s-au născut din roua humei ca merii,
le-au crescut și aripi ascuțite de vultur,
dar niciodată nu s-au putut dezlipi de glia satului

au cultivat prin ogoare dărnicia,
iar în fața colibei creșteau straturile dese de fericire
în fiecare an, babele din neamul nostru păgân
împleteau cu mâinile uscate de ani
cununi zdravene de cepe;
le atârnau la colțul grinzii de la târnaț
ca un dar adus luminii din soare
și mulțumeau cerului că n-a uitat niciodată
să ne alduiască cu o ploaie

aceste vremuri au durat mult și bine
până la un moment dat când
au apărut alte legi nepăgâne
și-atunci au fost nevoiți să se mute
cu toții în ceruri

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook