Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Acolo unde timpul îngroapă amintiri

Nu stă-n puterea noastră să-i aruncăm tăcerii
Cuvinte temătoare... pe rostul ei divin.
Se-așterne fără margini, când vine timpul serii
Și-ascunde-n ea trecutul, puțin câte puțin.

Puterea ei destramă, căci totu-i trecător.
Purtând chemări tăcute prin spații siderale
Din nemișcata geană mai pică câte-un dor,
Și tot ce mai rămâne se scutură-n petale.

Prin vise ne mai umblă speranțe rătăcite.
Frânturi de timp adună ce-a mai rămas din noi
Îngemănând puterea în clipe neclintite
Dorinței nesfârșite de-a fi mereu în doi.

E prea departe locul și calea mult prea lungă,
S-au dus prin poarta vieții temutele iubiri.
Doar neumblate gânduri ar mai putea s-ajungă
Acolo unde timpul îngroapă amintiri.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Onomastică

Mai plâng o secundă, ce vieții mi-e luată
Și-o alta mi-e pusă ca timp trecător.
Mai am bucuria ca încă odată
Să-mi număr tristețea din clipe de dor.

Mai am și puterea să trec peste vreme,
Să-i nărui speranța. Ea veșnic se vrea
Stăpână pe lume. Și totuși se teme...
În lupta cu timpul puterea-i a mea.

Și pun în sertarul cu gânduri nebune
Ruptura de vreme ce trece prin noi.
Nu vreau veșnicia -mi pună un nume.
Mi-ajunge o viață, spre viața de-apoi.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Este tot ce nu las pe pământ!

Am trecut printr-o lume de dor
Unde taina iubirii s-a stins.
Este totul doar grabă si zor
Spre un țel... niciodată atins!

Nudor amintiri că le știu,
Nici iubiri nu mă dor, că le-am strâns.
N-am sădit, printre zile, pustiu,
Când necazuri au fost, nu m-am plâns.

N-am avut nici prea mult, nici puțin.
Tot ce Domnul mi-a dat, mi-a ajuns.
Călăuză... doar harul divin,
Pe cărări mult prea greu de pătruns.

Doar iubire-am furat cât am vrut.
Pentru mine e tot ce-i mai sfânt,
E esența plimbării prin lut,
Este tot ce nu las pe pământ.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frânturi de dor

Din prea tăcut, tăcutu-i încă rece
Ca un fior al vorbelor nespuse,
Acoperit de timpul care trece,
Cu amintiri... uitărilor seduse.

Nu-mi alunga din umbra ta sărutul,
El te adoră fără nici-o vină.
In taina lui se naște începutul.
E freamătul din zori, de ziuă plină

A doua inimi... ce caută pribege,
Surâsul din tăceri si nemurire,
Durerilor alint, nescrisă lege...
E doar sămânța, crudă, de iubire.

Primește-mă, prin el, acolo unde,
Neocupat, mai este încă locul.
Nu te feri, n-ai sa te poti ascunde,
Iubirea arde, mistuie... ca focul.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă tem de petale...

primăverile vin
din adâncuri de ierni
din gânduri pe care începi le cerni
din zăpezi colorate
mult cântate de om
crescute-n miracolul vieții din pom
preschimbate-n petale
în fir de iubire
în scrieri de dor... într-o altă simțire
și curg peste noi
peste viu și culoare
căderea lor lasă priviri temătoare
de curgerea lumii
de fructul rămas
zămislit peste timp să mai fac'-un popas
mă tem de petale
de cântul lor mut
mă tem că nicicând n-am -nvăț le-ascult
de urma lăsată în gând
de unicul lor adevăr
mă tem doar de cele rămase prin păr

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Prea puțin a rămas

E timpul să pleci, nu vreau să mai stai,
Îmi ceri mult prea mult din puținul ce-mi dai
Și simt că mă seci și în praf mă transform,
Mă chinuie gândul, mă doare enorm

Sunt vorbele tale tăciuni ce mă ard,
Iubirea dispare, devine hazard,
Devine incendiu, doar flăcări și fum,
Ce-am fost împreună... acum este scrum

Ce rost să mai fim, prea puțin a rămas,
O ultimă clipă din ultimul ceas,
Nu vreau să mai dau iarăși timp înapoi,
Sperând repar tot ce-i vid între noi

Tu nu mai iubești și s-a dus ce-am avut,
Oricât aș spera, pare totul pierdut,
E timpul să plec, chiar de-mi spun că n-aș vrea,
Degeaba mai stau... când dorești altceva

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și dincolo de suflet... mai e loc

Nu judeca... o lume, după tine,
Când ești cuprins de griji și de dureri,
În noapte, te-au târât atâtea seri,
Și peste rău... nu mai încape bine.

Când pe altarul vieții arde foc
Și te-a cuprins, puțin câte puțin,
Iar sufletul îți pare că e plin...
Și dincolo de suflet... mai e loc.

Și dincolo de suflet cresc iubiri,
Sămânța lor... răsare fără ploi,
Ajunge hrana inimii din noi...
Și zâmbetul, tăcut, de trandafiri.

Și dincolo de suflet umblă dor
Ascuns între iubire și tăceri.
Lumină vie,-a gândului de ieri,
Prin soarele de dincolo de nori.

Și dincolo de suflet... multe flori,
Mai pun culori pe umbrele din noi,
Oricât am fi de rătăciți... și goi.
Și după nopți... se mai ivesc și zori.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atâtea gânduri, mamă...

Mai este-n noi o urmă de copil
De câte ori rostim cuvântul mamă,
Demultul vine-n astăzi și ne cheamă
mai întoarcem timpul din exil.

Mai este-n noi fărâm-aceea mică,
Când teama de-ntunerec și tăcere
Ne tresărea la orice adiere
Iar inima ni se făcea... furnică.

Ma este-n noi dorința de poveste
Așa cum numai mama știe-a spune,
Cu Prâslea cel Voinic și mere bune
Și zâne, colindând, pe la ferestre.

Mai este-n noi un dor de mângâiere
Și de răsfăț... de zâmbetul tăcut,
De palma care-a dat... și n-a durut,
De lacrima-ți căzută în tăcere.

Atâtea gânduri, mamă, vin la tine,
Bătătorind cărări fără de rost,
Nu poți întoarce timpul care-a fost
Și nici schimba înscrisul din destine.

Azi rătăcesc prin umbra unui gând
Și mai întorc, pe-o parte, câte-un dor.
Doar fluturii mai au acolo, zbor,
Și glasul tău... dojenitor... și blând.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Sunt clipe în viață ce dor ca și o rană,
Sunt clipe de disperări adeseori,
Sunt clipe când visul ușor ți se destramă
Și cauți zadarnic în jur un ajutor...
Sunt clipe când îți copleșesc ființa toată
Furtunile-acestei lumi fără zăvor,
Dar nu uita, vine o clipă odată
Când vei zbura dincolo de nori....

Când încercările. s prea grele
Și nu știi când se vor sfârși
Mai este doar puțină vreme
Și Cel ce vine. va veni...
Chiar dacă viața. i mult prea crudă
Și te întrebi cât va dura,
Ce mai contează o secundă
Pe lângă veșnicia ta.......

Sunt clipe în viață când guști dezamăgirea
Și vezi adevărul că e mult prea amar,
Sunt clipe când nu poți găsi în tine puterea
Să schimbi clipe de gheață în clipe de jar,
Sunt clipe când multe poveri prea greu te-apasă
Și ești cu fiece pas tot mai obosit,
Dar nu uita că în curând tu, Acasă
Lângă Iisus te vei odihni...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Azi, lângă mine, am rămas doar eu

Mai pot copile, azi, te mai chem
Și tu mai poți răspunde la chemare.
Cu fiecare zi, mai mult mă tem...
Să-i dau răspuns tăcerii, la-ntrebare.

Mai pot copile, azi, te privesc,
În ochii mei mai picură lumină,
Dar pozele prin care te găsesc,
Nu știu, cum dorul mamei se alină.

Tu nu ai timp și nici nu înțelegi...
Să fii bătrân și doar cu amintirea,
În câte zile... câte nopți întregi,
Doar golul îți acoperă privirea.

Atâta gol m-apasă și doboară...
Și parcă m-a uitat și Dumnezeu,
Prin tot pustiul care mă-nconjoară,
Azi, lângă mine, am rămas doar eu.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Spațiu echinocțial

A mai trecut un an, în urmă au rămas
doar amintiri din întâmplări banale,
ajunse peste vreme-n acele de ceas
desprinse din cadrane echinocțiale.

Pentru o clipă-n punctele vernale,
din arealul anilor ce trec în zbor,
cu gânduri noi și doruri ancestrale,
prin lume sunt doar simplu trecător.

Și totuși am lăsat câte ceva fie
de bun folos acelora ce-n urma mea
vor încerca peste decenii să mai scrie,
o pagină de glorie istoriei să-i dea.

Iar de mă-ntorc cu gândul în trecut,
Tăcerile-mi, mai lungi ca niciodată,
din tot ce-a fost, din câte am avut
în cuget calea dreaptă mi-o arată.

Și-n spațiul echinocțial ce încă vine
cu altă vârstă pusă într-un alt decor,
adaug anilor doar zile cât mai pline
simțind că pot prin viață să mai zbor.

poezie de din revista Confluențe Literare, ediția din 17.03.2021
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubește-mă, sunt suflet fără chip

In picătura vieții au curs atâtea ploi...
Prin limpezimea lor s-au strecurat furtuni.
Tu suflete, sortit în tine le-aduni
Ai scris o altă cale tăcerilor din noi.

Privește-mi gândul, încă mai scrie amintiri,
Nedeslușite căi cutreieră-n tăcere
Pentru un strop de dor și-un fir de mângâiere,
Nesățios si tainic, mai umblă prin iubiri.

Tradarea lui... mă vede cum patima o țip,
Ca un etern cortegiu de inimi sfâșiate
Ce-n umbra nemuririi le-aș construi cetate.
Iubește-mă-n candoare, sunt suflet fără chip.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce-a fost nu se mai poate...

mi-e dor de tine draga mea,
mi-e dor de-a noastră tinerețe,
de focul care ne ardea,
de tot ce azi nu ne mai este

e totul vis și nu mai știu,
de-a fost vreodată a mea poveste,
la ceasul ăsta de târziu,
îmi deapăn totul și nu-mi tace,

mă doare trupul de-amintiri,
dor săruturile tale,
le simt și-acuma fir cu fir,
pe iarba bătrâneții goale

mi-e dor de tine draga mea
și-acum adorm în gând cu tine,
e mult de-atunci șimai vrea,
-ntoarcem timpul care vine

dar știu că totu-i fără rost,
căci timpul ăla e departe,
e mult de-atunci și-așa socot,
ce-a fost atunci nu se mai poate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prea mult copil, în mine, a rămas

Cum trece vremea, peste mine, Doamne,
Când eu încerc mă strecor tiptil!
Ma calcă primăveri, mă calcă toamne,
Și-n loc de om... devin tot mai copil.

Și azi întreb, de unde vine ploaia?
Cum crește firul ierbii din pamânt?
De ce mă speriau cu ghionoaia,
Cum de erau și astăzi nu mai sunt?

De ce ți-e teamă prin pădurea deasă
Când soarele se duce-n asfințit?
De ce furnica și-a făcut o casă,
Iar greieru-i tot timpul rătăcit?

De ce mai șade peștele în apă
Când porumbelul urcă pân'-la nori?
Tăria pietrei, doar în geruri crapă?
De unde-și iau parfum atâtea flori?

Cum cânt'-așa frumos privighetoarea,
Iar lebăda... e mută, fără glas?
De ce e roșu macul, nu cicoarea...?
Prea mult copil, în mine, a rămas.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

* * *

Puțin de nor, puțin de soare,
Puțin de viață, puțin de moarte,
Puțin de bine, puțin din mine moare
În fiecare clipă petrecută fără tine!

Puțin din timp, puțin din azi,
Puțin din noapte, puțin din somn,
Puțin cât am putut dorm
În fiecare noapte petrecută fără tine!

Puțin din vis, puțin te mai visez,
Puțin mai îndrăznesc, puțin te mai chem,
Puțin te mai aștept, puțin te mai iubesc
În viața asta petrecută fără tine!

Puțin regret, puțin moment,
Puțin ai fost, puțin te mai cunosc,
Puțin de rost, puțin mai plâng,
În lumea asta petrecută fără tine!

Puțin mi-a mai rămas, puțin din glas,
Puțin dintr-un cuvânt, puțin din gând,
Puțin pământ, puțin mormânt
În moartea ce vine fără tine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Trec anii peste vreme...

Trec anii peste vreme și vremea peste ani –
nici gândul nu mai poate din urmă să-i ajungă,
la poarta neuitării doar lava din vulcani
cu amintiri aprinse încearcă să mai plângă.

Nici timpul nu mai vine în ritmul său banal,
secunde dilatate duc ziua mai departe,
trecând-o peste noapte pe coama unui val
din marea zbuciumată a vorbelor deșarte.


Se clatină lumina din falnicul văzduh
de-atâta grea prostie de-a valma aruncată
prin poezii orfane și fără pic de duh
ce și-au găsit cuvântul în coada de lopată.


Mă-ascund fără zăbavă în golfu-adiacent
regăsesc uitarea sub umbrele opace
aduse peste noapte de vântul ascendent
din margini de iubire, venită mă-mpace.

Îndată și tăcerea se-așterne, ca un scut,
o liniște cerească pe gânduri se întinde,
vin amintiri senine pe aripi de sărut
iar dorul tău, iubito, în brațe mă cuprinde.

poezie de din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Mult mai puțin decât puțin mai mult

Nu mai am niciun gând,
Niciun vers nu mai scriu,
În uitare, curând
O mor, o fiu.

Într-un pumn o strâng
Tot ce am din ce nu-i
Și-o să-i râd și-o să-i plâng
Orișicui, nimănui.

Lasă-mă te las,
Plec puțin și revin,
Că-s plecat și-am rămas
Prea demult, prea puțin!

poezie de din Aproape alb (8 octombrie 2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Puterea

Puterea este freamătul, necontenit, din fiecare suflet,
Ce poate scoate, și din lacrimi, un neașteptat zâmbet,
Ea poate aducă în noapte dimineți și răsăritul în apus
Chiar și-atunci când nu mai crezi în ea, are ceva de spus.

Puterea se-nfiripă din gerul crunt și albul nins al iernii
Și, fără să prinzi de veste, îi redă verdele crud poienii,
Pe locul, pustiit de singurătate și durere, pune câte-un vis,
Într-o clipă, acest loc trist, devine un micuț colț de paradis.

Putere se zâmislește-n noi și curge în murmur de izvoare,
Ea lasă, pe unde trece, splendoare și-un parfum de floare,
Chiar dacă tu o împarți, în jurul tău, în mii de bucățele,
Ea crește-n suflet din ce în ce mai mult, niciodată nu piere.

Puterea e flacăra ce aprinde-n noi dorința de a fi învingător,
Ea își croiește singură calea, nu cere și nu așteptă ajutor,
Ne apără și ne înnobilează viața, o îmbracă în bine și frumos,
Să crezi în puterea ta, s-o folosești cu rost, omule credincios!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Cântecul clipelor

Tu ai puterea, timpul ce se-așterne
În marea lui de taince-așteptări,
Să-l cerni și-n mângâieri de mâini materne
Să duci la piept doar clipele chemări,

Acelea care-n timpul împreună
S-au scurs din lumea noastră-n lumea lor
Și ar putea prin amintiri s-apună
Ca un amurg de timp necruțător.

Chemarea lor, acolo-n piept la tine,
S-ar transforma în zborul unui cânt
Al timpului ce reunea destine
În catedrala unui legământ

Și tresări-vor inimile noastre,
Acolo-n pieptul tău și vor dansa,
Uitând tristețea nopților albastre
În care fiecare suferea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai las o amintire peste flori

Am și uitat, a curs atâta vreme,
Cum arăta pe chipul tău, blândețea.
Prin amintiri, de-aș răscoli, m-aș teme,
Și n-am -mi iert dac-aș găsi tristețea.

Ai luat cu tine, mamă, neuitarea,
Ca un înscris făcut sub legământ.
Ramâne tot, când ne-a venit plecarea,
Doar ea putea să-ncapă în mormânt.

Azi vin aici... să mai aduc o floare
Și un regret, nechibzuinței mele.
E prea târziu, și prea târziul doare...
Tu iartă-mă, de-acolo, dintre stele.

Doar bietul timp, durerea ne-o mai stinge,
Prin rătăciri de gânduri și simțire,
Azi nu mai plâng... dar lacrima tot curge
Să pună peste flori o amintire.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cifre

unu…doi…
prea mult;
cuvinte fără rost,
gânduri amestecate
amalgam
aiurea …

doi…unu…
prea puțin,
fără cuvinte
fără gânduri
descompunere
aiurea…

și unu… și doi…
și doi… și unu
mult… puțin
întind o mână
o prinde mâna ta
două mâini
ridic cealaltă mână
o-atinge măna ta
nu mai știu număra

mult… puțin
la fel…la fel…la fel…

poezie de
Adăugat de Carmen IosipaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook