Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Corneliu Vadim Tudor

Marea umilință

Regretaților mei amici Eugen Barbu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Fănuș Neagu, Gh. Eminescu, Ion Voicu, Aristide Buhoiu, Mircea Mușat, Mihai Ungheanu, Raoul Șorban, Sergiu Nicolaescu, Anca Petrescu, Ștefan Iordache, Antonie Plămădeală, Constantin Galeriu...

Ferice, dar, de voi, prieteni morți
Că nu vedeți cum ni se sparge țara
Cum lupii trag cămașa ei la sorți
Și-n iarnă ni se schimbă primăvara.

Eu pe-ntuneric scriu acest poem
Niște nemernici iar ne-au stins lumina
Pe cine să înjur sau să blestem
Când noi, românii, purtăm toată vina?

Și gazele, ca mâine, s-or opri
Pe urmă vom bea apă ruginie
Trăim calvarul ăsta zi de zi
Drum bun spre Evul Mediu, Românie!

Nici n-ai unde să suni, toți se ascund
Ești prizonierul neamurilor proaste
La Primărie? Ești prea rupt în fund!
La Minister? Te bate la trei coaste!

Nici o instanță nu te bagă-n seamă
Nici nu exiști, tu, cetățean de rând
Țesutul societății se destramă
Iar statul e doar un vampir flămând.

Tu nu mai știi ce-i aia "trai decent"
În beznă stai, te speli cu apă rece
Mai cald e-afară ca-n apartament
Exterminați suntem, din zece-n zece.

Îmi beau cafeaua trist și gânditor
Nu mai fumez, dar viciul tot mă mușcă
Regret profund că sunt doar scriitor
Aș da stiloul astăzi pe o pușcă.

Aprind o lumânare și mă văd
În casa scundă, a copilăriei
Când vijelia-n pomi făcea prăpăd
Dar îngeri zdraveni țineau piept urgiei.

Însă atunci era după război
Rănită era țara, și datoare -
Acum, ea este pradă la strigoi
Și sclava unei Mafii-ngrozitoare.

Am dat lumina, gazele și apa
Pe mâna unor mercenari străini
Zic că-s prieteni, dar ne sapă groapa
Scot bani din piatră seacă și din spini.

Nu ne putem gospodări în viață?
Ajuns-am un popor de retardați?
Atunci e clar: scuipați-ne în față!
Ne place să fim viermi? Să fim călcați!

Umilitoare e această stare
Să nu mai ai nimic în țara ta
Să vezi cum ultima redută moare
Și să te rogi de moarte să te ia.

Eu vă invidiez, amici plecați
În altă lume, unde e lumină
Acolo sunteți, toți, surori și frați
Și beți nectar, nu apă cu rugină.

V-a luat la vreme Dumnezeu la cer
Eu văd în asta, poate, o răsplată
El v-a ferit de acest timp mizer
Când țara noastră e crucificată.

Când lumea plânge-n pumni și n-are bani
Nici de mâncare, sau medicamente
În timp ce politrucii talibani
Fac și desfac Guverne, Parlamente.

E un dezastru grav și general
Mai jos de-atâta chiar că nu se poate
Mai bine-n groapă decât la canal
Și cred că doar războiul mondial
Ne poate vindeca de lașitate!

poezie celebră de (24 iunie 2014)
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Frați români !

Frați români din lumea întreagă,
Nu uitați de țara mamă,
Nici de frați, nici de părinți,
De prieteni sau bunici.

Căci săraci așa cum suntem,
Omenia n-am uitat,
Frumusețea țării noastre,
Tot străinu-a căutat.

Țara noastră este mică,
Brațul mare primitor,
Nu uitați, români din lume,
De al nostru tricolor.

Căci oriunde vă e pasul,
Orice bogății aveți,
Dorul doinelor cântate
Și în lacrimi înecate,
Ca la noi n-o să vedeți.

Și-a pământului chemare
Și-al istoriei trecut
Și a unirii cântare,
Unde voi ați mai simțit?

Dacă din întregul vostru,
Români încă simțiți
veniți, de-aveți putere,
Țara de are nevoie,
În umeri s-o sprijiniți
Iar, din cupele frăției,
Frați români!
Cu toți să beți.

poezie de (7 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Rodica Nicoleta Ion

Unirea de-acum

Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger –
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieții noastre, norii.

Păduri și ape și câmpii... Și munți,
Gonind prin noi sălbatici și desculți.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata și pe mama...

Văd cum se roagă pentru țara lor
Și ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uși închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toți românii.

Cu aur pâlpâind peste câmpie
E țara noastr㠖 Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
pruncii i-au plecat peste hotare.

În vocea țării clopote răsună
Și cade peste ea cumplită brumă,
O năpădesc investitori străini
Și-i smulg iubirea dintre rădăcini.

Din seva ei de stele și candoare,
Au smuls străinii fiecare floare.
Din port și din credință înfruptați,
În țara noastră ne-au făcut argați.

Suntem un neam ce-i condamnat la moarte
Și de strămoși, străini și prea departe.
Ne ninge cerul sânge și pedeapsă
Că n-am știut să ne păstrăm acasă.

Suntem săraci și slabi... am constatat.
Din țara noastră mulți ne-au alungat.
Setea de bani ne-a dus tot mai departe.
În țara noastră este plâns și noapte.

Și plânge-n noi această țărișoară!
Unirea, astăzi, nu-i decât o rană.
Și-o iarnă încărcată de istorii,
Ce-a adunat pe cerul vieții, norii.

Ni-i Soarele un vis mustind în rană...
Adună toți românii iar în țară
Șiun ordin, Doamne, un cuvânt
fie pace pe acest pământ.

Uniți în marea horă a unirii,
La Alba înfloresc iar trandafirii.
Și toți românii se adună-n cerc
Și libertatea iarăși o petrec.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Unirea de-acum

Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger –
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieții noastre, norii.

Păduri și ape și câmpii... Și munți,
Gonind prin noi sălbatici și desculți.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata și pe mama...

Văd cum se roagă pentru țara lor
Și ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uși închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toți românii.

Cu aur pâlpâind peste câmpie
E țara noastr㠖 Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
pruncii i-au plecat peste hotare.

În vocea țării clopote răsună
Și cade peste ea cumplită brumă,
O năpădesc investitori străini
Și-i smulg iubirea dintre rădăcini.

Din seva ei de stele și candoare,
Au smuls străinii fiecare floare.
Din port și din credință înfruptați,
În țara noastră ne-au făcut argați.

Suntem un neam ce-i condamnat la moarte
Și de strămoși, străini și prea departe.
Ne ninge cerul sânge și pedeapsă
Că n-am știut să ne păstrăm acasă.

Suntem săraci și slabi... am constatat.
Din țara noastră mulți ne-au alungat.
Setea de bani ne-a dus tot mai departe.
În țara noastră este plâns și noapte.

Și plânge-n noi această țărișoară!
Unirea, astăzi, nu-i decât o rană.
Și-o iarnă încărcată de istorii,
Ce-a adunat pe cerul vieții, norii.

Ni-i Soarele un vis mustind în rană...
Adună toți românii iar în țară
Șiun ordin, Doamne, un cuvânt
fie pace pe acest pământ.

Uniți în marea horă a unirii,
La Alba înfloresc iar trandafirii.
Și toți românii se adună-n cerc
Și libertatea iarăși o petrec.

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Mă iartă, Doamne, că blestem!

Pe voi ce țineți soarta-n mâini
Și ne tratați ca și pe câini,
Azi, vă blestem, ca-n buzunare,
Să n-aveți bani de-o lumânare.
Lui Dumnezeu trimit misivă,
Să n-aveți bani pentru colivă,
Nici morții vi-i pomeniți,
Săraci lipiți, în veci fiți!
Cât de-mbuibați sunteți acum,
Dea Domnul cerșiți în drum!
Un colț de pâine din gunoi,
fie hrană pentru voi,
Ca simțiți și voi osânda,
Cum simte țara mea, flămânda.
Voi huzuriți pe munți de bani
Și ne catalogați golani,
De îndrăznim cerem pâine
Nu pentru azi, ci pentru mâine.
Azi, ni-e tărâța-ndestulată
Vă dăm și vouă, ca dovadă
Că din puținul ce-l avem,
Știm -mpărțim, cât mai putem.
Dar, voi cu burțile pe-afară,
Sfidați, ciocoi, întreaga țară.
Și nu vă pasă de flămânzi
Și de copiii muribunzi.
Și nici de lacrima de sânge,
Ce-n fiecare zi ne frânge
Orice speranță de mai bine.
Și vă blestem, ca de rușine,
-ngenuncheați umili ca noi
De-atâtea griji și de nevoi...
Atâția ani de libertate,
Purtăm aresturile-n spate.
Cum, să te miști, când n-ai un ban?
Halal, așa european!
Nu cer averi și nici palate,
Ci doar să mă îndrept de spate,
pot, -mi pomenesc părinții,
Bărbatul și pe toți cuminții,
Ce nu mai văd orgia lumii,
Nici cum se sinuicid păunii...
Săraca țară, ce frumoasă!
Acum orfană și de casă,
Orfană și de neam și fii-
Fă-ți, Doamne, timp, ca să ne-nvii!
.................-..................................
Să nu fii supărat, bărbate,
Că n-am colivă și bucate,
-ți fac pomană cum se cade!
Doar lacrimi am în reci cascade...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde ești, Doamne?

În aste zile de restriște,
Ajunsa țara noastră dragă
fie a vulturilor pradă.
Sunt tot mai răi tot mai flămânzi,
Tot mai avizi după putere,
Nimic și nimeni nu-i oprește
În lupta lor după mărire.

Făcut-au țara un tribunal
Unde poporu-i acuzat
Fără aibă avocat;
Ei judecă ei dau sentințe.

Se bat pe legi și ordonanțe,
Pe constituție, parlament
Și nu contează dacă noi,
Îi vrem sau nu...
Ei ne fac legea.

Și este țara noastră toată
Un mare câmp de bătălie,
În care noi suntem doar ținte
Iar ei ochesc fără clipire.

Suntem răniți, unii-s uciși
Și ne mirăm de-a noastră soartă;
Unde ești Doamne de nu-i vezi
le arăți că în curând,
I-așteaptă Dreapta Judecată?

Și nu mai au nevoie acolo,
Nici de putere nici mărire;
La cât de mari se simt aici
Pe atât de mici vor fi la Tine!

poezie de (11 iulie 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!

"Măria Ta"

"Măria Ta de nu te schimbi
Și orice sfat te lasă rece,
Deschide granițele țării
Și lasă-i pe români plece

meargă unde văd cu ochii,
Cuprinși de cel mai trist fior,
De-a căuta un loc sub soare
Când nu e loc în țara lor."
Damian Ureche 1986

Ce-ai spus atunci n-a fost o glumă
Ci te-ai rugat fiind la greu
Și după 20 de ani
Azi te aude Dumnezeu.

Damiane cât ai fost de pur
Măria Sa te-a ascultat
Sau poate-acolo sus în cer
L-ai întâlnit, l-ai mai rugat.

N-is harnici, țara e bogată
Și am trăi un trai decent
Noi nu vrem banii dați degeaba
Ca cerșetori din parlament.

Aici e haos e urgie
Ni le-ai trimis Doamne din cer?
Ne-ai dat s-avem un președinte
Ce nu suportă-un premier

Iar noi ne luăm în cap o lume
Și-i părăsim flămânzi și goi
Până-or ajunge-n țara asta
Să mai rămână doar ei doi.

N-ar părăsi această țară
Nici oameni mari și nici feciori
Fiindcă aici ar fi de toate
Dacă-am avea conducători.

Măria Ta de vrei ne iartă
forța Ta Dumnezeiască
Ne poate alina durerea
Dar dă-ne șefi să ne iubească

Și-atunci, că-s granițe deschise
Se vor întoarce mulți acasă
România-n lumea asta-i
Cea mai bogată și frumoasă.

poezie de (februarie 2007)
Adăugat de Petru MiloșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Adio, mamă patrie, adio!

Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Și toți în pribegie vom porni-o.
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!

În loc să fim o țară numai frați,
Simțim, în noua epocă barbară,
C-am fost în viața noastră blestemați
S-ajungem chiriași la noi în țară.

Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.

Trăim același tragic simțământ
Sub politicieni și sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Și suntem de prisos și nerentabili.

Umili, ne cerem scuze de la toți,
Că nu ne-au chinuit destul în viață,
Și ne conduc niște fanarioți.
Ce pe cei mici trădarea îi învață.

Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
Când am ajuns în țara noastră slugi
Și suntem cerșetori la noi acasă?
Și vii, și morți, amestecați, acum,
Dispuși emigreze, se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.

Sus-pușii nu mai au nimica sfânt,
Ca pe cravate, jurământu-și schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Vorbim și limba noastră-n altă limbă
Și-acum, se aude clopotul final.

Vin vremuri de urgie și de grindini
Și este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi români de pretutindeni.

Probabil, mâine – aici va fi pustiu
Și toți în pribegie, vom porni-o,
Drum bun popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Doina Bonescu

Românie, țara mea

Ciutura de la fântână
N-o mai ia nimeni in mână
Astăzi bem toti apă plată
De se poate distilată

Nu e fotă, nu-i catrință
Nici macat si nici velință
Nu e in, nici borangic
Nici lână pentru ilic

De-mprumt avem azi tot
Chiar si vorba la robot
In engleză iti răspunde
Chiar de ești in vârf de munte

Românie, țara mea....
Ce frumos era cândva
Astăzi totul s-a schimbat
Chiar si garda la palat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dumnezeu

Ești prezent mereu: în minți, în suflete, în noi.
Nu ești nici bun, nici rău. Ne ajuți dacă vrem binele
Dar dacă facem răul îți îndrepți mâna înspăimântătoare către noi...
Și ne dai răul înapoi. Și iar ne ierți, și ne aștepți să fim mai iubitori.
Ne ierți, dacă greșim, și vrei să ne ridici din nou.
Fără știm.
Nu uiți nimic neiertător și uiți greșeala când vezi credință într-un om.
Ești peste tot: tu vii dacă te chem. Dar nu îmi zici nimic.
Și nu te arăți pentru că nu sunt pregătit.

Oamenii cred că tu stai undeva în ceruri, dar tu ești zilnic printre noi
Ești înger bun, dar înspăimântător... Ne vrei perfecți, lucizi
Tu dai viață, tu ucizi
Dacă suntem buni ne dai de toate
Dacă suntem răi ne dai durere, boală și chiar moarte.
Îți place să te joci, te înduioșezi dacă iubim.
Ești lângă noi, când plângem.
Ești femeie sau copil?
Tu știi planul bun: ne treci prin rău să fim mai buni,
Tu ești nemuritor, și vrem și noi să fim, căci pentru tine
Moartea nu-i nimic, pe noi ne sperie... un pic.

poezie de
Adăugat de Iustinian CruceanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Gărgălie

AM FOST ȘI EU ÎN STRADĂ ÎN '89

Eram în amfiteatru în Iași în '89
Și a căzut o veste ca trăsnetul când plouă,
Un zvon Ceaușescu de frică-ar fi fugit
Și că regimul comunist pe loc s-a prăbușit!

Atunci uimiți cu toții am coborât în stradă...
În fața Primăriei. Cei mulți voiau vadă
Cum se-aruncau pe geam de sus de la etaj
Și cum cădeau în flăcări portretele-n picaj

Și,, Libertate!... de nu-ți venea crezi
Cu degetele-n V striga lumea pe străzi
Și câtă bucurie!,, Ole! Ole! Ole!''
(Jucau în horă )...,, Ceaușescu nu mai e!''

Se fluturau drapele cu steme decupate
Și se striga pe stradă cuvântul LIBERTATE
Și-n haos, hărmălaie, au apărut din spate
Vreo câteva mașini cu trupe înarmate

Am înghețat cu toții cu frica în spinare
Și am cerut atunci la Domnul îndurare
Și nu s-a tras acolo:,, Armata e cu noi!''
Striga mulțimea toată cu inima un sloi!

Nici cursuri, pregătire, nimic n-am mai făcut
Că ne-au trimis acasă... Prin gară am trecut,
Patrule înarmate ne-au controlat bagajul
În zvonurile sinistre că-i otrăvit orașul

Și haos și derută era în toată țara
Când am urcat în tren lăsând în urmă gara...
Am luat apoi mașina din gară din Bacău
,, Veniți la Primărie!''... Suna ca un ecou...

Iar la ieșirea din Bacău un grup cu bâte înarmat
Ne-a dat jos din mașină și-apoi ne-a controlat
Nu știu cine erau! Ce căutau anume?!
În București, în haos, s-a tras și în mulțime

Atunci în '89,... fără fiu,, erou'',
Am fost și eu în stradă în Iași și în Bacău.

În noaptea de Crăciun priveam televizorul
Și am văzut cum cade sub gloanțe,, dictatorul"
Și-a sângerat atunci în '89 țara
N-a fost de catifea schimbarea...,, primăvara''...

Când fac retrospectivă și văd ce a urmat
Nu pot decât să-ngân: Of, Doamne, ce păcat!
Căci ne-au murit eroii, dar și conducătorii
Și țara ne-a rămas la voia întâmplării

Și-a fost vândută-apoi,, bucată cu bucată''
Străinii își doresc s-o vadă dezbinată...
Dar tu, popor al meu, deschide ochii bine
Și nu lăsa cadă țara în ruine!

Iar voi care-o conduceți de-acolo din Palat
S-aveți grijă de țară! N-o scoateți la mezat!
Și dezbinați de alții, rog, nu vă lăsați
Să fim uniți cu toții, cu toții suntem frați!

Mă doare pân' la lacrimi când văd țara pustie,
Când văd cum pleacă tineri lăsând în urmă glie,
Părinți, bunici, chiar proprii lor copii
Mă doare, țara mea! Mă doare, vreau să știi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

O adunătură jenantă ( După "O aventură galantă" de Ion Pribeagu )

Într-o zi, mai pe la patru,
Nici la film, dar nici la teatru,
M-așezai pe un fotoliu,
Nici prea vesel, nici ca-n doliu,
Să văd la televizor,
Nici alb-negru, nici color,
Ce mai e prin Parlament,
Nici adept, nici oponent,
Doar problema s-o descos,
Nici pe față, nici pe dos.
Ca tot omul vreau știu,
Nici devreme, nici târziu,
Noi pe cine am ales,
Nici prea rar, dar nici prea des
În vremuri de aspră criză,
Nici tsunami, dar nici briză.
Cine, țara noatră toată,
Nici săracă, nici bogată,
O ia veșnic în răspăr,
Nici minciuni, nici adevăr.
Câți dintre acești ciocoi
Nici prea vechi, dar nici prea noi,
Cu obrazul de toval,
Nici de om, nici de-animal,
Își țin speech-ul la bufet
Nici prea tare, nici încet.
Prea mulți stau în parlament
Nici ratați, nici cu talent.
Joacă-același circ banal,
Nici liniște, nici scandal.
Te fac mâinile -ți frângi,
Nici sâ razi, dar nici plângi
Și-ncotro să te îndrepți,
Nici cu proști, dar nici deștepti,
aleșii ne-au condus
Nici spre Est, nici spre Apus
Și cu birul pus pe noi,
Nici îmbrăcați, dar nici goi,
Vedem zilnic altă lege,
Nici s-aprobe, nici nege.
Parlamentari de pripas,
Nici nu-s muți, dar nici n-au glas.
Toți vor un ciolan de ros,
Nici subțire, nici prea gros.
De o teapă, doar lingăi,
Nici buldogi, dar nici potăi,
Cu comportament diform
Nici nu-s treji, dar nici nu dorm
Și cum ne arată fapta,
Nici de stânga, nici de dreapta.
Schimbă taberele des
Nici nu intră, că și ies.
Cu averi ca de nababi,
Nici prea grași, dar nici prea slabi,
Cu conturi în banci străine,
Nici prea goale, nici prea pline,
DNA-ul îi frece,
Nici la cald, mai mult la rece,
mi-i pună la popreală,
Nici cu duș, nici cu haleală,
Până toți banii furați,
Nici în cont, nici deșertați,
N-or ajunge-n visterie,
Nici milion, dar nici mie.
Țara-i lovită-n destin,
Nici în plex, dar nici în plin.
Ce să mai zic de chenzină,
Nici de-un foc, nici de benzină.
Banii pentru sănătate,
Nici pe toți, dar nici în rate.
Și cum să mai dorm fârtate,
Nici pe burtă, nici pe spate,
Tot gândind că țara mea,
Nici prea bună, dar nici rea,
E condusă de o clică,
Nici prea mare, nici prea mică
Și dacă iau câte-o șpagă,
Nici nu-i leagă, nici dezleagă,
Chiar de-au vile, limuzine,
Nici prea multe, nici puține.
Guvernul dă ordonanțe,
Nici la sport, nici la finanțe.
Miniștri cu doctorate
Nici pe bune, nici furate,
Nu te spală de ocară,
Nici în țară, nici afară.
......................................
Parcă am fost trași la sorți,
Nici prea vii, dar nici prea morți.
Vai de biet popor român,
Nici prea slugă, nici stăpân!
Și nu ne-ajută nimica,
Nici curajul, dar nici frica...

poezie de din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când eram tânăr și liber, și imaginația mea nu avea limite, visam schimb lumea. Pe măsură ce îmbătrâneam și deveneam mai înțelept, am descoperit că lumea nu vrea să se schimbe, așa că am hotărât privesc mai puțin departe și anume, -mi schimb doar țara. Dar și ea părea fie de neclintit. În amurgul vieții, într-o ultimă încercare disperată, am încercat -mi schimb doar familia, pe cei apropriați mie, dar, vai, nici ei nu au vrut asta. Iar acum, când zac pe patul de moarte, îmi dau seama dacă m-aș fi schimbat pe mine, mai întâi, atunci, prin acest exemplu, mi-aș fi schimbat familia și prietenii. Încurajat și însuflețit de ei, aș fi găsit putere -mi fac țara mai bună și, cine știe, poate chiar aș fi schimbat lumea...

în Introducere în creatologie
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cunoaste-ti copilul" de Anca Munteanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -18.30- 12.99 lei.

Tu ai plecat, iubită mamă...

Tu ai plecat, iubita noastră mamă,
Când ne spuneai, să n-aveți teamă
Și ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat,
Că te-am crezut cu-adevărat!
Curaj în viață dacă n-ai
Cu moartea n-ai cum piept să dai!

Se stinse o lumină în panoplii de cer ;
Pe lângă luna plină căzu ca un mister!
Un suflet se înaltă spre cele veșnicii ;
De-aceea cade steaua, nu poți că să nu știi!
Așa s-a întâmplat, tu însăși dai vamă,
Tu ai plecat iubita noastră mamă!

Curaj aveai, cât pentru o armată
Și ne-ai crescut cu inima curată!
Iar hrana, ziua toată-ți era doar un covrig,
Că noi să creștem mari și să nu știm de frig!
Așa te-am cunoscut, noi, mamă,
Când ne spuneai, să n-aveți teamă!

Iertare cerem, de-am greșit
Dar parcă greu ne-ai pedepsit ;
Doar știi că fiul ți-a plecat în cer,
tata să nu fie mult stingher!
Acum și tu te-ai supărat
Și ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat!

În inimă ți-ai dus durerea
Deși era amară ca și fierea!
Tu ți-ai ales cărarea către cer
Și ai avut voință că de fier!
Iar noi nu am făcut păcat,
Că te-am crezut cu-adevărat!

Ne-ai învățat pe toți să nu cedăm la greu,
dacă vrem, putem, ne-ajută Dumnezeu!
Dar tu se pare c-ai uitat, acum,
Când ești pe ultimul tău drum ;
Nu poți în lume să mai stai,
Curaj în viață dacă n-ai!

În lumea unde veșnic ai să fii
Noi suntem siguri că tu știi,
Că nu-i durere, nici lacrimă, nici chin
Și nu vei în stare, scoți nici un suspin!
Acolo, o eternitate stai,
Cu moartea n-ai cum piept să dai!

Cu moartea n-ai cum piept să dai,
Curaj în viață dacă n-ai!
Că te-am crezut cu-adevărat
Și ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat,
Când ne spuneai, să n-aveți teamă,
Tu ai plecat, iubita noastră mamă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Pensionara

Apelată la cafea
De-un amic ce intreba
-Tu cu pensia cum stai?
Ai nevoie azi de bani?
Ea răspunde, glas șoptit:
-Am atât cât am muncit
Nu-i nici mult dar nici puțin,
Traiul eu decent mi-l țin
O mușcată in fereastră
Apă plată pe o masă
Sănătoasă doar să fiu
Cât e timpul de târziu...

Dar mi-e gândul la nepoți
Mi-aș dori aibă toți
Bucurii in țara noastră
Că-i atâta de frumoasă
Să nu plece-n lumea largă
Să nu uite Marea Neagră
Nici Carpații noștri dragi
Nici pădurile de fagi
Nici cuptorul stins in vatră
Si nici merii din livadă,
Nici strămoșul ce-i in deal
Având nume Decebal.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vând țară

Atâtea lacrimi pe hârtie, atâta țipăt cenzurat,
ne poezim prin poezie, prin versuri false am lătrat
ba despre tine, Românie, ba despre noi, poeți de soi.
Ce poți -mi dai acum, tu, mie, când ești în lada de gunoi?

Atâta zbucium și prostie, atâta vaiet ne-ntrerupt,
de zici -ntreaga Românie e doar amestecul corupt
din care toți se-nfruptă bine să aibă ce lăsa, de vor,
copiilor ce vor petrece o zi pe an în țara lor.

Atâtea vile cu piscină, atâta hrană la gunoi,
de suntem țara cea divină unde trecutul e strigoi,
ne pasă mult de-orfelinate, dar de fațadă, nu real
ne-am implicat cu toți în toate, dar nu în faptă, doar verbal.

Ne acontăm vacanțe scumpe, avem la poartă trei mașini,
ipocrizia-n noi erupe când ne dăm mari printre străini,
ne înjurăm direct în față că suntem neam de șarlatani,
filozofăm concis de viață. însă privim doar către bani.

Ne doare-n cot de țara noastră, un șut bătrânilor le dăm,
ne spală Dunărea albastră, pe la Viena când furăm,
întorși apoi cu limuzine ne etalăm pe la săraci,
furăm și de la ei, de-o pâine, și din păduri câțiva copaci.

Atâtea furturi importate, atâta crimă și viol,
ni-s rădăcinile uitate de parcă suntem dracul gol,
istoria e doar în carte, abject ne comportăm ca neam;
vindem azi ce se mai poate din țara care ieri eram!

poezie de (7 octombrie 2018)
Adăugat de Adina VSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Livia Mătușa

Viață trecătoare

Azi te-aș plăti, viață trecătoare,
Dar nu mai am nici bani în buzunare,
Înșelătoare ești, precum o apă,
M-ai dus îți slujesc la sat, la sapă.
Și plini de suferințe, de boli neasemuite,
Smeriți, ne-ntoarcem fața, în lacrimi, la morminte.
Din lumea asta nu vom lua nimic.
Moartea ne este doar un simplu click.
Cum am venit, tot astfel vom pleca...
Cu Dumnezeu, când ne vom împăca?!
E viața noastră plină de-ncercări,
De boli și de dureri și de orori,
De ură și de cruntă suferință.
Dar nu ne-ntoarcem fruntea spre credință.
Pe Dumnezeu nu-l vom plăti-n averi.
Oh, ne-au trecut pe rând atâtea seri!
Domnul e răbdător și ne așteaptă,
Să ne rugăm, El vine și ne iartă,
Dar după fapte și răsplata vine...
Deci roagă-te, fii bun și blând, creștine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Eu cred că-i cel mai mare chin

Eu cred că-i cel mai mare chin
fii în țara ta străin,
Să vezi pământul strămoșesc,
Din tot ținutul românesc,

Vândut de-a lungul și de-a latul
Străinilor, și-acuma satul
E gol și trist, dar cum să fie?
Când în frumoasa Românie

Au mai rămas, uitați de soartă,
Vreo câțiva bătrânei la poartă,
Cu gândul dus, privind în zare,
La câmpuri, cu durere mare,

Căci se închină-n toamna vieții,
Când văd ciulinii și scaieții,
În locul holdelor de aur
Din țara lor, ca un tezaur,

Doar cânt de jale și de dor
Mai scaldă-n unde blând izvor,
Când ești în țara ta străin,
Eu cred că-i cel mai mare chin.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Neam de trădători și lași...

Curge sângele șiroaie din al nostru tricolor –
De când țărișoara noastră, a devenit țara lor!
Cum adică țara cui?! Țara trădătorilor!
Nicidecum a (tuturor) posibilităților!

Țara celor care, Domnu', cred că le-a luat mințile!
Altfel nu-mi explic cum de ne distrug tradițiile!
Sau mai bine zis distrug, tot ce le iese în cale!
Și pentru ce toate astea, pentru câteva parale?!

Oricum, la final de drum, nu vom lua nimic cu noi!
Din noi va rămâne numai ce vom lăsa-n urmă apoi!
Asta ar tre' -nțeleagă majoritatea din voi –
Ăștia care peste blana de lup purtați blăni de oi!

Dar cine să înțeleagă?! V-ați pierdut de mult pe drum...
Și, la fel ca țara asta, veți ajunge și voi scrum!
Nu contează c-azi sau mâine, peste un an sau acum –
Roata se va-ntoarce drastic nu mă-ndoiesc, nicidecum!

Veți plăti chiar înainte de-a vă transforma-n pământ,
Veți plăti și voi, și-ai voștri... Generații-ntregi la rând!
Ne-ndoielnic, nicidecum, credeți-mă pe cuvânt:
Nimeni nu scapă ușor, când sfidează tot ce-i Sfânt!

Iar voi ați batjocorit un întreg neam de creștini,
Le-ați luat pâinea de la gură și-ați vândut-o la străini!
Ați făcut în așa fel, transformați în cretini –
Câți mai mulți dintre ai noștri, milioane de români!

Ați vârât prostia-n școli și mizeria-n spitale,
Ați prostit bătrâni senili cu promisiuni ireale,
Tineri, precum florile, i-ați lăsat fără petale,
Un procent imens din ei, ajunși sclavi peste hotare!

Departe de-ai lor părinți, de prieteni ori de frați –
Din cauza sărăciei, tot mai mult înstrăinați,
De această țărișoară, de-mprejurări obligați –
accepte "c-asta e!", fiind mai puțin motivați...

De-aș recăpăta mândria, sfânta țară înapoi!
Și-uite așa, ușor-ușor, se-alege praful de noi!
Și de noi, dar și de ei – ca de-un morman de gunoi!
Asta am ajuns să fim, pentru dăm înapoi...

poezie de din Începuturi (28 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Lacrima neamului

aveam aici, odată, o țară minunată
străini acum în propria casă
casa nu mai este casă și masa nu e masă
plâng la noi copiii în vatră
ne fug oameni de prin sate
plânge codru, latră câinii
nu e nimeni, doar jupânii
plâng orașele pustii
aici lacrima iar plânge
suferință e în toate
plâng și sufletele moarte din morminte despuiate
am ajuns neam uitat în pribegie
cine știe, de mai știe
vino Doamne să ne vezi
suntem morți, mai suntem trezi
plânge azi pământul tău
că'i e dor de neamul său
țipă în zadar Carpații
marea e azi lacrimă nestinsă
curg și gânduri și păcate
se revarsă peste toate
secole la rând am rezistat
în tăcere adâncă și durere multă
crede omule în tine
nu în vise inutile și sterile
dă-mi Doamne puterea
pășesc la sânul tău
viața asta eu o dau la Dumnezeu
țara mea, unde este, mai este
asta întreb în drumul meu
drum croit în miii de ani
de oameni dârji, puternici cu credința sfântă în suflet
oameni mari ce au clădit odată
țara asta minunată
limba noastră'i o cetate
cerul mai albastru pare
vatra noastră este goală
pleacă copiii de la școală
unde'i mama, unde'i tata
unde ești tu, Românie
este plâns acum în țară
toți ne fac azi de ocară
plâng și oasele'n morminte
latră lupii în codrii iară
au ieșit iar la vânare
plânge Oltul, țipă Mureșul a jale
Dunărea se pierde în mare
de la Prut, Siret sau Tisa
este plânsul neamului dumnezeiesc
se adună strop de apă într-o lacrimă de sânge
vom avea și noi o zi
poate azi sau niciodată
când vom învia în toate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Ioan Gârda

Primul pas

Cum sta pe-o cracă-ntr-un imens copac,
Gorila Gu-gu, neagră ca un drac,
Se întreba, cu ciudă și mirare:
"De ce e omu-n lume cel mai tare?
Cum a ajuns stăpân pe tot Pământul
Și cum a dobândit, în timp, cuvântul,
Cu care se-nțelege foarte bine?
Prin asta doar e diferit de mine...
Se vede foarte clar, e diferit,
Dar saltul său de unde a pornit?""
Și cum privea din vârf de pom spre vale,
Văzu, departe, fumegând furnale
Și îi surâse, în sfârșit, norocul:
Secretul, fără dubii, este focul!
Cu focul el a preparat mâncare,
S-a încălzit și a topit din fiare,
Făcând unelte tot mai avansate...
E foarte clar acum, e focul, frate!
Atunci urlă cu gura de un cot,
vină maimuțoi de peste tot
Și se-adresă întregului popor,
Simțindu-se un lider viitor
(Cum nu putea cu vorba să-i îndemne,
Firește, li se adresa prin semne
Și icnete din ce în ce mai 'nalte,
fie înțeles de toți, încalte):
- Prieteni, frați, tovarăși, dragi colegi,
Dușmanii noștri fac fărădelegi!
De când, din întâmpare-s la putere,
Încearcă doar să strângă toți avere,
Iar de ceilalți vedeți că nu le pasă!
Ne taie toți copacii, nu ne lasă
Să mai trăim ca lumea! Nu se poate,
Doar n-o să stăm cu buzele umflate!
Le vom lua, în scurtă vreme, locul,
Dar mai întâi de tot, vom face focul!
- facem foc, strigară toți în cor,
Să-i depășim, 'le neamu' mamii lor!
- știți nici nu este complicat,
Eu am văzut cum unul a frecat -
Rămas în junglă, singur, peste noapte -
Un băț de altul...
Și-au trecut la fapte...
Urangutani, gorile, cimpanzei,
Frecau, făcând întrecere-ntre ei
Și se-amuzau, deh, ca dobitocul,
Habar n-aveau că se jucau cu focul.
Într-un final, un babuin bătrân,
Făcu scântei lâng-un morman de fân,
Adus de un bonobo de aiurea...
Și-n mai puțin de-un ceas, ardea pădurea.

Maimuțele știau de ce-i în stare
Un foc deschis lăsat la întâmplare,
Că nu odat-au fost trăzniți copacii;
Așa cimpanzeii și macacii,
Cercopitecii, alții care-au fost,
S-au depărtat, cătându-și adăpost,
(O parte-au suferit un pic de chin,
Că s-au pârlit - mai mult sau mai puțin).
Iar focul, după multe săptămâni,
Fu stins de om cu apă din fântâni.

Gorila, urmărind ce se întâmplă,
Gândea profund, cu un picior la tâmplă:
"Ne-am dovedit primate fără minte...
Și totuși e un pas spre înainte!
De-acum e clar că, data viitoare,
Vom face pasul următor, mai mare:
Ca alte pălălăi să nu înceapă,
Vom face foc, dar vom avea și apă!"

Morala și-o maimuță o distinge:
Nu face focul dacă nu-l știi stinge!

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook