Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ești aspră cu tine, ajungi și la astre?

Ești aspră cu tine, ajungi și la astre?
Tu nu aveai aripi, ca oricare om.
Cum s-au frânt ele, când omul doar umblă?
Învață ce-i umbletul de la țestoase,
doar ele cunosc poemul de secole.
Ah, neputința de-a-ntoarce trecutul,
precum Prometeu ce regretă azi focul,
cu veșnicia am un contract,
citește-l, vei înțelege mai mult.
Nu eu l-am scris, eu cred în Absurd.
Absurdul e însuși Cel Unic, Puternic,
nu căuta în abis mângâiere,
nu căuta oglinzile mute,
poeții știu să vorbească oriunde,
chiar și în moarte, deși ea nici nu este.
Zâmbești, ce e zâmbetul?
O rază firavă. Pierdută pe veci,
Pe veci adorată. Astfel să te vezi,
Poezia nu minte.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Sinceritate absolută

E trist când spui că orice om
Este înlocuibil,
Nici despre stele să nu vorbești astfel,
E trist când refuzi mâna unui prieten,
Mai bine îl pui la zid și-l execuți,
E trist când te afli în război cu lumea,
Nici câinii comunitari nu cunosc acest război,
Eu scriu aici fără floricele de stil,
Doar desenez o inimă
și nu aștept nici un transplant.

Înțelepciunea și lașitatea nu sunt rude,
Diavole, îți propun un pact,
sufletul meu pentru încă o viață,
știu, Faust dorea și el așa ceva,
dar eu sunt frate cu Prometeu,
credam să caut o altă cale.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
C.S. Lewis

Dacă vei căuta adevărul, poate că vei găsi mângâiere în cele din urmă; dacă vei căuta mângâiere, nu vei găsi nici mângâiere și nici adevăr - doar vorbe mieroase și iluzii deșarte la început și, în cele din urmă, disperare.

citat celebru din
Adăugat de Elena GheorgheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Despre minuni. Cele patru iubiri. Problema durerii" de C.S. Lewis este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 33.99 lei.

Amorul unei marmure

Dacă mângâi prea mult o marmură,
Te trezești cu silicoză sau poți muri chiar,
Adică te răstrezești, ferește-te de oamenii călduți,
Nu sunt nici sfinți, nici diavoli, mai broscuți,
Ei cred că viața este o băltoacă, iar moartea doar o clipă, doar o joacă.
Iubirea-i doar un schimb, exchange-birou, un ring, alegi, alergi,
Adică un challenge, la mijlocul vieții omul crede
Că o pădure poate arde verde. Iar eu mă sinucid de mii de ori,
Viața mea este din piscuri și orori. Te rog să nu-mi răspunzi,
Așa cum ai promis, tăcerea-ți este mult mai grăitoare,
Ai preferat refugiul dinadins, într-un refugiu orice viață moare.
Tu uiți că Domnul ne-a dat glas și inimă și minte să cunoaștem,
Să învățăm a ne iubi, că de pripas sunt doar potăile.
Altfel de ce ne naștem? Sunt om ca orice om, dar om,
Tu ești ca mine, suntem miliarde, de ce să ne considerăm atomi?
Deși-n atomi este o inimă ce arde.
Miliarde de sălbatici insulari, vorbim tot mai puțin și tot mai rar,
Cp are fiecare jobul lui, ce-i pasă viața nu știu cui?
Ce-i pasă că se moare neîncetat, e cel mai ieftin faptul c-ai uitat
De-aproapele carele ne este totuși om, mai bine ne nășteam atomi.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Capacitatea unui om de a accepta solitudinea și liniștea îl definesc maturitatea psihică și echilibrul emoțional. Fuga constantă după stimuli în exterior, sentimentul de disperare când se face liniște, zgomotul de care are nevoie cineva ca să își ignore propriile gânduri, distracțiile și agitația permanentă sunt doar modalități de evitare a întâlnirii cu sinele adevărat. Dar ce este atât de rău în confruntarea cu tine însuți? Ce îți imaginezi că vei afla? Poate după un moment de panică, în care apar conștientizările, începi să te asculți. Apoi te accepți și te ierți. Și până la urmă, vei căuta să stai zilnic câteva clipe în propria-ți companie și vei deveni prietenul tău cel mai bun. Astfel, îți vei da seama cât de puternic ești și vei conștientiza că nu ai nevoie de nimeni care îți umple golurile interioare. Vei căuta liniștea și vei celebra momentele de solitudine pentru că înțelegi faptul că ele te ajută fii o ființă puternică și întreagă. De asemenea oameni are nevoie umanitatea.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu a murit Poetul

Nu a murit Poetul,
Cum nu poate muri Universul,
Arată-mi cu degetul pe cel care a murit,
Un chip gălbejit, o humă în devenire,
Ce este omul? Un pumn de țărână.
Dar Poesia are alte legi,
n-are început, nici sfârșit,
ex nihilo nihil, poemul
se naște din alt poem,
precum copilul din mamă,
precum sămânța din iarbă,
precum dragostea mea
din mii de iubiri ancestrale,
cine a inventat sărutul,
fiorul, orgasmul, basmul?
Doar Dumnezeu poate ști.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Văzătorul este liber de vedere! În momentul în care realizezi că tu ești Conștiința, ego-ul este complet dizolvat. Nu se pune problema abandonezi ego-ul, ci recunoști Conștiința. Ea este Veșnic Prezentă, este Acum, Aici. Cunoscutul însuși creează frica, prin limitare și raportare la el însuși. Gândului despre frică îi este frică de gândul de libertate. Când noi avem recunoașterea, acest sentiment de separare dureroasă de/între mine și restul lumii dispare. Apoi, dispare dorința de a mai căuta ceva, ai ajuns la capătul oricărei forme de căutare. Apare acel sentiment al Veșniciei, al Vieții Veșnice. Conceptului de frică din mintea ta îi este frică de conceptul de libertate. Cât de valid poate sune asta? Doar Prezența există, nu există nimeni care fie prezent. Doar cuvintele există, nu există nimeni care să vorbească. Există doar ascultarea/auzul, nu există niciun ascultător. Când lași aceste cuvinte intre în contemplare în tine, vei vedea că există foarte mult spațiu în ele. Cuvintele care răsar din liniște, se întorc înapoi în liniștea desăvârșită, cui aparțin? Ce anume nu trece pentru că este deja de veacuri Veșnicia Veșniciei?!

în De unde știi că nu ești deja iluminat?
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Au trecut

Au trecut ca norii anii
Vremea i-a mânat spre munți
Peste tâmple cern castanii
Floarea perilor cărunți.
Tot mai mult rămâne-n urmă
Și-nainte mai puțin,
Prin a lumii nouă turmă
Ești strein, tot mai strein..

Cei porniți cu tine-odată
Pe-al vieții drum, s-au dus,
Tu cu zarea-nsingurată
Lâncezești dup-un apus.

- Tot nu vezi nimicnicia
Celor după care alergi?
Tot nu crezi în veșnicia
Locului spre care mergi?

- Dacă este după moarte
Viața-n care n-ai crezut,
Ce vei face-a veci departe
Și pe veci de veci pierdut?

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Dor de tine

și m-a lovit așa un dor de tine
printre destine
nu mai știu nici cui îi aparține
nici ce-i cu mine

m-a mai lovit un soi de nostalgie
cu scrum în fine
nici nu știu măcar dacă ești vie
nici ce-i cu mine

mai lovesc într-una vise mute
și clandestine
nu mai simt nici secole trecute
nici ce-i cu tine...

poezie de (2 noiembrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezia nu latră

Poezia nu latră, ei și? Mie îmi plac
și câinii, oameni fie. Razele și realitatea
sunt în divergență. Poeții nu-și recunosc florile.
Nici ele nu latră. Urcăm prin propriul nostru trunchi
Spre lumină. Firimiturile anotimpurilor nu ne hrănesc
Îndeajuns. Liniștea cărților nescrise, fluturii ce nu mai apar.
Treptat dispar și eu, ce rămâne? Ce rămâne? Tu vei rămâne,
Iubită necunoscută, mereu te-am iubit fără cuvinte,
Dar nu ai fost o fantasmă, altfel de unde Poesia?

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Să ai un prieten pe care să-l poți căuta în orice moment al zilei sau al nopții? Acela ești numai tu.

aforism de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Naivitate...

Mi-am pierdut demult credința, în ceea ce te privește!
Nu mai pot să te accept, nu ești cum speram a fi.
Chit că, îți joci bine rolul – te-am descoperit, știi!
Și nu ești nici pe departe, zâna bună din poveste!

Ba din contră, ca să vezi, cât de naiv este omul:
N-aș fi bănuit în veci, câți monștri ascunzi în tine;
Câtă poftă de ruine, câtă dragoste de sine...
Cine-ar fi crezut vreodată că îți este altu' rolul?!

Și câți, Doamne, n-or mai fi, victime la fel ca mine –
Ale unora ca tine, care-și clădesc fericirea
Pe nefericirea celor care cred că toată lumea,
Poartă în suflet credința, în speranța de mai bine.

Dar, nu e deloc așa: nu toți oamenii sunt oameni –
Cum nici tu nu ai fost ceea ce credeam a fi de fapt!
Nu m-aș fi gândit în veci, că îmi vei pătrunde-n piept,
Doar pentru a-mi provoca, fobie de propriii semeni...

Cin' s-ar fi gândit vreodată, că nu ești ce pari a fi
Și, că-n spatele cortinei, pregătești pentru spectacol,
Doar nefericiri și patimi, nici o urmă de miracol!
Și, când te gândești că eu, voiam ție-a mă jertfi!

poezie de din Începuturi (21 iunie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumina lui Manger

Omul ajunse de la cenușiu la albastru,
O, ce minune, ce alabastru,
Simplu, din inimă, ca un vulcan,
Flăcări, cenușă, chiar și catran,
Oarbe-s oglinzile, ce ghicitori,
Doamne, ne spui de săbători?
Focul e tatăl, mama - ocean,
Omul ajunse post-diluvian.
Numai iubirea păzește-ne-o, Doamne,
Ea este floarea, ea este Kama,
Trec cerșetorii flămânzi, nedormiți,
Cer un bănuț, nu treizeci de-arginți,
Cred și în Lună, în stele, străină
Ne este vina de-a fi lumină.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ionuț Caragea

Posteritate

Poetule, nu căuta
Pentru talent, certificate,
Valoarea, prețuirea ta
Depind doar de... posteritate.

Tu doar jertfește-te, tăcut,
Pe sfânta foaie de hârtie,
Și-oricât de tare te-a durut
Trecutul, scrie poezie.

Mai mult de-atâta n-o ai
Și nici nu trebuie -ți pese,
Te-așteaptă Dumnezeu, în Rai,
Și toate muzele - mirese.

Poetule, nu aștepta
Prea multă solidaritate
Din partea lumii care n-a
Ieșit cu gândul din cetate.

Nu fi pe oameni furios,
Menirea ta e poezia,
Să dăruiești, precum Christos,
Iubirea, pacea, veșnicia.

poezie de din Citatepedia (23 martie 2021)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

* * *

Ehai, Toma Alimoș, fost haiduc și fost cocoș,
Am -ți spun eu o poveste despre care nu mai este,
Te-am văzut, Alexandra, treceai pe sub nor,
Aveai aripi albastre și policolori,
Sărutam trupul tău ca pe-un dar nevăzut,
Cavalerii de fier tac mărunt,
Alexandra, eram și spirit și trup,
Nu de mult ai plecat, ai înn piept carborund,
Cavalerii tăcerii, cavalerii – languste,
Nu de mult am murit pe căi mai înguste,
Bieți cavaleri cu inimi cam fruste,
Cum să dăm înapoi visul meu c-am murit?
Parcă lumea devine un globus de vid,,
Zid înalt, cazi mereu înapoi, în abis,
Alexandra, te pierd neîncetat, nu ești vis,
Rămâne gingaș trupul tău ca de floare,
Cavalerii ce mor atinși de ninsoare.
Iar lumina cum scade mereu mai încet,
Iar inima-ngheață ca o pasăre-n piept.
Cine-o vină de-acum prin câmpuri?
Alexandra, tu nu ești femeie, nici sâmbur,
Se dilată și munții, ca sigiliul domnesc,
Alexandra, mai știu doarte mai doresc.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Imposibilitate

Prietenul meu, Puck, intră pe fereastră,
Păi nu spusei eu să nu mai răscolești trecutul?
Nu schimbi nimic, acolo sunt trădările și fericirile toate,
Nici în viitor nu căuta, cu Dumnezeu
nu este prea lesne conversezi,
Încearcă, eu nu știu ce o -ți spună,
Din zborul păsării ghicești lărgimea spațiului,
De nu ai spațiu, te mulțumești scrii despre zbor,
Poți să și strigi, hei, trecătorilor, nemuritorilor,
Eu vă vorbesc, cel efemer, nu-mi trebuie laude,
Ele îngroapă, vouă mă-ncredințez, sufletul meu
În voi îl ascund, așa cum un copil ascunde comoara
În curtea școlii, sub statuia unui efor uitat,
Apoi, biciuit de cuvinte, mă las gonit din cetate,
Mă veți găsi peste o mie de ani, piatră de râu fără semne,
și, Doamne, cât v-am iubit.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Aș vrea să știi

Azi nu-i lumină pe pământ
Și nici în ființa mea putere
Să sper că ești, simt că sunt
Dorită pentru-o mângâiere.

Azi e-ntuneric și e trist
Și inima-mi este pustie
Și nu mai știu dacă exist,
Nu știu ce-a fost și ce-o fie.

Nu sper nimic, nu cred nimic;
Credința-i doar în Dumnezeu,
Curajul este tot mai mic,
Durerile le simt doar eu.

Aș vrea să nu știi ce-i durerea,
Ce-i zbuciumul și ce-i tristețea
Aș vrea ca tu ai puterea,
De a simți ce-i frumusețea.

Dar nu a celor trecătoare
Și nu a celor ce le simți
În clipe pline de-ncântare,
Când ești mințit și tu te minți.

Aș vrea știi ce e iubirea
Ce-o port în suflet nepătată,
Aș vrea știi ce-i fericirea,
Ce-nseamnă dragostea curată.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Zâmbete

Zâmbești cu mulțumire când toate îți merg bine,
Zâmbești cu încântare norocul când revine,
Zâmbești cu modestie spre lauda adusă,
Zâmbești simțind plăcere de gluma bine spusă.

Zâmbești cu resemnare când totu-i doar trecut,
Zâmbești plin de visare spre drumul început,
Zâmbești cu supărare când nu ai de ales,
Zâmbești cu indulgență când nu ești înțeles.

Zâmbești plin de speranță, luând viața în piept,
Zâmbești satisfăcut spre omul înțelept,
Zâmbești plin de iubire spre omul ce ți-e drag,
Cu dragoste zâmbești copilului din prag.

Zâmbești cu nostalgie spre ziua cea de mâine,
Zâmbești cu grea tristețe când nu ai bani de pâine,
Zâmbești cu ironie când unii mari se cred,
Zâmbești cu răutate când și bogații pierd.

Zâmbești dulce și tandru când visul te dezmiardă,
Zâmbești cu înțeles când alții știu să piardă,
Zâmbești cu simpatie spre un copil deștept,
Zâmbești plin de acreală când omul nu e drept.

Zâmbești cu mare spaimă când răul l-ai făcut,
Zâmbești cu întristare găsind alt început,
Zâmbești plin de uimire surprizei neașteptate,
Zâmbești surprinzător când inima mai bate.

Zâmbești făcând cu ochiul, cu înțeles complice,
Când șeful bine înfipt nu vrea să mai abdice,
Zâmbești cu oboseală la un sfârșit de drum,
Zâmbești și după moarte, dar nu știi cui și cum.

poezie de
Adăugat de Alexandra TudoranSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

NB 12

Un trandafir de piatră nu-ți voi dărui,
Mai bine redeschid petalele din inimă,
Cât este vie.
Iubitele din secolul trecut au amuțit,
Pustiul cucerește iar planeta,
Cu-nțelepciunea nu poți face tot,
E doar un câine pus de pază,
În ochii oamenilor poți citi nefericirile, victoriile, speranța,
Fără cuvinte poți citi, cu mintea trează,
Atâtea trenuri s-au pierdut în noapte,
Nu căuta în amintiri pedeapsa.
Acele zile false, acea orbire de la soarele –vrăjmaș,
Iubește liniștea copacului, nu liniștea de cimitir
A celor ce nu pot iubi,
O, catedrale ale nebuniei, aripi de plumb, țipetele oarbe,
Mă caută propriul eu, dar nu-s acasă,
Întâi începi suferi, apoi vei putea gândi,
Ai -nțelegi că tu ești peste tot, nu doar în trup,
Îți aparții, dar aparții și altora, fără știi,
Precum frumoasele –n antichitate preotese.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Când trupul te doare

Când trupul te doare, ca și inima,
Când nu mai vrei scrii nimic,
Când toate iubirile s-au răspândit
Ca fluturii pe câmpul cu maci și ciulini,
Atunci îndrepți ochiul minții spre Dumnezeu,
Zadarnic I-ai negat existența, El nu te mustră,
Simți un gol necunoscut în tot trupul,
Inima sde oprește o clipă, parcă ar gândi,
Uiți toate cărțile citite, ca și cum te-ai dezbrăca de haine,
Vei plonja în cerul –abis, nu vei zbura, nu poți, dar vei crede
și asta este posibil, fără mijloace de transport,
Decât o Iubire imensă de absolutul pe care nu-l vei înțelege
Cu mintea, ci numai cu sufletul.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Chibzuieli

Nu chibzui nimic, adevărul este doar o părere.
Lumea se bazează pe iluzii, pe autonegare și altele.
Trăiește, nu șovăi, există înțelepți și la casa de nebuni.
Nici faptele și nici gândurile altora nu ți se potrivesc.
Nu există bucurie fără suferință, dar există suferință și atât.
Totul trece numai tu rămâi același, deși crezi că te schimbi.
Oricine se consideră nevinovat, dar nu este.
Când cauți adevărul, leagă-te la ochi.
În libertate nu există autoritate.
Nici un cuvânt nu dă lapte și pâine.
Când te rupi de realitate, trăiești un vis absolut, dar cine știe cum se termină?
Adevărul absolut e mut și surd, degeaba strigi.
Ce cale trebuie alegem? Calea care duce undeva.
Nu fi virtuos, te costă, dar și păcatul te costă.
Învățătura nu face lumea mai bună, nici mai rea.
Puterea este mereu împotriva omeniei.
Când nu se mai înțelege nimic, vine un înțelept și spune ceva absurd.
Cine spune că noi am ieșit din Evul Mediu? Unii nu au ieșit nici din Era primitivă.
Visul săracului este de a deveni bogat, dar bogatul la ce visează?
Matematica este singurul domeniu care nu cunoaște ura.
Sinceritatea absolută poate duce la crimă.
Consideră orice mișcare ca pe un exercițiu fizic.
Și altele.
Ce m-am gândit eu? Viața este o iluzie, uită tot ce știai.
Noi nici nu știm unde-i sufletul. Inima este doar mușchi.
Creierul este o măduvă. Canibalii știu tăt. Ca și proștii.
Fugi de proști, mai mult decât de dușmani.
Istoria urmează isteriei, la fel cum poezia urmează suferinței.
Tu nu ești vecinul vieții, ești chiar viața, asta ești.
Înalt este Numele spre care mergi, tu nu ești un Nautilius.
Uitat este frigul iernii noastre învrăjbite.
Nu-L trimiteți în exil pe Dumnezeu, de voi depinde.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook