Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Adina-Cristinela Ghinescu

Unde e dragostea?...

Dedicată tuturor celor care caută iubirea...

Și rătăcea un vânt nebun,
Ce peste noi se învârtea...
Ca să-ți arăt, sau poate spun...
Povestea despre El și Ea.

Și n-a fost vreme de răbdare,
Să se adune laolalt,
Mici sentimente temătoare...
Ce simțeau unul, celălalt...

O primăvară înghețase,
Mult prea devreme și banal...
Când dragostea nu încetase,
Zbătându-se ca și un val.

Și am privit nedumerită,
Cum frunze verzi pălesc ușor...
Când dragostea nu e primită,
Să-și facă cuib... în dormitor.

Priveam un film de cinema
Despre-o iubire temătoare...
Și chiar de inima-i chema...
Orgolii stat-au în picioare.

Iar la final, doream misterul
Să-l deslușească și cei doi...
Cum eu înțelesesem gerul
Unei iubiri ce-ardea în ploi.

Nimic adevărat nu este,
Decât ce simți în tine mut...
Dar fila din a lor poveste...
Se scrie doar de s-au avut.

Și s-au avut prin anotimpuri,
Ce curs-au peste ei subtil...
Cu întreruperi între ritmuri...
Ce-au fost privite infantil...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Czika LeventeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 22 septembrie 2016.
Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Adina-Cristinela Ghinescu

Iubire divină

Trecea un dor pe lângă mine și l-am privit cum trece,
Sădind în inimă suspine ca și oceanul rece...
Uitasem despre ce-ai promis, când mă țineai de mână,
Și mă predasem unui vis, ce-am vrut ca să rămână.

Nu mă înțelegeai în vise, ori poate nici n-ai vrut...
Doar jurăminte ce-au fost stinse, când nici n-au început.
Adoarme vuietul de jale în temeri de ascuns...
Când îmi citeam povești astrale, ce-au fost de nepătruns.

Mintea, m-am duelat cu ea... doar inimii eu slugă,
Strident durerera mă chema, dar n-am dorit s-ajungă...
Și m-ai învăluit cu vorbe... și eu iar am crezut,
Suav iubirea ta din dogme, simțeam cum a scăzut.

Așa de mult prea însetată, cu aripi fără zbor...!
În firea ce-mi era setată din dragoste mor...
Și s-a schimbat totul deodată, doar tu m-ai preschimbat,
Trecutul, depășita soartă... un alt final mi-a dat.

A ne iubi cu frenezie, cu dragostea dintâi...
Mereu așa am vrut fie... cu mine rămâi!
Povestea nu s-a încheiat, deși cunosc ce vine...
Căci tu nu știi, nu ai aflat... despre iubiri divine.

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Iubire...? De două ori...

Pe ritmuri de dorință, m-ai îmbătat ușor
Și cu vorbe alese, ai vrut s-arăți iubire...
Însă tot ce-ai vrut... a fost un dormitor,
În care mă ai, bifând o împlinire.

Nu folosi minciuna când simți arzând un dor,
Nu îți nega trăirea, prin frică, lașitate...
Nu terfeli iubirea doar pe un biet covor,
Prețuind doar trupul și nu omul din spate!

Ai cautat ai, să simți ce n-ai avut...
Și într-o zi... ai prins curaj vii iarăși la mine.
Și iarăși te-am primit cum nu m-ai fi pierdut,
Dar pentru c-ai venit, m-am depărtat de tine...

Iubesc totul în toate... iubesc peste total!
Nu știu și nici nu-mi place fac ca restul lumii!
Dar ce ți-am oferit, a fost mai mult de-astral,
Iar tu, ai risipit pan' la sfârșitul lunii!

Nu știi multe de mine... dar nici n-ai vrut știi.
Ți-ai rezervat bilet doar în dorința
De-a poseda și doar de-ați împlini
Un vis trecut, ce-ți obseda ființa...

În dragoste ești liber, dar doar dacă iubești!
Atunci păcatul nu cade peste tine...
Numai carnal, nu poți ca să trăiești,
Când ai un suflet tânjind scopuri divine!

Promisiuni și vorbe! Cuvinte și atât!...
Nu te lega într-un blestem din vină!
Ar trebui știi că legământu-i sfânt...
Și de te-abați cumva, ajungi iar la ruină.

Și de nu simți iubire... și de nu vrei ce-ai vrut,
Sinceritatea e unica salvare!
Nimeni nu te obligă, faci, sau ce-ai avut
îți păstrezi cu tine, de nu simți vreo chemare!

Cândva, peste un timp, sau poate peste două
Sezoane de-amintiri... ai -nțelegi zâmbind...
Că-n viață tot se-ntoarce și ploaie ne dăm nouă,
Atunci când ploaie dăm... înșelând, mințind...!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de CristinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Mult prea îndrăgostită...

Au fost și vremuri când fredonam iubirea...
Au fost și clipe când mult o blestemam!
Lacrimi s-au unit din despărțirea
Unei iubiri la care tot speram.

Au fost și timpuri când am atins un soare,
A cărui lumină m-a orbit...
Și m-am lăsat purtată de chemare,
Cu tot ce am avut, am dăruit!

Au fost momente când te uram în șoaptă,
Când mă uitai în colț și te plimbai,
Prin colțuri de lume fără plată,
Parcă uitând de mine că m-aveai!

Au fost și ceasuri cu prea multe oftaturi,
Din multe file ce-am rupt din calendar...
Și-am studiat din foarte multe laturi
Ce-mi ești, ce-ți sunt... într-un orar.

Și la final, din ecuație reiese,
Că nimeni și nimic nu poate ști...
Ce lucruri sunt cernute și alese
Ce le-ntregește, sau a le risipi.

Mult prea uimită și așteptând răspunsul,
Mă otrăvisem cu prea multe speranțe...
Prieten aliat mi-era doar plânsul,
Și inima străpunsă doar de gloanțe...

Vor fi și vremuri când voi cânta iubirea...
Și va veni și ceasul zâmbesc!
Sunt ce am fost și nu mă pierd cu firea,
Eu știu numai strălucesc!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

El nu mă știe...

Prin valuri de amintiri ce tot revin,
Am reușit cumva înțeleg DE CE...
Atunci cânt țipete și urlete de vin,
Mă declanșau în bucurii... De ce?

Am fost lipsită de iubirea ta,
Atât de multă vreme, c-am uitat...
Din anii ce s-au scurs și viața grea,
Că m-ai iubit când nici n-am existat.

Cu cât tu peste mine vii ardent,
Cu-atât se înfiripă o iubire...
"De ce?" mă-ntreb abia acum, strident,
Când mă puteai avea cu o privire...

Pe notele de timp care s-au dus...
Prin rânduri care ți le-am dedicat doar ție,
Am înțeles DE CE nu mi-ai adus
Acea iubire ce mi-o păstrai doar mie.

El nu mă știe că eu am știut!
El nu cunoaște iubirea ce-o să vină...
Doar dragoste mi-a dat și am avut,
Acea iubire ce doream... divină!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

About me (Despre mine)

Învălmășeală-n mine pe anotimp de iarnă,
Revoltă în organe și ploi de sentimente
Îmi tulbură duhul ce a purtat o rană
Și inima cu împliniri absente.

Unul către altul strigă laolaltă,
Nu au loc de mine să-și spună durerea...
Ce se-ascunde-n mine nu se va ști vreodată,
Cum și slăbiciunea mi-ascunde puterea.

A curs nebunia din a cupei dramă,
Răstignirea vieții fost-a peste mine,
Sărutată crud de a vieții palmă...
Soarta alungată iată că revine.

Poveștile-n cristale răsar când timpul a sosit;
Un adevăr a fost ascuns din prea multe motive,
Destinul ce a fost furat, azi s-a împlinit,
Iar autorii săi cei mândrii, sunt astăzi de rușine.

Privesc cum neputința suav se risipește,
A locuit așa mult timp în mine!...
Foșnetul pădurii verzi, acum mă primește,
Iar viața îmi dă daruri m-aline.

poezie de din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Știu că mă iubești!

Dintotdeauna am știut că mă iubești...
Și tu dintotdeauna te-ai ascuns,
Dorindu-ți să pari de nepătruns...
Dar eu știam, ce sentimente tu nutrești.

Dintotdeauna am văzut cum mă privești,
Când tu credeai că eu mă uit în altă parte...
Mi-ai fost și ești dechis ca și o carte,
Însă, de pagina de încheiere... mă lipsești!

Dintotdeauna ți-am simțit cum gânduri strigă
Și ele mă chemau necontenit...
În miez de noapte, poate-aș fi venit,
Dar mintea, la altceva obligă...

Dintotdeauna m-ai plăcut în taină, știu!
Mă prefăceam că nu știam, zâmbindu-ți...
Și tot în taină te iubeam, fiindu-ți,
Ceea ce amândoi doream să-ți fiu.

Dintotdeauna ne-am certat de la nimicuri...
Și tot de-atâtea ori mă împăcai...
În sine pentru mine tu ardeai,
Iar eu îmi puneam dragostea în plicuri.

Și ne-am jucat așa o vreme bună,
Și tot ne-am tachinat, de a durut...
Până când ceasul a sunat... și ne-am avut...
Și-apoi, din cer senin, a fost furtună!

Dintotdeauna eu te-am iubit la fel.
Deși, nu arătam... precum și timpul,
Ce s-a jucat cu noi mult prea rebel...
Eu te-am iubit fără stric ritmul.

Și azi e ars ce-a fost atunci o joacă...
Ți-a fost prea multă teamă de iubire!
Dar ce ți-am dăruit, n-a fost dezămăgire...
Nu mai lăsa niciun minut treacă!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Neiubită...

Nici sufletu-mi nu l-ai iubit, sau doar un pic...
Pe mine? N-ai avut răbdare să mă fi descoperit...!
Dintr-un scenariu mare, se-arată unul mic,
Și uite așa, se scrie destin neîmplinit.

Și tot ce-am vrut a fost iarăși IUBIRE...
Și n-am știut dau decât ce vine tot din ea...
Și iarăși m-am ales cu o dezamăgire,
Ce n-aș fi vrut fie, fi fost... Ah, mă durea!

Și m-ai ținut în jocuri de-așteptare...
Tot ce-ai dorit a fost mereu la fel...!
Aș fi zâmbit și de la o plimbare...
De mi-ai fi dăruit cu suflet... un inel...

În a mea viață... cuvântul nu există...
Decât atunci când fapta îl urmează și-au tangență!...
Fără dragoste, nimic nu-i trainic și rezistă,
Ne ofilim fără iubire și dăm o repetență!

N-am cunoscut pe cineva ca tine... vreau știi!
M-ai preschimbat din ce uram... acum iubesc!
Doar dragostea transformă... și-acum îți sunt... -mi fii!
Este o dragoste peste un plai lumesc!

Aș vrea cred că sunt totuși iubită; că n-ai mințit și doar atât!
O oră mi se pare veacul ce să treacă...
Iar faptele-ți să se transpună din cuvânt!
Plânge o inimă tăcut... pe zi, tot devenind mai seacă.

Neiubită...? Poate! Sau, nu știu...
Am vrut eu a le ști pe toate...!
Dar... n-aș mai fi ce sunt fiu...
Și nici surprinsă n-aș mai fi fost... poate!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Suspine negrăite

Am fost cândva ecoul pe care astăzi îl auzi
Pe file de poveste am șters o grea povară,
Era acolo rătăcit ceva al nimănui...
Și m-a rugat să-i arăt calea nu știu a câta oară,
Dar calea lui era în ceață și gustul amărui.

Nu știe nimeni ce se-ascunde în omul ce renunță,
La el și a lui fericire... întru nălțare din păcat;
Din prea multă iubire mută, dorința sa mocnită
Cu puls năvalnic și angelic cu totul și-a predat
Altuia sau alteia... fie fericită...

Dragostea corectă te-nvață cum dăruiești
Luând din tine câte-o parte când cad acide ploi,
Lăsându-te pe tine toată și dăruind în tot
Ca și o parte închegată unde sunteți doi,
Și să iubești și-atunci când pierzi pe drum al sorții vot.

Suspine negrăite, știu... nu le-nțelege orișicine;
Totul în viața ta - praf de întuneric până ajung,
Să-ți dau jos ochelarii și să îți fac lumină
-nveți iubind vrând a renunța mult și îndelung
Deosebind dragostea bolnavă de dragostea divină.

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Recviem

Am cugetat la ce-ai fost tu:
O rimă, muzică sau grijă...
Un râu spumos etern curgând
Cu paradise și inferne,
Sau poate un tren așteptând
După o lungă drumeție,
În gara lui ajuns fie,
Plecat fiind mai de demult;
Din meditația-mi finală
Un trist deznodământ umbrește
O revelație reală
Și fragezimea undelor niciodată șterse...
M-am întrebat la ce visai
Mai mult decât te-ai fi-ntrebat,
sting durerea ce aveai
Eu fermă, iar tu... ezitant...
În gândul tău poate să crească
Prejudecăți îmbietoare,
Poate reproșuri, sau invidii...
Dar inutil... și ce ratare!
Cum să exprim cuvântul mare,
Dar mic pentru a mea scrisoare,
Cum să devină canțonetă
Sau nu mai știu eu ce scenetă,
Când viața mea ca un refren
Acum ajunsă-i recviem?...
Cum se apropia distanța
Priveam în două mici oceane,
Visasem muzica măreață
False acorduri și banale...
Mă tot gândisem la final,
N-a fost... nu va fi niciodată,
Cum ar fi fost convențional
-nchei scrisoarea resemnată...

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de CorneliaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Pentru mine e iubire...

Nu te cunosc de multă vreme...
Dar te iubesc cum n-am crezut!
Studiat prin grafic, scheme...
Te-ai dovedit a fi ce-am vrut.

Și n-ai făcut nimic fie,
Chemarea mea către iubire...
Te-am pus în ramă aurie,
Și-n inimă, în nemurire.

Nu tot ce simți... și înțelegi...
Nu ce-ți dorești, va fi ai.
Sunt taine care le culegi,
Și lucruri care le chemai.

Și totul mult prea încâlcit...
Cum n-aș fi vrut acum fim!
Dar, ți-am dat timp cât ai dorit,
Și că vom fi... că ne dorim.

Și cică dragoste învinge...
Și se mai spune că triumfă!
Dorul din urmă mă ajunge,
Mă domini dur ca o poruncă.

Așa iubire n-am avut...
Așa intens n-a fost să-mi fie!...
Credeam că totul e pierdut,
Dar tu... m-ai scos din colivie!

Și m-ai eliberat în toate...
Și nici nu știi ce mult însemni!...
Destinul ce e scris în acte,
Ne-ndrumă-n inimi fim demni!

Și îți mai spun un "te iubesc"...
Pe care nu-l rostesc oricum...!
Dragoste sinceră-mpletesc,
Sperând să nu rămână scrum.

E tot ce simt și tot ce am.
M-am dat pe mine cu ce sunt...
Ce ai simțit și ce simteam...
S-atingă un deznodământ.

Acolo unde e iubire,
Cântă și soarele prin stele...
fie finala regăsire,
Iar eu s-aleg dintre inele...

Nimic nu-i greu când știi ce simți...
Nimic nu te împovărează!
Nimic nu are cuie, zimți...
Totul e clar și doar vibrează!

Și pentru mine e iubire...
E dragostea ce-am tot sperat!...
Sper să nu fi fost risipire,
Ce-am dăruit și-am așteptat...


Poemă dedicată tuturor îndrăgostiților cu inima frumoasă...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Nedeslușit în dragoste iubind

De-al fericirii plâns am fost atinsă,
Când soarele pe cer apune
Și când răsare văpaia necuprinsă
A inimii ce mult prea mult ar spune.

Într-o candoare pueril înveșmântată
A fost ținută-n cușcă multă vreme,
Crezând că dragostea uitată
Se va întoarce și-i va face semne.

Lovind potopul, gânduri negre aduce,
Dar ele fost-au secerate atunci pe loc...
Iar cântecul curat cu-aromă dulce
A răspândit definitiv vrutul potop.

O vreme labirintică ascunsă,
În care tot mai mult se destrăma,
Inima care n-a fost unsă
Cu dragostea ce tot mai aștepta.

Nedeslușit în dragoste... iubind.
Iubind nedeslușit dintr-o privire,
M-ai cucerit, iubindu-te mocnind,
Citind sfârșitul despre regăsire.

Și fost-a greu mă întrec pe mine,
lupt pentru o zi cât zece ani...
uit de dragostea clipelor regine
Ce-au detronat momentele de bani.

De-al fericirii glas am fost atinsă,
În dimineața în care m-ai găsit...
În niciuna din nopți nu s-a vrut stinsă
Dragostea ce blând ne-a deslușit.

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Flămândă în dragostea prea plină

Mă-ntrepătrund cu tine-n gând la mine,
Mă contopesc cu fiece fior
Al epidermei celulelor saline
Pe care le dezmierzi cu al tău dor.

Atât de multă foame de iubire,
Așa de mult ai tace, -nsetez...
Mă vrei mă arat cum sunt din fire
Mă vrei în clar de lună să-ți dansez.

Tăcerea ta mă domină în toate,
Am ocolit vreau să o urmez...
Te-am evitat chiar și pe tine, poate...
Deși, în fiecare noapte te visez.

Mi-ai dat o lună într-o noapte cu lumină,
Și m-ai iubit neîngrădit până la cer...
Predarea mea n-a fost decât divină,
Fierbinte mi te-ai dat pe timp de ger.

Și te-am iubit pe loc, cum n-are vină
O floare ce răsare printre stânci...
Eu știu că dragostea ce-mi dai este alpină,
Numai de sus, de-acolo mi-o aduci.

Acoperă-ți privirea ce mă doare,
Când nu îmi ești, -ncep te ador...
-mi dăruiești iar noaptea mea cu soare,
Iubindu-mă, până mă simți că mor...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Sunt doar ce am primit

Doi ochi privesc prin ploi de vise,
Din constelații i-am avut...
Sună dorințele promise
La ușa mea dintr-un trecut.

Un tren de vise ajunge-n gară,
Pe unde fost-am eu cândva...
La fel toridă și polară
Purtată de acel ceva.

Și încă ochii mei se miră
De oamenii cum forfotesc...
Îi simt cum mor, deși respiră
Zicându-și vesel: "Eu trăiesc!"

Planetele mă-nconjurară,
Ca norii unui dor de gând,
Privirea-aceea... atât de rară!
O tot aștept visând.

Doi ochi priveam prin ploi de vise,
Din constelații i-am iubit...
N-au fost și nu-s legende stinse,
Sunt doar ce am primit...

poezie de din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Prietenia adevărată nu înseamnă că trebuie să-l schimbi pe cel de lângă tine. Dacă ții la el, îl placi așa cum e, având răbdare; deci încercăm să-l vedem și să-l înțelegem ca pe omul care ne completează, nu neaparat ca pe cel care face totul numai după cum vrem noi. Dar, pentru a ajunge la o astfel de percepție, trebuie înțelepciune, care mereu are la bază... cea mai mare virtute: RĂBDAREA (care întotdeauna e determinată de DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ). Numai cine iubește adevărat poate avea răbdare.

în Pentru suflet - Colecție de citate și aforisme
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Final de carte

Picături cad peste obrazul unde,
Cândva, demult dezmierdat
În pasiune de sărut cuprins...
Picături cad astăzi peste obrazul nins;
Umbrele de seară se lasă între doi,
Care s-au iubit... prin lacrimi și zâmbete,
Furtuni și bolți senine...
Aceia eram noi.
Îți amintești?... Acum doar doi străini!
Picături cad arse, înflăcărând în minte
Tablou restaurat cu noi prin jurăminte.
Chipul îți surâde... se-aude un oftat,
El este de la mine și îl ignori vexat...
Pe un perete negru las urme albe, care,
Strident abundă timpul trecând peste hotare;
Strivesc o nostalgie vrând mă renască
Și mă împotrivesc ca ea ne unească!
Piese de muzeu, secvențe dintr-un film
Se absorb tăcut, totul e străin...
Ce episod de carte cu doi eroi nebuni...!
Finalul nostru, poate...
Ce s-a născut acum.
Final de episod, finalul meu de carte,
Unde eroul a murit,
Dar eroina, merge mai departe...

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Final de carte

Picături cad peste obrazul unde,
Cândva, demult dezmierdat
În pasiune de sărut cuprins...
Picături cad astăzi peste obrazul nins;
Umbrele de seară se lasă între doi,
Care s-au iubit... prin lacrimi și zâmbete,
Furtuni și bolți senine...
Aceia eram noi.
Îți amintești?... Acum doar doi străini!
Picături cad arse, înflăcărând în minte
Tablou restaurat cu noi prin jurăminte.
Chipul îți surâde... se-aude un oftat,
El este de la mine și îl ignori vexat...
Pe un perete negru las urme albe, care,
Strident abundă timpul trecând peste hotare;
Strivesc o nostalgie vrând mă renască
Și mă împotrivesc ca ea ne unească!
Piese de muzeu, secvențe dintr-un film
Se absorb tăcut, totul e străin...
Ce episod de carte cu doi eroi nebuni...!
Finalul nostru, poate...
Ce s-a născut acum.
Final de episod, finalul meu de carte,
Unde eroul a murit,
Dar eroina merge mai departe...

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Din inimă

în foșnetul de cifre dispar,
n-am fost decât o urmă de tăcere...
viața ne îmbracă-ntr-un chenar,
unde ne sfârșește din durere.

"cândva" mi-a fost o vreme fără vreme,
sincopa mi-a cântat de două ori...
și de atunci ea nu se mai teme,
zâmbind prin milioane de fiori.

tresaltă anotimpuri în culoare,
dintr-un pastel scrisori cum reapar
le scrie taina vieții, sau taina noastră, oare...?
cum au murit, acuma trăiesc iar.

n-am vrut știe cât eu l-am iubit,
inconștiența doare când te minte...
din prea multă iubire, el s-a plictisit,
iar eu rămas-am surdă la cuvinte.

întinde-mă pe cerul care te cunoaște,
tu inimă, ai acum puterea...
resetează planul prin care ai renaște,
învățând îți iubești vrerea.

azi e un mâine rătăcit care suspină,
ieri a trecut pe-aici un călător...
eu am ajuns... și îl aștept vină
-mi dăruiască partea de care-mi este dor...

poezie de din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Dragostea – blestem divin

Dragostea-i un foc nebun,
Nu poți să-l stingi atunci când vrei...
Măr, gutuie sau vreun prun,
Rodul nu poți să i-l iei.

Dragostea e zbor riscant,
Duce și la prăbușire...
Nici scriitor și nici savant
Nu i-a găsit vreo deslușire.

Dragostea îți dă curaj,
Te-mbogățește sau te fură...
Din lipsa ei, intri-n sevraj,
Și poate să îți dăruiască ură.

Dragostea urcă și coboară,
Pe scara vieții, printre trepte...
Și te renaște și te-omoară,
Unde cărările nu-s drepte.

Și tot am scrie despre ea,
De dragoste, flămânzi suntem...
Cel neavut o tot dorea,
Iar cel ce-o are... e blestem!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Vis de paradis

Și-mi este dor de un nebun frumos,
Ce tot așteaptă de la mine semne...
Eu sunt în mare, cu valuri peste glezne,
Iar el, tot rătăcind spre tenebros...

Și mă lovește iarăși câmp de sare,
Atunci când luna s-a trezit din somn...
Aș fi vrut îmi fii un domn,
Cu un sărut mă trezești dintr-o visare...

De ce eu te visez când ești cu mine...?
Te port în vise, în inimă și minte...
Ești tot prezent în ce totul se simte,
Dar în real... îmi ești pe căi străine.

Și mă așez la masa mea cea neagră,
Îmi iau dispozitivul ca să-ți scriu...
Reglez și web-ul meu cel fistichiu,
Și-aștept mesajele-ți s-apară.

Și mă surprind cum mă visez cu tine,
Înveșmântată de dorul ce-am cules...
Mult te-am iubit, dar nu eu te-am ales,
-mi fii alături și la greu și bine.

Iubitule! Mai strigă-mi numele o dată!
Tu știi ce simt când mă șoptești...
Respir aroma-n care ești,
Ce giuvaier! Și ce răsplată...!

Și-mi este dor stăm lipiți...
Așa cum filmele ne-arată,
Fără orgolii, fără ceartă...
Doar doi, iubindu-se uniți.

A fost iluzie, sau vis...
A fost realitatea noastră...?
Sau, am visat la marea-albastră,
Ce ar fi fost un paradis?...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Eu n-am avut niciun motiv - sfârșit

Motto: "Singura prietenie de preț este cea care s-a născut fără motiv." Arthur van Schendel
Dumnezeu este Olarul iar noi suntem vasele de lut. Toți am fost creați pentru un scop.
"El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea." (Romani 9:18)

și a venit și vremea, să-ți dau drumul zbori,
strălucești în soare, asemeni unei flori...
și ceasul a bătut, zicându-mi te las...
de-acum, tu mergi singur,
lucrând ca și un vas...
orice sfârșit dă lacrimi,
chiar de un început
se-arată și pornește, lăsând ce-a fost... trecut.
și doare și apasă, deși e tot ce-ai vrut,
răscolind momentul, când noi...
ne-am cunoscut.
nimic accidental n-a fost cu noi vreodată,
însă destinul acum, deschide altă poartă...
eu simt și știu ce vine,
oricât m-aș bucura...
în suflet ard suspine,
ce vor elibera.
mult te-am iubit pe tine,
tu, suflet mult ales...
și venele-mi sunt pline
de plânset nelumesc.
ai -nțelegi prin vreme
ce eu ție ți-am fost...
precum și-a mea iubire,
ce ți-a fost adăpost.
și te-am iubit pe loc, cum nu credeam fie...
deși, inima mea... plângea în colivie.
și ți-am întins o mână,
iar tu, n-ai ezitat...
ce-a fost... o să rămână,
deși... totu-i schimbat.

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Este adevărat că creierul uman nu poate simți durerea? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!