Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rezultanta sexuală a convingerii

Cât de la fel suntem, e atât de straniu;
atâta de identici pe bucăți, făcuți, făcute,
doar un detaliu ne desparte, în craniu;
hormon un pic, ceva-n adaus, lipsă... slute.

În rest păr scurt, sau lung, mijloc subțire,
sau os mai gros... e relativ! Ex pământean
nici nu ar ști! Oricum cuvântul omenire
necunoscut îi e; că limba-i zgomot neînțeles la... marțian!

Doar noi ne știm și ne producem prin incest,
mirându-ne la rându-ne de atât aseamăn,
în jur, aici... și pentru cer om fi vreun test!?...
Și atunci asemănare-i tot! Și-n Univers, avem un seamăn!?!

poezie de (11 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

O lume liniformă

Cât evident e că Pământul e atât de mare și, de mic,
Când întâlnești sau vezi imagini cu chipuri asemănătoare
Atât de mult, indiferent de locul unde stau... culoare
Și, trup și gesturi sunt asemeni, făcuți de un tipar, tipic.

E izbitor totul pare făcut din linii în trăsături,
Cu mersul drept, ori legănat, până și vocea tot un sunet...
Lăsând un pic, de la detaliu, e un identic ton de tunet...
Cu păr la fel, cu aceleași goluri, cu același râs... strâmbat de guri.

Mă duce gând, ce în ascuns îl tot credeam o veritate,
Că parcă am fost însămânțați cu câteva răsaduri tip...
Un fel de clone, pe familii, ce-și au mulaj stereotip
Și, de atunci lumi sunt mai multe... un areal de clone, date.

poezie de (11 mai 2014)
Adăugat de Daniel AurelianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Origine de nesfârșit

de Daniel Aurelian Rădulescu
Printre altele, lumea se iubește
ca să fie!...
În loc numai atât să facă
-nu ambițiile să-și zacă-
că de altfel n-ar fi vie...
restul, totul, putrezește!

Rămâne, înseamnă, valabil
numai sentiment
-și nu oricare, doar cel mai profund-
unicu-n fond, ce ne asigură rotund,
incipient
și, mai ușor realizabil!

Neînțeles însă, iubirea
nu ar avea, adesea, vreun control
și atunci cum știe
cât să fie, sau nu fie...
poate de aceea își inversează rol...
și astăzi și-a uitat menirea?!

Oricum nu risc, o practic chiar de mă întrec... mă-ntrec cu firea.
17.11.2013

poezie de (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frumuseți nesigure

Cum de frumos
se leagă de extaz
și cum frumos se vede?...
Doar pentru că ni s-ar fi spus în ce a crede,
o formă aparte de obraz,
ceva mai vaporos...
Și e frumos urât,
grotesc,
sau inestetic se decide
în vreun fel, sigur după un etalon,
sau tot depinde de-un șablon;
ce e arar, chiar de-i diform, handicapat, chiar de-ar ucide,
e îndeajuns... împodobesc?...
Parcă-s un pic posomorât...
ca să nu spun, aproape de neînțeles... prostesc!

poezie de (3 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mapamond

De unde atâtea temeri în lumea ce ne-i dată,
Făcută dintre noi și pură, desfrânată?
Oare de ce-s pedepse, adesea atât de strâmbe?
Oare de ce-s o parte, Fortuna... și alta, umbre?

Cât suntem de identici, cum oile într-o turmă
Și ascundem mușcătură, omor ce viață curmă;
Nu dintre lupi, ori lei, rechini, ori crocodili...
Se devorează o lume, în vânători, umili!?!

Inexplicabil, straniu-i defect inteligența,
Ce mijotește rău, la seamăn ia potența;
N-ascultă penitența, spovediri, părtășit
Și vârf, cel mai ades, e ambițios smintit!!!

Și evoluții unde-s, de-i încă sacrificiu
Asumat kamikaze, sau doar impus, supliciu?
Și specii criminale, tot păr și fără minți,
Au reguli neschimbate, le respectând cuminți!?

Și om, suprem de creier, se auto-depășește
Schimbându-și norme zilnic, ce exclusivist priește
Și uită că nici roata de el nu-i inventată;
Etern e hărăzită, să fie lumii... dată!

La sensul greșit, unic, să fie reparare
Și n-ar fi prea târziu să reflectăm; de oare
Va fi cândva o zi, de judecăți pe fond?!?...
Cum ne-am promis prin cărți, tot noi... Un mapamond!?!

poezie de (23 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Atâta vreme cât rămânem înlăuntrul timpului, avem semeni cu care intrăm în rivalitate; de îndată ce nu mai suntem acolo, tot ce fac și tot ce pot crede despre noi ne lasă indiferenți, pentru că suntem atât de desprinși de ei și de noi înșine, încât a produce o operă sau a ne gândi numai la asta ne pare zadarnic sau bizar.

în Căderea în timp, Să cazi din timp...
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -99.00- 74.99 lei.

Spiritism

... insinuat, fără vreun expeditor palpabil și fără vreun traseu anume
și totodată, dintr-o dată, nici bănuit măcar, fără vreo prevestire, ca din altă lume,
brusc schimbă plan, făcut cu atât de mult detaliu, după lungi, profunde explicații
și pur empiric, părut fără noimă, rupe film, totul se prăvale în aberații...
doar firul de păianjen, nevăzut, lipește-n funie și creier minte, suflet, corp,
rostogolind cu totul bulgărele fără adresă, sau nu, e lecuire, un anticorp
să împiedice o geometrică multiplicare de rău antepropus, crezut un inefabil,
ce e-o scânteie oarbă, o întâmplare din întâmplător destin, ce mâna dă thrillerul amabil
și întâlnește apoi un bine, atâta de nebănuit și din cu totul alte și alte sfere,
uitate, sau doar în imuabil părăsite, până la propria pieire, dorită ca pe-o avere,
ce nu va fi vreodată, s-a verificat, nu-i rezervată, nu a fost prevăzută-n portbagaj,
sau locu-i lipsă, așa cum și-umbra-n plină zi e, cea de schimbă sens... de o secundă-i gaj,
de unde vine tot, că nu-i cum după o noapte, un sfetnic bun, este instantanee
ca o răscoală ce se iscă, la început dintr-o prostie, tot așa cum curcubee
nasc culori din transparent și le duc arc la cer, ca apoi să le coboare ca-ntr-un hipnotism
al boarei, arsă-n tonuri, rânduite dintr-un haos, fără loc a ști, mereu un altul și altul... spiritism...

poezie de (6 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Creația reînvierii

Îmi cânt decăderea din hit, în romanță,
Ca anii ce nu se sfârșesc, nu se știu;
Se adună și apasă, din trup fac o zdreanță...
Ce-o zi va rămâne din timpul pustiu.

E ca lumânarea ce tot se topește,
Cum flama în fitilul ce-o arde pervers,
Pierind pic cu pic căpătâi, ce ițește
Cum n-ar fi nimic, pân' ce anii s-au șters.

E cum prăvălirea pe groapa săpată,
În care tot intri cu corp mai sleit,
Doar cap, îndărătnic, tot speră să înceapă
Un alt iluzoriu, mințind pe murit...

Doar mâinile în sus, ridicate înspre cer,
Pot încă să țină, deasupra de craniu,
Un dor nesfârșit... de îl au scris, spre eter...
Doar ele pot veșnic să dăruie-n straniu...

E scrisu' izotop, ca eternul uraniu?...

poezie de (9 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Început...

Infern sau paradis, nu știu cum să-l numesc...
Mi-o spun în gând de fiecare dată,
Când las în urmă tot ce-i "nebunesc"
Și părăsesc această lume fermecată!

Această lume, creată împreună
Și despre care, știm doar noi.
Această lume, atât de "nebună",
Unde ne refugiem când nu mai vrem să știm de voi.

Este o lume magică, dar totodată,
Atât de egoistă; poate chiar pătată.
Căci doar pentru un singur scop a fost creată:
Să transformăm "inevitabilul" în artă.

Și deși suntem doi, în lumea noastră,
Cuvântul "noi", devine singular!
Ca să-nțelegi cât e de extraordinară
Pasiunea, când e sentimentul clar.

Păcat că suntem nevoiți,
Să ținem totul numai pentru noi.
Doar nu credeați că suntem diferiți
Când vine vorba de-al vostru "noroi".

Nu, nicidecum! Doar nu degeaba
Am ales drumul cel mai rău privit!
Drumul, în care nu e simplă "treaba",
Dar cu finalul cel mai fericit!

poezie de (2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Licenciații

E plină țara de licențiați...
Nici vârsta nu contează, toți fac școală,
Femeile prin telefon, de-acasă, de la oală...
Bărbații, de prin crâșme-s învățați.

Și Universități acum sunt comunale,
Cu plata pe un an sau pe un semestru.
Ajunge un singur prof', el e maestru,
În rest pot fi oricare!... Niște haimanale.

Se-nvață tot mai mult fără frecvență
C-o plată bunicică și-n avans
"On cash" sau prin serviciul "Inter-trans"
Și la sfârșit de un an, ești tipul cu licență.

Spiru Haret e de departe cel mai bine
Nici cursuri n-ai și ore nu mai faci...
Te duci doar personal sau prin "babaci"
Și-ți iei diplome, două, trei, sau cât te ține.

E țara ca un raft, plină de carte
Cu tomuri genii, ingineri ori avocați...
Se vând la "kil", "tel quel" sau încercați
Căci de-i "citești", cert, nu ajungi departe!!!

poezie de (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pană... de lumină

Îngrozitor ce negru poate fi nevăzul
Și mai îngrozitor, de cunoșteai lumină,
Ce o uităm; doar lipsa-i dă statutul de divină,
Altfel n-am ști nici fericirea, dacă-i rozul!

Ar fi un simplu simț pierdut, din cinci sau șase
Și nici n-am ști să spunem "Ce frumos!"...
Nici n-ar conta de cât ești de jegos;
Am fi mai înțelepți cu mult, nu plini de strasse!?...

... C-am pierde raza călăuză și frivolitate;
Fără canoane de model, mai zdrențăroși am fi
Și poate timp ne-am mai petrece a citi
Așa pe întuneric... Braille. Ne-am mai reface carte!

Ferice am fi cu toții, o plus valoare
Peste ce-i fizic... am fi doar esență.
Prostia ar dispare din necompetență,
Că oricum nici nu se vede... Tot, e-o-ntunecare!

Sigur am fi mai parfumați, totul mai dulce,
Poate o-ntreagă lume-ar fi lapte și miere,
Căci orice simț parcă-n mister se cere...
Nici crime fără văz n-ar fi, nici hoți... Ce să apuce?

Cu siguranță alb ar fi și suflet, har
Și minte-ar fi criteriul strălucirii;
Doar de-am reinventa un alt organ privirii
Am deveni iar ciclul timpului pierdut, numit zadar!

Un fulger scurt străbate din turla bizantină;
Se-aprind în jur fitilele din sticle-n zgomot tern.
S-a dus idilic vis, revin la fad patern...
Se-ntoarce lumea-n haosul banal... E iar lumină!!!

poezie de (29 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ilustrată către Univers

Priveam, pe cer și mă pierdeam în fond de iunie, în albastru...
Era sublim, culoare de penel, de-un uniform de digital robotic.
Trăiții în multe dogme, nu o știm, stăm în ambient majoritar azotic
Și credem doar, că-un oxigen minoritar... ne scapă de dezastru.

Priveam, pământ ciocolatiu spre bej, sau mai închis, spre un sort de negru...
Nu seamănă a nimic, e un amalgam, nu poți să spui nicicum că e frumos.
N-am înțeles cum de superbul, tot din el, se înalță- atât de maiestos
Și cum de e suficient de dur, să ne suporte, și să fim... un univers integru.

Priveam, pierdut, eram lângă un râu în ropot neîncetat, cu prăvălire...
Din analiză nu-mi ieșea, din calcul, rațiune, nicio știință, istețime,
De unde curge într-una, atâta apă, cine-o urcă și la o-astfel de înălțime,
Și cât de moale este, totuși, nu o pot înfrânge, nici de un gigant de-aș fi... nu fire.

Priveam, nisipu-înfierbântat, mă tot gândeam ce e, siliciul în grăunte,
Volumul colosal cernut, ce prin frecare în gigant de timp a fost zdrobit...
Și cin' l-a transportat din litoral, sau invers, din deșert l-a împărțit;
Peste, în mărime, decât piramide, chinezescul zid, chiar peste Everest.. ce-i munte.

Priveam mereu... când zgomot scurt cu pală de talaz piciorul îmi lovește.
Zăresc- pân' nu mai văd în depărtarea curbă în spume gri-albastră-
Cum stă atâta apă pe o sferă, ce-o numim de-acum, planeta noastră;
Cum de nu pică, peste țărmuri, și de ce-i sărată... când din ape dulci, ițește.

Priveam, și-aud un strigăt; este cineva, ciudat, pe-o relativă verticală,
Se mișcă, are prelungiri- ce-s două... pe nisip și două le rotește-n hăuri-
Iar sus, în vârf, își ține-o bulă, e ceva rotund, cu multe găuri;
Pe două, este apă ce sclipește, în pol opus, sunt fire scurte-lungi... dispuse în nimereală.

Priveam, ca zăpăcit, am și uitat că nu-i nimic ciudat, este la fel ca mine,
Și tot mă pierd din nou, mă întreb ce căutăm aici... suntem de unde.
Nu știu- de unde să ne tragem- suntem dintr-un alt fel, se pare, de niciunde...
Căci din tot ce-am văzut- nu am făcut nimic- totul era, și totul... ne revine!!!

poezie de (7 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Perimabili organici

De "viul" ca să fie, să "existe" în timp... și spațiul să ocupe,
este cu chinul nesfârșit să-și treacă "eu" de-o zi pe alta,
se consumând în energii doar să se țină a nu se rupe...
deci nu "știe" decât consum și reprodus, cum tren vrea halta...
e clar, sau trebuie să fie, anorganic, mineral
-ce e de sine stătător... și umple întregul Univers
se trecând doar în propriul "său", pentru a rămâne "imortal",
etern pe veci, din "el" materii- acum... devine ergi ș-invers, revers,
fără a se pierde... e-un răspuns cert "organism" nu-i nicio culme,
nu-i "el" extremul, nici vreun summum și nu-i niciun evolutiv
-chiar de nu are nici conștiință, nu-și pierde timp să-și ia vreun nume,
să se identifice-n vreun fel-... nu-și are gând, vise, motiv...
... pe când vrutul, de-"a fi", frugalul, își stoarce neîncetat din sine,
se sparge în clone nesfârșite, sau se acuplează să dureze,
își face minți să prelucreze gânduri, să-și aibă ce conține,
făcându-și neîncetat speranțe -ce-s așa scurte- să creeze
un "nesfârșit" –ce nu-i oricum, că-i plin neantul de pieire-
ce doar ne pare; în fond doar suntem rău de "scurți" la scara "este"
și ne credem –c-o avem credință- că tot ce e, e-o povestire,
ce de n-o scriem noi, ea n-ar fi, doar material... Proaste celeste!!
Organic, fauna, viu fragil, floră, sunt "perisabil"... niște teste!

poezie de (9 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Levitație

ce-am pățit, doar adormisem
-e-adevărat, epuizat de o durere atroce,
apoi înconjurat de-atâta bine-
dar mă privesc, fără de ochi, ce-i închisesem
și totuși văd atâta negru peste tot și, nici n-am voce
să strig parcă-s din cărbune și n-am vine...

mai am un pic, scăpat dintr-o imensă amnezie
și, simt o flacără din lumânarea, parcă a mamei...
și nu, nu doar de la ea, e ca un val de oameni,
un fel de necredință în tot, o erezie,
că nu mai sunt cu ei... e-adevărat, nu mai am simțul foamei,
atâta de ușor rămas, fără dorinți, un privitor de seameni...

sunt un desprins inert, un ferice etern,
dar am o urmă de regret că nu mai sunt ce-am fost,
unul ce nici nu mi-l mai știu, un gând,
ce-acum e parcă atât de tern,
că nu mai sunt ambiții, nu mai sunt plăceri, nici post...
dar ce tot zic, mut... mă duc să-i prind pe alții, să prind rând.

Se vede, un pic, pe cer o dâr㠖dacă vrei s-o vezi-, un șir zburând mergând...
Eu unu' îl văd. Sunt niște umbre fumegând, arzând...
Plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând...

poezie de (3 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prenăscut

Am fost ouat în mai devreme
Și ce târziu realizez
Din obiceiul fără miez;
De-i adevărul puf, sau pene?!

Sărbătorim toți aberant
Venirea-n lume, delivrarea
Și nu-nceputul, procrearea...
Cum n-am fi noi cel important!?

Cât fals, e atâta nedreptate
Când m-am schimbat; întâi celulă
Și strugure, o libelulă
În cocon, un cerc c-un șir de spate...

Am fost o beluga, doar creier,
Cu membre ca de salamandre,
Un pic cățel, un șir de meandre
Până să-mi strig sunt!... Cum greier!

Apoi, îs-o pierdere antumă
Că-n mare sunt cum am fost mic;
Doar lung și mai deștept un pic!...
Un fel de fel, sol de cutumă.

Revendic minim nouă luni
Ce-au fost cât o eternitate;
Un patern, nu paternitate,
Pe-un flux matern... clonând străbuni!

E drept am fost favorizat
De-o mamă, un tată cerți, reali
Cu gând să-i fac eu imortali!...
Căci ciclul nu mi-au avortat!?!

poezie de (8 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noi... suntem români!?

Ni s-a urcat burta la cap
Și mâinile-s cu ghiuluri grele.
Credința a devenit păcat
Și obrazul s-a-ngroșat de piele!

Vedem prin ceață atât de aproape,
Toți cataractici de interese;
Copiii... diplome, nu tu carte,
Copiind... nume și adrese.

Nu știm că țara-i un pământ
Și n-are singură avut
De nu e muncă, zel, cuvânt?...
Patriotism e-n... prefăcut!

Mințiți și în amor, pedeapsă,
Tot nu ne-am lecuit de rău;
La praf de pușcă suntem capsă
Și-n ochi îl vrem, chiar de-i călău!?

Redezgropăm vicleni parșivi,
În zâmbete specialiști;
Plini de emfaze, guralivi
Hidoși... Noi, neocomuniști!

Inertă, mintea nu ne duce
Nici cât pe-un melc, de atâtea bale!
Doar știm să facem semn de cruce
La moaște, sau când dăm de "boale"!?

Parc-am fi neam de cerșetori,
nu știm ce e sacrificiu;
Să dai ce poți, muncind din zori
Și hoți să bagi la zdup, 'n ospiciu!

Ne păcălim, quaternal ciclu,
Cu aceleași lepre stând la pândă
Să-și facă din viață un periplu
Pentru-ngrășat în burți și-n pungă!

N-avem decât gustul de sânge
În răzbunări, mistici păgâni,
Cu crez a sâmbetei apă tot curge
Schimbând stăpâni, cu alți stăpâni.

Hlizim a proști văzând călăul
Mascat mereu și suntem orbi,
Neștiind că noi le suntem răul
Și el e-un alt corb, printre corbi.

Tot clevetim și nu înțelegem
Cu toții acum suntem la fel,
Cum nemți, francezi! Putem să dregem
Greșeli!... Facem un Turn Eiffel?!?

Dar nu, c-avem rău de-nălțime
Și-ntr-o mocirlă ne iubim;
Narcisiști, top frumoși, sclipime
Ne-auto-apreciem!?... Mințim!!!

Avem imens tupeu în toate;
Dăm "Pașaport de România",
Crezând că tot e-un dat din coate,
"Învățând " pe alții... cu tăria!?

E timpul scurtne trezim,
Să învățăm ce-i spirit civic;
Să cerem mai puțin! Să fim;
Om doar și mai puțin... partinic!!!

M-am săturat de manifeste
Ce scriu și nimeni nu citește!
C-așa suntem; "Ori, cine este
Ăl de ne spune? Ce vorbește?

... Că noi știm tot! Ce ne prostește?"

Am și răspunsul pregătit,
Că știu de-acum reacțiunea;
"Ușor să spui, să ceri citit!..."
Ba nu, c-am și-alta, națiunea!...

... Ce-i tot la fel de mică, mare,
Dar și-a făcut țară de vis;
O uriașă, nu oricare!
Prin cinste, fără compromis!

... Eu, un de-al ei! Nu un pros(t)cris!!!

poezie de (23 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu putem ști dacă suntem vrednici de iubire sau de ură. Știm doar atât, , vrednici sau nu, Dumnezeu ne iubește.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar un... pic

Pic, pic sună pe țeastă; un cor universal
Din opera lumească, ce crește câmp, oceane
Și aer impercept prăvale-n tunet mal
De sunet, bang și fulger... e-un sor de lampioane.

Ațâță gând, rapace de înălțat frumos
La hăul tot, ce-i scenă, din mult uscat și ape;
Lavabilul ce spală gunoaiele ce-am scos
Din pământ pur... topindu-l, dezintegrat aproape.

Se pică molecula lichidă, translucidă,
Neînțeles de clară după un atât parcurs,
Doar ca să zboare iar, de-al ei abis lividă,
Căci trebuie spectacol... Bilet nu-i cu ramburs!

poezie de (26 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cursă mortală

Nu înțeleg de unde atâta grabă, de ce se-aleargă ca nebun,
Că toți ajungem, toți deodată, în aceeași zi la sfânt Crăciun
Și graba însăși, ea în sine, ne este sigur defavoare,
Că-n fond ce trece, an, zi, oră, e mai aproape de "se moare".

Dar straniu însă și inert de stai și, timpul îl lași să treacă,
Este tot una, sau mai rău, nu vezi ce-a venit doar pleacă
Fără vreun rost și-o să regreți -ce-ai început deja să faci-
Orice pierdut de tac sau tic când o să-l strigi, n-o să poți... taci.

E masochistic firul vieții, ce ți-o petreci te pedepsind
Să te spetești să înveți ceva ca s-o duci bine... tot muncind,
Să faci copii, la fel ca tine, să-i crești să nu te recunoască...
"C-ai fost dator", i-ai luat pe credit, nu știi o să-i doară-n... bască.

... Ce-o vor purta și ei la rând, neștiind că-i sunt doar purtători
Și așa se trece o omenire 'n neștiutori de atâtea ori,
De atâtea ori, de atâtea ori, de atâtea ori, de atâtea ori...

poezie de (14 iulie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Denzel Washington

Care este efectul pe termen lung al supradozei de informație? E o întrebare pe care mi-o adresez mie. Chiar este necesar să știm atât de mult cât știm, să aflăm despre lucruri noi într-un timp scurt și cât de des posibil? Asta înseamnă acum sunt mai multe lucruri rele care se petrec sau doar că suntem copleșiți cu informații despre astfel de lucruri? Întotdeauna au existat cutremure, crime, incendii, tsunami, moarte și distrugere. Dar care sunt efectele de la a vedea asta 24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână?

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atotcuprins egoism

Chiar înainte de-nceput, cât tot e încă doar sămânță,
E-o basculare de "întâi", de competiție acerbă
De-a " face" oul numai unul, coroana fiind o simplă jerbă
Fiindcă în dramă nu e pudic, doar ludicul, ca-ntr-o Săpânță.

Se înalță pomul să umbrească mai mult să ia din vârf, din soare
Și Luna ar vrea la fel de mare, pitindu-și astrul în eclipsă.
Călugărița după ce-a iubit își adoră amorez cu "lipsă",
Iar reușita de nu-ți iese, a altuia-i! Sau..."o încercare"!

Așa multă diversitate, în tot, ar părea altruism,
Dar tot se îmbrâncește-n ego, perpetuu punitiv tacit
De nu cuvântă, sau țipat, de rage c-are apetit
Doar pentru el; c-așa progresul se învață, doar cu eroism!...

Atotîntins, tot ce există e-un zbucium surd, de "egoism"...

poezie de (2 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce are leul mascul părul atât de lung în jurul capului? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!