Aştepta paradisul şi se trezeşte în cele mai pestilenţiale bolgii ale infernului, credea că va întâlni fraţi cu mâinile întinse şi dă peste o haită de bestii lihnite care rânjesc şi se reped asupra lui, îşi închipuia că viaţa i se oferă ca o piatră aleasă sau ca o marmură fină pentru a-şi sculpta în ea chipul propriu cu dalta dură a voinţei şi, în schimb, ţine în mâini o cocă de noroi şi murdărie care nu se poate modela, iar dacă e modelată, nu rezistă.

Giovanni Papini în Un om sfârşit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai frumoase mâini

Cele mai frumoase mâini

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au mângâiat
si care te-au legănat când te-ai născut.

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au susţinut
când ai făcut primii paşi în viaţă.

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbăiat, care
te-au îmbrăcat şi care te-au hrănit,
în timpul copilăriei.

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbrăţişat
şi care ţi-au şters lacrimile pe tot
parcursul vieţii tale

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care au trudit
toata viaţa pentru ţine....

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile... mamei tale...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă sculpta

Nu mai sculpta din mine omul
Pe care vrei ca să îl vezi,
Căci o sculptură ideală,
E mai posibil să o pierzi,

Nu mă sculpta ca pe o piatră
Şi nu mai crede în poveşti,
Căci dacă îţi va reuşi,
Va fi mai greu să mă păzeşti,

Nu mă sculpta căci nu eşti sculptor
Şi te-aş ruga să te opreşti,
Ştiu, încercarea greş nu are,
Dar e posibil să greşeşti,

Nu mă sculpta, te rog termină,
Nu voi mai fi acel de-atunci,
Căci dacă nu vei reuşi,
Sunt sigur c-o să mă arunci.

poezie de Cuciuc Dumitru (28 septembrie 2017)
Adăugat de Cuciuc Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să fac să mă cunosc pe mine însumi, dacă nu sunt în stare să mă regăsesc în această multitudine de oameni care mă înghesuie şi pătrunde în mine din toate părţile? - să trăiesc pentru vecie ca un necunoscut - lucrul acesta e unul dintre cele mai aspre chinuri ale vieţii mele nespus de dure.

Giovanni Papini în Un om sfârşit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

amorul propriu

Amorul propriu este un animal curios care poate dormi chiar şi sub cele mai crunte lovituri, dar se trezeşte, rănit de moarte, la o simplă zgârietură.

definiţie clasică de Alberto Moravia în Frumoasa romană (1947)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul e dalta cu care poetul sculptează chipul lui Dumnezeu în inima de piatră a lumii.

aforism de Ionuţ Caragea din M-am născut pe Google (2021)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub pretextul de a vă împărtăşi din bunurile spirituale ale carităţii şi milei divine, teologii vă răpesc în chip ingenios bunuri incomparabil mai reale şi mai esenţiale decât cele care vi le promit; sub pretextul de a vă deschide porţile împărăţiei cerurilor şi de a vă învrednici cu fericirea eternă, ei vă împiedică să vă folosiţi liniştit de orice fericire adevărată, aici, pe pământ; în sfârşit, sub pretextul de a vă salva pe lumea cealaltă din imaginarele chinuri ale infernului, care în realitate nici nu există, aşa cum nu există nici eterna viaţă de apoi, ei vă inoculează frică şi speranţă dăunătoare pentru voi şi (inutile) pentru ei, vă fac să înduraţi chinurile adevărate ale infernului în viaţa aceasta, singura pe care puteţi conta.

Jean Meslier în Cugetări despre religie (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bestie, când nepedepsirea e sigură, nu cunoaşte desfătare mai frumoasă decât aceea de a-şi descărca mânia asupra celui fără apărare, cu o plăcere şi mai mare când cel fără apărare e nevinovat.

citat clasic din Giovanni Papini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă amintiţi ce povesteşte Dostoievski despre minutele petrecute în faţa plutonului de execuţie? Despărţise, dacă ţin bine minte, acele minute în mai multe părţi. O parte pentru a-şi lua rămas bun în gând de la prieteni. O parte pentru a-şi aminti viaţa. Şi o parte pentru a privi cum soarele pe tabla unei cupole... Poate că trebuie să simţi sudoarea morţii ca să înţelegi, într-adevăr, cât de frumoasă e o cupolă care străluceşte. Pe care, altfel, o priveşti întrebându-te cât e de veche sau în ce stil e construită. Sau pur şi simplu n-o observi deloc. Şi poate că e o lege a compensaţiilor în toate. Cei care speră sunt tocmai cei care au cea mai mare nevoie de speranţă. La ce e bună speranţa pentru cel care are totul? În schimb, unul ca mine trebuie să creadă că orice rău are o limită. Inclusiv pustiul...

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dreptatea lui Dumnezeu se întoarce asupra noastră a sosit vremea de plată sau ispăşirea. Ispăşirea nu-i o pedeapsă de la Dumnezeu, ci un mijloc de înţelepţire, o îndreptare mai aspră. Iar fiindcă dreptatea lui Dumnezeu mereu ţine cumpănă între faptă şi răsplată, putem vorbi chiar de legea dreptăţii, ca o lege milostivă, prin care ne curăţim de petele faptelor rele. În vremea ispăşirii, când vin asupra noastră strâmtorările, dacă le răbdăm de bunăvoie, neumblând cu ocolirea, ne ajută Dumnezeu; iar de nu vrem să primim cele ce vin peste noi, că nu le înţelegem, nu ne ajută Dumnezeu, deşi El ar fi vrut.

Arsenie Boca în Părintele Arsenie Boca, mare îndrumător de suflete din sec. XX (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei.
Mâinile cu care şi-a mângâiat cu mândrie şi iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei.
Mâinile cu care te-a ţinut în braţe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit şi ţi-a pregătit hrana.
Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii paşi din viaţa ta.
Mâinile cu care şi-a şters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ţi-a simţit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată...
Mâinile cu care ţi-a alinat durerile, temerile şi cu care ţi-a dat curaj şi forţă să mergi mai departe.
Mâinile cu care ţi-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun.
Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăţi, îndurând asprimea gerului, răni şi dureri.
Mâinile cu care ţi-a deschis uşa de mii de ori.
Mâinile pe care şi le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine...

poezie de Irina Binder
Adăugat de Mary Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu m-aş întâlni cu Cioran în neliniştile mele, care seamănă cu ale lui, iar el s-ar întâlni cu misticismul meu în lirismul lui.

citat celebru din Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre toate lucrurile murdare pe care le-a fabricat omul pentru a murdări pământul şi a se murdări pe sine, moneda e poate cea mai murdară.

citat clasic din Giovanni Papini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cunosc ceva mai încurajator decât capacitatea neîndoielnică a omului de a-şi înălţa viaţa printr-o strădanie conştientă... Dacă cineva înaintează cu încredere în direcţia propriilor visuri şi se străduieşte să trăiască viaţa pe care şi-a imaginat-o, se va întâlni cu un succes care nu poate fi aşteptat într-o existenţă obişnuită.

citat clasic din Henry David Thoreau
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâini

... nenumărate mâini, întinse, au devenit casele...
sunt mâinile ce-au plămădit chirpiciul
ce stă într-o rână,
înmuiat de albia revărsată
şi, cum n-au gură, mâinile nu strigă,
mai îşi îngroapă din morţi,
sau ţin câte-o barbă
îmbăltită în apa lacrimilor,
sau se împreună
înspre un cer, care, tocmai el, le-a potopit
până la a le înmuia şi oasele
cu supliciul
de-a nu mai avea nicio fântână,
doar spinarea, tot mai greu apăsată...
mai speră să-şi îndrepte, încet-încet, câte-o verigă,
se împingând palme în genunchi, cu priviri înspre porţi,
de unde nimic nu vine, e-o gaură oarbă,
ca un spălat al patimilor,
ce trup şi minte şi suflet consumă
şi mâinile frânte îs sărace lipit...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât despre cele cinci romburi de piatră, înalte de câte un picior şi jumătate, care se înşirau frumos alături de mormântul părinţilor; în amintirea celor cinci fraţi ai mei, care au renunţat foarte de timpuriu să-şi mai croiască drum prin viaţa aceasta de lupte, lor le datorez credinţa că bieţii copii s-au născut cu toţii culcaţi pe spate şi cu mâinile înfundate în buzunarele pantalonilor şi că nu şi-au scos mâinile din buzunare cât timp au trăit.

Charles Dickens în romanul Marile speranţe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reacţie la vorba aceea : " Olteanul e sigur acasă dacă îi vezi rufele întinse la uscat"

Vorbă mare - ţine minte:
Zise ieri a lui Melinte,
Rufe am, că schimb bărbatu'
Într-un an vă schimb tot satu'!

epigramă de Valeriu Ene din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa, pentru a fi suportabilă, trebuie trăită din plin.

Giovanni Papini în Un om sfârşit
Adăugat de Adela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a fi suportabilă, viaţa trebuie trăită din plin.

Giovanni Papini în Un om sfârşit (1912)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e cel ce îşi formează pielea. Da, pielea poate să ne dezvăluie multe lucruri. Dacă ea e fină şi spirituală, înseamnă că omul e spiritual, pentru că nimeni nu-şi poate forma o piele care nu-i corespunde. Inconştient, omul lucrează asupra pielii sale, şi, dacă ştie cum să şi-o facă, poate chiar să o schimbe.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se zice că tinerilor le e caracteristică seninătatea plină de speranţe. Nu e adevărat – sau cel puţin nu e adevărat pentru toţi. Pentru că tânărul, înainte de-a se apropia de viaţă ca să pună stăpânire pe ea, poartă în sine, dacă sufletul lui nu e cu totul animalic, aşteptări şi năzuinţe atât de măreţe şi încrederi atât de puternice într-un sublim la îndemâna lui şi într-o putere divină, încât realul aşa cum e, viaţa aşa cum se scurge ea nu pot fi pentru el decât palmele unor neîncetate dezminţiri.

Giovanni Papini în Un om sfârşit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!