Tot ce vedea mintea lui era piedică între el şi Luli: prăpastie. Dar curcubeele păşesc peste prăpăstiile vidului, zâmbind cu toate culorile grădinilor. Luli era un salt de curcubee înspre viitor.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti prea sigur, şi pe drept, de iubirea ei. De asta o neglijezi. Dacă ai fi avut binecuvântatul ghinion ca doamna Luli să fie cochetă, să te neliniştească, să te facă gelos, te asigur că manuscrisele se consolau cu praful. Dar doamna Luli e o certitudine absolută.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Mademoiselle Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luli: Prietenii tăi, profesia ta, scrisul tău, capriciile tale îţi aparţin. Nu-ţi cer nici un sacrificiu. Eu îţi cer, adică te rog, să fii tu.

replică celebră din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lorelei: Nathan, cum pot trăi oamenii fără dragoste?
Nathan: Mă-ntreb şi eu, doamnă Luli, răspunse Nathan, umplându-şi din nou pipa. Se vede că de asta-s aşa de mulţi fumători.

replici celebre din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina nopţii era solemnă ca o apă a destinului. Abea întrezărit, cerul era un galop albastru - argintiu.

Ionel Teodoreanu în Romanul ”Lorelei” / Editura Eminuscu / Bucureşti 1970
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplamente...

Pe când nu era nimic, iar nimicul era tot,
Pe când rană nu era, dar era durerea-n cot,
Nu era atunci cuvânt, dar era ceva de zis,
Nu erau expedieri, înspre drac sau paradis,
Pe când nici nu exista, niciodată şi mereu,
Exista în consecinţă, fără z un simplu Eu!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ionel Gologan, avocat şi epigramist, apropos de Ionel Teodoreanu, avocat şi scriitor

Jurist şi tu, jurist şi el,
De faima lui răsună veacul,
Deşi-l chema tot Ionel,
Dar ce talent avea săracul!

epigramă de Ion Larian Postolache din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu n-ai iubit niciodată pe nimeni, decât pe tine; dar Narcis nu era hermafrodit.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Trăia. Ceea ce presimţise exista. Viaţa nu era efort, mers lent spre îmbătrânire, cedări şi resemnări; viaţa era delir, tumult de soare, bucurie respirată.

definiţie celebră de Ionel Teodoreanu în romanul Lorelei
Adăugat de Paula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioran, cu toate că sunt convins că îşi dădea seama de valoarea lui, o sfida! Era, mai întâi, de o inteligenţă sclipitoare, dar era şi nemilos. Pe cine nu-l iubea, îl atingea de nu se vedea!

citat clasic din Neagu Djuvara
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din nou gândurile mi-au fost întrerupte, iar de data aceasta între mine şi oraşul imaginar s-a stabilit o perdea albă, a cugetării. Doar o adiere caldă, stranie, înfricoşător de liniştitoare, îmi mai cutremura somnul. Timpul era stins, iar logica firii mele şi legile realităţii erau suspendate. Poate de aceea încă mai credeam că visez. Dar defapt nu era aşa. Nu era iluzie; era doar viitor... viitor şi speranţă.

Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea

deasupra mamei răsărise un curcubeu negru.
pe-atunci mama era doar o fetiţă
şi părul ei era din şuvite de diamant.
ea se opri din jocul ei
îşi netezi rochiţa
şi privi înspre curcubeu.
era un curcubeu negru şi de atâta negru scânteietor
pe câmp muşeţelul se întunecase.

mama privi înspre curcubeu.
era atât de jos, că aproape-l putea atinge cu buzele
iar părul ei electrizat, transparent
se lipea de tuburile moi, ca de orgă.
roşul curcubeului era negru.
şi oranjul lui era negru.
şi galbenul lui era negru.
şi verdele lui era negru.
şi albastrul lui era negru.
şi indigoul lui era negru.
doar violetul lui rămânea violet.
violetul lui era un şuvoi care se pierdea în mare.

mama ştiu atunci că este pierdută.
avea să cunoască dragostea.
şi brusc umbra ei pe asfaltul cald din floreasca
se împodobi cu vene şi oase.
mama sui într-o corabie din pânză de păianjen
şi o porni în sus pe curcubeu.

umbra ei, cu vertebre şi intestine
îi continua joaca.

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate bătăile inimii adolescente erau în caierul din mâna ei. Madrigalul, lirismul, revolta, gluma, autopersiflarea. Senzaţia uniformei liceale era atât de prezentă încât ea nu s-ar fi mirat dacă ar fi găsit pe degetele ei pete de cerneală, umede încă. Căci parfumul de toporaşi al adolescentei are şi gust de creion mestecat între dinţi, şi miros de cerneală.

Ionel Teodoreanu în Tudor Ceaur Alcaz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blândă ca de obicei, ea era tristă ca de obicei, dar nimeni nu ştia, căci ea zâmbea ca de obicei.

Ionel Teodoreanu în La Medeleni, Volumul 2
Adăugat de Andreea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era atât de tânără că moartea-i apărea ca o închidere de pleoape pe-un somn lung.

Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust (1931)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era odată un vrăjitor răutăcios, care a făcut o oglindă, dar nu era o oglindă ca toate oglinzile, fiindcă tot ce era mai frumos şi bun dacă se oglindea în ea aproape că nici nu se vedea, în schimb, tot ce era mai urât se vedea în oglindă foarte limpede şi chiar mai urât decât fusese. Cele mai frumoase privelişti în oglindă parcă erau spanac fiert şi cei mai buni oameni erau în oglindă urâcioşi sau şedeau cu capu-n jos. Feţele lor erau aşa de schimonosite că nu le puteai cunoaşte şi dacă, de pildă, cineva, care avea o alunică pe obraz, se uita în oglindă, alunica creştea şi îi acoperea tot obrazul ca o pată neagră.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu putem fi mintea, pentru că mintea e doar un conglomerat de gânduri ce se bazează pe un depozit de amintiri, impregnări, credinţe, emoţii, experienţe, trăiri toate venite din afara noastră. În Roman unde am locuit până pe la 19 ani era un bătrân care noi îi spuneam "Nea Turbincă" el era un gen de om al străzii, tot timpul nespălat cu o barbă sură murdară şi căra tot timpul cu el saci sau cutii de tablă legate de el care făceau zgomot. Nea Turbincă nu era chiar deloc prost, dincolo de înfăţişarea respingătoare fusese, profesor a avut o fată, deci o familie etc. De ce îţi spun toate astea, pentru că deşi gândul nu vrea să recunoască asta despre mama lui mintea, mintea e mai degrabă ca o căruţă ţigănească de vechituri de care noi suntem foarte mândri. Cum era Nea Turbincă la exterior este mintea omului la interior. În concluzie, noi nu putem fi gândul, mintea/corp/materie/energie pentru că le vedem şi pentru că toate acestea vin şi pleacă în faţa noastră. Noi rămânem văzătorul din spatele a toate acestea.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

istorie

Învăţată în cărţile de şcoală, istoria era o apoteoză a vitejiei neamului. Gândită dincolo de şcoală, istoria oamenilor măsura durata absenţei lui Dumnezeu.

definiţie celebră de Ionel Teodoreanu în Secretul Anei Florentin (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era prea tânără să-şi dea seama cât e de superioară satisfacţia de a trăi satisfacţiei de a scrie.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e în tine cu tot materialul ei brut, aşteptând descoperirea esenţelor ei şi transfigurarea lor prin chimia creaţiunii literare. Dar între timp, cu toate că nu mai participi la viaţă ca până atunci, nu mori, nu te îndepărtezi de ea, n-o uiţi. O trăieşti numai marginal ca spectator.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război

Era luna, era floare!
Părul mamei cădea lung,
Parcă tot ploua cu soare
Peste trup golaş de prung.
Nu era pământul, luna
Părul mamei răzvrătit
Bătea negru ca furtuna
Peste golul scrumuit.
Era mai şi sărbătoare
Era globul, era stea!
Printre ierburi şi prin soare
Părul mamei viscolea.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!