Maturitate

Când anii trec te-anchilozezi,
Memoria-i e tot mai scurtă
Şi nici peruca n-o mai vezi...
De burtă.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudo parazitism

Bârfesc doar minţile-ncuiate
Şi proşti limbuţi, cu mintea scurtă,
Că mândra l-ar ţinea în spate...
Când ea îl ţine doar pe burtă!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conjugală

Promit nevesti-mi când o să
Mai stăm iar burtă lângă burtă
Că îi ascult prelunga-i glosă
Referitor la proza-mi scurtă

epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament de Ignat

Porcul, printr-un testament,
M-a rugat, că viaţa-i scurtă,
Să-i înalţ un monument...
Din grăsimea de pe burtă!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii

Trec anii prin toate cele
Şi cu bune şi cu rele
Câte unul sau în şir
Se duc anii în delir,
În zile calde sau reci
Pe cărări sau pe poteci,
Ani rebeli şi ani integrii
Ani albi şi anii negrii
Se duc anii cu antren
După acelaşi refren,
Trec prin ziduri de cetate
Indiferent de etate
Prin noianul infinit
Trec anii la nesfârşit
Şi la soare şi la umbră
Trec cu o alură sumbră,
Hotărâţi fără tăgadă
Se duc anii în cascadă,
Trec anii într-o clipită
Nu iau şpagă iau mită,
Trec ani din zare-n zare
Peste munte, peste mare
Lasă semne de întrebare.

poezie de David Boia (31 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bilanţ creştin

Chiar de vremea este scurtă,
De Crăciun, făcând-o lată,
Tot românul creşte-n burtă...
O, ce burtă minunată!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concluzie tardivă

Nici trântorul n-o duce bine,
Şi are crize cardiace,
Când a văzut că sunt albine
Dotate cu mai multe ace!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii

Trec anii şi se schimbă toate priorităţile
Când eram mici... grija era rezolvarea temelor.
Trec anii, cunoaştem treptat greutăţile
Şi căutăm zilnic rezolvare problemelor.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (8 iunie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-apasă greu urâtul

Te-apasă greu urâtul... Şi n-ai cu-i să-ntinzi mâna
Când sufletul vuieşte de furtuni.
Dorinţe?... Nu-i zadarnic să tot doreşti într-una?
Şi anii trec, toţi anii cei mai buni!

Să iubeşti?... Dar pe cine?... Vremelnic, n-are rost,
Iar veşnic, greu e să găseşti iubire.
Te uiţi în suflet: nu e nici o urmă din ce-a fost
Şi totu-i mic, necaz şi fericire.

Ce-s patimile? Boala lor minunată trece
Căci mintea nu le dă prea mult răgaz;
Şi când te uiţi ce-i viaţa, cercetător şi rece,
Vezi că-i o glumă fără nici un haz.

poezie celebră de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai deştept cedează

Mai uşor e s-o laşi moartă,
Cearta n-are nici un rost
O înghite pe consoartă,
Dar n-o mâncă, că e post.

calambur epigramatic de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când anii trec...

Când anii trec ca norii şi oamenii ca vântul
Viaţa noastră curge cu timpul ce-l trăim.
Şi undeva în cale stă neştiut mormântul
Şi nimeni nu cunoaşte în care ţintirim.
Doamne-n calea dreaptă minte înţeleaptă
Dă-ne să umblăm
Ca în veşnicie sfânta-mpărăţie
Dulce s-o gustăm.

Când viaţa ni-i-nainte ne pare-atât de lungă
Că nu ştim cum ar trece mai grabnic anii mei.
Când viaţa ni-i în urmă am vrea să tot ne-ajungă
Dar nu ne mai ajunge şi-o plângem singurei.

Când unicele lucruri le-avem cu-ndestulare
Iubire, tinereţe, şi soţi, şi legământ
Le risipim în patimi, şi-n râs, şi-n nepăsare
Când le-am pierdut, zadarnic le mai plângem preţul sfânt.

Când anii trec ca norii şi stările ca vântul
O, suflet scump grijeşte-ţi avutul cel sublim.
Oriunde mori, iubirea s-o ţii şi legământul
Ca să învii cu ele din orice ţintirim.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pandele

Bunicuţa lui Pandele
După strada Ghica Tei
A băgat discret de seamă
Cum că nepoţelul ei,
Când nu-i observat de nimeni
Nici de Tone şi nici de Rodica
Se cam joacă cu puţica.
Şi i-a spus: Pandele dragă,
Vai de mine, nu-i frumos
Vezi pe domnul cel de colo,
Ăla gras şi burtos?
Tot aşa o burtă mare
I-a spus tainic bunicuţa –
O să-ţi crească, de vreodată
Ai să te mai joci cu puţa!
S-a speriat grozav Pandele
Şi oftă cu-nfrigurare
Când gândea că o să-i crească
Tot aşa o burtă mare.
Dar primind cadou o tobă,
Şi un cerc şi-o muzicuţă
De atuncea niciodată,
N-a mai pus mâna pe puţă.
Într-o zi, fiind la plimbare
Pe o vreme înnourată
A văzut şezând pe-o bancă
O femeie însărcinată.
Drept la ea s-a dus şi-i spuse
C-a roşit şi bunicuţa:
- Vezi ce ai păţit, cucoană,
Dacă te-ai jucat cu puţa!

poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sens unic

Sigur n-o să merg la cer
Negreşit o să cobor,
Dar în sinea mea tot sper
Să mai prind un semafor.

epigramă de Valentin David
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creion

E-o burtă fiecare, îmbrăcată,
Şi burta-ncepe de la beregată,
Subt altă burtă-ntre urechi,
Osînză nouă pe slănini mai vechi.

A treia burtă şi a patra burtă
Făptura lor mai lată decît scurtă
Se poartă în nădragii de la spate
Ca doi dăsagi de mare sănătate.

Sătui şi graşi între flămînzi,
Din ce în ce mai plini şi mai rotunzi.
Cînd toată lumea-i pielea de pe oase
Lor li se fac şi buzele mai groase.

Şi pleoapele şi nasul, şi ochii blegi agale,
Intră-n desenul altor animale,
Căci şi surîsul pripăşit pe gură
Nu se mai ţine de figură.

Şi parcă rătăceşte nevăzut
Pe zîmbetul mai strîns, de la şezut.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creion III

E-o burtă fiecare, îmbrăcată,
Şi burta-ncepe de la beregată,
Subt altă burtă-ntre urechi,
Osînză nouă pe slănini mai vechi.
A treia burtă şi a patra burtă
Făptura lor mai lată decît scurtă
Se poartă în nădragii de la spate
Ca doi dăsagi de mare sănătate.
Sătui şi graşi între flămînzi,
Din ce în ce mai plini şi mai rotunzi.
Cînd toată lumea-i pielea de pe oase
Lor li se fac şi buzele mai groase
Şi pleoapele şi nasul, şi ochii blegi agale,
Intră-n desenul altor animale,
Căci şi surîsul pripăşit pe gură
Nu se mai ţine de figură
Şi parcă rătăceşte nevăzut
Pe zîmbetul mai strîns, de la şezut.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurtă baladă

Numai fereastra ta nu se stinge, nu.
Singură sus, lângă cer, orbitoare,
ca un ochi mă fixează când trec
bolnav de vini imaginare.

Numai arborii tăi nu-şi pierd în iarnă
frunzele verzi, pieritoare,
când trec cu ninsoarea sub ei
bolnav de vini imaginare.

Nici câinele tău schelălăind printre maşini,
cel cu patru picioare,
nici el nu mă latră când trec
bolnav de vini imaginare.

Nici faptul că exist şi tu o ştii
nici faptul că sunt, nu te doare,
când invizibil mă agăţ de cuvinte
bolnav de vini imaginare.

Hai judecă-mă, hai pedepseşte-mă cu nepăsarea ta, oarecare,
din ce în ce cum sunt mai bolnav
de vini imaginare.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Studiu de marketing

Deşi nici n-au plecat toţi invitaţii,
Iar mirii se iubesc, e evident,
Ginecologii, chiar si avocaţii
Mai trec pe listă un posibil client.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai deştept cedează

Un deştept o lasă moartă,
Cearta n-are nici un rost:
Chiar de-o-nghite pe consoartă,
N-o digeră că e post!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sosesc

Sosesc cocoarele, sosesc,
De după deal de ţintirim,
Iar anii trec, copiii cresc,
Se schimbă tot ce-i omenesc,
Şi noi îmbătrânim.

Mi-aduc aminte ca acum
Când alergam cu capul gol
Prin prăfăria de pe drum
Şi când ardeam cărţile scrum,
Şi şcoalei dam ocol.

Şi mai târziu, când am plecat,
Ce veselie în trăsură!...
Cum nici n-am plâns, nici m-am mirat
Pe când plângea un biet argat,
Cu-n deget dus la gură.

Şi vreme lungă mai târziu,
Când m-am întors cu dor de bine,
Nehotărât, fără să ştiu
Ce pot să fac şi ce-am să fiu
În lupta mea cu mine.

Şi-n fine, astăzi, când gândesc
La ce ne este dat să fim,
Cum anii trec, copiii cresc,
Bătrânii cum se odihnesc
În deal la ţintirim.

Mă simt nepriceput şi mic
În gloata de zădărnicii,
Şi nu mai pot zice nimic,
Ci numai ochii îi ridic
Şi caut spre copii.

poezie clasică de Duiliu Zamfirescu din Spre mare (Poezii nouă, 1889) (1961)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec clipele!

Vezi clipele cum trec? cum trece timpul,
De ce să treacă oare fără rost?
Căci mâinile le va-nchide înserarea
Şi vom uita de mâine tot ce-a fost...

Ce rost să plângă alţii? Lacrimi oare
Nu am vărsat şi noi în veci, cândva?
Zâmbiţi acum când soarele răsare
Căci în curând poate se va-nsera.

Şi dincolo de noapte nu va fi
Decât o albă noapte-ntunecată...
Trăiţi acum, cât mai puteţi trăi.

Cu noi, aici o lume se închide
Şi dincolo de ea e infinitul
Acolo n-o să vezi nimic în zare
Căci tot ce vezi s-atingi este sfârşitul.

Dar nu te teme şi toţi vom fi acolo
Golul cu gol se umple până când
Răpuşi, umili, nu vom ruga iertare
În suflete, în vise şi în gând.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei studente

Lungi picioare, fustă scurtă,
La o palmă doar sub burtă,
Decolteu pân' la buric,
Ce-ar trezi şi-un mort pe dric.

De se-apleac-un pic, din spate
Vezi cam tot, pe săturate;
E frumosă, e celebră,
Dar restantă la algebră.

pamflet de George Budoi din Aforisme şi epigrame despre Profesori, Studenţi şi Elevi (11 noiembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!