Povară cazonă

Adastă sub ziduri turmele de muguri
Mai pâlpâie mirarea în târgul de afară
Din cabaretul ploii iluminat de molii
Mă dor urmele tale când coboară.

Trec înspre nord singurătăţi călătoare
Vai, trupul tău cum s-a înnoptat
Bate în vama sângelui luminat
Ochiul tăcut al ploii stelare.

Cântecul nostrum – lebădă tristă
Mai caută îndurarea sub lespezi de ceară
Purtăm copilăria în raniţa veche
Cum pe cea mai cazonă povară.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii sufletului

soarele a căzut pe pământ
cântecul ploii a tăcut
o lacrimă s-a scurs în palma mea
şi a plâns
iarba se târa agonic la vale
coboară tăceri din văi
din mână în mână
hăuleşte un dor, mai latră dulăul
răsună o stâncă în stâncă
eu am rămas să scriu în nisip
povestea unui om rătăcit într-o noapte
aleargă turmele din munţi
cu copitele despicând amurgul
torentele se rostogolesc în cale
se topeşte amurgul
sunt singur pe ţărm
sufletul, o poartă spre casă
mă apasă tăcerea şi clipa e dusă
încotro prin casă
caut un torent de lumină
coboară o stea
în marea de flăcări
caut un drum către casă
afară e noapte
şi noapte este în mine
ochiul tăcut
pulberi de gânduri
păsări de lut şi oameni de piatră
în palme, lacrima pură
plăsmuieşte-mă Doamne, din roua Ta
să fiu fiorul unui gând surâzând în zare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima scrisoare către Penelopa

Mă bate doamnă umbra unui gând
Ca pe un cerb rănit săruturi lungi polare
Cu cerul stins pe buze abia respirând
Eu de pe ţărmul iernii îţi mai trimit scrisoare.

N-adie dinspre tine nici un semn
E o tăcere lungă şi perfidă
Îmbătrânesc tăcut pe prispa lumii
Ogarii veşniciei aleargă să mă-nchidă.

Se mai păstrează birja veacului frumos
Trec în ea roboţii să facă plajă vara
Ascult cum în Ithaca se lasă tristă seara
Străluminând eterul cu ochiul tău sticlos.

Vâslim către departe, corăbii nu mai sunt
Ithaca nu ne vede, tu, doamnă, nu mai ştii
Cu scheletul nostru mai ară printre vii
Ne-mbracă tragic regele-Cuvânt.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada castanilor însinguraţi

Cade târziul pe calea ferată
E semn că plecăm într-o noapte de vară
Vai, ochiul meu cum se înseară
Şi mâna se face o creangă uscată.

Un pustiu de miresme latră în soldaţi
Ducând stafia lumii în cartuşieră
Numele tău trecea într-o letieră
Pe strada castanilor însinguraţi.

Cresc cenuşile noastre pe calea ferată
E semn că am plecat într-o noapte de vară
Cântecul meu cum se înseară
Şi trupul a ajuns o fiară ciudată.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mileniul trei

Aripa inocenţei a coborât în miei
Straja primăverii s-a întors acasă
Muguri de lumină pe tâmple ne apasă
Hai să fugim, iubito, în mileniul trei.

Să trecem în galop prin ore fumegânde
Oraşul să nu ştie că l-am lăsat plângând
Să ne purtăm uimirea pe-un future de gând
Fugari osteniţi spre vama niciunde.

Să mai găsim un prieten în lunga noastră cale
Să ne absolve vina de-a ne iubi tăcut
Să vizităm muzeul bolnav de absolut
Când muntele tăcerii stă să se prăvale.

Să fugim, iubito, în mileniul trei
Sub coviltirul clipei care ne îmbie
Nu este viaţa noastră corabie pustie
Chiar dacă abatoare înfloresc în miei.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcie lină

Trupul tău, viscol curat
A îngheţat trădarea din oglinzi
Cum arde dinlăuntrul meu
Luceafărul ce vrei să-l prinzi.

Salcie lină – dor de ape
Ne sunt luminile puţine
Şi viaţa nu mă mai încape
Şi curge-n silă lângă mine.

Mă dor amurgurile toate
De încruntarea morţii vii
Când bate-n poartă la cetate
Ecoul stelelor târzii.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mantia de geniu

A fi sau a nu fi
Din razele înalte coboară luna
Hiperion coboară prin razele de lună se ascunde ochiul sferic
În sfera de lumina pe cer ştirea
Stele răsar cum şi apună o mierla jucăuşă pe lângă plopi
Coboară cu soţ şi fără soţ sunt plopii în solstiţiu
Apare de departe, apare Eminescu, din depărtări albastre de solstiţiu
E vara boreală şi soarele o sferă lumina-i tot mai albă
S-a stins şi s-a înălţat
Apare Eminescu prin undele din şoapte
Alerg în vis cu tine şi florile de tei
Primesc botezul ploii
Apare Eminescu în stele cufundat cu mantia de geniu,
Cu ochiul colorat în străluciri albastre.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!

Sfântul Matei în Sfânta Evanghelie după Matei, Despre milostenie, rugăciune şi post. Să nu ne străduim numai după cele pământeşti. - 6:22-23
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitatea de fiecare zi

Să avem răbdare, Evanghelina,
Ziua iubirii noastre va sosi
Când lumina statuilor de ceară
Se preface în scrum într-o zi.

Am îmbătrânit aşteptând, aşteptând
Sufletul nostrum, iată, s-a împuţinat
Doar peştii cei slabi într-o seară
Vor lumina inocent peste păcat.

Vor veni caii hohotind disperat,
Ierburi obosite pe străzi vor veni,
În ochii tăi arde fumegând
Eternitatea de fiecare zi.

Umbra pescarilor pe ţărm s-a înnoptat
Au putrezit în lagune corăbii grele
Să avem răbdare, Evanghelina,
Vom lumina o veşnicie sub stele.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povara ploii

Afară plouă iar şi iar,
Copiii intră-n casă,
Tristeţea se avântă iar
Şi-n pace nu mă lasă,

Strecor ochiul stâng pe geam
Şi privesc totul în zadar,
Cum răsare din ocean
Un corp roşu circular,

Raze pline de căldură,
Străbat dealurile înalte,
O lumină din natură
Mă îmbie cu speranţe,

Acum e cald şi liniştit,
Încep să ies afară,
Mă plimb pe drumul înflorit
Şi gândul scapă de-o povară.

poezie de Alexandru Simion (11 octombrie 2016)
Adăugat de ABCD
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechilor auzuri

Ştii să-l auzi din, fără greieri, casa,
pe greierele-literă cum sare
din raftul cărţilor înşelătoare
(dar nupţial ce l-a primit mireasa?)
Din amintire sângele-l asculţi
cum bate-ntr-alţii povestindu-ţi fiul,
auzi în ceşti cum pâlpâie târziul
şi paşii dragostei i-auzi, desculţi?
Aud desfoliindu-se oglinde,
aud ceremonia ploii. Luxuri
ale urechii mele tresărinde.
la muzici mişcând apele-n havuzuri,
cu trupul meu în care-şi au morminte
cele mai vechi din stinsele auzuri.

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea veche

Crucea veche de la drum
Este cum s-a pomenit,
Cu Hristos cel răstignit,
Zugrăvit cu terci de fum.

Turmele şi carele,
Vremea, vîntul trec şi pier,
Ea stă singură la cer,
Ca Acela Carele...

Lemnul i se tot dăvingă,
Zugrăveala se mănîncă,
Trupul se cunoaşte încă,
Povîrnit pe mîna stîngă.

Toamna, grija nu ştiu cui
Mai bătea cîte un cui,
Şi c-un deget sau cu două
Da cu albăstreală nouă.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul ploii

Nu e bucium, nu e flaut, nici chitară fermecată
Este şoapta caldă a ploii, peste nucul din livadă
Nu e fluierat de mierlă, nici pustiul unui cuc
Este şoapta caldă a ploii, peste frunzele de nuc!

Eu ascult cum cântă ploaia si in ritmul unui vals
Ridic braţele spre ceruri, ploaia râde in extaz......
Mă cuprinde mă-nfăşoară cu argint sclipind in soare.
Intr-un curcubeu eşarfă, plec cu ea in depărtare!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul de ceară

Cea mai frumoasa povară,
Cea mai plăcută,
Cea mai dureroasă,
Cea mai cea iubire
Este iubirea noastră.

Sub streaşina ei
Cresc îngeri cu pene de soare,
Lăutele cântă
Sub degetele vântului
Ce trece prin pletele tale.

Eu sunt arcuşul
Fluturilor ce ating corzile
Inimii împovărate
Cu stelele iubirii,
Cu trecerea amintirii
În cea mai frumoasă povară

În interiorul căreia
Aprindem împreună
Universul de ceara!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul ploii

Iubita sa cea nouă,
Cânta cu glas divin;
Deşi afară plouă,
Tot cerul e senin.

epigramă de Valentin David
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai târziu

Când va începe noaptea
voi şterge urmele ploii
şi îmi voi chema tinereţea să mai stăm
la taifas
vom privi cum zboară culorile toamnei
dezbrăcând copacii,
vom sorbi amintirile
lăcrimând,
iar eu îi voi promite
că, mai târziu,
mă voi întoarce
să adun toţi fluturii albaştri.
Şi voi suspina prelung.
Dar, vai! pasărea aceea cu cioc de granit
îmi fură sfârşitul poeziei.

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea dinaintea primaverii

Cu floarea ploii intre dinti
Si cu-un cutit de apa-n maini,
Voi spinteca taceri fierbinti
Sub tainicul latrat de caini.

E noaptea fara de hotar
Si ploua fara de cuvant
Si lacrimi vechi in ochi tresar
Si-un foisor in cer s-a rupt.

Las floarea ploii pe-un fagas,
Cutit de apa nu mai am,
In intunericul de pasi
Sar caii speriati in ham.

Sclipesc noroaiele-mprejur
La fulgerul intermitent,
Stau norii ca-ntr-un abajur
Insurubati in continent.

Si-mi creste floarea ploii iar,
Si-mi cade catre dinti pe chip
Cutit de apa jugular
Si mi se face dor sa tip.

Dati ploaia lumii mai incet
Ca sa se poata auzi
Cum inima unui poet
Mai face - n miezul noptii zi.

Cutit de apa-n dreapta mea
Si floarea ploii intre dinti
Ce neguri voi mai spinteca
De dorul zorilor fierbinti?

Si iarasi toate cate-au fost
Devin ce-au fost in mod firesc
Si nu mai are nici un rost
Ca lacrima sa mi-o pazesc.

Si-adorm ca un iesit din minti
La umbra unei negre paini,
Cu floarea ploii intre dinti,
Cu un cutit de apa-n maini.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (martie 1988)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingerea ploii

Atingerea ploii de mine,
E prima uitare de tine,
E voalul miresii ce zboară,
Deasupra lăsării de seară..

E pleoapa lăsată să cadă,
De ochiul ce nu vrea să vadă,
Cum plouă color, în torente,
Cu picături evidente..

Atingerea ploii de palmă,
Mă taie, la fel ca o lamă,
Şi simt in căuşul dilemei
Sălbatic, trecerea vremii..

E ceasul ce ticăie-ntruna,
E norul ce-acoperă luna,
E raza timidă de soare,
Ce se retrage în zare..

E floarea ce-şi mişcă petala,
Când simte în ropot răceala,
Împrăştiind din culoare,
Şi din mirosul de floare..

Şi-apoi, suspinând, pe pământ,
Se lasă culcată de vânt,
Intrând într-un fel prea banal,
În visul etern, ireal!

Atingerea ploii de mine,
E clipa ce pleacă şi vine,
Tunând, fulgerând peste lume,
Printre şuvoaie cu spume..

poezie de Marilena Ion Cristea (5 iunie 2019)
Adăugat de Marilena Ion Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingerea ploii

Atingerea ploii de mine,
E prima uitare de tine,
E voalul miresii ce zboară,
Deasupra lăsării de seară..

E pleoapa lăsată să cadă,
De ochiul ce nu vrea să vadă,
Cum plouă color, în torente,
Cu picături evidente..

Atingerea ploii de palmă,
Mă taie, la fel ca o lamă,
Şi simt in căuşul dilemei
Sălbatic, trecerea vremii..

E ceasul ce ticăie-ntruna,
E norul ce-acoperă luna,
E raza timidă de soare,
Ce se retrage în zare..

E floarea ce-şi mişcă petala,
Când simte în ropot răceala,
Împrăştiind din culoare,
Şi din mirosul de floare..

Şi-apoi, suspinând, pe pământ,
Se lasă culcată de vânt,
Intrând într-un fel prea banal,
În visul etern, ireal!

Atingerea ploii de mine,
E clipa ce pleacă şi vine,
Tunând, fulgerând peste lume,
Printre şuvoaie cu spume..

poezie de Marilena Ion-Cristea (5 iunie 2019)
Adăugat de Marilena Ion Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de noi

Mi-e dor de noi, atât de dor,
Mi-e dor să mai visăm în doi.
Sub grea povară mă-ncovoi,
M-apasă doru-ţi călător.

Tot frigul ce-l purtăm în noi
E-atât de crunt răvăşitor,
C-aud cum simţurile-mi mor
Sfârşind cu lacrima-n noroi.

Cât de departe eşti nu ştiu,
Dar nu-ncetez să te aştept,
Sperând s-ajungi într-un tarziu.

Cred că nimic n-ar fi mai drept,
Înger să-mi fi, demon să-ţi fiu,
Când m-oi culca la al tău piept.

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia ploii

cântecul ploii răsună în stradă
stropii mari cântă pe frunze duios
copiii aleargă către o bravadă
sar în băltoace de sus în jos.

mâinile diafane a ploii de vară
mângâie suav arbori înfometaţi
greierii surprinşi în lanul de secară
scutură aripi ude profund încântaţi.

fluturii ascunşi sub corole de flori
se îmbată de miresme şi splendoare
sunt prea fragili să zboare pe sub nori
aşteaptă cu iubire razele de soare.

simfonia ploii pe strune de viori
e magie pură şi prană hrănitoare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!