Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Gând

îmi vine
să desfac aerul,
să rup munții,
să unesc oceanele,
să calc în picioare
toate barierele lumii,
să-mi fac cărare
până la ceruri,
până dincolo de ele
și să strig,
nu pleca!

poezie de din Scrisori nedesfăcute
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "FaceCartea" de Nicu Alifantis este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -25.00- 18.99 lei.

Citate similare

Cunoaștere

până să te cunosc, am iubit marea.
până să te cunosc, am iubit munții.
până să te cunosc, am iubit cerul.
până să te cunosc, am iubit iubirea.
până să te cunosc, am iubit cunoașterea.
te-am cunoscut și tot ce am iubit a devenit TU.
tu, acest urlet din adâncul cel mai adânc al ființei mele.
te-am cunoscut și de-atunci,
nu mă mai recunosc.

poezie de din Scrisori nedesfăcute (1997)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

* * *

azi vreau să-mi fac toate
poftele cu tine poezie
te fac pe toate părțile
așa cum mi se năzare mie
-ți incit dactilii
cu vârful la pix
-ți iasă din iambi
materia poetică - la fix
te dezbrac până
la ultimul punct de suspensie
continuu până
îmi iese talentul la pensie
tu -ți împleticești metaforele
în jurul gâtului meu
eu intru în tine
tu întri în mine - la greu
stăm așa ca icrele
într-un acvariu
până când se va naște
cel mai violent comentariu.

poezie de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 8 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Poate-atunci...

rup din toate stelele îmi vine
Și le pun apoi în trupul meu
Că poate-așa voi străluci mai bine
Și mi-i băga în seama, Dumnezeu.
Să-mi pun o stea în fiecare mână
Și-n fiecare ochi să-mi pun o stea
Și trupul meu cu stele rămână
Că poate, Doamne-atunci mă vei vedea.

Mă vor sui în ceruri printre ele
Vor lumina cu toate-n trupul meu
Și de voi plânge, lacrimile mele
Ți-or străluci pe față, Dumnezeu...

Și de-am mor mă vei băga în seamă,
Voi fi și eu în ceruri cum e-o stea,
Vei ști că eu sunt cea care Te cheamă
Și-o lacrimă am fost pe fața Ta...

poezie de (10 iunie 2003)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tac și fac

E prea mult rai în grai cânt la nai
Și prea mult cer în cerc mai încerc
E prea mult cânt în vânt mai descânt
Mai bine tac și fac și nu desfac.

Mă trag de drag pe-al sufletului prag
Și strig de frig: dă-mi foc să nu mă sting
Decât mor de dor și să te-ador
Mai bine tac și fac și nu desfac.

Pisez la cap, visez dar nu mizez
Pe cei ce vin de vineri și revin
La ușă stând, bătând și străbătând...
Mai bine tac și fac și nu desfac.

poezie de din Carte de bucăți (6 ianuarie 2007)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tac și fac

E prea mult rai în grai cânt la nai
Și prea mult cer în cerc mai încerc
E prea mult cânt în vânt mai descânt
Mai bine tac și fac și nu desfac.

Mă trag de drag pe-al sufletului prag
Și strig de frig: dă-mi foc să nu mă sting
Decât mor de dor și să te-ador
Mai bine tac și fac și nu desfac.

Pisez la cap, visez dar nu mizez
Pe cei ce vin de vineri și revin
La ușă stând, bătând și străbătând...
Mai bine tac și fac și nu desfac.

poezie de din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Du-mă cu tine (pentru iubitul meu soț)

Iubitule
ia-mă cu tine și
du-mă la capătul lumii
dar... lasă-mă acolo...!
Lasă-mă mă dezintegrez
fiindcă, la prânz
ți-am azvârlit iubirea,
cu tipsie cu tot...;
mă asfixiez, căci, la cină,
am vărsat cupa cu ozon,
părtinită de tine...;
mă topesc de dor, pentru că,
deunăzi te-am părăsit o clipă...!
Du-mă dincolo de apă,
de lumină, de viață și,
fiindcă ieri am scăpat stropul de rouă
de pe buzele tale,
astâmpără-mi setea cu pelin...
cu absint...
sau cu... lacrimile
din ochii tăi limpezi...
și, fiindcă te-am împins
în singurătate,
lasă-mă câte puțin pestetot...
oriunde... sau... nicăieri!
Du-mă dincolo de iubire,
și uită-mă acolo
mă dizolv încet,
în inerția eternității...
ori lasă-mă doar cu florile
pe care mi le trimiți în fiecare zi
până reînvăț de la ele
credincioșia...!
Și totuși, fiindcă ierți
până dincolo de iertare,
fiindcă mă iubești
până dincolo de iubire,
ia-mă în tine și lasă-mă,
acolo, întreg în întreg,
până la sfârșitul sfârșitului...
Iubite, dincolo de infinit,
la capătul lumii,
du-mă cu tine!

poezie de (12 februarie 2013)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orfană de noroc

Calc norocul în picioare, fac chirpici, să mi-i zidească
Ursitoarele la casă, sau măcar la prispa-n care
Ghinionul stă la soare, ochii să mi-i nimerească,
nu văd unde-i norocul și să-i fac, spre noi, cărare.

S-a apropiat de mine, doar atât cât miroasă
Lacrima din cerul gurii, unde-amarul, pui, dospește;
Și l-am îmbătat în vorbe, cu miros de chiparoasă
Și i-am prins brațele-ntinse, ca-ntr-o menghină, cu-n clește.

nu poa' mă atingă fericirea-n partea stângă,
Unde ticăie lehuze, toate Anele zidite-
Le-am țesut hamac de gânduri, doar cu mintea mea nătângă,
Unde n-are loc norocul printre dogme inedite.

Și-am rămas orfană, Doamne, bântuind printre morminte,
Caut locul unde viața s-a împiedicat de viață;
Nenorocu-l port în mine și mă mângâie cuminte
Și, să-mi port crucea pe umeri, cu răbdare mă învață.

Calc norocul în picioare și nu simt cum sângerează
Talpa goală. Inimi frânte, pe sub pași se conturează...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis

Picioarele îmi înverzesc a primăvară. Mă dor.
Prin piele fire crude îmi răsar întâia oară.
Mă umplu prima dată cu același decor
Durerea soarelui mă obsedează ca o povară.

Strig dintr-o fântână, ca un înecat, mă scape!
De suferință nu pot nici dorm, nici visez.
Îmi smulg pielea de pe picioare și las încape
Peste carne împletite rădăcini dese și verzi.

Ca o coajă de ou copt pielea îmi crapă și smulg
De pe piciorul drept lianele care mă strâng.
Cresc aripi crude și calc suferind peste pământ
Încărcat de ierburi în care greu e pasul stâng.

Sub talpa mea îmbumbesc crini și păsări aiurea.
Calc peste ele vesel la suflet și tânăr la trup.
Port durerea colțului ierbii ce îmi sparge pielea
Și simt lama ierbii tăind adânc în verdele crud.

poezie de (2009)
Adăugat de Mircea Lucian NincuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adolf Hitler

Dacă vine cineva și vrea să-mi pună condiții, îi spun: Așteaptă, mai întâi, drăgălașule, vezi ce condiții îți pun eu ție. Eu nu fac curte marii mase. Până într-un an, voi, camarazii mei de patrid, veți putea aprecia singuri: dacă am acționat bine, totul este în ordine; dacă am acționat prost, îmi depun mandatul în mâinile voastre. Dar până atunci fie clar: eu singur conduc mișcarea și nimeni n-are să-mi pună condiții câtă vreme îmi asum personal responsabilitățile. Port din nou răspunderea deplină pentru tot ce se petrece în mișcare.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Mein Kampf: The Official 1939 Edition Hardcover" de Adolf Hitler este disponibilă pentru comandă online la 155.99 lei.

Voi încerca...

Voi încerca să calc în viață numai pe cărările dreptății în ciuda tuturor spinilor otrăvitori, care mă provoacă la duel împiedicându-mi înaintarea.
Mă voi înconjura în viață de trandafiri spirituali care să-mi imunizeze sufletul atunci când este trist.
Voi spulbera praful răutăților din jurul meu ca vântul, când împrăștie puful păpădiilor mature.
Voi căuta lumina înțelepciunii printre norii negri ai destinului, până când îmi va fi simțită căutarea.
Voi mângâia caracterul stâncilor neânduplecate de dreptate, până când vor înțelege valsul armoniei.
Voi încerca să-mi slefuiesc caracterul până când îl voi simți pe Dumnezeu zâmbindu-mi.

poezie de
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În adevăr

Nu-mi fi părere!
Părerile mor
În tăișul crunt
Al realității...
Ci, dacă-mi ești,
Să-mi fii drum cu piatră,
Cu gropi și cu mers lin.
Să-mi crești și să îmi scazi
Până te văd
În adevăr -
Deplin.

Nu-mi fi ceață!
Ceața se pierde în lumina dură
A soarelui...
Ci, dacă-mi ești,
Să-mi fii ochi de copil,
Cu gene strânse sau calme.
Să-mi vezi vădit și să îmi spui
Până te cred
În adevăr –
Senin.

Nu-mi fi fum!
Fumul se stinge în veghea udă
A ploilor.
Ci, dacă-mi ești,
Să-mi fii aer curat, nestins,
Cu nuanțe calde sau reci.
Să te respir adânc și să îmi dai
Până te simt
În adevăr -
De veci!

Nu-mi fi clipă!
Clipele se scurg în mersul perfid
Al orelor.
Ci, dacă-mi ești,
Să-mi fii etern scobit în ore,
Cu zile scurte, lungi, aparte
Să te iubesc greoi și simplu
Până îmi ești
În adevăr -
Jumate.

poezie de (28 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem despre o singură viață

La capătul acesta de lume și viață și trup
liniștea chiar se răsfrânge-ntre undele apei
sălcii sunt umbrele adormite și orele duse
poartă-n ele risipă de vremuri și timp.

Am o singură viață și n-o știu trăi
am o singură viață și mă doare s-o spun
mai am mult până la a-mi ști ovaționa clipa
nemuririi starea binecuvânta simțirea și slăvi ora
mai am mult până la ceasul de pace cu spațiul și
timpul
cu Dumnezeu mai întâi și mai apoi cu spiritul
lutului.

Mai am mult până la lumina și taina izvoarelor
până la înțelegerea șoaptei și ștergerea umbrei
până la a-mi sădi în suflet numai iubire
până la a-mi ucide-n sânge lumeștile patimi.

Doamne, cât de departe sunt de înțelegerea Ta și a lumii
și, Doamne, cât de aproape-s de Moarte!

Mai lasă-mă, Doamne până descifra-voi lumea și seara
zborul păsării printre ceruri neprietene și 'nalte înalte
susurul liniștii-n pădurea cu frunze și ramuri căzute
pacea din altar și neliniștea lumii în come
și să aflu ce rost are viața în lume
fără-nțelegerea Ta și fără dragostea Ta.

Doamne, cât de departe-s de toate acestea
și cât de aproape de Moarte mai sunt!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

Plictiseală (după Dumitru Istrate Rușețeanu)

Ce să fac eu în
Iadul multilateral dezvoltat!?
bat cuie
în bocancii croiți de Ceaușescu
suflu în smoală
până se albește
să-mi dovedesc
nu sunt un păcătos!?
gâdil drăcușorii
până le dau cornițe
de firmă
asta chiar îmi
fiori de moarte.

parodie de din Parodii, după Dumitru Istrate Rușețeanu (28 decembrie 2012)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De foarte multe ori, muzica există în text.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ofranda

Dacă vine o pasăre și îți trântește
două aripi pe spate
Aplaudă!
fugă graurii din ele
Refuză
și dă din mâini
până ți se rup degetele
și îți cresc pene
și vezi șoarecii ascunși
în inima mamei.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un înger o să-mi coase rana

Îmi plâng zăpezile sub tălpi
și inima mi-e ca un miel
în calea lupilor
ce urlă a pustiu și frig...
Unde îmi e cărarea
cu iarba care mă-ndemna
scriu poeme?

Zadarnic rup cu mâna
țurțurii din noapte,
mi-e tot mai greu te zăresc
și-mi pare că lumina
nu ajunge până la mine.

Chiar dacă carnea
îmi va fi brăzdată,
un înger o să-mi coase rana
si zâmbetul pe buze
îmi va încolți din nou
la prima liturghie a dimineții.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Însetat

Azi mi-am ros tot piciorul
până la mers
și mână până la șters
și ochiul până la ceafă
și ceafa până la vers...
Și limba până la mână
Și urechea până la...
Până la ce mă?
Până la ce?
Până la fântână...
Până la fântână!
Însetatule!
Însetaților!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Semnul cercului

într-un loc
pământul
aerul
apa
și amiaza...

nimic dintre toate
lucrurile acestea
nu-mi aparțin
și totuși
ele fac parte din mine
(ca nisipul din mare
zborul din înalt
culoarea din lut
și albul din floare)

dincolo de toate
doar semnul cercului

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Marile biblioteci ale vremii noastre sunt mai mult decât toate oceanele de amintiri, mai mult decât toate furtunile de sentimente și decât toate luptele cu inerția. Ele condensează identitatea umanității, reflectă sensul lumii, sunt pavăze mari împotriva singurătății și neliniștii.

citat din
Adăugat de Genovica MantaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Facultatea de fluturi" de Ion Stoica este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -31.00- 24.99 lei.

Floarea

Fiecare floare merită îngrijită,
Fiecare petală va rămâne frumoasă
Fiecare ramură de pom se poate ancora în respirația nocturnă
Până ce dimineața va scălda o altă aripă de speranță
Pe ceruri albastre, senine
- Spală-te bine, ochii tăi s-au deschis!
- Vezi mai adânc ca oricând!
E timpul -ți asculți inima și să visezi frumos.
Viața este un albastru decor, pe care noi îl facem vibreze, Să se destăinuie lumii absente
Și dacă trebuie crezi în ceva, crezi mai mult
În valorile cu care te-ai născut
Nu mai crede în himere, fericire sau bogății!
- Crezi că poți acoperi idealul tău de iubire,
Dincolo de nereușita vibrație?
Munții vor fi sfetnici buni, în prag de disperare.
Timpul se va opri bată... A trecut vremea ta.
Poate a trecut și vremea noastră...
Și eu am plecat subit...
Poate că am prins drag de iubitele tale iele,
Dincolo de vis, dincolo de veșnicie nedreptățile se risipesc, Prevenind o urgie sentimentală,
Voi pleca, cu amintiri, din locul numit punct.
Mă voi întâlni cu un alt destin, plamădit din aluatul iubirii...
Și ne vom proiecta pe nori,
Devenind o parte din viitorul tinerei generații.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce pot face împotriva durerilor de măsea până ajung la dentist? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!