Evanghelina
Ah, ah, pierdută Evanghelina
Sentimentele tale nu mai au ton,
Pun viața mea în loc de fisă
Și cade uitarea din telefon.
Te-am așteptat carte de carte
Rătăcind prin mine ca într-un circ pustiu,
Aluneci prin peșteri tot mai departe
Mi-e mâna așteptare și nu mai pot să scriu.
Căruțașii norocului de mult au plecat
Drumul ruginește sub urmele lor,
Mi-a ars tinerețea prin marile gări
Așteptând să vină ordinul de zbor.
Ghidul bătrân de singurătate
Iluminând sub zăpezi, atât am rămas,
Cuvintele tale ard în neștire
Peste veșnicia turnului cu ceas.
Ah, ah, pierdută Evanghelina
Te aștept, te aștept la drumul de jos
Cum cade carnea de pe mine
Tot învățând să mor frumos.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre tinerețe
- poezii despre telefon
- poezii despre speologie
- poezii despre singurătate
Citate similare
Elegie de seară
Maică, maică, rău mă bate
vântul din ce-nu-se-poate
spaima clipei vinovate
mă lovește dinspre tine
biciul lacrimii senine
și mă arde peste față
precum moartea peste viață
că din câte paseri sunt
numai paserea-cuvânt
se lasă în arderi line
peste țipătul din mine
maica mea călcând pre moarte
te aștept de-un veac de cărți
să te-ntorci maică din morți
ca să te zidesc în carte
au înflorit ochii mei
peste coala de hârtie
ce zăpezi ne cântă în oase
urma ta ne mai rămase
un izvor de apă vie
usca-mi-s-ar viața mie
și voi plânge prin copii
maica mea te-aștept să vii
la pustia din pustie
sunt aproape de Departe
am trecut și vămi și porți
maica mea călcând pre moarte,
te aștept să vii din morți.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre hârtie, poezii despre cărți, poezii despre vânt, poezii despre vamă sau poezii despre timp
Să mor
Mi-e frig. N-ar trebui să-mi fie. E primăvara peste tot,
Dar nu și-n mine. Eu nu pot
Să uit că mi-ai cerut să plec. Am înghețat și sângele mi-e albastru,
Nu mai curge. Un dezastru.
Stă-n loc. De piatră-i carnea de pe mine și inima a amorțit.
De ce să plec? Că te-am iubit?
Oricum o fac și așa plecată. Și chiar de inima mi-e moartă
Tot stau plângând, pe lângă poartă.
Că poate treci și te oprești și-mi spui că ai glumit sau nu mai știu.
Mi-e sufletul mai mult decât pustiu.
Ce viață am acum când tu nu ești. E seacă, fără aer și cu dor.
Cred c-o să plec de tot. Să mor.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre umor
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre primăvară
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre gheață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Toate pânzele...
Te-am așteptat în colț, la florărie, te-am așteptat pe gard, la cimitir, te-am așteptat cu teamă, cu furie, cu zâmbete și-un fir de trandafir.
Te-am așteptat la prânz, la ceai, la cină, te-am așteptat la mall, la mic dejun, te-am așteptat o zi, un an-lumină, te-am așteptat de Paște, de Crăciun.
Te-am așteptat în gară la Sinaia, te-am așteptat la Pontul Euxin, te-am așteptat, cu toată hărmălaia, în liniște, la un pahar de vin.
Te-am așteptat pe muntele Găina, la Sighișoara și în Retezat, te-am așteptat când înverzea pădurea, când crengile de frunze au uitat.
Te-am așteptat prin peșteri și prin vreme, te-am așteptat la țărm de îndoieli, te-am așteptat cu toamna-n crizanteme, te-am așteptat cu iarna-n fulguieli.
Te-am așteptat din vară-n primăvară, din vârf de nas până la orizont, te-am așteptat ca raftul din cămară, ca indecisul, prețul cu discont.
Te-am așteptat cu toată așteptarea pe care-am fost setat să o accept, dar ai ales să nu trăiești, speranță, și nu mai are sens să te aștept.
poezie de Eduard Lupascu (6 aprilie 2021)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zâmbet, poezii despre vin, poezii despre trandafiri, poezii despre păduri sau poezii despre munți
Maytrey
Se întâmplă trenuri către soare
Precum lumina de cocor
Și chiar în lună ard marfare
De duhul întâmplării lor.
Ninge veșnicia peste gări buimace
E mai împovărată cu o vină
Și iată doamnă Maytrey
Ce singuri ardem în lumină.
Ne duc gondole de iluzii
Pe mări de clipe translucide
Și văd în urma noastră ninsă
Poarta singurătății cum se-nchide.
Aud în marile zăpezi
Chiar înserarea cum coboară
Tu ești fantoma unui tren
Care plutește într-o gară.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre trenuri, poezii despre ninsoare, poezii despre gări sau poezii despre seară
Cade floarea de zăpadă
zilele înghesuite pe o plită amăruie
au prins gustul de gutuie
și te-aștept ca pe o simplă mântuire
dragul meu
te aștept cum îl aștept pe Dumnezeu
cade floarea de zăpadă
pe icoana fără sfinți
Doamne, fă să nu mai cadă
și pe bunii mei părinți
zilele aleargă-ntruna prin copitele de cai
și-am uitat de mine, vai!
îmi răsună din biserici
gândul neamului străbun
îmi răsună o colindă de Crăciun
cade floarea de zăpadă
pe orașul meu golaș
Doamne, fă să nu mai cadă
și pe-al neamului oraș
zilele mă-mping din urmă prin ferestre aurii
prin nămeți și vijelii
îi aud și pe copiii
fără casă și orfani
îi aud ca la priveghiul dintre ani
cade floarea de zăpadă
peste vocile curate
Doamne, fă să nu mai cadă
și pe case-abandonate
cade floarea de zăpadă
peste tine, neamul meu,
însă cine să-L mai vadă
pe bătrânul Dumnezeu
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre oraș, poezii despre zile, poezii despre voce, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
O vioară plânge-n noapte
Încă îți mai scriu poeme, și pe note le aștern,
Iar în ceas tarziu adesea, eu ți le trimit pe vânt.
O vioară plânge-n noapte, pe-ale sale strune dragi
Simfonii cu lacrimi scrise, al iubirii bun rămas.
Pe o rază de la lună, notele zboară spre cer
Tremurând de-nfiorare, la fereastra ta alerg.
Bate într-una gândul meu, îți așez sărutul dalb
Pe o frunza îngălbenită, de al toamnei rece voal.
Îți compun o simfonie pe al lacrimii păcat,
Pe un viers de poezie, scris pe-o frunză de arțar.
La sărutul tău visez, vreau aroma lui să simt...
Eu nu te-am atins vreodată, doar în vise te-am văzut.
Doar în vise-n miez de noapte, îți simt focul ce mă arde,
Ca un fulger care cade, noaptea-n nopțile cu ploi.
Toamna a sosit din nou, a câta de când te aștept...
Tu departe ești de mine, oare de ce te iubesc?
Toamna acoperă cărarea, frunzele în zbor mai cântă
Către tine-n miez de noapte, poartă note pe-a ei frunze.
Eu pierdută printre vise, zbor și mor ca și un flutur...
Azi pe note de vioară cânt iubirea mea pierdută.
Inima-mi nebună este, tot ce-a suferit, azi uită...
Ea se-închină neîncetat, glasului ce a iubit.
Și pe-a notelor dulci liră, astăzi îți trimit din nou,
Un poem pe frunze triste, și cu lacrima în ochi.
poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre poezie, poezii despre visare, poezii despre toamnă, poezii despre prezent sau poezii despre noapte
Tu, ființă inocentă
Te-aștept prin întuneric și prin ceață
să vii cu farmecele tale.
Aștept de parcă a trecut o viață,
cu sufletul pătat de dor și jale.
Mi-e dor de-un zâmbet călduros
ce risipește orice necaz
și de un suflet călduros
care te scapă de macaz.
Tu ființă inocentă care îmi aparții,
nu mă lăsa acum în umbră!
Îți dăruiesc orice ca să revii,
căci nu vreau viață sumbră.
Să pot trăi în pace cum oi vrea,
să pot iubi pe cine cred.
Că sunt sătul, deși nu prea...
Și cum mă vezi, cam șubred.
Ești tu aceea care-mi pare
a fi aleasa dintre spuse.
Un sentiment oferi, e mare
și-ndoielnic pare-mi-se...
Pătrunzi în minte parcă prea ușor
și nu stiu ce să fac -
ori să traiesc, să mor?
Mai bine mă împac.
Poate că nu vei mai ajunge
și te aștept degeaba...
Ceva în piept mă-npunge
și eu credeam că-i graba,
dar timpul pentru mine stă în loc
sau trece, nici nu știu...
Și inima aproape că-mi ia foc
la cât e de pustiu.
Mi-e dor de vorbele pe care
mi le spuneai în vis.
Eu nu mai dorm și doare,
căci nu mi le-ai mai zis...
Oftez din greu, că poate ești
tot mai aproape de apus,
unde te-aștept să îmi șoptești
ce, chiar de mult, nu mi-ai mai spus.
Mă pot uita la nori,
cum o făceam mereu.
Mi-e teamă c-o să mori
și o să pleci, dar eu?
Eu te aștept în întuneric și în ceață
să vii cu farmecele tale.
Aștept de parcă a trecut o viață,
cu sufletul pătat de dor și jale...
poezie de Pleșa Dragoș Florian din Poezie
Adăugat de Pleșa Dragoș Florian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre somn sau poezii despre pace
Scriu!
Scriu cât de mult mă doare și nu pot să măsor
La cât aș vrea s-adorm în infinitul zbor!...
Scriu cât de puțin viața m-a alintat vreodat'
Și câte tot ea mi-a luat...
Scriu cât de fericită-am fost plângând
Cum lacrimile s-au trasformat în rând...
Scriu cât de puține zâmbete-am păstrat
Și cum haina suferinței-am îmbrăcat.
Scriu cât de mare avânt am retrăit în mine
Cât de nemilos fost-am rănită-n sine...
Și scriu cât de puțin am fost în ochi privită
Îmbrățișată, înțeleasă și iubită.
Scriu cât de mult se plătește-un vers
Cântat de-al inimii nucleu neșters...
Scriu cât de vag și de puține-am strâns,
Comorile de lut ce mi s-au stins.
Scriu câtă dragoste-n inimă mai am!...
Câte povești am strâns doar într-un an...
Câte rezerve de nădejde mi-au rămas
Și câte taine stridente fără glas.
Mai scriu și depre ea și despre el...
Scriu încă de suflul meu rebel...
La cât de multe el a renunțat
Să fie într-o Carte înregistrat...
Scriu cât de mult aș vrea să se oprească
Și totodat' neîncetat să crească...
Durerea și iubirea la un loc,
Sădite-n al inimii boboc.
Și tot mai scriu și peste mine scriu
Cât timp aici vremea mă ține viu...
O lecție de viață m-a înălțat în zbor
Și m-a-nvățat în timp durerea să-mi ador...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre versuri, poezii despre muzică sau lecții de engleză
Perseide
În fieșce vară
Aștept să apară
O dragoste mare
Venită din neant.
Prin creștet să picure-n
Inima care
Demult nu mai are
Chiriașii pe plac.
Deschid iar ferestre
Să vină de veste
O nouă iubire
De neamânat.
Să-mi umple cămara
Cu gânduri sublime
Ce-nalță din mine
Tot ce-i mai curat.
Stelele zboară.
Îmi pun o dorință.
Să vină miracolul
mult așteptat!
poezie de Otilia Altfater Leopold (august 2015)
Adăugat de Otilia Leopold
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre gânduri, poezii despre dorințe, poezii despre curățenie sau poezii despre chirie
Urmele tale
Lași urme pe zăpadă
Și în sufletul meu.
Ele pentru mine sunt sfinte,
Ca urmele lăsate pe apă de Dumnezeu.
De-ar cădea fulgi mari din cer,
Chiar de-ar veni cel mai năprasnic ger.
Urmele tale nu vor dispărea,
Ele vor rămâne ca o amintire în inima mea.
Căci tu ai fost departe,
Dar eu te-am găsit
După urmele tale lăsate
Peste acest frumos asfințit.
poezie de Vladimir Potlog (14 ianuarie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre ger sau poezii despre frumusețe
Aștept
Aștept mereu și nu știu ce aștept.
Aștept o fată să-mi vie la piept.
Aștept un blestem, ori un cântec aștept,
Și nu știu ce aștept.
Cu ochi aprinși aștept. Și tot nu vine.
Nu vine nici rău, nu vine nici bine.
Mor toate morțile în mine.
Și renasc toate viețile.
Și tot nu vine.
Aștept, aștept. Și nu știu ce aștept.
Aștept, lumină ori noapte?
Aștept, viață ori moarte?
Aștept, aștept. Și de departe
Mă cheamă ale beznei șoapte...
poezie clasică de Emil Isac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bine și rău
Blocat în timp
Sunt în același loc în care lumina mea te-a întâlnit
Și-a ta lumina arzătoare pentru o clipă m-a privit.
De sus, lumina călătoare a soarelui ne-a încălzit,
Acum lumina-i o răcoare sub care cerul mi-e strivit.
Sunt în același loc în care copacii ne-au înconjurat,
Să nu ne vadă orișicare ce trec în lungul și curbat.
Sunt tot aici, cu amintirea ce mi-a rămas când ai plecat,
Copacii dorurilor noastre privesc spre mine, camuflat.
Sunt în același loc de veghe pe care îl păzesc cum știu,
În el e doar amărăciune și e tristețe și pustiu.
Pustiu-i cuibărit în mine cu tot ce are el mai viu,
În mână țin doar o hârtie pe care niciun rând nu-ți scriu.
Sunt în același loc în care copacii au îmbătrânit,
În bătrânețea lor neclară lumina nopții a albit.
Sunt în același loc în care aștept ceva în răsărit,
Să mă trezesc din somnul care cu visul lui m-a otrăvit.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre dor sau poezii despre copaci
Eternități în straie de-așteptare
Au înflorit pe gene tuberoze,
Ca într-un vis de vară-amăgitoare,
Ce picură tăcerea în mimoze
Cu ploi de mângâieri tulburătoare.
Și trec prin mine herghelii de fluturi
Într-un galop, ca sevele pădurii,
Te simt în mine și de nopți mă scuturi,
Eu îți aștept sărutu-n colțul gurii.
Să nu mă cerți că încă vreau iubire,
Chiar de mi-s anii grei ca piatra morii!
Și de mai plâng la ceas de despărțire,
Știu că te-ntorci, precum se-ntorc cocorii.
De moare luna mai de întristare,
Eu o s-aștept septembire să vină,
Cu mere coapte ies la drumul mare
Să te invit în toamna mea, la cină.
De se-auresc gutuii fără tine
Și mustul de va curge singuratic,
Te-oi aștepta-n colindele creștine,
Chemându-te, prin ceruri, telepatic.
Și nici atunci, de n-ai să vii, iubite,
Voi inventa un anotimp în care
Secundele sunt tot mai infinite,
Eternități în straie de-așteptare.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre tuberoze
Strugurii din rai...
Tu umbli atât de încet prin mine
că luna uită să răsară,
mă sorbi din ochi, pierdut de tot,
de parcă aș fi cireașă amară.
Cu mâna mea te-mbraci frumos
și-n buzunarul de la piept
îți pun duminici cu trupuri goale
și rugăciuni în care te aștept...
Când ploaia mușcă pieptul ierbii,
ne trec fiori prin carnea tremurândă:
ah, ce aripă de rug ne taie
când noaptea e de noi flămandă!
Ne cad pe buze strugurii din rai,
șarpele iubirii ne-ncolăcește în lumină,
nici nu mai contează de acum,
cine-i ram și cine-i rădăcină...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre struguri, poezii despre rai, poezii despre ploaie sau poezii despre mâini
Eternitatea de fiecare zi
Să avem răbdare, Evanghelina,
Ziua iubirii noastre va sosi
Când lumina statuilor de ceară
Se preface în scrum într-o zi.
Am îmbătrânit așteptând, așteptând
Sufletul nostrum, iată, s-a împuținat
Doar peștii cei slabi într-o seară
Vor lumina inocent peste păcat.
Vor veni caii hohotind disperat,
Ierburi obosite pe străzi vor veni,
În ochii tăi arde fumegând
Eternitatea de fiecare zi.
Umbra pescarilor pe țărm s-a înnoptat
Au putrezit în lagune corăbii grele
Să avem răbdare, Evanghelina,
Vom lumina o veșnicie sub stele.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre pești, poezii despre pescuit sau poezii despre ochi
Chemare ardentă
timp posomorât lacrimi se scurg în ceas
din tinerețea mea nimic n-a mai rămas
doar amintiri închise într-un sertar
și-un dor aprins să am în cer un avatar.
aștept primăvara cu ziua Învierii
când muguri de lumină invadează merii
când fac din cireșe cercei la ureche
și armonii însuflețesc iubirea mea veche.
aștept curcubeie să-și ningă culoarea
peste melancolia care agită zarea
nu rănesc natura nu o deformez
cu splendorile ei mereu mă formez.
hai bucurie da o raită prin mine!
să sădesti în minte sămânța de bine.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre natură, poezii despre muguri, poezii despre mere sau poezii despre melancolie
Regăsire
În visul meu, apari din întuneric,
Și te-ntrupezi, ușor, în fața mea,
Apoi dispari într-un decor feeric,
Lăsând un gol imens în urma ta.
Te chem, te strig, te plâng, și-apoi te caut
Prin amintiri pierdute-n timpuri vechi
Pe muzica-n surdină-a unui flaut
Ce vine din legendele străvechi.
Cum aș putea să te găsesc, iubito,
când simt c-acest prezent mi-e prea târziu
și te-am pierdut prin viața ce-am trăit-o
între un alb și-un negru-cenușiu?
Îți caut urmele prin timpuri moarte,
îi rog să mă îndrume chiar pe zei,
să-mi pună undeva un semn de carte,
pe urma ta să-ndrepte pașii-mi grei.
Iar dacă strigătu-mi va fi zadarnic
și urma pașilor pierdută iar,
cu suferința gândului amarnic,
îmi voi curma calvarul solitar
Și voi păși, din lunga mea tristețe
pe drumul către viața luminoasă,
cerându-le zeițelor mărețe
să ne alunge pe-amândoi... acasă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință sau poezii despre plâns
Viața începe cu mine ( extras din Numele meu e Roșu )
Aud întrebarea de pe buzele tale:
" Cum e să fii o culoare?
Culoarea este pipăitul ochilor, muzica celor surzi,
un cuvânt evadat din întuneric.
Fiindcă am ascultat șoaptele sufletelor
asemeni unui susur al vântului
din carte în carte și din obiect în obiect pentru zeci sau milioane de ani,
dă-mi voie să-ți spun că atingerea mea seamănă cu atingerea îngerilor.
O parte din mine, jumătatea serioasă, apelează la imaginea ta,
în vreme ce jumătatea voioasă se revarsă în aer sub privirile tale.
Sunt atât de fericit să fiu roșu!
Sunt focos. Sunt puternic.
Știu că oamenii mă remarcă și că nimeni nu-mi rezistă.
Eu nu mă ascund:
Pentru mine, delicatețea nu se manifestă prin slăbiciune sau prin subtilitate,
ci prin determinare și voință.
Așa că eu atrag atenția asupra mea.
Nu mi-e teamă de alte culori, umbre, mulțimi și nici chiar de singurătate.
E minunat să acoperi suprafața care te așteaptă cu ființa ta învingătoare!
Oriunde mă așez,
văd ochi strălucitori, pasiuni crescând, sprâncene ridicate și inimi bătând mai repede.
Priviți cât de minunat este să trăiești!
Viața începe cu mine și se întoarce la mine.
Aveți încredere în ceea ce vă spun."
poezie de Orhan Pamuk, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre încredere, poezii despre victorie sau poezii despre sprâncene
De ce...
ai plecat uitând să vorbești
cu versul buzelor tale
știu că suspini în asfințit
cu privirea pierdută
nemuritoare
și totuși sunt
clipele tale uitate-n mine
tu porți oglindă de...
timpuri trecute
în dezamăgiri
visuri neîmplinite
iar acum gândești
obosită
că drumul tău
va fi
de neîntors
spre mine...
de ce?
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vorbire
Loc în suflet
La drum de seară am plecat
Căci dorul inimii mă arde
Prin albia de rău secat
Călc prin pădurile aride
Te-am căutat eu pretutindeni
Tu nu erai niciunde-n gând
Si m-am uitat apoi în mine
Trairile din inima mea râzând
Te-am găsit la loc în suflet
Si m-am întors pe drumul unde
Erai o melodie, un sonet
Si gândurile-mi erau crude
Mergeam acum desculță
Simțeam pământul cum mă frige
Sufletul luminat de o steluță
Iubirea nimeni nu ne-o înfrânge
Nu-mi este teamă de singurătate
Te am cu mine pretutindeni
Si gândurile nu-mi mai sunt umbrite
De norii ce se plimbă liberi
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre plimbare sau poezii despre nori