Iubirea, Floare-Albastră...

Călătoresc între două molecule,
Le vindec putrezirea prin viaţă,
Le pun la distilat în fiecare seară
Şi le-nnoiesc izvoru-n dimineaţă.

Între lamele le-aşez la microscop,
Fiecare e-un schelet de stele,
Universul se-nvârte buimac
Punând în inimă şi zboruri, şi atele.

Tu, ca moleculă a iubirii eşti
Marmura ce trece în statuie,
Eu te-am altoit în scoarţă de copac
Şi îmi zâmbeşti din galbena gutuie.

Călătoresc şi vindec putrezirea
Izvorului ce a pătruns în noi,
Iubirea, Doamne, este Floare-Albastră,
În rest e raiul cu a lui gunoi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu arzi în palme stele...

Tu arzi în palme stele
Şi-n inimă iubirea,
În vise merg gondole
Şi-n sânu-ţi tresărirea.

Izvoare de lumină
Îmi previn convulsii
De când îmi eşti vecină
În taina cu iluzii.

Te-aştept într-o oglindă
Să ne vedem odată,
Tu floarea ce colindă,
Eu, gândul ce te-aşteaptă.

Desculţă trece vraja
Prin timpul arămiu,
Singurătatea-i straja
Momentului ce-¬ţi scriu.

Mătasea de nori negri
Coboară peste noi,
Prin vis mergem integri
Ca fulgerele-n ploi.

Te-aştept în raiul unic
Născut în veşnicie,
Pe-un sărut teluric
Crestat în poezie.

Zâmbeşti, dulce-i nectarul
Florii vorbitoare
Care-şi arată harul
Plutind în depărtare!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caruselul de păpădie

Caruselul de păpădie cu raze stelare
Se-nvârte în spaţiul turnat între noi,
Merele rumene cad în palmele mele
Ascunse în iarba poveştilor cu ploi.

Inima răvăşită îmi toarnă pornirea
În visătoare, mocnite, săruturi fierbinţi
Prin sânii durdulii de nectar ai luminii
Străpung telegrame transmise de sfinţi.

Sunt lunecos arcuş pe gât de vioară,
Pe-aripile nopţii şterg cerul de ceaţă,
Prin mine trece, săgeată, trenul iubirii
Cu fiecare petală şi muguri de viaţă.

O batistă agăţ în curcubeul din zare
Să-ntâmpin triburi de umbră sudată
De tălpile moi mocirlind caruselul
Plantat pe vecie, la mine-n ogradă.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între o moleculă şi altă moleculă este aceeaşi distanţă ca între două stele.

citat din Carlo Dossi
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi vindec spinii ce m-au omenit

Rătăcit în anotimpuri nesfârşite
Paşii mei tresaltă treptele uitării,
Gândurile plutesc în amintire
Şi munţii se privesc în clarul mării.

Noiane de izvoare curg din cer
Cu dorul veşniciei din tămâie,
Ferestrele iubirii se închid uşor
Şi-n umbra lor sunt doar o poezie.

Fulgerători, albaştri-s ochii care
Mă lasă să mă-nchin la un stejar,
În scoarţa lui stă sângele rodirii,
Mă mai visez vânjos şi temerar?

Acum îmi lămuresc propria clipă,
Îmi vindec spinii ce m-au omenit
Şi-n candela în vânturi cocoţată
Aprind mucu-i mic, nisip desţelenit!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea Albă

Albă Pace, Pace Albă
Am să-ţi pun la gât o salbă
Din stele, muguri de flori
Să ne iubim deseori.

Pace Albă, gând frumos,
Trup de înger mlădios
Îmi surâzi şi îţi surâd
Tot purtându-te în gând.

Şi în inimă te port
Să tai gordianul nod,
Te desfac şi te prefac
Bob de rouă-n flori de mac.

Albă Pace, Pace Bună
Şi pe soare şi pe lună
Îmi eşti inimă şi dor,
Pâinea dulce din cuptor.

Îmi eşti semn divin în viaţă,
Rodia de dimineaţă,
Mierea ce curge în rai,
Poezia-n scut de nai.

Numele ţi-l cânt în gând
Sărutându-te, râzând
Că-ntre noi ceva se coace
Albă Pace, Bună Pace!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul tău

Nu regret nimic
Nici frunza, nici atingerea ta
Nici macii care îmi vor aminti de tine
Mă simt frumoasa din ziua desprinsă
De magia unei întruniri miraculoase
Şi pot să cuprind cu ochii universul tău
Pot să mă vindec de tine
Nu mai e sinceritatea de altă dată
E doar magia reîntâlnirii
Şi poezia de dragoste sublimă
Pe care tu o spui în fiecare dimineaţă, pentru mine
Şi-n fiecare noapte pentru femeie.
Pentru a se salva din mrejele iubirii
Ce nu cuprinde doar sufletul, ci şi mintea.
Iubesc mângâierea ta, cu palma luminii
În care mi se rupe tăcerea
Din ziarul cubului şi a piramidei sentimentelor.

poezie de Ileana Nana Filip din Zbuciumul unui suflet însetat de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea iubirii aleargă în vânt...

Floarea iubirii aleargă în vânt,
Luceafărul serii o aşează pe frunte,
Ea e născută din dulce cuvânt
Pus între două rime, ca punte.

Are picioare de stele sub frunze
Unde săgeţi de amor se ascund,
Pe rotundul inimii vin buburuze
Să-şi pună inel de logodnă, curând.

Tu râzi pe mormanul de vise,
Şuviţe de sânge pui în izvoare,
Zboruri line în clipe-s prelinse
S-adape simbolic o rază din zare.

Floare minune, din lumea de lut,
Coboară la mine fierbinte în sân,
Gura trufaşă mereu să-ţi sărut
În iarna prelungă cu fulgii din fân.

Prin două cuvinte, cu rime alese
Să ardem prezent şi visare,
Să trecem în inimi neînţelese
Iubirea cu statui sub picioare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără dor iubirea moare

În aşteptarea îmbrăţişării
Ecoul rătăceşte în vedenii,
Inima-i buchet de sentimente,
Dimineaţa iese din muţenii.

Zburăm vindecător în vindecarea
Aşteptărilor ţesute-n duioşie,
Candela privirii se aprinde
În mirosul proaspăt de gutuie.

Ai venit? Te-am aşteptat
În pragul meu ţesut cu floricele,
Hai, păşeşte dar ai grijă,
Mânjit este cu smirnă şi cu stele.

Promisiunea sângerează-n noi
Sub flacăra unui sărut profund,
Te-am aşteptat cu nerăbdare,
În inimă cu grijă să te-ascund.

Nu vreau vedenii să apară
În orizontu-ntins precum o aţă,
Sub el şi când voi fi nisip,
Tu să mă vezi crâmpei de viaţă.

Până atunci te tot aştept
Din orice colţişor cu soare
Că doru-i sfânt întru iubire
Şi fără dor iubirea moare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoresc prin gerul inimii mele

Îţi mulţumesc pentru strânsa îmbrăţişare
Îţi mulţumesc pentru zâmbetul curat din fiecare zi
Mulţumesc divinităţii pentru darul primit
Cerul şi stelele mi-au luminat cărarea
Am fost departe de semeni?
Nu, niciodată. Doar am căutat ziua propice exprimării iubirii
Iubirea mea ţi-a ţinut loc de haină, de hrană
Acum sunt tot mai departe
Călătoresc prin gerul inimii mele
Departe de snobi şi inculţi.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă

În fiecare dimineaţă
mă trezesc a mirare.
În fiecare dimineaţă
fac cunoştinţă cu mine.
În fiecare dimineaţă
cafeaua are zaţ.
În fiecare dimineaţă
îmi verific amintirile.
În fiecare dimineaţă
umbra este mai grea

poezie de Vasile Ghinea din Lutul unui pumn de vise (2009)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Captiv între două respiraţii

iartă-mă pentru ceea ce am fost

am palmele ude şi mă agăţ de viaţă
ca iedera de cer

nici nu ştiu dacă mai am nevoie de dragoste
momentul este o taină prin care
mă plimb zi de zi şi e
firesc să fie aşa

nu mă simt niciodată singur

iubirea se ascunde în oameni şi
fiecare are povestea sa
şi-n fiecare poveste
sunt eu
captiv
între două respiraţii
privesc iubirea
durerea şi oamenii
dar cine mai are nevoie de cuvinte
prin acest labirint
se ajunge la Dumnezeu

poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise plecate cu muntele la mare

Am pus inima nopţii în palme,
Am conectat-o prin două raze stelare
Viselor mele aburind de iubire,
Tu mi-ai răspuns că eşti la mare.

Dorul a pogorât de pe muntele vrăjit
Cu privirea albastră ca cerul,
În valurile mării te-am zărit
Izgonind din inimă misterul.

Umbrele noastre sortează nisip
Clepsidrei pătrunse de timp,
Noi, gâtuiţi de aburii iubirii,
Uităm să păşim în alt anotimp.

Rămânem conectaţi
Prin două raze stelare
Din visele plecate
Cu muntele la mare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sprijin de copac

Tu stai cu irişii spre Steaua Polară
Sprijinindu-te de copacul înalt,
Inelele lui îţi cuprind feminitatea
Sculptată in rădăcini de bazalt.

Strâng la piept copacul, te cuprind
Cu zvâcnirea în gânduri plecată,
Am aripi de înger ce zboară în vis
Pe-o frunză cu sânge-ncărcată.

Zâmbeşti, nu te văd, dar te simt.
Stelele-nfloresc în ram de copac,
La izvorul ce curge din trunchi
Se scaldă copii în roşu de mac.

Îmi lovesc gândul de zâmbetul tău
Prin poza lipită pe-albumele roată,
Te-am lăsat să priveşti pe furiş
Oceanul din mine ce-n spuze înoată.

Mă adăpostesc în inima copacului
Steaua Polară-l scaldă-n magnolii,
Când vine toamna cercurile-i scutur
În pletele iubirii ce inversează polii.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea albastră rostind

Ninge pe geamul deschis,
Tu ai pătruns pe fereastră,
Te-ai prefăcut, iubito, în vis,
Ai intrat în inima-mi albastră.

Fulgii s-au topit până-n zori,
În inimă ai culcuş de iubire,
Te port printre stele şi flori
Şi te înalţ icoană-n mănăstire.

Se-nchină la tine, prin mine,
Vecia ninsorii în stele roind,
Pe buze răsar cuvinte senine,
Iubirea albastră rostind!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom iubi o viaţă şi o noapte

Sentimentele urcă pe semafoare invizibile,
Puncte încărcate cu prelungiri carnale,
Avansez adulmecând linia verde
Definită între două aripi cardinale.

Un nod de grâu îmi ţine suflu-n mâini,
Lunec uşor prin noua lui culoare,
Sunt îndrăgostit nebuneşte de maci,
Depărtarea de tine, iubito, mă doare.

Culorile vieţii pun zebrele sub roţi,
Semaforu-i în inimi cu sensuri brodate,
Ţi-am promis de la primele săruturi
Că sub el ne vom iubi o viaţă şi-o noapte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre: Nemurirea îmi dă curaj! Mă îndeamnă la descompunere. Putrezirea este o trecere. Şi viaţa este o trecere. Şi câinele care trece strada este o trecere!

replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocaţia simplităţii

te-am aşteptat în palma timpului
şi te-am găsit în întrebările cu răspuns
în universul verbului a iubi
frumosul din frumos
pur şi simplu

mi-am legat înţelesul de tine
precum în ghidul de călătorie al simplităţii
într-o odă a bucuriei prin trecerea vieţii
primeşte salutul iubirii mele
pur şi simplu

te-am prins strâns în braţele minţii
şi am urcat lângă tine treaptă cu treaptă
în cercul nesfârşit al iubirii
prin al trăirii pas
pur şi simplu

mi-am apropiat gândul de bucuria unui alt poem
precum o partitură pentru pian
eşti în fiecare cuvânt din fiecare secundă
te iubesc şi te scriu în fiecare vers
pur şi simplu

poezie de Vali Niţu din Metafore în palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am vrut niciodată să plec din România, între străini, nici nu mi-a trecut prin cap. Îmi place însă să călătoresc, India îmi place foarte mult, e o lume specială.

citat din Stela Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele iubirii cu mii de rădăcini

Iubirea mea, credinţa, prinde rădăcini
Între două mere râvnite de vecini,
Urcă peste dealuri, curge în furtuni,
O sorb cu plăcere din adânci fântâni.

Urme lungi de umbre se-ntind către apus,
În braţe infinitul ne poartă spre Iisus,
Netezim răspunsul şi aşteptarea noastră
Că-ntr-o zi vom trece în viaţa cea albastră.

Până atuncea punem spice la cingători,
Copii-i înălţăm spre soare deseori
Şi visăm la mărul râvnit şi de vecini
Prin sângele iubirii cu mii de rădăcini!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată moartea izbăvitoare vine într-o singură priză

ca un fel de înainte de orice înainte
când încă nu ştia nimeni să nu ştie
durerea facerii şi desfacerii
martorul trecerii prin fiecare dimensiune
este punctul
de dinaintea hidrogenului
chiar de dinaintea oricărui dinainte
arderea creatoare de lumină
izvorul din care se adapă timpul
precum un bidiviu nărăvaş
între două curse de galop cu sine însuşi
..............................................
îmi doresc să vă povestesc
câtă tăcere este între două stele
dar nu am destule cuvinte
...............................................
din vis în vis
prin suprimarea realităţii
îmi doresc cerul acesta plin de stele vii
cu veşnicii şi infinit cu tot
dar şi fiecare apocalipsă
potopul dinaintea fiecărui potop
ca pe locul întâi la măsurat orizontul
asumat după fiecare miazănoapte
din toţi muşchii crescuţi pe carul mare
când încă avea rădăcini în pădurea raiului
înainte ca pământul să adăpostească iadul

la urma urmei
în golul dintre două cuvinte este atâta poezie
cât îţi poţi permite să accepţi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!