De vreme ce majoritatea din mine
De vreme ce majoritatea din mine
Respinge majoritatea care ești,
Urmează dezbateri, argumente și ne
Despărțim. Siguri pe noi și onești,
Sterilizam zilele rămase. Suntem damnați
Ca majoritățile noastre drapate-n noi culori
Să umble pe alte căi, cu prieteni separați.
Dar tăcerea poate fi elocventă uneori:
Tăcerea minorităților care, dintr-odată
Rămase fără opoziție, se-întorc noapte de noapte,
Așteptând ca promisiunile să fie respectate.
Minoritățile nu se învață minte niciodată.
poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre zile
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prietenie
- poezii despre noapte
- poezii despre culori
Citate similare
Onoarea e un atribut al bărbăției, care la majoritatea bărbaților onești din zilele noastre a-nceput să se atrofieze cu totul.
George Topîrceanu în Despre duel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre bărbați, citate de George Topîrceanu despre bărbați, citate despre zile, citate de George Topîrceanu despre zile, citate despre timp, citate de George Topîrceanu despre timp sau citate despre onoare
Destine rănite
Revin amintiri din trecut, în cuante,
cu doruri lăsate la margini de vis
pe cutele vremii, din file flotante,
ce încă mai poartă misterul rescris.
Și zeci de regrete, rămase în urmă,
cu umbrele nopții se-ntorc uneori,
tăcerea uitării în cuget se curmă,
când sufletul plânge pe mii de viori.
Imagini turnante ajung pe retină
la margini de vis, revenit din trecut,
viorile plâng mai departe-n surdină
romanța adusă cu dorul pierdut.
Regretele curg din romanța vrăjită,
ajunse la margini de cuget se frâng,
cândva, din neant, le cânta o ursită
să fie uitate sub frunza din crâng.
Acolo-ntr-o seară târzie de vară,
sub plopii rămași fără soț după noi,
destinele noastre, rămase afară,
rănite-ncercau să ne-aducă-napoi.
Iar astăzi, la poarta uitării sosite,
cu mii de regrete pe gândul curat,
s-așază pe muchii de frunze cernite
rămase orfane-ntr-un plop fulgerat.
poezie din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2019 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vioară
- poezii despre uitare
- poezii despre plâns
- poezii despre frunze
- poezii despre dor
- poezii despre visare
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iubesc tăcerea
Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor și bun.
Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii și-a nopții-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.
Iubesc tăcerea ca vis ori ca simțire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.
Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.
Iubesc tăcerea ca tihnă sufletească,
Dar nu iubesc o viață-nsingurată,
Iubesc tăcerea din lumea îngerească,
Dar nu iubesc trăirea-ntemnițată.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre stele, poezii despre religie sau poezii despre păduri
Tăcerea
Ascult tăcerea cum tace în mine.
Văd tăcerea cum fuge peste dealuri și coline.
Privesc tăcerea cum se ascunde în suflet la tine.
Mă alin cu tăcerea când nu ești lângă mine!
Vorbesc cu tăcerea când mă simt bine.
Urăsc tăcerea când am zile mai puțin senine.
Chem tăcerea când îmi este dor de tine.
Înțeleg tăcerea când câteodată se închide în sine.
poezie de Vladimir Potlog (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Vladimir Potlog despre zile, poezii despre vorbire, citate de Vladimir Potlog despre vorbire, citate de Vladimir Potlog despre timp, citate de Vladimir Potlog despre suflet sau citate de Vladimir Potlog despre dor
Regrete în revers
Revin amintiri din trecut, în cuante,
cu doruri lăsate la margini de vis
pe filele vremii, cu semne flotante,
ce încă mai poartă misterul rescris.
Și zeci de regrete, rămase în urmă,
cu umbrele serii se-ntorc uneori,
tăcerea uitării pe umbre se curmă,
în sufletul nins plâng mii de viori.
Imagini turnante ajung pe retină
pe aripa gândului rupt din trecut,
viorile plâng mai departe-n surdină
romanța ajunsă cu visul pierdut.
Regretele curg din romanța vrăjită,
s-așază rănite în suflet și plâng,
cândva, din neant, le cânta o ursită
să fie uitate la margini de crâng.
Acolo-ntr-o seară târzie de vară,
sub plopii rămași fără soț după noi,
destinele noastre, uitate afară,
rănite pângeau, să venim înapoi.
Iar astăzi, la poarta uitării sosite,
regretele încă mai plâng pe-nserat
cu lacrimi căzute din frunze cernite
rămase orfane-ntr-un plop fulgerat.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre soț sau poezii despre prezent
Gânduri de noapte pe care vechi presimțiri v-au adus
Gânduri de noapte pe care vechi presimțiri v-au adus,
prin care chiar tăcerea copilului se-ndeamnă,
vă cuget pe-ndelete și sus, acolo sus,
o trainică dovadă domol și-adânc vă-nseamnă.
În mari haznale de întunecime
se zămislește noaptea și se-mbină
cu alte nopți din vremi profunde.
Și iată, noaptea din vechime
nemărginită se înclină
spre sora ei ce-n mine se ascunde.
Din Poeziile către noapte
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre gânduri sau poezii despre copilărie
Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acest "Eu-Sunt" este deja perfect? "Ce urmează?" Eu zic: Nu te aștepta la nimic! Pur și simplu, lasă viața să curgă liberă! Dacă într-adevăr o experiență este atât de profundă, încât să ne atingă interior, atunci acea experiență este recunoașterea a cine și ce suntem noi. Recunoașterea Experimentatorului. După care nu mai există: "Ce urmează?" Noi suntem crescuți de minte în sens evolutiv. Dar dacă există ceva de veacuri perfect în noi? Lui nu i se poate adăuga nimic și nu i se poate lua nimic. Dar în momentul în care acest "eu" dispare, nu mai există niciun fel de urmare. Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acestui moment simt că îi lipsește ceva, atunci îl voi vinde pe cea mai puternică experiență a mea din trecut. Chiar și experiența este văzută în noi, indiferent cât de măreață ni se pare. În momentul acela, experimentatorul însuși este dizolvat în Nemărginire. Iar ceea ce rămâne este fără formă, fără margini, este beatitudinea însăși, este această beatitudine de A FI. Experiențele vin și pleacă, dar oare Experimentatorul se schimbă?!
Atmaji Maharaj în Ceea ce suntem noi este fără urmă, Partea 2
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre trecut, citate despre superlative, citate despre schimbare, citate despre perfecțiune, citate despre libertate, citate despre existență sau citate despre evoluție
Nopțile
Nopțile, când îmi amintesc iarăși de noi,
totdeauna pe întuneric și amenințați totdeauna,
îmbrățișați sub ghilotină mereu,
totdeauna obsedați de timp și de noapte,
hăituiți de umbre în care ne recunoaștem pe noi,
totdeauna ca în prima noapte a lumii
și totdeauna vorbind despre sfârșitul iubirii,
totdeauna amintindu-ne de mări și de soare
și totdeauna pe acest nisip negru al nopții
fără să știm dacă mâine vom mai fi împreună,
totdeauna așteptând cuțitul ghilotinei să cadă,
totdeauna despărțirile,
totdeauna dragostea amenințată de alții
și de noi înșine,
totdeauna sub acest soare negru
care ne luminează, când se ating, mâinile,
totdeauna înfricoșați că mâinile noastre
vor ajunge la capătul dragostei noastre
și totdeauna visând să ne iubim fără să știm
dacă suntem primii oameni pe lume sau ultimii,
dacă lumea începe cu noi sau sfârșește.
Totdeauna dragostea în umbră ca înțelepții lui Rembrandt,
ea care n-are nevoie de înțelepciune, ci de speranță
și totuși, dacă vom muri vreodată, dragostea noastră
va muri nu din pricina nopții,
ci din pricină că noi înșine am amenințat-o prea mult.
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre înțelepciune, poezii despre întuneric, poezii despre viitor, poezii despre sfârșit, poezii despre nisip sau poezii despre negru
Cred că oamenii se întorc din drum doar în filme. Noi nu suntem personaje cu un parcurs prestabilit. Îl construim treptat din ceea ce trăim și, ghinion, mâine vom fi aproape tot cei de azi. Sentimentele nu se rescriu dramatic în situații-limită, nici iubirea nu erupe în miez de noapte, ca și când ar fi cea din urmă (noapte și iubire). Viața reală e mult mai calmă de atât. Timpul ar trebui petrecut cu oamenii care se gândesc la noi. Care ne caută, în ciuda autismului nostru ocazional. Care vor să știe de noi, cărora le pasă. Care ar fi în stare să facă un ocol de câteva ore doar pentru a-și întâlni privirile cu ale noastre, deasupra unei cești de cafea cu lapte. Fără ca noi să ne străduim din cale-afară să-i convingem, fără a-i aștepta mult și în zadar.
Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre viitor, citate despre prezent, citate despre ore, citate despre noapte, citate despre miezul nopții sau citate despre lactate
Tăcerea ta...
Mai ții tu minte noaptea-ntâie,
O noapte umedă, albastră...
În pacea ei înfiorată
Vorbea numai tăcerea noastră...
De-atunci atâtea nopți trecură,
Tot nopți cu șoapte și cuvinte...
Din câte-alături povestirăm
Nimic nu-mi mai aduc aminte...
Dar până-n clipa de pe urmă
Fermecătoare-o să-mi rămâie
Și-o să-mi vorbească totdeuna
Tăcerea ta din noaptea-ntâie...
poezie celebră de Octavian Goga din Din umbra zidurilor - Clipe (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Octavian Goga despre noapte, poezii despre pace, poezii despre cuvinte, poezii despre albastru sau citate de Octavian Goga despre albastru
Noi suntem sardinieni
Noi suntem spanioli, africani, fenicieni,
cartaginezi, romani, arabi, pisani,
bizantini, piemontezi.
Noi suntem razele galben-aurii care
mătură drumuri stâncoase, lămpi uriașe
aprinse.
Noi suntem singurătatea sălbatică, tăcerea imensă și profundă,
splendoarea cerului, floarea albă a trandafirului de stâncă.
Noi suntem domnia neîntreruptă a arborelui de mastic,
a valurilor care se petrec peste granitul străvechi,
a măceșului, a vântului, a nemărginirii mării.
Noi suntem un pământ al tăcerilor prelungi, al orizonturilor
vaste și pure, a gingiei plantelor, a munților
arși de soare și de răzbunări.
Suntem sardinieni.
poezie de Grazia Deledda, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre trandafiri, poezii despre stânci, poezii despre singurătate, poezii despre plante, poezii despre munți, poezii despre flori sau poezii despre copaci
Ce va supraviețui din noi este iubirea.
citat din Philip Larkin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăceri
De-acum ai s-asculți doar tăcerea
căci vorbele-au fost condamnate
să fie de vânturi purtate
să-și tacă prin lume durerea.
Va fi o tăcere-nghețată,
în care găsi-vei răspunsuri
la tot ce-ai crezut neajunsuri,
dar n-ai înțeles niciodată.
Va fi o tăcere-ntrebare
pe care nici eu nu am pus-o,
plecarea ta, doar a răspuns-o,
prin pași ce ne-aduc alinare.
Ne-a fost prea târziu în prezentul
pe care se-așterne tăcerea,
speranța fiind încheierea
în sensul ce-l dă transcendentul.
Și, poate, în vieți de lumină,
sau alta ce-mi poate fi dată,
te voi căuta de îndată,
continuu și fără hodină.
Dar, totuși, tăcerea de-ar sparge-o
iubirea, credința în mine,
voi fi tot aici pentru tine;
ți-am spus că te-aștept și voi face-o.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre lumină sau poezii despre durere
Taci
absorb cuvintelor trupurile
printre ninsori
pecetea rostirilor adâncește tăcerea.
un pas, doi,
spre ieșirea din cercul umbrelor.
calc adânc în gropile rămase,
după o trecere densă a ta prin mine.
explodez la fiecare atingere de sensuri.
artificii de gândire mă-nconjură tandru.
plesnește speranța în strălucirea-i fadă.
aud somnul minții răscolind rațiunea.
crește pulsul în gheața furiilor nestinse.
lava așteptărilor topește statuile
din marmura unor cuvinte fără ecou.
sunt sătulă de nimic.
îmi ascund foamea de cuvinte
printre penelurile frânte.
mai nasc o noapte și-o zi, sunete.
taci. vorbesc cu mine.
tu nu ești.
poezie de Anne Marie Bejliu (19 decembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre somn, poezii despre sculptură, poezii despre puls sau poezii despre ninsoare
Zilele rămase păsări
număr pe degete zilele rămase păsări
le cuprind aripile-n brațe
și mă înduioșez când zboară
paralel cu pământul
pe sinusoidele sufletului blând
lumina alunecă fără urme
de dragoste
o să strig cu puterea ecoului
să se audă
dincolo de margini
și de începuturi
tu ascultă-ți gândul
pune-l în cuvinte
și scrie
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre păsări sau poezii despre numere
Secundă, zi sau ani (Timpul te învață)
rănită, o noapte fragmentat coboară,
efervescente dialoguri între noi...
ne loviră monologurile-n doi
nedescifrate-n timp... paralel pe ritm
nasc pentru tine dragoste stelară...
tu nu simți, dar eu simt... ah, a câta oară!
mă fragmentam în episoade-n parte
răpind cuprinsul trist și lăcrimat
unde noi doi scriserăm o carte,
tu dat-ai uitării sensul... dar eu, nu l-am uitat...
din noapte până-n zi se vopsește-n alb
ce-a fost nu va mai fi... timpul nostru fad...
pe bolta mea umbrită, în noapte: frig și cald,
alții doi suntem: bogați, dar și sărmani,
timpul te învață tot ce poți să ai:
secundă, zi, sau ani...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre secunde, poezii despre ritm sau poezii despre naștere
Cu toții vrem o țară mai bună, mai frumoasă și mai curată. Cu toate astea, tot ceea ce facem noi este... aproape egal cu 0 (și care facem ceva suntem puțini în comparație cu majoritatea pasivă). Vrem ca ceilalți să fie mai buni cu noi, dar noi nu oferim nici măcar un zâmbet. Vrem să fie curat, dar dacă vedem pe cineva aruncând ceva pe jos nu zicem nimic că nah... de ce să ne complicăm? Vrem ca noile generații să fie mai bune, dar noi ce exemplu le dăm? Vrem altă mentalitate, dar totuși parcă o acceptăm și pe cea care ne trage în jos. Nu vi se pare că toate se leagă? Și totuși, după cine așteptăm să facă și de ce? De ce nu noi? De ce tot timpul alții în locul nostru? De la cine să înceapă schimbarea?!
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre curățenie, citate despre zâmbet sau citate despre frumusețe
Charlie: Credeam că am căzut de accord că suntem doar prieteni.
Rose: Suntem. Suntem prieteni care se culcă împreună o dată și, apoi, unul dintre noi nu-l sună niciodată pe celălalt prieten. Dar, din fericire, celălalt prieten l-a iertat.
replici din filmul serial Doi bărbați și jumătate
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prietenie, citate despre iertare sau citate despre fericire
La o aruncătură
nu știu dacă se numește regăsire
sau este numai tributul revendicat
de trufașa viață
toate aceste scene nocturne
când pungesc așternutul
fac din vis o placentă
în care umblu desculță prin mine
pe coridoare niciodată știute
... drumul meu concret
pe șosele din bitum și păsări înghețate
urmând traiectoria pădurilor dezmoștenite
drum în pantofi roșii din lac decojindu-se și degete strânse
în văzul orb al exteriorului care te-mpinge te-mpinge
drumul meu
așteptând
eliberarea
Acasă!
plânsul pe care mi-l reprimam în copilărie
să nu mă vadă Mama
plânsul pe care mi-l sugrum acum
să nu mă văd... să nu mă văd... de mine să stau ascunsă
*
gesturile noastre cândva unice
mimând eternitatea
în după-amiaza nesfârșită de iulie
când ne permiteam all inclusive
gesturile noastre orfane azi
intrate în rândul anonimatului
neputința de-a mai găsi măcar
un strămoș care să jure în fața lui Dumnezeu
că noi i-am păstrat sângele
felul de a se încrunta
de-a duce mâna la gură
minunându-se
**
pe un câmp
degetele noastre rămase infantile vor testa
consistența feroce a lumii ingrate
instinctual iremediabil căutând
învelișul unui uter
acea instanță maternă
care să ne țină
încă o vreme
în afara morții
pe noi străinii
treziți
la o aruncătură
cosmică
de toate
ale noastre
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre degete, poezii despre încălțăminte, poezii despre șosele, poezii despre sânge sau poezii despre roșu
Când timpul
Azi când timpul
E limitat cu noi
Și noi limitați în timp
Prin comparații și analogii
Cu dorințe și cu aspirații
Cu speranțele din noi
Până departe în așteptări
Acum când timpul ăsta șui
Este puțin aproape infim
Și total insuficient
Să căutăm o rezervă concludentă
Din alte emisfere
Fie ele și cerebrale
Din alte universuri
Fie chiar imaginare
Pe canale de lumină
Să accesăm din timpul virtual
Care poate fi acel infinit
La care să ajungem
Pe care să-l prindem
Care să ne ajungă
Care să ne prindă
Să ne fie de prisos
În final fără de sfârșit.
poezie de David Boia (29 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre limite, poezii despre infinit, poezii despre imaginație sau poezii despre dorințe