Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

De vreme ce majoritatea din mine

De vreme ce majoritatea din mine
Respinge majoritatea care ești,
Urmează dezbateri, argumente și ne
Despărțim. Siguri pe noi și onești,

Sterilizam zilele rămase. Suntem damnați
Ca majoritățile noastre drapate-n noi culori
Să umble pe alte căi, cu prieteni separați.
Dar tăcerea poate fi elocventă uneori:

Tăcerea minorităților care, dintr-odată
Rămase fără opoziție, se-întorc noapte de noapte,
Așteptând ca promisiunile să fie respectate.
Minoritățile nu se învață minte niciodată.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Collected Poems Paperback" de Philip Larkin este disponibilă pentru comandă online la 69.99 lei.

Citate similare

George Topîrceanu

Onoarea e un atribut al bărbăției, care la majoritatea bărbaților onești din zilele noastre a-nceput să se atrofieze cu totul.

în Despre duel
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.99- 9.99 lei.

Destine rănite

Revin amintiri din trecut, în cuante,
cu doruri lăsate la margini de vis
pe cutele vremii, din file flotante,
ce încă mai poartă misterul rescris.
Și zeci de regrete, rămase în urmă,
cu umbrele nopții se-ntorc uneori,
tăcerea uitării în cuget se curmă,
când sufletul plânge pe mii de viori.

Imagini turnante ajung pe retină
la margini de vis, revenit din trecut,
viorile plâng mai departe-n surdină
romanța adusă cu dorul pierdut.
Regretele curg din romanța vrăjită,
ajunse la margini de cuget se frâng,
cândva, din neant, le cânta o ursită
să fie uitate sub frunza din crâng.

Acolo-ntr-o seară târzie de vară,
sub plopii rămași fără soț după noi,
destinele noastre, rămase afară,
rănite-ncercau să ne-aducă-napoi.
Iar astăzi, la poarta uitării sosite,
cu mii de regrete pe gândul curat,
s-așază pe muchii de frunze cernite
rămase orfane-ntr-un plop fulgerat.

poezie din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2019 (2019)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Iubesc tăcerea

Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor și bun.

Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii și-a nopții-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.

Iubesc tăcerea ca vis ori ca simțire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă revin.

Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.

Iubesc tăcerea ca tihnă sufletească,
Dar nu iubesc o viață-nsingurată,
Iubesc tăcerea din lumea îngerească,
Dar nu iubesc trăirea-ntemnițată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Tăcerea

Ascult tăcerea cum tace în mine.
Văd tăcerea cum fuge peste dealuri și coline.
Privesc tăcerea cum se ascunde în suflet la tine.
Mă alin cu tăcerea când nu ești lângă mine!

Vorbesc cu tăcerea când mă simt bine.
Urăsc tăcerea când am zile mai puțin senine.
Chem tăcerea când îmi este dor de tine.
Înțeleg tăcerea când câteodată se închide în sine.

poezie de (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Regrete în revers

Revin amintiri din trecut, în cuante,
cu doruri lăsate la margini de vis
pe filele vremii, cu semne flotante,
ce încă mai poartă misterul rescris.
Și zeci de regrete, rămase în urmă,
cu umbrele serii se-ntorc uneori,
tăcerea uitării pe umbre se curmă,
în sufletul nins plâng mii de viori.

Imagini turnante ajung pe retină
pe aripa gândului rupt din trecut,
viorile plâng mai departe-n surdină
romanța ajunsă cu visul pierdut.
Regretele curg din romanța vrăjită,
s-așază rănite în suflet și plâng,
cândva, din neant, le cânta o ursită
să fie uitate la margini de crâng.

Acolo-ntr-o seară târzie de vară,
sub plopii rămași fără soț după noi,
destinele noastre, uitate afară,
rănite pângeau, venim înapoi.
Iar astăzi, la poarta uitării sosite,
regretele încă mai plâng pe-nserat
cu lacrimi căzute din frunze cernite
rămase orfane-ntr-un plop fulgerat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri de noapte pe care vechi presimțiri v-au adus

Gânduri de noapte pe care vechi presimțiri v-au adus,
prin care chiar tăcerea copilului se-ndeamnă,
vă cuget pe-ndelete – și sus, acolo sus,
o trainică dovadă domol și-adânc vă-nseamnă.

În mari haznale de întunecime
se zămislește noaptea și se-mbină
cu alte nopți din vremi profunde.
Și iată, noaptea din vechime
nemărginită se înclină
spre sora ei ce-n mine se ascunde.

Din Poeziile către noapte

poezie de din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.

Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acest "Eu-Sunt" este deja perfect? "Ce urmează?" Eu zic: Nu te aștepta la nimic! Pur și simplu, lasă viața curgă liberă! Dacă într-adevăr o experiență este atât de profundă, încât să ne atingă interior, atunci acea experiență este recunoașterea a cine și ce suntem noi. Recunoașterea Experimentatorului. După care nu mai există: "Ce urmează?" Noi suntem crescuți de minte în sens evolutiv. Dar dacă există ceva de veacuri perfect în noi? Lui nu i se poate adăuga nimic și nu i se poate lua nimic. Dar în momentul în care acest "eu" dispare, nu mai există niciun fel de urmare. Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acestui moment simt că îi lipsește ceva, atunci îl voi vinde pe cea mai puternică experiență a mea din trecut. Chiar și experiența este văzută în noi, indiferent cât de măreață ni se pare. În momentul acela, experimentatorul însuși este dizolvat în Nemărginire. Iar ceea ce rămâne este fără formă, fără margini, este beatitudinea însăși, este această beatitudine de A FI. Experiențele vin și pleacă, dar oare Experimentatorul se schimbă?!

în Ceea ce suntem noi este fără urmă, Partea 2
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Octavian Paler

Nopțile

Nopțile, când îmi amintesc iarăși de noi,
totdeauna pe întuneric și amenințați totdeauna,
îmbrățișați sub ghilotină mereu,
totdeauna obsedați de timp și de noapte,
hăituiți de umbre în care ne recunoaștem pe noi,
totdeauna ca în prima noapte a lumii
și totdeauna vorbind despre sfârșitul iubirii,
totdeauna amintindu-ne de mări și de soare
și totdeauna pe acest nisip negru al nopții
fără să știm dacă mâine vom mai fi împreună,
totdeauna așteptând cuțitul ghilotinei cadă,
totdeauna despărțirile,
totdeauna dragostea amenințată de alții
și de noi înșine,
totdeauna sub acest soare negru
care ne luminează, când se ating, mâinile,
totdeauna înfricoșați că mâinile noastre
vor ajunge la capătul dragostei noastre
și totdeauna visând să ne iubim fără să știm
dacă suntem primii oameni pe lume sau ultimii,
dacă lumea începe cu noi sau sfârșește.
Totdeauna dragostea în umbră ca înțelepții lui Rembrandt,
ea care n-are nevoie de înțelepciune, ci de speranță
și totuși, dacă vom muri vreodată, dragostea noastră
va muri nu din pricina nopții,
ci din pricină că noi înșine am amenințat-o prea mult.

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Vremea intrebarilor" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.
Anda Docea

Cred că oamenii se întorc din drum doar în filme. Noi nu suntem personaje cu un parcurs prestabilit. Îl construim treptat din ceea ce trăim și, ghinion, mâine vom fi aproape tot cei de azi. Sentimentele nu se rescriu dramatic în situații-limită, nici iubirea nu erupe în miez de noapte, ca și când ar fi cea din urmă (noapte și iubire). Viața reală e mult mai calmă de atât. Timpul ar trebui petrecut cu oamenii care se gândesc la noi. Care ne caută, în ciuda autismului nostru ocazional. Care vor știe de noi, cărora le pasă. Care ar fi în stare facă un ocol de câteva ore doar pentru a-și întâlni privirile cu ale noastre, deasupra unei cești de cafea cu lapte. Fără ca noi să ne străduim din cale-afară -i convingem, fără a-i aștepta mult și în zadar.

în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Camere de hotel" de Anda Docea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.95- 12.99 lei.
Octavian Goga

Tăcerea ta...

Mai ții tu minte noaptea-ntâie,
O noapte umedă, albastră...
În pacea ei înfiorată
Vorbea numai tăcerea noastră...

De-atunci atâtea nopți trecură,
Tot nopți cu șoapte și cuvinte...
Din câte-alături povestirăm
Nimic nu-mi mai aduc aminte...

Dar până-n clipa de pe urmă
Fermecătoare-o -mi rămâie
Și-o -mi vorbească totdeuna
Tăcerea ta din noaptea-ntâie...

poezie celebră de din Din umbra zidurilor - Clipe (1913)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Poezii" de Octavian Goga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.
Grazia Deledda

Noi suntem sardinieni

Noi suntem spanioli, africani, fenicieni,
cartaginezi, romani, arabi, pisani,
bizantini, piemontezi.

Noi suntem razele galben-aurii care
mătură drumuri stâncoase, lămpi uriașe
aprinse.

Noi suntem singurătatea sălbatică, tăcerea imensă și profundă,
splendoarea cerului, floarea albă a trandafirului de stâncă.

Noi suntem domnia neîntreruptă a arborelui de mastic,
a valurilor care se petrec peste granitul străvechi,
a măceșului, a vântului, a nemărginirii mării.

Noi suntem un pământ al tăcerilor prelungi, al orizonturilor
vaste și pure, a gingiei plantelor, a munților
arși de soare și de răzbunări.
Suntem sardinieni.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iedera" de Grazia Deledda este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.99- 6.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Tăceri

De-acum ai s-asculți doar tăcerea
căci vorbele-au fost condamnate
să fie de vânturi purtate
să-și tacă prin lume durerea.

Va fi o tăcere-nghețată,
în care găsi-vei răspunsuri
la tot ce-ai crezut neajunsuri,
dar n-ai înțeles niciodată.

Va fi o tăcere-ntrebare
pe care nici eu nu am pus-o,
plecarea ta, doar a răspuns-o,
prin pași ce ne-aduc alinare.

Ne-a fost prea târziu în prezentul
pe care se-așterne tăcerea,
speranța fiind încheierea
în sensul ce-l dă transcendentul.

Și, poate, în vieți de lumină,
sau alta ce-mi poate fi dată,
te voi căuta de îndată,
continuu și fără hodină.

Dar, totuși, tăcerea de-ar sparge-o
iubirea, credința în mine,
voi fi tot aici pentru tine;
ți-am spus că te-aștept și voi face-o.

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce va supraviețui din noi este iubirea.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Taci

absorb cuvintelor trupurile
printre ninsori
pecetea rostirilor adâncește tăcerea.
un pas, doi,
spre ieșirea din cercul umbrelor.
calc adânc în gropile rămase,
după o trecere densă a ta prin mine.
explodez la fiecare atingere de sensuri.
artificii de gândire mă-nconjură tandru.
plesnește speranța în strălucirea-i fadă.
aud somnul minții răscolind rațiunea.
crește pulsul în gheața furiilor nestinse.
lava așteptărilor topește statuile
din marmura unor cuvinte fără ecou.
sunt sătulă de nimic.
îmi ascund foamea de cuvinte
printre penelurile frânte.
mai nasc o noapte și-o zi, sunete.
taci. vorbesc cu mine.
tu nu ești.

poezie de (19 decembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie BejliuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Zilele rămase păsări

număr pe degete zilele rămase păsări
le cuprind aripile-n brațe
și mă înduioșez când zboară
paralel cu pământul

pe sinusoidele sufletului blând
lumina alunecă fără urme
de dragoste

o strig cu puterea ecoului
să se audă
dincolo de margini
și de începuturi

tu ascultă-ți gândul
pune-l în cuvinte
și scrie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Secundă, zi sau ani (Timpul te învață)

rănită, o noapte fragmentat coboară,
efervescente dialoguri între noi...
ne loviră monologurile-n doi
nedescifrate-n timp... paralel pe ritm
nasc pentru tine dragoste stelară...
tu nu simți, dar eu simt... ah, a câta oară!
mă fragmentam în episoade-n parte
răpind cuprinsul trist și lăcrimat
unde noi doi scriserăm o carte,
tu dat-ai uitării sensul... dar eu, nu l-am uitat...
din noapte până-n zi se vopsește-n alb
ce-a fost nu va mai fi... timpul nostru fad...
pe bolta mea umbrită, în noapte: frig și cald,
alții doi suntem: bogați, dar și sărmani,
timpul te învață tot ce poți ai:
secundă, zi, sau ani...

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniela Luminița Teleoacă

La o aruncătură

nu știu dacă se numește regăsire
sau este numai tributul revendicat
de trufașa viață

toate aceste scene nocturne
când pungesc așternutul
fac din vis o placentă
în care umblu desculță prin mine
pe coridoare niciodată știute

... drumul meu concret
pe șosele din bitum și păsări înghețate
urmând traiectoria pădurilor dezmoștenite
drum în pantofi roșii din lac decojindu-se și degete strânse
în văzul orb al exteriorului care te-mpinge te-mpinge

drumul meu
așteptând
eliberarea
Acasă!

plânsul pe care mi-l reprimam în copilărie
să nu mă vadă Mama
plânsul pe care mi-l sugrum acum
să nu mă văd... să nu mă văd... de mine să stau ascunsă

*
gesturile noastre cândva unice
mimând eternitatea
în după-amiaza nesfârșită de iulie
când ne permiteam all inclusive

gesturile noastre orfane azi
intrate în rândul anonimatului
neputința de-a mai găsi măcar
un strămoș care să jure în fața lui Dumnezeu
noi i-am păstrat sângele
felul de a se încrunta
de-a duce mâna la gură
minunându-se

**
pe un câmp
degetele noastre rămase infantile vor testa
consistența feroce a lumii ingrate
instinctual iremediabil căutând
învelișul unui uter
acea instanță maternă
care să ne țină
încă o vreme
în afara morții

pe noi străinii
treziți
la o aruncătură
cosmică
de toate
ale noastre

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu toții vrem o țară mai bună, mai frumoasă și mai curată. Cu toate astea, tot ceea ce facem noi este... aproape egal cu 0 (și care facem ceva suntem puțini în comparație cu majoritatea pasivă). Vrem ca ceilalți să fie mai buni cu noi, dar noi nu oferim nici măcar un zâmbet. Vrem să fie curat, dar dacă vedem pe cineva aruncând ceva pe jos nu zicem nimic că nah... de ce să ne complicăm? Vrem ca noile generații să fie mai bune, dar noi ce exemplu le dăm? Vrem altă mentalitate, dar totuși parcă o acceptăm și pe cea care ne trage în jos. Nu vi se pare că toate se leagă? Și totuși, după cine așteptăm facă și de ce? De ce nu noi? De ce tot timpul alții în locul nostru? De la cine înceapă schimbarea?!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Charlie: Credeam că am căzut de accord că suntem doar prieteni.
Rose: Suntem. Suntem prieteni care se culcă împreună o dată și, apoi, unul dintre noi nu-l sună niciodată pe celălalt prieten. Dar, din fericire, celălalt prieten l-a iertat.

replici din filmul serial Doi bărbați și jumătate
Adăugat de Burduja Simona, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Când timpul

Azi când timpul
E limitat cu noi
Și noi limitați în timp
Prin comparații și analogii
Cu dorințe și cu aspirații
Cu speranțele din noi
Până departe în așteptări
Acum când timpul ăsta șui
Este puțin aproape infim
Și total insuficient
căutăm o rezervă concludentă
Din alte emisfere
Fie ele și cerebrale
Din alte universuri
Fie chiar imaginare
Pe canale de lumină
accesăm din timpul virtual
Care poate fi acel infinit
La care să ajungem
Pe care să-l prindem
Care să ne ajungă
Care să ne prindă
Să ne fie de prisos
În final fără de sfârșit.

poezie de (29 decembrie 2016)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook