Alt calendar!

Numele tău pe buză sau în minte
Cum taie unda păstrăvul mai iute
Chiar mută gura n-are să te uite
(Ciungul mişcă-n gând braţul ca-nainte).

Sperioşii ochi rămaşi ca două ciute,
Şi păsările, câte, prinse-n ţinte
Nu ştii? Treceam prin vad şi-ţi spuneam: "Ţin-te
De gâtul meu". Te luam în braţe: "Uite".

Râsul se lua la-ntrecere cu râul.
Ce fu mai fraged? Unda sau cuvântul?
Cocorii-şi desfăceau în zare brâul.

Septembre clar. Mai gâfâie pământul?
Mai vin convoaie de oglinzi cu grâul?
Numele tău pe buze... Numai vântul.

poezie de Ilarie Voronca
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ioana Loredana

Numele tău face albă zăpada
numele tău creşte-n copaci
printre două lacrimi trece cascada
numai tu în cuvinte când taci

Numele tău înfloreşte-n copaci
numele tău trece ca vântul
de-ai să vrei să-mi spui ce mai faci
să-mi cauţi în inimă mormântul

Numele tău trece ca vântul
printre două lacrimi cascadă
la sfârşit iarăşi ia cuvântul
numele tău albă zăpadă

Numele tău murmură-n copaci
nu mai plânge tată în inimă taci

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele tău e dulce şi încântător. Vine din Spania femeilor cu păr negru. Tu eşti din Zlataust. De unde l-ai furat? Nu, nu l-ai furat, e-al tău, cum aroma unui fruct e a lui. Numele tău e brun, cu obraji albi, ochi negrii şi buze roşii, ca şi tine. Numele tău e mlădios ca şi trupul tău, creanga mea de alun. Numele tău e tânăr ca şi tine, izvorul meu şi-al caprioarelor. Numele tău eşti tu; şi tu eşti pe buzele mele ca un cântec. Îl spun, şi-mi vine să plâng.

Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele tău

La revederea mării
numele tău l-am scris pe nisip,
ca-n oglinda cerului să poată fi păstrat.
La revederea pădurii
pe scoaţa unui copac numele am crestat,
ca pădurea să nu te uite
şi glasul tău
mereu să-l asculte.

Pe drumul cuvintele scrise
- voci ale inimii -,
astăzi, ne putem regăsi.

poezie de Vavila Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ling Woo: Aşadar, Jackson Duper, nu-i spui unei femei numele tău adevărat?
Jackson Duper: Hei, după câte ştiu...
Ling Woo: Mă cunoşteai destul de bine ca să te culci cu mine.
Jackson Duper: Uite...
Ling Woo: De ce un pseudonim? Eşti căutat?
Jackson Duper: Nu.
Ling Woo: Cu siguranţă nu de mine.
Jackson Duper: Excelent. Pot şi eu să spun ceva?
Ling Woo: Bine. Repede, inventează ceva.
Jackson Duper: Uite...
Ling Woo: Ne-am întors la uite.
Jackson Duper: Hei...
Ling Woo: Ne-am întors la hei.
Jackson Duper: Ling...
Ling Woo: Cum de ştii numele meu adevărat? A, da, ţi l-am spus. Ce lucru ciudat.

replici din filmul serial Ally McBeal
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

E sa fie

Înserarea din noi nu are nume.

Sfârşit de gând,
singurătate impusă,
calendar cu amintiri rupte
la timp,
album cu imagini din zâmbetul nostru.

Cândva, nu demult,
această clipă
avea numele tău,
numele meu,
avea identitate
în timp.

Vom fi din nou
o zi nerostită încă.

În numele tău, în numele meu,
e să fie.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstrez în minte...

păstrez în minte chipul tău
păstrez şi rujul tău
pe buze
arome rare simt
în nări
şi retrăiesc zile apuse
când pielea ţi-o ating
cu gândul
furnicături se adună-n corp
un strigăt mut mă cheamă-n
neguri
te-aş lua cu mine... şi-aş lua tot
bine ori rău de-o fi cu noi
în doi
e totuşi altceva
vom râde plânge şi împărţi
câte un pic...
că tolba-i grea
sau chiar mai mult
din ce-a strâns soarta
pentru un suflet de creştin
să nu ne pese când putinţa
va fi o cifră-n...
buletin.

poezie de Gabriel Stănciulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar, uite, eu, dintre toate naţiunile, aleg imagi-naţiunea.

Ilarie Voronca în revista "Unu", nr. 6/1928, Ora 10 dimineaţa (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă prin ploaie

Mersul tău prin ploaie
Rai sau iad văpaie?
Mersu-ţi ca prin vis
Iad sau paradis?

Mersul tău pe drum
Flacără sau scrum?
Drumul tău prin mine
Pleacă sau mai vine?

Pasul tău prin sânge
Râde sau se plânge?
Ochiul meu privindu-l
Sufletu-i sau gândul?

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu sau eu, sau orice

Ziua, distanţa-nchisă în pupilă
Aici, acolo-n amintire iarăşi
Ca două ape întâlnite care-şi
Topesc oglinzile pe-aceeaşi filă.

Uniţi sau dezuniţi. Duşmani. Tovarăşi,
Nu-s eu. Sunt tu. Obrazul de copilă
E-al meu. Sau nu e. Dragoste e? Milă?
Ca-n orice clipă sieşi altul pară-şi.

M-apropii sau mă depărtez? O tristă
Şi bucuroasă, laolaltă, voce,
Acuma e şi nu e. O batistă.

Şi-o iederă de fum suind pe roce
Sau sus pe pisc cât soare mai există
Şi versu-acesta-i eu sau tu. Sau orice.

sonet de Ilarie Voronca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă vindec de iubire...

Să mă vindec de iubire
Cerc să fug spre amintire
Dar vrăjit de dorul greu
Tot mă-ntorc spre sânul tău.

Sânul tău, ca de fecioară,
Care face să mă doară
Anii mei, ce-mi par prea mulţi,
Anii mei – posaci şi sluţi.

Mai ştii, tu, cum vântul rău
Se juca cu părul tău
Şi-ntr-adins tot ţi-l zburlea
Şi gelos ţi-l înfoia?

Mai ţii minte, fată dalbă,
Cum stăteam culcaţi în iarbă
Şi scrutam copacii groşi
Cum priveau invidioşi

La iubirea noastră mută,
La privirea ta de ciută
În care privirea mea
Ca-ntr-un lac se îneca?

Fără gând, fără vorbire,
Te sorbeam dintr-o privire
Şi-mbătaţi de buze moi –
Lumea-ntreagă - eram noi.

S-a dus vara, plânge firea
Şi-a rămas doar amintirea...
Să mă vindec de iubire –
Nu găsesc nici o ieşire.

Gândul meu – copil zănatic,
Sufletu-mi – flăcău tomnatic
Şi toată făptura mea –
Tânjesc la iubirea ta.

... Cum spuneam, cam în neştire,
Să mă vindec de iubire
Spre-amintire vreau să fug –
Dar tot la tine ajung...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul tău

E noapte şi plouă încet, plouă mărunt
Şi eu stau singur ca un obiect
Uitat de cineva, demult.

Numai sărutul tău pe buze îl mai simt,
O, tu lumina veţii mele
Care îmi luminezi sufletul şi întunecatul meu gând.

Te aştept din nou să vii,
În mez de noapte sau în zori de zi,
Să-mi mai dai odată sărutul tău cel dulce
Apoi fie ori ce-ar fi.

Căci de nimic nu mă tem,
Chiar nici de moarte, de ea mă păzesc,
Dar fără tine, draga mea,
Simt că nu pot să mai trăiesc.

poezie de Vladimir Potlog (28 iunie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respir numele tău

Ce palidă simţire sticleşte-n ochii tăi!
Adie primăvara în zâmbetul tău trist...
Răsare dimineaţa... Eu încă mai exist?
Respir numele tău pe-obrajii mei.

Atâtea anotimpuri ne amăgesc viaţa!
Îmi rătăcesc timpanul în noapte pe alei,
Atâta bunătate iţi luminează ceaţa,
Respir numele tău pe-obrajii mei.

Iţi dau visele mele, să ştiu că tu eşti bine,
Aşa sunt fericită în triştii anii grei
Trăieşte-mi fericirea, în pieptul tău o ţine!
Respir numele tău pe-obrajii mei.

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terra

Ce-ar fi Terra fără Soare
Fără raze de lumină
Fără râul ce în vale
După trupul tău suspină

Ce-ar fi Terra fără tine
Fără pasul tău uşor
Fără verzile coline
Fără unda mea de dor

Ce-ar fi Terra fără stele
Fără luna cea tăcută
Ce priveşte în fereastră
Gura ta ce mă sărută

Ce-ar fi Terra fără noi
O planetă-n amorţire
Chiar de vântul în trifoi
Ar cânta la mandoline

Terra, raiul cu iubire
Unica in univers
Un miracol.... nu-l cuprinde
Frumusetea unui vers

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te grăbi

Nu te grăbi!
Din zâmbete încă mai răsar oameni,
Ştiai?
Uite cum din bucurii cresc inimi,
Ca florile din lumină,
A primăverii.
Nu te grăbi!
Din mângâieri încă se desenează mâini,
Ştiai?
Uite cum din dor se nasc ochi,
Ca norii din ploaie,
A vieţii...

Nu te grăbi!
Din timp încă mai cresc suflete,
Ştiai?
Uite cum din şoapte se nasc buze,
Ca soarele din curcubeu,
Al vremii...

Nu te grăbi!
Din iubire încă mai sar vieţi,
Ştiai?
Uite cum din tine mă nasc eu,
Ca soarele din umbră,
A visului...

poezie de Gabriela Chişcari (10 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panta Rhei?

Cum acest rău n-are de gând să treacă
Şi ne scăldăm tot în aceleaşi ape,
Să facă ceva Heraclit, să facă,
Din unda împuţită ne dezgroape.

Căci dacă totul curge, cum de noi
N-avem de ştire, cât trăim cu şir
Şi-nţepeniţi cu buzele-n noroi
Suntem cobai ai unui lung delir?

De aiurăm şi-n trista agonie,
Ţinându-ne de marginea răbdării,
Urlăm s-audă zeii disperării

Ce poate-un biet bob de carne vie,
Fosile prinse-n râul împietrit
- De vină este numai Heraclit.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept telefonul tău...

Mai sună-mă mai des te rog din când în când
Chiar de îmi ceri ceva, mai sună-mă oricând,
Dacă ai ştii cum te întinzi în al meu gând,
Dacă ai ştii că număr stelele visând.

Hai sună-mă şi spune-mi cât ţi-a fost de dor,
Fără să ştii îmi chinui zilele de zor,
Hai sună-mă şi am să vin la tine-n zbor
Călare pe seninul alb al unui nor.

Mai sună-mă, mai sună-mă, de multe ori,
Mai cheamă-mă să îţi aduc braţe de flori
Şi ţine-mă să nu mai plec până în zori,
Păstrează-mă să nu mai suni când simţi că mori,

Păzesc ore în şir tăcutul telefon,
Îl verific mereu să văd de are ton.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţuri în neştire

Nu ştiu căt e de natural
Să nu mai auzi
Bine de la o vârstă
Să nu mai vezi
Să nu mai guşti sau să miroşi
Dar mai ales să nu mai atingi
Şi să nici nu mai ştii
Cum e să fii atins

Ce să mai pierzi să uiţi să disperi?
Zâmbeşte minunii că toate trec
Şi chiar de aceea sunt
Atât de palpabile

Uite îmi zâmbeam
Unui gānd în staţia de tramvai
Cu simţurile în neştire
Şi la geamul unui jeep
Mă salută
Doctorul meu de familie
Zâmbeşte şi mă întreabă
De sănătate
Sunt bine îi zic mai am dureri dar nu insistă
Sunt mai omenoase

Ne-am urat de bine
Nu-i char atât de greu
Şi mi-am zis uite domnule
Totuşi e fain dacă
Şi doctorul se poate molipsi
De zâmbetul meu

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebarea grea pentru ego-ul tău este cum de ai o "familie a ta, sau un copil al tău" când absolut totul este al meu? Chiar şi bătăile inimii tale sunt ale mele? Ţi-am dat Eu o familie, sau un prostituat de preot a făcut-o în numele meu tocmai ca tu să mă uiţi pe Mine? Da, e adevărat, am vrut să îmi iau copilul Acasă datorită egoismului tău, şi într-o zi, fiule, aşa egotic cum eşti, te voi lua şi pe tine. Doar datorită acestui egoism ai lăsat diavolul de gând să te trimită la doctori şi la babe. Eu am vrut să îmi iau pruncul născut prin picioarele şi din burta fiicei Mele Acasă în speranţa că egoismul tău va fi secerat şi tu te vei reîntoarce la Mine! Dar când am văzut că insişti să îi laşi deşertăciunii lui "eu şi al meu" primul loc în viaţa ta, am ştiut că mie nu o să-mi oferi niciunul. Aşadar, când mintea te-a trimis la bietul cascador să cerşeşti ca un milog corpul copilului meu în această lume deşartă, am spus să treacă de la mine şi paharul acesta al amărăciunii! OARE LA CE BUN SĂ VĂ RUGAŢI CHIAR ŞI LA ÎNGERI CÂND EU ÎNSUMI MĂ DĂRUI FIECĂRUIA DINTRE VOI? Oare nu am spus Eu: "Căutaţi mai întâi împărăţia cerului şi apoi toate celelalte vi se vor adăuga?" Ai făcut, tu asta?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite cum... (O altă ea.)

Uite cum privirea-i hoaţă
Din braţe mi te înhaţă...
Iar tu, fermecat, nu vezi,
Că te pierd, şi că mă pierzi.

Uite cum pielea-i mătase
Nu vrea să mi te mai lase,
Iar tu, fermecat, doar taci,
Neştiind cât rău îmi faci.

Uite cum sărutu-i dulce
Vrea pe buza-ţi să se culce,
Iar tu, fermecat, nu simţi,
Că dai aurul pe-arginţi.

Uite cum şoapta-i păgână
Speră-n suflet să-ţi rămână,
Iar tu, fermecat, n-auzi.....
Ochii-mi, ce te strigă... uzi.

Uite cum trupu-i viclean
Te cere flămând, profan,
Iar tu, temător, nu vrei,
Să recunoşti! Şi tu pe-al ei...

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin 2003 voiam un timp al meu, numai cu mine, ca să mă cunosc. Ce prostie... sau ce neputinţă, uite, îl ai de vreo trei ani aproape. Ai înţeles ceva, deşteapto? Te cunoşti mai bine, sau ţi s-a acrit mai tare de tine? Şi dacă nu e nimic de cunoscut – pur şi simplu nimic?

Oana Pellea în Jurnal 2003-2009
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!