Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

O, Valery

Omul nu dorește ciorchinele înțelepciunii,
Nu dorește să soarbă aburul strămoșesc,
El judecă totul, nu se lasă mistuit, doar mituit,
De aceea focul este dușmanul binelui,
Să faci din orice căldură și lumină,
Am auzit că bălegarul luminează noaptea,
Tăciune răbdător, creierul fiecăruia,
Sângele – trandafir topit de inimă,
Trupul femeii –o amforă pentru vinul plăcerii,
Golul așteptării e viața noastră.
********************************
Bolnavă de prea multă frumusețe,
O insulă agonizând în Marea Sargasselor,
O văd și nu cred, o simt și o reneg,
Aud cum cântă epavele vaselor.
Ziua se retrage ieșind din coridoare,
Se duce pe ape spre alte continente,
Singurătatea nopții se lasă ușoară,
Sunete, umbre, eminamente.
Astfel călătorim pe lunecoase drumuri,
Unii, văduviții de fericiri de-o clipă,
Nu sunt nici eu același, dar tu ești tot cu mine,
Pentru că pașii noștri nu vor ști de risipă.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Nu este ușor

Nu este ușor să nu scrii,
Grafomania salvează omenia,
Alegem un maestru și scoatem untul din el,
Dar ocolim sofismul, solipsismul și solariile,
Cu sfântul Socrate adesea m-am plimbat pe la Obregia,
Venea și Holderlin cândva, dar dus a fost,
Luce intelletual piena d"amore,
Dar nu și-e groază vorbești despre orbire?
E crudă soarta pentru cei ce n-o cunosc,
Ne-nstrăinăm de multă suferință,
Se coace lumea-n lucruri fără multă viață,
Apoi revine mucegaiul victorios,
Lacrimi din ochii orbi, de ce, de ce?
Pe mână îmi alunecă petala unei roze,
Aud tot mai adânc, tot mai departe,
O văd pe mama cum mă-ntâmpină zâmbind din poartă,
Nu este beznă, o lumină calmă ca amurgul lunii iulie, iubit,
Devin și eu o insulă, ca orice insulă pierdută,
Nici drumul către țărmul mării nu-l mai știu,
știu totul și citesc în stele, iar trupul meu se înfrățește
cu amrgul veșnic cald, iubind.
Boris M. Marian

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Pustiul iubirii

Dincolo de tine nu-i nimic,
nici pomii, dragă, nu mai sunt,
orașul pare pustiit
și voci aud duse de vânt!

Și merg prin totul meu pustiu
în care tu domnești tăcută,
ești când pictată în granit
și uneori ești doar o umbră!

Din când în când brațe întind
și mă încurc în false-amoruri
și orice fac și-n orice gând
doar tu îmi ești legată-n doruri!

Te caut cu ochii mei doar triști
și nu văd drumul care duce,
spre răsuflarea ta vibrând
ce-o simt în ceafă până-n sânge!

Privesc în gol, poate aprinzi
acea lumină pentru mine,
pot s-o văd, te aud
și să ajung cumva la tine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amorul unei marmure

Dacă mângâi prea mult o marmură,
Te trezești cu silicoză sau poți muri chiar,
Adică te răstrezești, ferește-te de oamenii călduți,
Nu sunt nici sfinți, nici diavoli, mai broscuți,
Ei cred că viața este o băltoacă, iar moartea doar o clipă, doar o joacă.
Iubirea-i doar un schimb, exchange-birou, un ring, alegi, alergi,
Adică un challenge, la mijlocul vieții omul crede
o pădure poate arde verde. Iar eu mă sinucid de mii de ori,
Viața mea este din piscuri și orori. Te rog să nu-mi răspunzi,
Așa cum ai promis, tăcerea-ți este mult mai grăitoare,
Ai preferat refugiul dinadins, într-un refugiu orice viață moare.
Tu uiți Domnul ne-a dat glas și inimă și minte cunoaștem,
învățăm a ne iubi, că de pripas sunt doar potăile.
Altfel de ce ne naștem? Sunt om ca orice om, dar om,
Tu ești ca mine, suntem miliarde, de ce ne considerăm atomi?
Deși-n atomi este o inimă ce arde.
Miliarde de sălbatici insulari, vorbim tot mai puțin și tot mai rar,
Cp are fiecare jobul lui, ce-i pasă viața nu știu cui?
Ce-i pasă că se moare neîncetat, e cel mai ieftin faptul c-ai uitat
De-aproapele carele ne este totuși om, mai bine ne nășteam atomi.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Calea nesfârșită

Tao te king, mă plimb, mă schimb,
Calea călăilor, cailor, căilor,
Iei un taior, nineacă, maior
Te fac, de nu ai nici nume
și nici un colac,
numele numelor, pumele pumelor,
o străființă, tu ești dorință,
ce rime reci, de nepătruns,
precum temeiul meteotungus.
Hermes ajunge numai la termen,
Heliotrop, se rotește c-un scop,
Hemerocal, crin radical,
Ca o hermină carnivorină.
Dar cât de albă e blana ei?
Nici hesperidele nu au cercei,
Prea sunt bolnave de frumusețe,
Un pic de cianură pe sub corsete,
Cum agonia apare toamna,
Lasă agonicii roadă rama,
Ca Ramayana, cum e La Mama,
Între câmpie și munte doar fluturi,
Rece e fluierul dacă îl scuturi,
Pe coridoare – pânze de doliu,
Moliile circulă fără orgoliu,
Calea pornește către niciunde,
Ea se sfârșește cu verbul pătrunde.
Numele toate în singurul nume,
Desăvârșirea sfârșind sub cunune,
Binele-i sfânt, răul – la fel,
Cum deosebești pe Ariel de Iael?
Tu făurești, nu făptuiești,
Cearcă, pricepe cu mintea în clești,
Dărui doar umbre, iei tot, și suflet,
Tu fii Timpul, eu să te NU CRED.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Omul cu mustață de fum

Omul cu mustață în dublu exemplar,
Omul cântă din mustață imnuri de slavă
Pentru sine, mustața lui este din sârmă ghimpată,
În loc de mustață poartă un fuior de fum.
Fiecare dă o soluție, murim fiecare dintr-o soluție,
O jucărie explozibilă, fum dens violaceu, sârmă electrică,
Bordelurile ambulante pentru bieții soldați se înmulțesc,
Armistițiul se va încheia într-un bordel,
Se va servi cianură la masa tratativelor,
Cine dorește poate aleagă un atac cerebral la o vilă
Bine păzită, dar omul cu mustață de fum
Nu va muri niciodată.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nec plus ultra

Țin în mână hățurile propriei ființe,
Nu mă port cu mănuși cu mine însumi,
Ca o torță mi-e Cuvântul, noli me tangere.
Nu-s Adonis, nici Esop, sunt cumsecade,
Nu aduc elogii gratuite, nici nu trag pe sfoară
Nici pe mine.
Împreună merg cu mine însumi,
Uneori mă lupt cu mine,
Niciodată nu câștig, dar nici nu pierd,
Moștenire las doar scrisuri, scrisuri,
Vântul le-o purta spre alte țărmuri,
știu atârnăm cu toți de-o ață,
dracu' știe cât o să mai țină.
Trece greu doar timpul neiubirii,
Sorb cuvintele ce le aud în vise,
Mă primiți cum sunt sau nu e bine
întreb? Mai știi, doar El mă știe.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Iubește-ți clipa

Aparent volumul lunii
A crescut fenomenal,
Iară vorba-n cerul gurii
Mai clocește un scandal.
Unul vrea faimă mai mare,
Altul moare -i flămând,
Eu visez mărgăritare,
Vin suinele pe rând.
Urcă-n stele tot suine,
Molfăie lumina-n dinți,
Cred că nu mi-este prea bine
și-am -mi ies puțin din minți.
Simt iubita cum privește
Trist, mă crede cam zurliu,
Am să fac scandal? Nici vorbă.
E târziu, foarte târziu.

Aș vrea mă cunosc, nu pot,
Iar întrebările nu dau adesea rod,
Iubito, ne plimbăm pe bulevarde
și nu știm cine se va arde.
Călătorim prin biblioteci, muzee,
Deschid o carte sau privesc portretul,
tu ai trezit bărbatul și poetul,
poate mint, pe-o insulă pustie,
departe fiind, te-aștept de-o veșnicie.

Pe muchie de cuțit e viața noastră,
ești liber te-arunci pe o fereastră,
ești liber iubești, departe gândul
-ți aparțin și cerul și pământul.
Dar clipa ți-este dăruită,
Iubește-o ca pe o iubită.

poezie de (29 septembrie 2011)
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Doamne, iartă-i și ne iartă...

Doamne, tu mă vezi pe mine,
eu te simt în gândul meu,
ești o liniște de bine,
ești în jurul meu mereu

nu sunt snob și nu sunt jalnic,
nu sunt orb să nu te văd,
văd cu ochiul minții magic,
ce-ai creat dintr-un prăpăd

îmi spun unii despre tine,
doar nimicuri, nu le-ascult,
eu văd totul și în mine,
ce complex Tu m-ai făcut

văd nimicul ce e negru,
dar mă-ntreb, oare-i nimic,
cine-a pus culoarea-n cedru,
din nimic de unde mic

spre sfârșitul care vine,
chiar și cei nedumeriți,
se îndreaptă către Tine,
își dau seama, sau mințit

Doamne iartă-i și ne iartă,
noi nu vrem îți greșim,
doar ai noștri nu ne lasă,
s-avem timp te slăvim

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În zadar

În zadar mai caut în colbul amintirii,
Iarba va acoperi totul,
În zadar mai vii, făptură de vis, virtual mă săruți,
Te văd înaintea treziei, goală ca niciodată,
Ei trec și nu te văd, nepăsători,
Doar seara, în asfințit, ceva se mișcă, șarpele erotic,
Iar alteori ești doar o candelă subțire sub bolta-naltă,
Nici vânturile nu te pleacă, nici duhurile altor vieți,
Ne pasă nouă azi de slava lumii? Dar nicidecum.
Nici bună, nici nebună e lumea, las-o-n pace,
Izvorul tainic va rămâne tainic, nu cerceta nici zodiile, sunt false,
Mă-ncred în propria-mi liră, te-ncrezi în dorul tău fecund,
Să nu te temi, cu mine ești oricând, eu voi veni din ceruri, din pământ,
Orașe – furnicar, le lăsăm, mai este o pădure fără semne?
Ce sunt acele turme-n zare? Sunt legendarii zimbrii sau roboți dimensionați?
Cum mă-nchinam la Kamadeva, eram elev, erai elevă,
Veneai oricând, râdeai oricând, apoi o stea căzu din cer,
Trecură ani, trecură ierni și ploi toride, nu mai veneai,
Ai existat? Doar tu poți ști. Am să adorm curând. Ce voi visa?
Dar pentru mine vor scrie versuri norii și multicolorii fluturi.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

În arșița nopții

Îl văd pe Blecher chinuit în corset,
cu dureri în mușchi, articulații, oase.
Are forța de a visa.
Nimic nu-i seamănă.
Pentru el zarurile au fost aruncate din naștere.
Viața este un joc obligat.
Ce sens are celebritatea pentru el?

Există progres în artă?
Nici vorbă. Fiecare artist este un Narcis.
Dar nu trebuie să-și trădeze egolatria.
Abstinența la orice,
când nu este motivată intim,
devine o cauză a morții.
Orice tren care aduce moartea este în orar.
Când Dumnezeu este mort, orice este posibil,
hulitorii nu mai există, dușmanii vieții devin prieteni.

Păsările coboară pe pământ,
dar nu pot lua cu ele decât o pradă,
nu pot lua fericirea.
Nefericite păsări, izgonite în cerul pustiu.
Logica nopții îmi spune
există o armonie în noi
pe care nu o cunoaștem ziua.
De ce ne este frică de noapte,
de moarte?
Ascultă cum cântă iarba
cu glasurile celor plecați dintre noi.
Până atunci sărută-ți iubita, ea există.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Aud cum vine dragostea

Aud cum crește visul din zâmbetul tău
asemeni unei flori râzând în soare
și pe aripa lui unduitoare
îmi culc, în liniște,
obrazul, eu...
Aud cum doarme marea în ochii tăi
și zbuciumul ți-l simt, dincolo de culoare.
În ei mă văd o nimfă ce pe zei
îi lasă mereu muți,
în adorare.
Și simt, crescând în inima-ți,
speranța
așa cum orizontu-n răsărit
face crească în lumină, viața
când brațele la pieptu-ți m-au primit.

poezie de din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un visător nu pierde

Un visător nu pierde niciodată,
Patul lui Procust nu e pentru el,
Ambițiile deșarte, vorba – plată
La schimb cu sentimentul - anofel.
Iubito, tu ești doar femeie,
Femeie, tu ești doar un om,
Iubire, tu ești doar scânteie,
În ochii Creatorului – atom.
Părea o părăsire, păsărire,
Un fir de grație spre gloria din bolți,
Cum strălucește aurul subțire,
Ne despărțim, un duh pândind la colț,
Vor fi iar veacuri rătăcite,
E prea departe visul, unii spun,
Pașii slăbesc, iar șoaptele-s sleite,
șirag de lacrimi, diamant – săpun.
O nouă zi, o nouă înviere,
Doi tineri renăscuți din haos-lut,
și-au dat un loc sub orbitoare sfere,
Domnul a râs, vitraliile sunt scut.
Paharul s-a golit într-o clipită,
Cu toții au băut din el,
Iubirea nu e doar ispită,
Credințele sunt de un singur fel.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

A fi poet

A fi poet nu este suficient,
Poți fi un asasin sau un agent,
Singur, pe o planetă istovită
De intrigi și masacre, un răpăit de tobe
În locul limbajului cald, omenesc,
Să nu ucizi în tine ce nu trebuie ucis,
Dar cine se rostește aici, în paradisul marilor absențe?
Iei forma golului, dar te conții pe tine,
În rest, singurătatea cea rotundă,
O sferă lunecoasă, cazi în hău, simt mâna ta,
Simt sânul tău și astfel vom readuce sentimentul pe pământ.
iubești fără fii iubit, ce sfânt supliciu,
Nici sfinții nu-l cunosc, e o transfuzie de sânge,
Un transplant de inimă, în timp ce tu te-nalți,
Rece, într-un sicriu înghețat.
Și ce vezi privind în jos?
Aceleași suferințe pe care tu le-ai cunoscut.
Dar cred că viața merită trăită,
În ciuda unor mizerii care cad din cer
Sau poate doar din cerul gurii,
Greșelile nu sunt greșeli, sunt fapte,
Le faci ori nu la faci,
Dacă te-apuci furi, deci fură,
Dacă devii un asasin, ucide,
Dar nu trăda în dragoste,
Este la fel cum ai strivi
Cu talpa grea un lujer de brândușă.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Dumitru Matei

Veverița și Martinică

- Ursule, de ce ești necăjit
Și te văd la tomberoane?
Pe mulți am auzit
Că duci lipsă de mâncare.

Ia, nu mai fi carnivor,
Lasă carnea și grăsime,
Fii ca mine herbivor
Și trăiești foarte bine.

Eu mănânc nuci din nuc
Și alune de pădure,
Mă alungă omul, eu fug,
Dar îmi este foarte bine.

Mai sar din creangă'n creangă
Prin livezile cu mere,
Nu-s bolnavă, nici beteagă
Pentru mine e o plăcere.

Urcă zilnic sus la munte
Cu poieni, ori prin pădure
Și găsești fructe multe,
Zmeură multă, fragi și mure.

N-o să ai nici colesterol,
Sau ajungi cumva obez,
Escaladezi munții ușor,
Ascultă-mă și ai vezi!

La colnice întâlnești
Câte o capră rătăcită,
Singur ai recunoști
Că duci o viață liniștită.

- Așa fac, scumpă fetiță
Și-ți mulțumesc pentru sfat
Ești tu șmechera veveriță,
Dar, cu mine, ai sufletul curat.

poezie de din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Indreptar practic de medicina de familie Ed.3" de Dumitru Matei este disponibilă pentru comandă online la 100.00 lei.

Ochii noștri

Ochii noștri sunt făcuți pentru lumină.
Probabil poartă în sine esență divină,
Căci îi simt cum deosebesc adeseori
Culorile norilor dintre culori.

Ochii noștri poartă în sine
Aripi de înger și raze senine.
De aceea privesc lung în noapte
Și cred răsăritul întotdeauna aproape.

Ochii noștri caută. Mereu asta fac.
Oglinzile în care se descopăr le plac,
Deși știu că sunt o minciună
Imaginea ce li se oferă de bună.

Ochii noștri în întuneric vor lumină.
De-i pui sub obroc se vor stinge în tină.
Însă idealul lor e să devină
Candelă ce arde și face lumină.

Ochii noștri poate nu știu
privească atent în negrul pustiu!?
De aceea pentru ei ce nu are culoare
Nu are nici gust, nici valoare.

Ochii noștri nu pot nici în vise
vadă frumoasele idealuri promise.
În lumea lor cuvântul, se pare,
Este o minciună întâmplătoare.

De aceea, cred, ar trebui -nvățăm
Lumea și în negru s-o colorăm.
obișnuim ochii ne iubească,
Trăire interioară ne dăruiască.

poezie de
Adăugat de Aurora CretanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii noștri nu au toamnă...

Câteodată, ochii noștri, când e toamnă, se privesc,
Pe vreun gând ce vine simplu, de demult, din primăvară,
Și se-întorc la clipa lumii, când lumina se măsoară
Prin culorile ce-n viață viața-n muguri o clipesc.

Ochii noștri sunt în spațiu porți de cer și anotimp,
Se deschid ca o corolă, ca un radar, ca o zare,
Au nevoie de lumină, de privire și de soare,
De un timp golit în spațiu, de un spațiu fără timp.

Ei sunt, poate, cu uimire, cercetași într-un război,
Pentru care Universul n-are margini nici zăbrele,
Ci doar sensuri nesfârșite, rațiuni și vorbe grele
Despre-un haos fără drumuri, dar prin care trecem noi.

Ne uimim de ce se-întâmplă, de-întuneric și de flori,
Trecem totul prin idee și-i găsim justificare,
Orice clipă de sosire are-o clipă de plecare,
Albul iernilor bogate-i o sinteză de culori.

Ochii văd, inima cere, dar atât, nimic mai mult,
Omul este tot ce poate, ochii n-au nicio putere,
Ei doar văd ce știu vadă, ce se află la vedere,
Dincolo de acest spectru, este-un spațiu grav, ocult.

Dar și ochii par o toamnă, toamna florilor din ei,
Ofilite-n frunze moarte și trecute prin durată,
Nostalgii pe-un vraf de umbre, umbre pe un chip de fată,
În contrast cu tinerețea-i, care poartă-n ochi cercei.

Ochii noștri sunt ca zarea, ca lumina, ca un dor,
Ei nu știu fie altfel, sunt ce sunt de când se știe,
Ei nu mint, nu fac grimase, sunt așa cum știu fie
Cum e iarba de pe coasă, cum e apa la izvor.

Ochii lumii nu au toamnă, nu se trec, nu-îmbătrânesc,
Nici atunci când trece vremea vremii ochilor de soare,
Ei sunt plini de luminițe vii, frumoase, visătoare,
Fiindcă ochii toamnei noastre-n ochii noștri se privesc.

poezie de (7 august 2015, București)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omul este o carte unică. Nu se lasă prinsă în mână și răsfoită de către oricine. El este autorul care se deschide și se lasă citit în fața cui dorește, arată paginile pe care le dorește, când dorește. El spune și se auto-comentează. Iar aceste cărți, se știe, sunt toate diverse, fiecare scrise într-un singur exemplar. Aceste documente umane își arată secretul lor doar în fața acelora care stau în fața lor în liniște și cu modestie.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ești cel mai mare dar

În stele, în noapte tu ești partea bună,
Mă bucur, cănd nu e furtună.
Ești ceva bun pentru sufletul meu,
Ești gândul în iarnă ce nulasă la greu.
Ești liniștea ce-mi dă aripi în patima nebună,
Albastrul nesfârșit într-un amurg din strună.
Ești etenul răsărit, când viața m-a înfrânt
Și mă minunez de-am început cânt.
Tu cu felul tău, eu vreau -ți mulțumesc
Și nu te las pleci, simt că din nou trăiesc.
Simt din nou bucuria și o simt din plin,
din ninsoare și vânt eu văd doar senin.
Văd așa cum ești, ca cel mai mare dar
Și vreau să nu fie viața în zadar.

poezie de (4 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poftă de viață

Sunt tristă și viața mă respinge
Și toți acum îmi râd în nas,
Dar nu mă las eu voi învinge,
Atâta timp cât mi-a rămas.
Credeam că totul e la fel,
Credeam că eu sunt cel învins,
Acum nu pot să cred că cel
Cărui eu mâna am întins,
Este cu mine bun și deschis.
Iubirea ta nu la fel o simt,
Simt doar o inimă împietrită,
Eu te iubesc de ce mint,
Vreau din nou fiu fericită.
Mie dor mai fii cum eu te știu
Și seara te-aștept în prag,
Crear dacă un pic bolnavă o să fiu,
mă ajuți din nou cu drag.
Tu faci lumină când e noapte,
Din întuneric faci dimineață,
Ca tine nimeni nu mai poate,
-mi dea mereu pofta de viață.

poezie de (28 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu ești perfectă

Tu ești perfectă, darling,
Îndrăznesc prea mult?
Langoare, frumusețe și nimic mai mult,
Poetul e cărunt din naștere,
Realul e un cal cam nărăvaș,
Mereu învinge. Ce mai scrii?
Mă-ntreabă un a – mic absurd de singur,
Eu printre măști mă plimb,
Dogul german a devenit felin,
De treabă pare moartea, bat-o vina.
O vreau, n-o vreau ca pe-o femeie.
Trăim pe interval, fără bilet,
Un felcer ne urează viață scurtă,
Un ghicitor promite zece vieți,
Dar tu ce crezi? Nici apa nu mai clipocește,
Albinele nu bâzâie, ci urlă,
Un monstru este pasărea colibri,
Mai sinceri – corbii tot boncăluind nerăbdători,
Cocoșii râd de dimineață ca bețivii,
Stelele cad din cer cu semne militare,
Liliecii sunt pe drumuri spânzurați pentru vagabondaj,
Comun e strigătul întâiului născut cu geamătul
De la intrarea-n morgă. Dar cum ating petala
Cu aceleași degete cu care mângâi sânul proaspăt
Al fecioarei, poți crede că și mare cântă?
Ași, e doar închipuire, marea e-un rechin mereu flămând.
Atunci, -mi spui de unde nasc cuvinte?

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Unde își are originile 8 martie - Ziua Femeii? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!