Sticla goală

O, libertate, te asemeni pe deplin
Cu o sticlă aruncată în cărare,
Care ieri-a ajuns-aici din magazin
Plină ochi cu bere englezească tare!

O-atingere de ger – o mână – un torent –
O explozie în mine şi-n afară;
Emoţie profundă –un lichid potent –
Şi-am dat pe gât toată berea dulce-amară.

Şi ce rămâne? – o formă fără viaţă!
Un recipient gol, trist şi lipsit de rost –
Templu părăsit de zeu, doar o sticloanţă –
Biata amintire a berii care-a fost!

poezie de William Aytoun, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sticla goală [The empty bottle]

Ah, libertate! Te asemeni bine
Cu-această sticlă care zace-n tină,
Sosită ieri aici din zări străine,
Cu bere tare, englezească, plină!

Am prins-o strâns – o mână – o ţâşnire –
Un pocnet ce răsună cu putere –
Entuziasm – lichidă gâlgâire –
Şi-am băut toată englezeasca bere!

Şi ce rămâne? – Doar o cavitate!
O formă fără viaţă în tăcere,
Un templu fără nicio zeitate –
Şi amintirea că a fost o bere!

poezie de William Aytoun, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost

nu-ţi spun repetând cuvinte,
gânduri-n amintiri eu pun
şi-n buzunarul de la piept
încet acolo bate
încă o amintire, încet, plângând

pijamaua de pe noptieră
rămâne acolo, aruncată,
ea se uită însă, tristă, la mine
şi parcă strâmb

iar cearceaful mototolit
rămâne grea amintire,
pentru tine nu mai sunt nimic,
am rămas decât un tablou
dincolo de perete
când tu ai fost şi eu

poezie de Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gerul

Răcoarea mă cuprinde,
Mă cuprinde-n mantia ei de gheaţă,
Plimbându-mă pe străzile pustii
Acoperite de neaua sidefie.

Pe cerul negru, fără stele
Apare Luna, ca o monedă argintie
Luminând oraşul alb şi părăsit
De după norii cenuşii.

Îngheţat, împietrit, mă simt ca o statuie,
În suflet simt o arctică răcoare,
Mare şi întunecat gheţarul din mine creşte...
E ger afară... e ger şi-n mine.

poezie de Edmond Ioan Siladie (10 februarie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul fără femeie

Bărbatul fără de femeie
E-un templu ce-i lipsit de zeie,
Biserică făr de altar,
Un preot ce-i lipsit de har.

E stupul fără de regină
Şi pomul fără rădăcină;
E o grădină fără flori,
O faţă fără ochişori.

E-un corp lipsit de inimioară
Şi-i ca o casă fără scară;
E ca un trup lipsit de suflet,
Ca omul fără de răsuflet.

E casa care n-are uşi,
E marea fără pescăruşi,
Odaia fără de fereastră,
O goală şi umilă glastră.

E ziua fără de lumină,
E sportul fără-adrenalină;
E ochiul fără de privire
Şi viaţa fără de iubire.

E anul fără primăvară,
Arcuşul fără de vioară;
E ca toporul fără coadă,
Ca spadasinul fără spadă.

E ca şi spicul fără boabe,
Ca bradul fără de podoabe;
E cum e Cerul fără Rai,
Ca un naist lipsit de nai.

E făr de capsă un cartuş,
E oul fără gălbenuş,
O savarină fără frişcă
Şi făr de roată o morişcă.

E-o lampă fără de ulei,
Un templu părăsit de zei;
E ca mâncarea fără sare
Şi ca Pământul fără Soare.

poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (9 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminiţa de afară

Bună dimineaţa!
Mi-ai dat deşteptarea să visez la fel în fiecare zi de acum încolo
Cu ochi închişi, cu ochi deschişi... visez.
Cum am visat mereu.
Visez la o căldură sufletească şi la alinarea sufletului meu!
Încă dorm, dar fără vise
te deranjez. Am treabă.
Afară plouă şi-n casă este întuneric. ca toate ar fi fost ca mine
Se vede-o luminiţă afară, ce-mi dă putere să visez.

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec englezesc de pahar

Să ne cântăm comorile care-au înveselit Bătrâna Anglie,
Plăcerile-oferite de berea englezească, robustă şi-aurie;

La umbra vinului noi devenim plicticoşi, molatici inşi,
Dar când sorb onesta bere britanicii nu pot fi învinşi.

Francezii, cu viile şi berea lor albicioasă, foarte slabă,
Beau zeama unui fruct pe jumătate copt, ca să se afle-n treabă;

Dar noi, cu hamei în grădini pentru o bere cu miresme rare,
Roză şi dolofană, ne păstrăm întreagă libertatea de mişcare.

poezie de Autor necunoscut, sec.al XVIII-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berea fără alcool (după Capital Brewery)

Cei ce beau această bere
Nu o beau pentru plăcere;
Nu le place gustul berii,
Précum mie gustul mierii;
Lor le place, cu tumult,
Numai să se pişe mult.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul Băuturilor, Beţiei şi Beţivilor: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (30 iunie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

în lumea plină de femei, în lumea plină de păcate
în scrumuri scocioram scântei să ardă viciile toate
şi să rămînă dintre ele doar cele veşnic elegante
chiar dacă au venit ca stele, chiar dacă vor pleca bacante

în lumea plină de bărbaţi, în lumea plină de himere
prin wal-uri căutăm cârnaţi la soiul preferat de bere
mai căutăm şi adăpost să pot privi fără prihană
un meci de fotbal pe de rost, şi el sătul de-atîta hrană

în lumea plină de femei, în lumea plină cu bărbaţi
sorbii din plin amarul ei şi din dulceaţa ei nesaţ
am fost cândva şi Don Juan şi soţ amarnic înşelat
am fost la funduri de ocean şi cerb de coarne spânzurat

dar am rămas acelaşi eu cu suflet tânăr şi hoinar
de copilaş hazliu, de zeu, de cel din urmă boschetar
şi azi impovărat de ani şi dus cu pluta uneori
în viaţă asta de doi bani, mai ard în sine meteori

chiar dacă aşi putea să schimb în drumul meu o clipă doar
o zi măcar, un om, un nimb un zâmbet tandru şi bizar
eu n-aş schimba nici un cuvânt în rima stinsului meu vers
doar aşi pleca să mai colind şi alte lumi din Univers...

poezie de Iurie Osoianu (5 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plansul unui ciob de lut...

Trupul mi-e tăiat în două,
mi-este smuls şi dus departe.
Mi-a ramas doar jumătatea,
care este-acum pe moarte.
Smulsă-i carnea de pe mine;
nici măcar nu curge sânge,
Numai sufletul se zbate
şi cu lacrimi grele, plânge.
Cum să-mi înţeleg destinul,
cum să cred că-mi va fi bine,
Cînd din tot ce-a fost odată,
sunt doar lacrimi şi suspine?
Cum să mai privesc în mine,
dacă-n jur e totul gol,
Seara când merg la culcare...
dimineaţa când mă scol...?
Şi-n zadar întind eu mâna;
nu e nimeni s-o atingă,
Numai credinciosu-mi câine,
e alături să o lingă.
Să te smulg bătând, din mine,
inimă, să te sfâşii,
Ca să-mi pot trăi tot restul
zilelor reci şi pustii!
Ce mai sunt, fără de tine,
ce mi-a mai rămas întreg?
Care gând şi care faptă,
mă va face să-nţeleg?
Acum sunt un ol de jale,
ce de lacrimi e umplut;
Glas de chin şi disperare,
înălţat din ciob de lut.
Doamne, de mi-e asta soarta,
putregai dacă am fost,
Şi-am trăit un sfert de secol
doar o viaţă fără rost,
Doamne, ia-mi azi lutu-n mână
şi frământă-l cu putere,
Ca să vărs şuvoi de lacrimi
şi o mare de durere.
Lasa-mă să plâng de-a pururi
şi tot nu va fi destul.
Lutul... cere multe lacrimi,
până când va fi sătul!

poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi a fost Isus copil...

Şi a fost Isus copil...
Fără leagăn, fără slavă.
Şi-n fiinţa Lui firavă
au pătruns fiori de ger.
Şi a fost Isus copil,
ca să aibă toţi copiii
Tată-n cer.
Şi a fost Isus sărac.
Se uitau cu milă bacii
cum I-ardeau pe faţă macii.
Cel mai trist dintre copii.
Şi a fost Isus sărac,
ca să aibă toţi săracii
bogăţii.

Şi a fost Isus flămând.
Şi plângea din albul pânzii
cum plâng mieii-n zori, plăpânzii,
cu-a lor ochi înrouraţi.
Şi a fost Isus flămând,
ca să fie toţi flămânzii
săturaţi.

Şi a fost Isus un miel...
ce-l pândeau pe-afară leii
— şi din culmile Iudeii
şi-n pustiul arzător —.
Şi a fost Isus un miel,
ca să aibă-n El toţi mieii
un Păstor.

Şi a fost un rob Isus...
sus, slujind Împărăţia,
jos, la Iosif şi Maria.
Lumii-ntregi S-a dat răpus
ca să-avea şi noi robia
şi-nfierea lui Isus...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farsa

Şi toate vechi şi nouă câte-au fost
din iar în iar cu vervă se repetă
şi întâlnirile acestea fără rost
şi despărţirile în vuiet de trompetă

nimic sub soare nou - Ecleziast
nimic sub soare vechi - mereu uitatul
şi zâmbetul meu trist şi fără fast
şi şoapta ta asemeni cu veleatul

din cea fost dat să fie n-a mai fost
din ce n-a fost să fie s-a împlinit
întotdeauna căutăm un adăpost
întotdeauna afirmai că m-ai iubit

şi iată-ne ajunşi întâmplător
la jumătatea răului de vreme
şi barcă mea e o gaură de dor
şi luntrea ta o umbră ce se teme

de plinătatea unei ultimi judecaţi
de hăul ce mereu transformă goluri
în sentimente rupte în bucăţi
pe scena unui teatru fără roluri

din cea fost dat să fie s-a împlinit
doar ceia ce mereu se împlineşte
din sentimentul meu de neclintit
o farsă a ieşit. Voiam poveste...

poezie de Iurie Osoianu (16 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşnegelule dragă, n-am în traistă decât un cozonac copt în spuză şi-o sticlă cu bere acră, da' daca-ţi sunt pe plac bucatele astea, n-ai decât să te-aşezi colea, lângă mine, să ne ospătăm împreună. Se aşezară ei pe iarbă şi când scoase Prostilă merindele din traistă, o dată-mi făcu nişte ochi... şi cum să nu facă dacă văzu dinainte-i un cozonac galben galben, de parcă ar fi fost plămădit numai cu ouă, şi dacă băgă de seamă că berea se preschimbase în vinul cel mai de soi!

Fraţii Grimm în Gâsca de aur
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istorie

I-a fost dat acestei vetre de sfinţenii
să rodească pâine, vinuri de rubin,
blănuri pentru limba vânătă a iernii
şi din giuvaieruri tot cîte puţin,
vitele au crupe ca de minotaur,
zămisleşte maica prunci cu chip de zeu,
dar acestui templu înnăscut în aur
i-a fost dat să fie jefuit mereu!

Potrivirea unei vitrege istorii
la răscruci asemeni cumpenei ne-a pus,
să vestim cu-o clipă mai devreme zorii
şiroind din răni ca soarele-n apus.
Inima atâtor preacinstite naţii
fără jertfa noastră ar bătea mai rar –
tuturor le-aş spune: tălpile pupaţi-i
neamului acesta brav şi legendar!

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu prea am avut timp

Timp ca să rămân în viaţă
nu prea am avut.
Lovituri primite-n faţă
mult timp m-au durut.
Am făcut doar fapte bune
dăruite tuturor
şi-am rămas singur pe lume
fără pic de ajutor.
Pentru mine viaţa,
o noapte lungă a fost.
Rău mi-a brăzdat faţa.
Să mai trăiesc, nu are rost.
Pentru mine viaţa
a fost chin, a fost blestem.
Moartea vine dimineaţa,
vine fără să o chemi.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sticla de bere

Pe rigola arsă
a autostrăzii
sticla de bere

aruncată
a aterizat
cu gâtul în sus,

intactă,
(asemeni unei
pisici aruncate

de pe acoperiş
pentru a fi ucisă)
căzând

şi strălucind
dreaptă
în soare;

într-un fel,
un miracol.

poezie de Ted Kooser, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia

Morminte plouă,-n slavă-s ţintirime
şi preoţi mici de apă-n trist, pe nară
tot zic un cântec de tăcere rară
stricat în pietre-n prăvăliri sub rime.

Seninului poeme însetară,
albastru-i stins şi ud şi sfânt, lăţime
şi-adânc în a enigmelor mulţime,
stelare-s stihuri fără călimară.

Pe gând metalică fantomă cade
luând în zboruri formă de eres,
da-i doar sămânţa fără rost de roade...

Iubiri erau, tot fără înţeles
cu fir lichid, subţire, să înnoade
lipsită-n vremuri fericire-n ghes...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Hercules
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru gândul născut din cunoaşterea "eu ştiu" îi este cel mai greu să creadă că tu eşti veşnic nenăscut! Orice om trece prin perioade de "Hai să nu îi spun delicate" prefer să îi spun mâhnire şi chiar uneori suferinţă, ele sunt inevitabile şi ştii care e frumuseţea lor? Aceea de a te aducă la mine! Dar nu la mine ca şi formă - aceasta ar fi doar schimbarea unei închisori vechi cu una nouă - ci la mine ca şi libertate. Pentru că doar atunci când vii la mine ca şi libertate vii la tine, la adevărata ta fiinţă. E acelaşi principiu ca cel al puiului care îi place în găoace, dar ar vrea afară.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor...
Mi-e dor de tot ce ar fi putut să fie
Mi-e dor de viaţă, ca de bucurie.
Mi-e dor de tine, vis neîmplinit
Mi-e dor de clipa fără de sfârşit.

Mi-e dor de vise care-s împlinite
Mi-e dor de taine nedescoperite.
Mi-e dor de tot ce e frumos pe lume
Mi-e dor de mine şi mi-e dor de... Tine.

Putea să fie, dar păcat, n-a fost
Acum, când îmi doream mai mult un rost
Unde am greşit şi ce-am cerut eu oare?!
Lasă-mi măcar speranţă-n inima ce doare.

Rămâne doar o amintire dragă
E trist, dar pentru o viaţă-ntreagă...
Iubire veşnică de tu vei dărui,
Dragoste nemărginită vei găsi.

poezie de Mariana Simionescu (10 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au plecat cu toţii

Au plecat şi-acum sunt parte din lumină;
Memoria le-a rămas vie şi plină.
Doar eu stau aici singur fără nici un rost,
Şi macin gânduri despre ce nu sunt şi-am fost.

poezie de Henry Vaughan din Silex Scintillans, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice formă se va dizolva. Nu te ataşa de recipient, ci iubeşte-i esenţa. Ataşamentul faţă de recipient devine durere când forma se dizolvă.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!