Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Dumitru Matei

Momeală

Acostat la colț de stradă
De doi tuciurii voinici
Mi-am dat repede seama
Că nu sunt de pe aici.

Au vorbit de un ajutor
Pentru noi, de vârsta a treia
De la Marco Bella din Ardeal
Naiv, le-am agreat ideea!

Aveau cu ei un pachet
După spuse, un televizor,
Fiind greu și eu nu pot
Și-au oferit sprijinul lor.

Le-am spus până la bloc
Încolo nu se mai poate
Și nu le-a plăcut deloc,
Începând să-și dea la coate.

Am pus CIF-ul și am intrat;
Ei peste mine, grămadă.
Dacă am văzut, am strigat
Vecinilor, să mă vadă.

A ieșit repede un moșulică
Cu bâta și s-a răstit pe ei,
Spunându-le că nu le e frică,
Neam de hoți și derbedei!

Văzând că nu ține poanta
Au fugit pe scară întinși,
Moșul le-a urat soarta
La pușcărie să stea închiși.

Nici eu nu m-am lăsat
Spunându-le să muncească,
Să se lase de furat,
Dar Pusta, să n-o ocolească!

poezie de din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Indreptar practic de medicina de familie Ed.3" de Dumitru Matei este disponibilă pentru comandă online la 100.00 lei.

Citate similare

Dumitru Matei

La Geamie

După o baie înviorătoare
La Mamaia cea de vis
M-am sfătuit cu Mihaela
vizităm și vechiul Tomis.

În grabă am plecat
Lăsând plaja arhiplină
Ajunși la marele exilat
Satisfacția a fost deplină.

După vizită și resemnare,
Evocând al său trecut,
Ne-a apărut în zare
Un edificiu cunoscut.

Ne-am dat seama că-i geamie
Lăcaș islamic de cult
Și unanimi în părere
La vizită am trecut.

Bucuria a fost mare,
Văzând un turn înalt
Era Minaretul în care
Veneau, muedinii la rugat.

De servici, două doamne
O turcoaică și o tătară,
Pe cap purtau marame
Și nu voal ca'n altă țară.

Ne-au dat albume, pliante
Și o carte despre neam,
Toate fiind interesante,
Spunând și de Ramadam.

Le-am întrebat de Mahomed
Mirate s-au uitat la mine
Spunându-mi că le e Profet
Și a islamizat o lume.

Le-am luat vorba și le-am zis
C-am văzut moschei multe
Prin Alger, Rabat, Tunis
Și muedini citind versete.

Din Coranul lor cel Sfânt
Cu credință și supunere
Și respectând al lor cult,
Fără vorbe, sau murmure.

Ne-am îndreptat spre Minaret
Luând scara la escaladat
Am urcat treptele încet,
Peste o sută am numărat.

Și ajuns sus la culme,
Am stat și m-am odihnit
De unde am văzut o lume
Și tot ce s-a înfăptuit.

M-am gândit la muedini
Urcând treptele zi și noapte
cheme pe beduini
Citind din Coran versete.

Am coborât apoi din turn
Fiind întrebat de islamiste
Cum am putut ajung
Când ai tineri cad pe piste.

Le-am spus să ai credință,
fii cinstit și cumpătat,
Prin rugăciuni și căință
De Allah ești binecuvântat!

Mirate cele două fidele
De ceea ce am enunțat
M-au aprobat cu plăcere,
Și viață lungă mi-au urat!

poezie de din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Dumitru Matei

Elefantul și rinocerul

Elefantul și un rinocer,
Având dureri reumatismale,
Să le fie de ajutor,
Au optat, băile termale.

Și-au mers prin junglă,
După lacul cu nămol.
Găsit, n-au mai stat de vorbă
Și s-au aruncat în el.

Mulțumiți de piscină
Cu apă caldă și nămol,
Aveau încrederea deplină
Că le va fi bine în viitor.

Pachidermul își freacă piciorul
Cu trompa, fiindu-i ușor,
Văzându-l însă rinocerul
I-a oferit repede ajutor.

- Stăpâne, te masez eu,
Așa cum am mai făcut,
Iar dacă îți este rău,
O uăm de la început.

A trecut repede la treabă
Cu cornul lui ascuțit
Care l-a înfipt în talpă,
Apa toată s-a roșit.

A țipat și i-a spus
Ce rău mare i-a făcut.
Leșinat, aproape dus
S-a pus pe oblojit.

După un timp și-a revenit
Și a început -i vorbească,
L-a certat și s-a răstit
Pentru fapta-i nebunească.

- N-ai vrut -mi pansezi piciorul
Cu apă, ierburi și nămol.
Te-ai pus, hoțule, cu cornul,
Crezând că mă omori.

-mi iei dintele al mare
-l vinzi la bijuterii,
Fugi, că nu ești în stare
Și să te lași de prostii!

Fildeșul e pentru împărați
Și marii latifundiari,
Pentru regi încoronați,
Ori bancherii mari.

Ce-ai crezut tu, stârpitură,
-ți acord prietenie
Îți trag eu o tăvălitură,
Ca uiți de dușmănie.

L-a luat la tăvălit
Printre aborii de eucalipt.
Lovit bine, a fugit
Cu cornul sângerând și frânt.

poezie de din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

N-am numărat fericirea

N-am numărat niciodată pașii pe care i-am făcut
Pe calea către Puritate...
Și nu știu dacă vor fi fost suficienți!
Dar am avut grijă ca, fiecare din ei să ocolească noroiul!
Nici numărul treptelor pe care le-am urcat
Pentru adorarea Supremației, nu m-a interesat...
E posibil, să nu fi zăbovit, îndeajuns!
Dar știu , pe fiecare din ele, am lăsat o fărâmă din mine!

N-am numărat niciodată slovele pe care le-am găsit
În căutarea Luminii...
Probabil, nu voi ajunge niciodată la înțelepțire!
Dar știu precis , niciun gând nu mi-a rămas în întuneric!
Nici vorbelor pe care le voi fi rostit
În contul Frumuseții nu le voi fi ținut seama...
Poate le-am spus de prea puține ori!
Dar știu , pe cele mai bune, nu le-am rostit încă!

N-am numărat niciodată zâmbetele pe care le-am dăruit
Pentru împlinirea iubirii...
Unele nu vor fi fost reușite, din cauza propriei dureri!
Dar știu , pe cele mai convingătoare, nu le-am dăruit, încă!
Nici drumurile pe care le voi fi străbătut
De dragul Dreptății și Binelui, nu le voi fi memorat...
Poate voi fi mers prea repede, ori prea încet!
Dar pe ultimul, musai alerg, ca ajung la timp!

N-am numărat niciodată răsăriturile, diminețile, amiezile
Din călătoria mea pe Pământ...
Sigur, am irosit mult mai multe decât am putut agonisi!
Dar vreau ca, apusul să mă găsească în tumultul trudei!
Nici de numărul zilelor în care am îngenunchiat
Pentru a mulțumi Fericirii, nu m-am învrednicit...
Poate Spațiul și Timpul nu-mi vor fi fost îndeajuns!
Dar în fiece noapte slăvesc cerul, dăruit de Tatăl Însuși!

poezie de (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Moș Nicolae (poezie pentru copii)

De pe dealuri și coclaie,
Vine Moșul Nicolae,
Cu-n sac mare încărcat,
Cu daruri de neuitat.
Iar jordițele bronzate,
Ascunse bine la spate,
Spre cei răi sunt îndreptate.

Noi cizmele le-am spălat
Și cu cremă le-am fardat,
Lângă geam le-am așezat.
Moșule! Mult așteptat,
Poezii am învățat,
Părinții i-am ascultat...
La treabă i-am ajutat.

Moșul după o zăbavă,
Pleacă vesel, împăcat,
Fiindcă daruri minunate,
Copiilor le-a lăsat,
Ca în fiecare an,
Când toți îl pândesc la geam.
Primul Moș darnic din an.

poezie pentru copii de (noiembrie 2011)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi se pare fetele tinere ar trebui să-și vadă de vârsta lor. Asta cu operațiile, hai ne punem de astea, de astea... poate e prea devreme pentru unele. Ar trebui să se bucure de ce le-a dat Dumnezeu și mai ales să-și trăiască adolescența, pentru adolescența, după părerea mea, e cea mai frumoasă perioadă din viața unui om.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Ursita

Mi-am strigat
Răsăritul
din cristalul
ultimului fulg de nea,
căzut într-o dimineață
pe apusul iernii,
pentru a-și găsi,
mai repede,
Îngerul meu
păzitor,
loc de înflorire.
Amuțiseră
ursitoarele,
neînțelegând
cum, cel
căruia-i hărăziseră,
în secret,
sulița
Sfântului Gheorghe,
le sfidase
cu sunetul
unei metafore.
Și erau gata
-mi lase destinul
fără țintă,
când
Îngerul
le-a spus
voi fi,
cum au vrut ele:
un oștean.
Dar cu platoșă
din flori de măr,
hărăzit
ucid,
cu tăișul versului,
Ura,
înviată
după moartea
celui de-al treisprezecelea
Apostol,
care mi-a lăsat
numele.

poezie de din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

URSITA

Mi-am strigat
Răsăritul
din cristalul
ultimului fulg de nea,
căzut într-o dimineață
pe apusul iernii,
pentru a-și găsi,
mai repede,
Îngerul meu
păzitor,
loc de înflorire.
Amuțiseră
ursitoarele,
neînțelegând
cum, cel
căruia-i hărăziseră,
în secret,
sulița
Sfântului Gheorghe,
le sfidase
cu sunetul
unei metafore.
Și erau gata
-mi lase destinul
fără țintă,
când
Îngerul
le-a spus
voi fi,
cum au vrut ele:
un oștean.
Dar cu platoșă
din flori de măr,
hărăzit
ucid,
cu tăișul versului,
Ura,
înviată
după moartea
celui de-al treisprezecelea
Apostol,
care mi-a lăsat
numele.

poezie de din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lăcomia

Un bunic, adus de ani,
Și-un nepot, drumeți prin sat,
Au găsit un sac cu bani
Lângă un podeț lăsat.

Iar nepotul – ce vezi? –
Spuse: – Azi m-am pricopsit!
Și luând sacul cu monezi
Vru plece fericit.

Dar bunicul îi grăi:
– Dacă i-am găsit în drum,
Banii, cred, s-ar cuveni,
-i înapoiem acum.

– Nu învoiesc deloc,
Vreau fiu de azi bogat!
Spuse tânărul cu foc
Și de-a dreptul supărat.

Nu-i răspunse-atunci nimic
Bunicuțul, și mergând
Abătut, lângă voinic,
Văzu caii nechezând.

Iar o poteră din sat
Îi oprește pe cei doi:
– Cine sacul l-a furat
-l dea iute înapoi!

Tânărul zise spășit
Bunicuțului îndat':
– Pentru banii ce-am găsit
De belea noi doi am dat.

– De belea ai dat doar tu,
Spuse moșul, nu-i așa?
Lecție se pare-ți fu
Însăși lăcomia ta.

poezie pentru copii de din Măgarul în piele de leu (ianuarie 2012)
Adăugat de Lidia BataliSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Prostia Omeneasca" de Lidia Batali este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 18.99 lei.

Lacrimi si soapte

Cândva am zărit un înger plângând
cu șuvoaie puternice de lacrimi.
De-atâta umezeală înmuguriseră curcubee
între ochii lui și țărâna pe care căzuse.

De ce atâtea lacrimi?
Mi-am pierdut aripile- a răspuns,
deși i se desfășurau din umeri
pline de un alb moale-luminos.
Le-am sărutat ușor dar fierbinte.
Le-am descris frumusețea și forma.
Am dat nume fiecărui fulg și i l-am șoptit.

Nu mai știu după cât timp
îngerul s-a ridicat râzând.
A deschis aripile,
le-a încordat
și a zburat
departe...

Insignifiant si invizibil
nu mai pot acum, nici măcar, ating
zdrențele ce-mi atârnă pe spate.

Pentru ce atâtea șoapte!

poezie de
Adăugat de Roxanna TudorSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Nu știu de ce

Nu știu de ce viața, nu ține mai mult,
Nu știu de ce ața, repede s-a rupt.
Nu știu de ce visul, de-a trăi mai mult,
Invocă Paradisul, ce nu l-am văzut.
Nu știu de ce iubirea, prea repede dispare,
de ce omenirea, dușmănie are.
Nu știu de ce iubirea, apare doar în doi,
Nu știu de ce menirea, prea scurtă-i pentru noi.
Nu știu de ce teama, de lumea neștiută,
Atunci când trecem vama, toți oamenii o uită.
Nu știu de ce, dar cred, că pot trăi de două ori.
În destinul meu mai cred, că pot muri de multe ori.

poezie de (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Khalil Gibran

Mă întrebi cum am devenit nebun. S-a întâmplat astfel: Într-o zi, m-am trezit dintr-un somn adânc și am realizat toate măștile mele au fost furate. Șapte măști pe care le-am purtat în șapte vieți. M-am panicat și am început alerg pe străzi strigând: Hoții, hoții, blestemații de hoți!!! Oamenii râdeau de mine și unii se ascundeau în case de frică. Când am ajuns în piață, un tânăr ce stătea pe un acoperiș, a strigat: Uitați-vă la nebun! M-am uitat îl văd mai bine și în acel moment, soarele mi-a sărutat fața dezgolită de măști pentru prima oară. Și pentru prima oară sufletul meu a fost aprins de iubirea soarelui și nu mi-am mai dorit port măști niciodată. Ca într-o transă, am strigat: "Binecuvântați, binecuvântați fie hoții care mi-au furat măștile. Astfel, am devenit un om nebun."

citat clasic din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Love Letters in the Sand: The Love Poems of Khalil Gibran Paperback" de Khalil Gibran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -75.99- 47.84 lei.

Carusel (în loc de prolog)

Imprudent am pus culorile în morișcă
Și le-am învârtit,
Le-am învârtit până la alb.
S-au dus de-a valma anii,
Amintirile, visele
Într-un tărâm de o culoare fără culoare.
Am vrut să mă opresc puțin, strig la ele,
Dar și strigătul s-a oprit în cascadă.
Torentul mi-a luat cuvintele neauzite
Și le-a târât în marele infinit al mișcării.
O pălărie de paie, uitată la cișmea,
Și plânsul meu de-acasă, s-au învârtit până la alb.
Un ghiozdan cu manuale,
În timp ce căscam gura la vitrină,
Șterpelit de cineva, s-a învârtit până la alb.
Vecinul bătut cu varga, la gardul cu sârmă ghimpată,
De soția lui geloasă,
S-a învârtit până la alb.
Întâia senzație de înot și întâia probă de înec
La ștrandul Bivol, s-au învârtit până la alb.
Rândunica mirosind a ploaie, și albina a fagure,
Ticăind în palmă,
S-a învârtit până la alb.
Hei, carusel, cu căișori de lemn în horă,
Prinde mai repede,
Mai repede ceea ce se perindă.
Literele ce le-am citit la Democrit, în tinerețe,
Și scenele văzute în dramele lui Shakespeare,
Amestecă-le într-o panoramă de umbre.
Palide umbre au rămas toți anii mei,
Și acelea abia înțelese de mine însumi.
Am alergat desprind adevărul de minciună,
Fără știu ele dorm împreună,
Și numai când se scoală din pat,
Observă că sunt personaje diferite.
Urnește-te, carusel, încă o dată,
Memoria mea cu greu mai reține ceva,
Cum nu mai reține nimic floarea-soarelui
De lângă drum,
Bătută de arșițe și ploi,
Sprijinindu-se în cârja ei subțirică
Și cu dinții semințelor căzuți în pământ.

poezie clasică de (1986)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Shakespeare

Shakespeare a creat lumea în șapte zile.

În prima zi a făcut cerul, munții și prăpăstiile sufletești.
În ziua a doua a făcut râurile, mările, oceanele
Și celelalte sentimente ­
Și le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar, lui Antoniu, Cleopatrei și Ofeliei,
Lui Othello și altora,
Să le stăpânească, ei și urmașii lor,
În vecii vecilor.
În ziua a treia a strâns toți oamenii
Și i-a învățat gusturile:
Gustul fericirii, al iubirii, al deznădejdii,
Gustul geloziei, al gloriei și așa mai departe,
Până s-au terminat toate gusturile.

Atunci au sosit si niște indivizi care întârziaseră.
Creatorul i-a mângâiat pe cap cu compătimire,
Și le-a spus că nu trebuie decât să se facă
Critici literari
Și să-i conteste opera.
Ziua a patra și a cincea le-a rezervat râsului.
A dat drumul clovnilor
facă tumbe,
Și i-a lăsat pe regi, pe împărați
Și pe alți nefericiți să se distreze.
În ziua a șasea a rezolvat unele probleme administrative:
A pus la cale o furtună,
Și l-a învățat pe regele Lear
Cum trebuie poarte coroană de paie.
Mai rămăseseră câteva deșeuri de la facerea lumii
Și l-a creat pe Richard al III-lea.
În ziua a șaptea s-a uitat dacă mai are ceva de făcut.
Directorii de teatru și umpluseră pământul cu afișe,
Și Shakespeare s-a gândit după atâta trudă
Ar merita să vadă și el un spectacol.
Dar mai întâi, fiindcă era peste măsură de istovit,
S-a dus moară puțin.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Este disponibilă și traducerea în spaniolă.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

Ascuns...

mi-am ascuns durerile într-o lacrimă
și am lăsat-o tulbure cadă,
să pot zâmbi c-o floare într-o palmă,
să pot să văd ce ochii vor să vadă

mi-am ascuns visele în cele gânduri,
pe care nu le-am prins trăite,
pe care le-am strivit cu atâtea cârduri,
de zburătoare, toate părăsite

mi-am ascuns cuvintele după tăceri
și le-am muțit cu mine de-odată,
cuvintele care nerostite ieri,
acum revin și nu-mi spun că mă iartă

mi-am ascuns ochii sub greoaie gene,
i-am ascuns de mine și de tine
și-acum chiar dacă vor să mai lumine,
n-au străluciri de ieri, au cenușiu de mâine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omul, ursul și vițelul

Odată-am fost în pădure,
Și în lujerii de mure
Mormăia ursul Mor-Mor,
Parcă cerea ajutor.
Printre puieții de brazi,
Mi-am făcut puțin curaj.
De urs m-am apropiat
văd ce s-a întâmplat.
Pasămite, lângă el
Gemea din greu un vițel.
Am rămas stupefiat,
văd că nu l-a mâncat!
Ursu-l mâgâia pe cap,
Eu nu știam ce fac.
Nu-mi venea de loc a crede
în iarba multă, verde,
Împreun-au petrecut o noapte,
Și-a scăpat vițelul de moarte.
Mă apropii. Mâna-ntind,
Mi-era frică să-l ating.
Văzând că ursu-i bucuros,
Pe spate eu l-am întors.
Am văzut că nu mai are,
Decât numai trei picioare.
Prin pădure, rătăcit,
Mistreții l-au hăcuit.
De colții lor l-a scăpat
Chiar Moș Martin, supărat.
Pe misreți i-a alungat,
Apoi vițelul l-a luat,
În pădure l-a ascuns,
Unde lupii n-au pătruns.
A stat noaptea lângă el,
L-a oblojit fel de fel.
Iar când s-a luminat,
După ajutor ursu-a strigat.
Vițelușul gemea greu.
Vroia -l îngrijesc și eu.
Cămașa mi-am spintecat,
Piciorușul i-am legat,
Și primul ajutor i-am dat.
Apoi, ursul m-a ajutat
îl duc până în sat.
Sătenii când m-au văzut
Au crezut că sunt pierdut.
Cum e posibil vin
Alături de Moș Martin!
Ba, cărăm și-n spinare,
Amândoi, o arătare.
Lângă oamenii mirați
Stăteau alături trei frați
Moș Martin și cu vițelul
Și eu, omul, doctorelul.

Morala:
Și fiarele au, se pare,
Câteodată suflet mare.
Iar noi trebuie știm,
Cum și când le prețuim.

fabulă de (20 august 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Într-o oală de pământ

Ieri am îngropat un gând
Într-o oală de pământ
Și-am mai pus, așa-ntr-o doară
Și un bob de lăcrămioară.

Le-am dat apă, le-am vorbit,
Până când au răsărit:
Gând curat, ce floare rară!
Dar... uscată lăcrămioară!

Ce-am greșit de nu s-a prins
Decât gândul? Și s-a stins
Floare albă, minunată?
N-o să aflu niciodată!

Floare veștedă și gând,
Într-o oală de pământ.

poezie de
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iisus Hristos: Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau și Mie Mi i-ai dat și cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; pentru cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut Tu M-ai trimis. Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, ai Tăi sunt. Și toate ale Mele sunt ale Tale, și ale Tale sunt ale Mele și M-am preaslăvit întru ei. Și Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt și Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca fie una precum suntem și Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; și i-am păzit și n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine și acestea le grăiesc în lume, ca fie deplină bucuria Mea în ei. Eu le-am dat cuvântul Tău, și lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. Nu Mă rog ca -i iei din lume, ci ca -i păzești pe ei de cel viclean. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. Sfințește-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, și Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți întru adevăr. Dar nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toți fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi fie una, ca lumea creadă Tu M-ai trimis. Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime, și să cunoască lumea Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, și aceștia au cunoscut Tu M-ai trimis. Și le-am făcut cunoscut numele Tău și-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu fie în ei și Eu în ei.

replici din Sfânta Evanghelie după Ioan, Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli și pentru toți credincioșii. - 17:6-26 de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

țigăncușele

Două țigăncușe brune
Se-arătau dispuse-n grabă
Să le dau, special, anume,
Prin curte ceva de treabă.

Una chipeșă-ndrăzneață,
M-a luat peste picior:
"Sunt cam tuciuriu la față
Nu-s cumva din neamul lor?"

Era zic o prostie,
Mă cuprinse puțin jena,
I-am răspuns că nu se știe
De unde provine gena.

M-au rugat, de sunt om bun,
Să le fac o cafeluță,
Lângă ea, de pot, pun
Câte-o țigare finuță.

Lungindu-se-n protocoale
Timpul se scurgea în grabă.
Le-am spus-o fără ocoale:
"Hai, ne-nhămăm la treabă!".

Le-am dat scule în dotare,
Le-am pus să strângă gunoiul,
grebleze, după care
-mi prășească usturoiul.

Vorbind doar pe limba lor
Păreau că-s puse pe sfadă
Și prășind, bușind de zor,
A ieșit sapa din coadă.

Pun*te neică și repară,
Mi-am găsit-o, ce zic,
Timpul, grabnic, iute zboară,
Nu s-a făcut mai nimic.

Dac-atâta au putut,
Nu-s mulțumit, n-am ce face!
Le-am plătit cât mi-au cerut
Numai să mă lase-n pace.

Hotărât, către soție
Îi spusei ce gânduri am:
"-mi fie bine și mie
De mâine fac țigan!".

Râdeau vesele din fire,
Viața-i fericită, roză.
-mi rămână amintire
Am făcut cu ele-o poză.

pamflet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Repere

Trăiesc imperceptibil doar printre puncte de reper
ce mi se dau încă; multe primite, neîntrebat de le prefer.
Nu am știut nimic -și-i despre mine- și niciodată nu voi ști
cum m-am născut, când am ieșit, intrat, venit și nici când voi muri...

Nici cel puțin de cât de bun am fost nu știu... sau cât de rău;
n-am calitatea să mă judec singur, altul mi-e călău.
Nu știu, oricât m-am pregătit -și cât m-am pregătit- de-am competență...
Până și-n dragoste cutume mi s-au dat... Și mi s-a luat din existență.

Mă uit pe cer 'ntr-o noapte, asta, într-o primăvară, după ploaie;
ce neînsemnat sunt, nici măcar un punct, nici cel puțin un licărit-văpaie...
Ce mult aș fi dat totul, m-aș fi dat pentru-a mă ști, pentr-o părere,
știu mult peste timp, cândva, de voi fi parte din repere?...

Dar n-are rost să m-amăgesc, în fond sunt două emisfere
ce greu, ce greu le-am câștigat și-s primele ce-mi pierd, cele mai efemere.
Noroc singur mi-am fantomele de libertate, strecor citindu-mi ere
ce-am moștenit și-așa-mi mai prelungesc pulsații de pulsar, în lungile-mi artere..

... Mă-ntind un scurt popas, parcurs de suflet nevăzut ce-i la vedere,
încorsetat printre piroane, răstignit pe-o cruce sângerândă de repere...

poezie de (10 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Aura Georgescu

Uneia călcată de hoți

Nu știe cum au intrat
Însă nu a leșinat;
Le-a dat banii, verigheta
Numai -i lase tableta.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook