Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Dumitru Matei

Elefantul și rinocerul

Elefantul și un rinocer,
Având dureri reumatismale,
Să le fie de ajutor,
Au optat, băile termale.

Și-au mers prin junglă,
După lacul cu nămol.
Găsit, n-au mai stat de vorbă
Și s-au aruncat în el.

Mulțumiți de piscină
Cu apă caldă și nămol,
Aveau încrederea deplină
Că le va fi bine în viitor.

Pachidermul își freacă piciorul
Cu trompa, fiindu-i ușor,
Văzându-l însă rinocerul
I-a oferit repede ajutor.

- Stăpâne, te masez eu,
Așa cum am mai făcut,
Iar dacă îți este rău,
O uăm de la început.

A trecut repede la treabă
Cu cornul lui ascuțit
Care l-a înfipt în talpă,
Apa toată s-a roșit.

A țipat și i-a spus
Ce rău mare i-a făcut.
Leșinat, aproape dus
S-a pus pe oblojit.

După un timp și-a revenit
Și a început să-i vorbească,
L-a certat și s-a răstit
Pentru fapta-i nebunească.

- N-ai vrut să-mi pansezi piciorul
Cu apă, ierburi și nămol.
Te-ai pus, hoțule, cu cornul,
Crezând că mă omori.

Să-mi iei dintele al mare
Să-l vinzi la bijuterii,
Fugi, că nu ești în stare
Și să te lași de prostii!

Fildeșul e pentru împărați
Și marii latifundiari,
Pentru regi încoronați,
Ori bancherii mari.

Ce-ai crezut tu, stârpitură,
Că-ți acord prietenie
Îți trag eu o tăvălitură,
Ca să uiți de dușmănie.

L-a luat la tăvălit
Printre aborii de eucalipt.
Lovit bine, a fugit
Cu cornul sângerând și frânt.

poezie de din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Indreptar practic de medicina de familie Ed.3" de Dumitru Matei este disponibilă pentru comandă online la 100.00 lei.

Citate similare

Trei crai de la răsărit

Trei crai de la răsărit
Cu steaua-au călătorit
Și-au mers, după cum cetim,
Până la Ierusalim

Acolo dac-au ajuns
Steaua-n nori li s-a ascuns,
Prin oraș ei au căutat
Și pe toți au întrebat

"Unde s-a născut", zicând,
"Un crai mare de curând?
Ca să mergem să-l vedem
Și lui să ne închinăm"

Iară Irod împărat
Auzind s-a tulburat,
Pe crai la el i-a chemat
Și în taină i-a întrebat

Zicând: "Mergeți de aflați
Și venind înștiințați
merg să mă-nchin și eu
Ca unuia Dumnezeu"

Craii dacă au plecat
Steaua iar s-a arătat
Și-au mers, până a stătut
Unde Hristos s-a născut.

Cu daruri s-au închinat
Și cu toți s-au bucurat
Iar 'napoi dac-au purces
Pe altă cale au mers.

Irod rău s-a necăjit,
Oaste mare a pornit
Și-n Viflaem a intrat
Pe toți pruncii i-a tăiat

De la doi ani mai în jos,
Să-l taie și pe Hristos.
Pe Hristos nu l-a tăiat
Domnul sfânt l-a apărat.

folclor românesc
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Booking la plajă

Motanul Booking a plecat
În vacanță, la bronzat,
Însă crema și-a uitat,
Iar soarele l-a ars imediat.

S-a dus fuga la stăpâna...
S-a plâns că-l ustură mâna
Și codița... și blănița...
Crema i-a furat-o Mița.

Și a mers pâș-pâș la ea.
Ea-n apă se bălăcea...
L-a-ntrebat care-i problema,
El i-a spus că n-are crema.

Mița însă nu știa
Crema unde se afla
S-a dus Booking și la Tanu,
Dar nu știa nici motanul.

Atunci a plecat la Mițoi
Făcând mare tărăboi.
Dacă la el nu era,
Cine-ar fi putut s-o ia?!

Așa că de supărare
Booking a purces la plecare,
Căci crema de n-o găsea
Nu se mai putea bronza.

Când și-a pus slipu-n rucsac
Crema i s-a arătat.
Era într-un colț uitată,
Printre rufe aruncată.

Pe prosop din nou s-a-ntins,
Chiar de soarele l-a prins.
Dar crema se risipise...
Dragul meu, ce zile triste!

Booking s-a înfuriat
Pe toți i-a amenințat:
Dacă făptașul nu se va preda,
Pe toți îi va retrograda.

Atunci Mițoi i-a spus spășit:
"Din cremă eu am folosit",
Iar după el, imediat,
Tanu și Mița s-au predat.

"- Booking, n-ar fi o problemă,
Îți vom lua o altă cremă!"
- Aveți dreptate, dragii mei!
Pentru ce ăst tărăboi?!

Oh... și mai aveți dreptate,
Jenă-mi e acum de toate!
Ce scandal am provocat!
Mii de scuze! S-a-ntâmplat...

Mai bine altă cremă-mi luam
Și nu mă mai supăram!
Pielea nu mi-aș fi prăjit
Șifi fost mai fericit.

Apoi motanul a plecat
Cremă ia a încercat.
-"Nu mai avem, ne pare rău!"
-"Ghinionost mai sunt și eu!"

Și trist, la plajă s-a întors...
- "Să mă bronzez, dar ce folos?!"
Mai tot pârlit, sătul de toate
Plecă motanul mai departe...

poezie pentru copii de din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jacques Prevert

Cafeaua de dimineață

El și-a pus cafeaua
liniștit în ceașcă,
laptele l-a pus
în ceașca de cafea,
zahărul l-a pus
în cafeaua cu lapte
și cu lingurița
l-a amestecat.

a băut cafeaua,
ceașca a lăsat
fără să-mi vorbească.
a scos o țigară,
a fumat tăcut,
s-a jucat cu fumul
- cercuri a făcut -
a pus, calm,
tot scrumul
într-o scrumieră

fără să-mi vorbească.
fără să mă privească.

și s-a ridicat,
și-a pus pălăria
cu un gest distrat,
și-a luat pe umeri
mantaua de ploaie,
pentru că ploua,
apoi a plecat.
a plecat în ploaie

fără să-mi vorbească.
fără să mă privească.

(și atunci mi-am strâns
fruntea grea în palme
și am plâns...
am plâns...)

poezie celebră de , traducere de Gellu Naum
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Spectacolul de la Astra-Dinamo

Într-o seară a avut o revelație
Antrenorul Marius Șumudică.
La Giurgiu voia facă senzație,
Dar a devenit un rușinică.

Pe câini, aproape i-a primit
La-nceput, Steaua a înjurat
Și era foarte fericit
Pe bancă calm s-a așezat.

Vai, dar ce păcat...
Când era mai liniștit
O brighetă a zburat,
Iar atunci a înnebunit.

În umăr lovit,
Dar de cap s-a ținut
Se dădea așa rănit...
De râs s-a cam făcut.

Nu avea scăpare,
Rău îl mai durea.
Era tragedie mare,
Circ frumos făcea.

Suporterii-au făcut "pact"
Și-alte obiecte-au aruncat,
Iar acest superb act,
Frumos s-a terminat.

Trebuie dea la actorie,
Să fie și de alții apreciat
Aceasta e noua lui meserie,
Rolul bine l-a jucat.

Un spectacol a oferit
Unii mult s-au distrat.
Bilet n-au plătit
"Toate cele bune" i-au urat.

La circul gratuit,
A fost nebunie mare
Multe "aplauze"-a primit,
doar nu-i un oarecare.

De tine-am râs seara toată,
Cel mai bun actor ești
Te-așteptăm altădată
La noi, Acasă-n București!

poezie de (28 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omul, ursul și vițelul

Odată-am fost în pădure,
Și în lujerii de mure
Mormăia ursul Mor-Mor,
Parcă cerea ajutor.
Printre puieții de brazi,
Mi-am făcut puțin curaj.
De urs m-am apropiat
văd ce s-a întâmplat.
Pasămite, lângă el
Gemea din greu un vițel.
Am rămas stupefiat,
văd că nu l-a mâncat!
Ursu-l mâgâia pe cap,
Eu nu știam ce fac.
Nu-mi venea de loc a crede
Că în iarba multă, verde,
Împreun-au petrecut o noapte,
Și-a scăpat vițelul de moarte.
Mă apropii. Mâna-ntind,
Mi-era frică să-l ating.
Văzând ursu-i bucuros,
Pe spate eu l-am întors.
Am văzut că nu mai are,
Decât numai trei picioare.
Prin pădure, rătăcit,
Mistreții l-au hăcuit.
De colții lor l-a scăpat
Chiar Moș Martin, supărat.
Pe misreți i-a alungat,
Apoi vițelul l-a luat,
În pădure l-a ascuns,
Unde lupii n-au pătruns.
A stat noaptea lângă el,
L-a oblojit fel de fel.
Iar când s-a luminat,
După ajutor ursu-a strigat.
Vițelușul gemea greu.
Vroia să-l îngrijesc și eu.
Cămașa mi-am spintecat,
Piciorușul i-am legat,
Și primul ajutor i-am dat.
Apoi, ursul m-a ajutat
îl duc până în sat.
Sătenii când m-au văzut
Au crezut că sunt pierdut.
Cum e posibil vin
Alături de Moș Martin!
Ba, cărăm și-n spinare,
Amândoi, o arătare.
Lângă oamenii mirați
Stăteau alături trei frați
Moș Martin și cu vițelul
Și eu, omul, doctorelul.

Morala:
Și fiarele au, se pare,
Câteodată suflet mare.
Iar noi trebuie știm,
Cum și când le prețuim.

fabulă de (20 august 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Iona și kikayonul

Când Domnul l-a trimis
În misiunea sa de profet
Iona s-a îmbarcat la Iope
fugă departe la Tarsis.
S-a acuns în cală și s-a culcat
Ca un fiu risipitor și nepăsător
Față de harul primit.
Precum un copil dezmierdat
S-a lăsat apoi aruncat în mare
Într-un un roller coaster marin,
Care l-a urcat pe talazuri înalte
Si l-a coborât la temeliile munților,
Iar el s-a speriat de moarte,
Încât trei minute au părut
Trei zile și trei nopți nesfârșite;
A strigat și s-a rugat către Domnul,
Și a promis că va fi ascultător,
Că va împlini toate făgăduințele
Dacă se va vedea acasă,
La tempul cel sfânt!
Mila lui Dumnezeul l-a salvat,
Iar Iona și-a spus tăios profeția
Îngrozind cu moartea pe niniveni.
Dar profeția lui nu s-a împlinit,
Căci Domnul s-a îndurat
De ceilalți copii, care nu știau
deosebească dreapta de stânga lor.
Iona s-a îmbufnat, s-a supărat
Și n-a vrut să se întoarcă acasă,
Dând din picioare în plin soare.
Atunci, Dumnezeu i-a dăruit
Un kikayon colorat și umbros,
De care Iona s-a bucurat,
Dar tot capricios a rămas.
Văzând că este un copil
Alintat, Domnul i-a luat
Kikayonul și l-a certat!

poezie de (24 august 2020)
Adăugat de David Daniel AdamSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Shakespeare

Shakespeare a creat lumea în șapte zile.

În prima zi a făcut cerul, munții și prăpăstiile sufletești.
În ziua a doua a făcut râurile, mările, oceanele
Și celelalte sentimente ­
Și le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar, lui Antoniu, Cleopatrei și Ofeliei,
Lui Othello și altora,
Să le stăpânească, ei și urmașii lor,
În vecii vecilor.
În ziua a treia a strâns toți oamenii
Și i-a învățat gusturile:
Gustul fericirii, al iubirii, al deznădejdii,
Gustul geloziei, al gloriei și așa mai departe,
Până s-au terminat toate gusturile.

Atunci au sosit si niște indivizi care întârziaseră.
Creatorul i-a mângâiat pe cap cu compătimire,
Și le-a spus că nu trebuie decât se facă
Critici literari
Și să-i conteste opera.
Ziua a patra și a cincea le-a rezervat râsului.
A dat drumul clovnilor
facă tumbe,
Și i-a lăsat pe regi, pe împărați
Și pe alți nefericiți se distreze.
În ziua a șasea a rezolvat unele probleme administrative:
A pus la cale o furtună,
Și l-a învățat pe regele Lear
Cum trebuie poarte coroană de paie.
Mai rămăseseră câteva deșeuri de la facerea lumii
Și l-a creat pe Richard al III-lea.
În ziua a șaptea s-a uitat dacă mai are ceva de făcut.
Directorii de teatru și umpluseră pământul cu afișe,
Și Shakespeare s-a gândit după atâta trudă
Ar merita vadă și el un spectacol.
Dar mai întâi, fiindcă era peste măsură de istovit,
S-a dus să moară puțin.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Este disponibilă și traducerea în spaniolă.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.
Ioana Gărgălie

Ocaua lui Cuza

Cuza Vodă, Domnitorul Principatelor unite,
A dat legi și-a dat reforme... și dacă țin bine minte
Legea cu,, Ocaua mare'' nu prea era respectată
De negustorii din târg. Și-a mers la Galați odată

Îmbrăcat cu un suman și-o căciulă țărănească
Pe cel necinstit și lacom într-un fel să-l pedepsească....
Și-a luat ocaua mare și două putini cu lapte,
Lapte acru,.... ca țăranii și s-a pus Cuza pe fapte

Amestecat cu norodul Vodă și-a luat îndemnul
Și-a nimerit la băcanul care vindea untdelemnul
Nu cu,, ocaua lui Cuza'', vindea cu,, ocaua mică''
Ca să se îmbogățească pe spinarea lui,, opincă''...

Cuza Vodă i-a propus ca-ntre negustori un,, troc''
Să-i dea lapte pe-untdelemn și-au bătut palma pe loc:
Șase ocale de lapte pe una de untdelemn
Hoțoman, șmecher băcanul a făcut cu ochiu' un semn

Și în loc de-ocaua mare voia să-i dea untdelemnul
Cu ocaua lui cea mică,( de-aceea făcuse,, semnul'')
Cuza Vodă a văzut băcanu-i necinstit
Și ca să-l învețe minte uite-așa l-a pedepsit:

Și-a dat de pe cap căciula și a lepădat sumanul,
(Când a văzut epoleții... a înlemnit pe loc băcanul!)
I-a pus pe slujbași să-l plimbe cu ocalele de gât
Prin tot târgul din Galați pentru fapta ce-a făcut

Arătând ocaua mare să strige:,, Cu asta, DA!''
Și-arătând ocaua mică:,, Cu-asta, NU!''... Așa striga....
Dacă stau să mă gândesc îmi vărs și eu amarul
L-aș chema pe Cuza în piață verifice cântarul!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gimi, cățelușul meu

Gimi, cățelușul meu
A plecat hai-hui pe stradă.
S-a întâlnit cu un zmeu
Și repede s-au luat la sfadă.

Zmeul cel nemernic,
De cum l-a văzut,
Crezându-se puternic,
Pe Gimi l-a bătut.

Când zmeul îl întreba
Ce caută pe stradă,
Gimi-i răspundea
lumea vrea s-o vadă.

- Cum mergi tu, măi potaie,
Alăturea de mine?
Tu ești un cățel de paie.
Nu ești deloc un câine.

Gimi-atunci s-a supărat
Și l-a mușcat rău.
Zmeului i-a arătat
poate fi și dulău.

poezie de (10 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Hans Christian Andersen

Valurile făceau parcă niște semne ciudate. Și Gretchen și-a scos pantofii la care ținea mai mult decât la orice și i-a aruncat în apă; pantofii însă au căzut prea aproape și valurile i-au adus la mal. Ai fi zis râul nu voia ia ce-avea ea mai scump, deoarece Karl nu era la el. Gretchen a crezut că n-a aruncat pantofiorii destul de departe și atunci s-a suit într-o luntre care era legată în păpuriș, s-a dus până la capătul ei și a aruncat pantofii în apă. Luntrea însă nu era legată bine și, când fetița s-a repezit arunce pantofii, s-a desprins de țărm și a pornit pe apă. Gretchen, când a văzut așa, a vrut să se întoarcă și să sară pe mal, dar luntrea acuma ajunsese departe și pornise pe râu în jos.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Classic Fairy Tales by Hans Christian Andersen" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -75.00- 30.99 lei.
Traian Abruda

Parângul

bun de iubit! – i-a
pus eticheta în frunte
i-a scos repede inima cu
o mișcare respiratorie
l-a aerisit, l-a
pus la vedere-n vitrina
cu
trofee criogenate, s-a
cărat la schi (?!) în Parâng – el
a mai îndurat și alte
sunete stranii în iarna aceea:
cățelul... canarul... capibara...
și pisicile vagabond leșinate... aproape
singure-acasă
animăluțele și vitrina cu el
cu alții ca el
cu
picioarele ei de sticlă
alergând absolut transparentă la che
marea tavanului spectator
cu gusturi lugubre
cu valuri mărunte – în bob
de oracol...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Matei

Momeală

Acostat la colț de stradă
De doi tuciurii voinici
Mi-am dat repede seama
Că nu sunt de pe aici.

Au vorbit de un ajutor
Pentru noi, de vârsta a treia
De la Marco Bella din Ardeal
Naiv, le-am agreat ideea!

Aveau cu ei un pachet
După spuse, un televizor,
Fiind greu și eu nu pot
Și-au oferit sprijinul lor.

Le-am spus până la bloc
Încolo nu se mai poate
Și nu le-a plăcut deloc,
Începând să-și dea la coate.

Am pus CIF-ul și am intrat;
Ei peste mine, grămadă.
Dacă am văzut, am strigat
Vecinilor, să mă vadă.

A ieșit repede un moșulică
Cu bâta și s-a răstit pe ei,
Spunându-le că nu le e frică,
Neam de hoți și derbedei!

Văzând că nu ține poanta
Au fugit pe scară întinși,
Moșul le-a urat soarta
La pușcărie stea închiși.

Nici eu nu m-am lăsat
Spunându-le să muncească,
se lase de furat,
Dar Pusta, să n-o ocolească!

poezie de din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nebunul

Nebunul strigă cu durere la dracul cel încornorat,
scoată coasta din muiere, că pe el l-a terminat.
l-a făcut din om neom, noaptea nu mai are somn.
O ia pe câmp ca tăunul. De Paști zice că-i Crăciunul.
Dracul nu l-a ascultat, muierii, coasta i-a lăsat.
Nebunul s-a supărat și în lac s-a aruncat.
Pe nebun l-a scos din lac, dar nu și costa de drac.

poezie de (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Petre Ispirescu

Flăcăul începu a se ruga să-i spuie cum să facă să le ia, iară bătrâna îl povățui cum să umble și cum să se poarte, și daca va izbuti, l-a jurat pe tinerețele lui ca se întoarcă tot pe acolo, ca să-i arate și ei acele rodii, după care s-a prăpădit fiul său. După ce i-a făgăduit se va întoarce, i-a mulțumit pentru sfaturile cele bune ce a priimit de la dânsa, și ca o nălucă pieri dinaintea ei, când, după o călătorie încă d-o săptămână și mai bine, văzu un balaur cu o buză în cer și cu alta în pământ.

citat celebru din povestea Cele trei rodii aurite de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Greuceanu" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 28.99 lei.

Adevărata noastră

poveste de iubire a început mâine
după sărutul de ieri
am scos inelul de safir
din lacul de argint în raze
arămii de apus când dormeai
pe mal în brațele mele
ți l-am pus pe degetul tău mic
ne-am sărutat azi și mâine
mai mult mâine
târziu stăteam pe fundul lacului
ți-am scris o poezie de dragoste
acolo pe apă în apă
cu o piatră ascuțită
nimfa lacului l-a citit de două ori
i-a plăcut de fiecare dată
mi-a făcut loc acolo
în lacul ei cu apă verde
a acceptat să-mi facă mâncăruri
din pește rămas din altă eră
numai plec ieri și să revin azi
trebuia plec mâine
aveam o întâlnire cu tine azi

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Creația

Și Dumnezeu a apărut în spațiu,
A privit în jur și a spus:
Sunt singur –
Îmi voi face o lume.

Și până departe, până unde ochiul Domnului putea vedea,
Întunericul acoperea totul,
Mai negru decât miezul a o sută de nopți
Jos în bahnele chiparosului.
Apoi, Dumnezeu a zâmbit,
Și, de nicăieri, a apărut lumina,
Și bezna s-a rostogolit într-o parte,
Și lumina a rămas lumineze cealaltă parte,
Și Domnul Dumnezeu a zis: Iată, asta-i bine!

Apoi Domnul s-a întins, a luat lumina în mâini
Și-a rotit-o în jurul degetelor
Până ce a făcut soarele;
Cu lumina rămasă după făurirea soarelui
Domnul a alcătuit o minge luminoasă
Pe care a aruncat-o în mijlocul întunericului,
Smălțuind noaptea cu luna și cu stelele.
Apoi, jos
Între întuneric și lumină,
A potrivit lumea;
Și Domnul Dumnezeu a zis: Iată, asta-i bine!

Apoi Dumnezeu s-a retras –
Și soarele era în mâna lui dreapă,
Și luna era în cea stângă;
Stelele erau adunate deasupra capului său,
Iar pe pământ stăteau picioarele lui.
Și Domnul a mers, iar unde-i călcau
Tălpile se iveau văi adânci
Și se înălțau de nicăieri munți.

Apoi s-a oprit și a privit, și a văzut
pământul era fierbinte și sterp.
Așa că Dumnezeu a ieșit la marginea lumii
Și a scuipat cele șapte mări –
A clipit și-au licărit fulgerele –
A bătut din palme și s-au rostogolit tunetele,
Și-au început să curgă apele de deasupra pământului –
Și apele răcoreau arșița.

Apoi s-a ivit, verde, iarba
Și-au îmbobocit, roșii, flori mici,
Pinii au început s-arate cu degetul către cer,
Iar stejarii și-au întins brațele,
S-au format lacuri în scobitura văilor
Și râurile-au prins s-alerge spre mare;
Dumnezeu a zâmbit iarăși,
Și-a apărut curcubeul,
Încolăcindu-i-se-n jurul umărului.

Atunci Dumnezeu a ridicat brațul și și-a fluturat mâna
Deasupra mării și a uscatului,
Și-a spus: Veniți! Veniți!
Și mai repede decât a putut Domnul să-și coboare mâna,
Pești și pescăruși,
Animale și păsări
Înotau pe râuri și pe mări,
Mișunau prin păduri și prin crânguri,
Despicând aerul cu aripile.
Și Domnul Dumnezeu a zis: Iată, asta-i bine!

Apoi Dumnezeu a făcut un ocol
Și a privit
La toate pe care le crease.
S-a uitat la soarele lui,
S-a uitat la luna lui
Și s-a uitat la steluțele lui;
El a privit lumea lui
Cu toate viețuitoarele ei...
Și Domnul Dumnezeu a zis: Sunt încă singur.

Și-atunci Dumnezeu s-a așezat
La poalele unui deal unde se putea gândi în liniște,
Lângă un râu adânc și larg;
Cu capul în mâini
S-a gândit și s-a tot gândit,
Până când i-a venit ideea: Îmi voi face un om!

Domnul a luat argilă
De pe fundul râului;
El a îngenuncheat
Pe malul apei;
Și acolo Dumnezeu Atotputernicul,
Cel care a aprins soarele și l-a pus pe cer,
Care a aruncat stelele până-n cele mai îndepărtate colțuri ale nopții,
Care a rotunjit pământul în podul palmei sale –
Acest măreț Dumnezeu,
Ca o mamă aplecată deasupra pruncului ei,
A îngenuncheat în praf
Frământând un boț de lut
Până când l-a modelat după propriul chip.

Apoi i-a dat suflarea vieții,
Iar omul a devenit un suflet viu.
Amin. Amin.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Autobiography of an Ex-Colored Man Paperback" de James Weldon Johnson este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.99- 39.99 lei.
Marius Robu

Progresia Sfintei Treimi

Când nu mai am inspirație scriu,
Ce-ar mai fi de zis?
Mă gândesc la ce nu s-a mai gândit nimeni.
De pildă, când a zis Dumnezeu să fie lumină,
Lumina s-a făcut singură.
Ce, te gândeai c-a scăpărat El?!
I-a lăsat omului descopere scânteia
În sine.
De fapt, cred că la început
Lumina era dintr-o bucată,
Clară ca bună ziua,
Fără foc întrânsa. Numai pentru ochi;
Reglată bine, tot, treabă, rost...
Curată.
Până a intrat în cârdășie cu focul
Și-a-nceput ardă, știu fetele cum e...
mai gândesc la faptul , la început,
Și omul a fost făcut dintr-o bucată,
Căci l-a făcut Dumnezeu bărbat și femeie,
Nu doar una sau doar altul, ce mai una, alta!?
L-a-mpărțit pe om în două, să nu fie singur
La Părinte.
Când a văzut ce prostie a făcut, a zis:
Bă, ăștia sunt ca oile: după una sar toate în baltă!
A deschis poarta staulului și ne-a dat drumul
Pe drumuri, la înmulțire.
Parcă-L văd ținându-se greu după noi,
Ca un păstor bătrân
După miliarde...
Iar Ei,
Doar Trei.

poezie de din Aproape alb (13 februarie 2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Dan Norea

Facerea lumii

Dumnezeu, ca devină inginer
a urmat toate secțiile Politehnicii
simultan
și a avut la fiecare
proiecte de an.

La facultatea de Construcții
(nu degeaba e sfânt)
a făcut o planetă
și-a numit-o Pământ.

Animalele și florile le-a creat
la Chimia organică;
peștii și păsările
la Aerodinamică.

Iar pentru secția de Mecanică fină
a avut la proiect
sa le facă pe toate
sa se miște corect.

A hotărât sa-și dea proiectul de stat
la Automatică
tot cu realizare practică.
A meditat
și a născocit un obiect ciudat.

O încâlceală de fire și circuite,
bistabili și ferite
după niște scheme ale lui
combinaționale
în care a mai bagat și niște
automate secvențiale.

Și pentru că nu se descoperise încă
soft-ul de bază,
Dumnezeu a trișat
la această fază,
înlocuind-o cu o minune.

S-a aplecat, încet,
a suflat,
și astfel Adam
a înviat.

Mai departe e clar
ce s-a-ntâmplat.
Și-a luat prototipul,
l-a omologat,

l-a învățat puțin
gândească,
și ca treacă la producție de serie
i-a pus în vedere
se înmulțească.

Terminând Dumnezeu Politehnica
cu medie mare
a avut, evident,
cea mai bună repartizare.
Și-a luat postu' n primire din mers
și-a plecat creeze
un nou Univers.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Povestea bărbatului care a visat foarte mult

A fost odată
o singură dată
un bărbat foarte urât

și deși era un om bun și harnic peste măsură
nicio femeie nu se apropia de el
la mai mult de un pas

după un timp
văzând că nu-și găsește jumătatea
bărbatul a plecat din sat și și-a făcut un bordei
în pădure

cât era ziua de lungă
tăia lemne
culegea fructe și plante medicinale
se ocupa cu dulgheritul și cu creșterea animalelor
iar primăvara altoia tot felul de pomi

din când în când
oamenii din sat urcau la el
îi cereau sfaturi pentru oblojirea rănilor
îi comandau o ușă
un pat
iar mai rar
câte-un sicriu

însă bărbatul din pădure
deși începuse a fi tot mai căutat
era
cu fiecare zi
tot mai nefericit

într-o zi
nemaiputând răbda
a împletit o funie
și s-a dus la cel mai bătrân stejar
se spânzure

dar stejarul
care văzuse multe la viața lui
dar niciodată un om așa de urât
și-a frânt ramura de care atârna acesta
apoi l-a acoperit cu frunze
să nu-l găsească cineva
chiar lângă trunchiul său

însă
sub frunze
bărbatul nostru a adormit pe dată
și s-a trezit în fața lui Dumnezeu

i-a zis
Doamne
știi că eu de copil
eram atent să nu calc pe furnici
și pe tot felul de târâtoare
nu am furat
nu am mințit
pentru tot ce am agonisit
am muncit toată viața
dar cu toate acestea
sunt tare nefericit
nicio femeie nu mă vrea

iar Domnul i-a spus
te știu prea bine
mai rar un om atât de bun sub soare
dar oricât te-aș iubi
nu pot crea o femeie așa de urâtă
încât să te iubească pe tine

însă
dacă tot veni vorba
tu poți

uite
din crengile uscate ale stejarului
poți alcătui un trup de femeie
o umpli cu lut și-o învelești cu frunze
că de restul ocup eu

iar după ce s-a trezit
bărbatul din poveste
a zidit timp de trei zile la făptura lui de lut

dar de teamă ca nu cumva să-l respingă
a făcut-o și mai urâtă decât era el

a treia zi
l-a chemat pe Dumnezeu
și l-a rugat să-i dea viață

iar Domnul
fiindcă așa i-a promis
a suflat viață în femeia omului din pădure

văzând astă minune
bărbatul a mulțumit
apoi a trezit-o ușor
sărutând-o pe frunte

atunci ea a deschis ochii și l-a întrebat:
cine ești tu
de ești așa de urât
că mă sperii

iar el a plâns și i-a zis
iartă-
sunt sluga ta
Domnul m-a făcut așa
să te apăr de fiarele pădurii
dar sunt harnic și înțelept
să te pot sluji cât mai bine

însă ea a închis ochii
iar el a înțeles atunci
că nu trebuie să o slujească
decât pe ascuns

și pe măsură ce o iubea mai mult
femeia a început a-și lepăda din urâțenie
și a deveni tot mai frumoasă

nu după mult timp
un tânăr din sat a venit ceară leacuri pentru mama sa
și-atunci nu mică i-a fost uimirea
când a văzut-o pe cea mai frumoasă femeie
pe care vreun om o văzuse vreodată

și l-a văzut și ea
și a înțeles ce înseamnă dragostea
și mult a mai gemut în noaptea aceea

văzând toate astea
bărbatul care visase prea mult
i-a zis a doua zi
uite
știu că a sosit timpul ne despărțim
te-am slujit cât am putut de bine
și sper că nu ești nemulțumită de ceva

du-te după tânărul acela frumos
și dacă vreodată o să ai nevoie de ceva
să mă cauți
de te vei putea uita în ochii mei

și dusă a fost

peste ani
când bărbatul din pădure trebăluia la un stup
a simțit cum femeia aceea a ajuns în spatele lui
dar el
de teamă să nu o sperie
nu s-a întors

însă ea a spus:
am aflat într-un târziu toată povestea
și-am venit să-mi cer iertare
a sosit timpul să mă uit în ochii tăi

iar bărbatul
care nu mai visase de mult
s-a întors și nu mică i-a fost mirarea
când a văzut că în fața lui se afla
cea mai urâtă femeie din lume

dar lui nu i-a păsat
ceas de ceas a slujit-o
ca în acea primă zi
iar ea a devenit din nou frumoasă și fericită
și poate niciodată
nici bărbatul din pădure nu ar fi aflat
de ce femeia lui îl dezmierda cu atâta bucurie
dacă într-o zi nu s-ar fi privit în apa unui izvor
și nu ar fi văzut
cel mai frumos bărbat
așa cum nu mai fusese altul
vreodat'

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Sa'id ibn Misjah a descoperit proprietățile sunetului în momentul când se afla în mare primejdie de a fi ucis de un tâlhar. Acesta își ridicase paloșul și se pregătea să-i despice țeasta. Lui Sa'id ibn Misjah i-a fost atât de frică, încât strigătul pe care l-a scos a rămas inuadibil, dar tâlharul s-a frânt și a sucombat sub lovitură. Sa'id ibn Misjah a mulțumit lui Allah care e mare și s-a pus să experimenteze proprietățile sunetului.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook