Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ioan Petru Culianu

Am petrecut multe nopți gândindu-mă la asta. Mintea îmi era de obicei puternică. Nu sunt sigur că-i pot atribui o origine mai înaltă decât acel stânjenitor vagon. Este singurul lucru pe care-l regret: că, până la urmă, era prea simplă. Nu era mai mult decât un foc blând dintr-o vale colorată. Era speriată că se afla aici și îngrozită de vagon. Abia aștepta să se întoarcă în valea aceea. Totul s-a domolit și zorii nu mai vin. Oare am pierdut vreodată vreo luptă? Acum s-a făcut incredibil de cald aici și simt sarea de mare în gură și în nări.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

Citate similare

Ioan Petru Culianu

Un lucru pe care niciodată nu l-am spus nimănui e Alice H. m-a vizitat de mai multe ori în vis. N-avea formă (ca să nu mai vorbim de articulații), era doar un foc blând iscat dintr-o vale colorată care, presupun, era frumoasă. Alt lucru pe care n-ar trebui să-l spun e că nu sunt sigur dacă visam ori nu. În starea mea, asta se întâmplă frecvent, iar mie nu-mi pasă. Nu știu dacă venea de dincolo de acel teribil vagon cu un hârdău înăuntru, care nu corespundea concepției mele despre frumusețe și care totuși e acolo, la sorgintea a ceea ce credem este frumos. Sigur este eu sper fi venit de dincolo.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Văzusem oare ceea ce credeam, sau crezusem ceea ce am văzut? I-am pus mai multe întrebări despre lucruri ce trebuie trecute sub uitare și ea mi-a dat câteva răspunsuri interesante, deși nu complet satisfăcătoare. Alice H. părea în orice caz știe despre ce vorbește. Stătea într-o caleașcă neagră și era înconjurată de un foc blând. Câteodată nu era altceva decât foc. Cel puțin asta era impresia mea, cu toate că a doua zi T. n-a reușit descopere nici urmă de ars. Dar era intolerabil de cald acolo înăuntru și toate lucrurile căpătaseră o înfățișare evanescentă, ca într-un coșmar blând.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

O particularitate a Aliciei H. era aceea că ea nu-și extrăgea energia din hrană. Îmi amintesc foarte bine că am invitat-o odată la masă: abia s-a atins de mâncare, ca terorizată. Șovăia la fiecare îmbucătură și sunt sigur că-mi făcea o favoare încercând înghită câteva bucățele de pește sau niște legume (nu cred fi cerut vreodată carne). De fapt, îmi făcea mai multe favoruri: întâi, se afla acolo, cu mine; și încă, trecând prin acea teribilă umilință care era la ea mâncatul. Era limpede simțea pentru mine un soi de milă pesemne, dacă făcea toate astea. Iar eu îmi spuneam tot timpul: Doamne, nu se poate!

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai I al României

Fiind latini, opresiunea era mai mare la noi față de țările slave, mai apropiate de ruși. Noi eram mai rebeli, mai indisciplinați. De aceea opresiunea a fost mai puternică la noi. Iar asta a făcut ca schimbarea din '89 să se facă cu o baie de sânge, lucru care nu s-a petrecut în alte țări. Asta pentru ceilalți au putut să o rezolve altfel. Iar aici nu s-a putut. Și a explodat totul.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Din felurite pricini, eram îndurerat și profund mâhnit la gândul n-aveam s-o mai văd niciodată, pentru că era pur și simplu cea mai minunată ființă cu care mi s-au încrucișat vreodată pașii. Am încercat chiar s-o aduc înapoi, aproape inconștient și potrivit unor metode neortodoxe și dubioase. De-ar fi -mi traduc o impresie vagă, aș spune mințile ni s-au întâlnit la un fel de răspântie și-au dat o luptă teribilă. Din fericire, mintea îmi era puternică și umblase prin locuri foarte îndepărtate. Lupta avea întrucâtva realitate și nu era doar un joc. E clar n-o pot descrie decât metaforic.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Al doilea Mare Sfat al înțelepților defuncți și vii s-a ținut, se spune, undeva unde niciun om nu pătrunsese mai înainte, în afara Primilor Șamani când depuseseră acolo Pietrele Prețioase. Înțelepții beți și splendidele squaws s-au așezat în cerc și era acolo o lumină mai mare decât în miezul zilei din pricina strălucirii diamantelor sub razele lunii pline; și era mai mult foc decât în locurile de chin din pricina strălucirii rubinelor sub lună plină; și era mai multă speranță decât în Preriile Verzi din pricina strălucirii smaraldelor sub razele lunii pline.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

E de-ajuns -ți îndrepți ochii către înlăuntru și vei vedea izvorul tuturor frumuseților. (Cu greu izbuteam văd; iar după fiecare izvor venea altul și la urmă nu mai rămânea nicio frumusețe. Era ceva precum un vagon obosit fără niciun fel de șine și cu un hârdău înăuntru; și asta nu era decât începutul, cum ar fi zis Tozgrec - dar asta-i altă poveste; întreb dacă ea privea îndărătul tuturor acestor lucruri; după mine, tot felul de ciudățenii se întâmplaseră în acel hârdău, dar lipsite de orice frumusețe sau generozitate; da, era o chestiune de importanță vitală de-a ști dacă venea de dincolo de toate acestea, de acolo unde vreo frumusețe oarecare ar fi putut să se înfiripeze în cele din urmă; întreb însă dacă ea seamănă cu frumusețea îndeobște admirată de noi.)

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Arthur Conan Doyle

Oare ce dor de răzbunare, care până atunci arsese mocnit, a izbucnit deodată cu vâlvătăi în inima pătimașă a acestei femei de origine celtică, în clipa când a văzut bărbatul care o rănise – și poate rana era mai adâncă decât bănuiam noi – se afla în puterea ei? Să fi fost doar o simplă întâmplare lemnul a alunecat și lespedea s-a închis, zăvorindu-l pe Brunton în cămăruța aceea care avea să-i devină mormânt? Oare era vinovată numai fiindcă păstrase tăcerea cu privire la soarta lui? Sau o lovitură bruscă, dată de ea, îndepărtase acel reazim și trânise lespedea peste străvechiu-i lăcaș?

în Memoriile lui Sherlock Holmes
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Hound of the Baskervilles & The Valley of Fear" de Arthur Conan Doyle este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.99- 7.99 lei.
Ioan Petru Culianu

Lucrurile se reîntorc în răstimpul acestei nopți lungi; știu, de pildă, cum descriu o conversație cu ea, care a fost și cea din urmă. Se străduia -mi explice că se afla acolo printr-un accident. Nu credea că acel accident ar fi fost chiar nefericit, dar nici fericită nu era că se petrecuse. Când vorbea, simțeam un gust deslușit de sare de mare în gură și în nări. Nu știam de fapt ce voia spună și nici de unde venea. Dar locul acela de niciunde era scăldat într-o lumină lină. N-avea nevoie de mâncare, de apă, de nimic altceva. Făcea ceea ce făcea (dar, totuși, ce anume făcea?) din pură libertate. Nu era niciodată stingheră, fiindcă putea oricând să se retragă în adâncurile de unde venise. Oricine putea face asta, spunea ea.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Nu-i plăceau trandafirii, era o străină. N-avea articulații, era probabil făcută din foc. Vedea ordine și frumusețe acolo unde eu auzeam scrâșnetul tuturor țâțânilor acelui vagon primordial. În pofida tuturor deosebirilor dintre noi, eu stărui prostește în credința eram esențialmente asemănători. De ce -mi fac griji ba că a dispărut, ba că a reapărut?

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Se crede îndeobște indienii au fost alungați de pe pământurile lor pentru au fost fie prea proști, fie prea neștiutori, fie încă uneltitori și dezbinați. Dar cea din urmă lovitură ce li s-ar fi dat ar fi fost alcoolismul. Astfel, se atribuie alcoolismului, mult mai mult decât războiului însuși, exterminarea majorității indienilor. E drept că nu mare era viclenia indienilor, de vreme ce ei își respectau promisiunile. Își închipuiau toată lumea era ca ei. Războinicii lor însă valorau câteodată cât o sută de adversari și nu erau mai puțin cruzi decât aceia. Ce s-a întâmplat nu s-a întâmplat nici din prostie, nici din încăpățânare, nici din lipsă de răutate.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Ceea ce înspăimânta mai tare era ideea aș fi putut scap și să descopăr sau Mekor H. nu era acolo, sau că nu era acolo pentru mine, căci, până la urmă, ipoteza cea mai plauzibilă consta în faptul că o zeiță ar fi avut de îndeplinit vreo funcțiune impersonală, ca un semn pentru toți șoarecii prinși în cursă și presupuși a lupta împotriva curselor. Situația mea deveni într-adevăr incomodă: admițând aș fi izbutit răzbat afară, ce m-aș fi făcut în tot acel spațiu gol dintre miliardele de curse de șoareci născocite de Doctorul Mayow?

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Am priceput pe-ncetul Mekor Hayyim nu făcea parte din speța noastră: era o zeiță. Era ca zorii deasupra unui lac: tu, scufundat, începeai deodată vezi. Era ceea ce împinge iepurele scape de vulpe și de pușcă. Sălășuia în inima și în pasul fugarului. Se afla în toate antenele ce vibrează.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Edward B. mi-a povestit după o excursie în Grecia că o întâlnise din întâmplare pe Alice H. Își petrecuseră împreună mai multe zile, în conversații frivole. Aparent, Alice era plictisită. La ultima întâlnire nu s-a mai arătat și nimeni n-o cunoștea la adresa pe care și-o dăduse. Edward B. a conchis ăsta era pesemne stilul ei personal. Ca și T., el aparținea acelora care o găseau chipeșă. Mai mult ca sigur că era îndrăgostit de ea și s-a înfuriat când ea n-a mai venit la întâlnire. După el, mânca întotdeauna foarte puțin. Folosind prilejul, l-am întrebat despre articulații: observase ceva deosebit în legătură cu ele?

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

În acel moment, Al-Kindi însuși era în stare de joc. Nu era nici zumzet, nici model, nici idee, nici tot, nici parte; vibra ca o bilă ciocnită de altă bilă, își era propriul prieten și propriul dușman în același timp, iar între cei doi nu era nicio diferență. În jocul cosmic, totul era egal.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Vacanța de Crăciun se apropia și ne era tuturora teamă că în ianuarie Miss Emeralds nu va mai reveni la college, deși reputația îi era de-acum atât de solidă, încât decanul vorbea despre ea ca despre o viitoare colegă. La solstițiul de iarnă, când și-a isprăvit cursul, am ieșit fără permisiune din clasă și am urmat-o fără -mi pese prea mult să nu fiu văzut, într-atât temeam n-o pierd. Ea și-a dat seama de prezența mea și s-a oprit ca -mi dea timp s-o ajung din urmă, dar m-am oprit și eu, astfel distanța ce ne despărțea - vreo cincisprezece picioare - rămânea mereu aceeași. Puteam însă îi adulmec mirosul de sare de mare, de care nările și gura îmi erau pline. În cele din urmă, s-a întors și a făcut câțiva pași înspre mine. Am rămas pironit locului, simțind că era prea târziu să mai fug și că, oricum, ar fi fost și imposibil, fiindcă nu mai aveam puterea de a o face și m-aș fi prăbușit la pământ fără să am răgazul de a schița vreun gest.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clarissa Vaughan: Îmi amintesc m-am trezit într-o dimineață, în zori, cu sentimentul totul este posibil. Cunoști acel sentiment? Și îmi amintesc că îmi spuneam acesta este începutul fericirii. Aici începe. Dar bineînțeles va fi întodeauna mai mult. Niciodată nu mi-a trecut prin cap acesta era doar începutul. Era fericirea. Era clipa. Chiar atunci.

replică din filmul artistic Orele
Adăugat de Andreea TanaseSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Și totuși, în ciuda avertismentelor ei, iat-o dansând, alături de el. Acestea erau puținele momente când ea era aproape de el, în brațele lui, când dansau împreună; el ar fi vrut ca aceste clipe să se prelungească la nesfârșit, dar nu era posibil. Lucian surâse; era ea, ca de obicei, tare îndărătnică, i se împotrivea cu tărie, cu fermitate; și totuși... O privi cu multă admirație, sorbind-o parcă din priviri: era la fel de frumoasă, ba chiar mai frumoasă decât în urmă cu cinci ani și jumătate. Domnișoara psiholog... Consilierul misiunii... Înaltă, suplă, brunetă, ochii albaștri, tenul alb, chip angelic, de păpușă; superbă... Încă era îndrăgostit de ea, la fel de mult, sau poate chiar mai mult, dar până în acel moment, în toți acești ani, el se ținuse de cuvântul dat atât ei, cât și tatălui ei, deci își respectase promisiunea aceea pe care ar fi preferat n-o fi făcut niciodată; era ca o barieră solidă între ei, o barieră greu de dărâmat, aproape de netrecut.

citat din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

O altă dovadă în sprijinul ipotezei că era în viață mi-a venit de la un prieten de-al meu, fostul judecător O'Connors, un om cu multe calități și care a trecut printr-o gravă depresiune. A încercat (fără succes) să se vindece în Italia. Timp de două săptămâni, zicea, a întâlnit-o în fiecare zi pe Alice H. la Florența. Era la fel de fermecătoare și de inteligentă ca întotdeauna. Mânca din belșug. A văzut-o des în compania unui tânăr oacheș și bine făcut. Nu s-a mai arătat la ultima întâlnire, dar tânărul a venit și i-a explicat că era îndrăgostit de ea, iar acum ea dispăruse fără urmă. Plângea și judecătorului îi era milă de el. Părăsi Florența mai deprimat ca niciodată, din pricina a ceea ce-i făcuse Alice H. iubitului ei.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Eram sigur că toate reveriile mele nu erau simple halucinații: era efectiv Zeița și, cine știe de ce, fusesem singurul care-și dăduse seama de asta. De cum am izbutit să mă mișc, mi-am continuat urmărirea gâfâind. Miss Emeralds nu s-a mai întors către mine. Se deplasa cu o viteză vertiginoasă, fără dea impresia că se grăbește. La capătul puterilor, mi s-a părut eram pe punctul de-a o ajunge, când împinse o poartă metalică și dispăru într-o curte. Am urmat-o fără preget. Nu mică mi-a fost uimirea când am dat peste un loc viran, mărginit de patru ziduri de cărămidă și plin de hârtii fâlfâind alene în voia vântului. Nu era nimeni acolo înăuntru și nici urma vreunei alte porți nu întrerupea monotonia zidurilor de netrecut. Miss Emeralds, a cărei taină eram sigur că o deslușisem, dispăruse. Se făcuse deodată foarte cald acolo, în timp ce sarea de mare îmi năpădea gura și nările. Eram atât de sigur că n-o voi mai revedea niciodată, încât m-am prăbușit pradă unei febre îndelung reținute.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cum îmi pot afla IP-ul? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!