Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ioan Petru Culianu

O altă dovadă în sprijinul ipotezei că era în viață mi-a venit de la un prieten de-al meu, fostul judecător O'Connors, un om cu multe calități și care a trecut printr-o gravă depresiune. A încercat (fără succes) să se vindece în Italia. Timp de două săptămâni, zicea, a întâlnit-o în fiecare zi pe Alice H. la Florența. Era la fel de fermecătoare și de inteligentă ca întotdeauna. Mânca din belșug. A văzut-o des în compania unui tânăr oacheș și bine făcut. Nu s-a mai arătat la ultima întâlnire, dar tânărul a venit și i-a explicat că era îndrăgostit de ea, iar acum ea dispăruse fără urmă. Plângea și judecătorului îi era milă de el. Părăsi Florența mai deprimat ca niciodată, din pricina a ceea ce-i făcuse Alice H. iubitului ei.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

Citate similare

Ioan Petru Culianu

Edward B. mi-a povestit după o excursie în Grecia că o întâlnise din întâmplare pe Alice H. Își petrecuseră împreună mai multe zile, în conversații frivole. Aparent, Alice era plictisită. La ultima întâlnire nu s-a mai arătat și nimeni n-o cunoștea la adresa pe care și-o dăduse. Edward B. a conchis ăsta era pesemne stilul ei personal. Ca și T., el aparținea acelora care o găseau chipeșă. Mai mult ca sigur că era îndrăgostit de ea și s-a înfuriat când ea n-a mai venit la întâlnire. După el, mânca întotdeauna foarte puțin. Folosind prilejul, l-am întrebat despre articulații: observase ceva deosebit în legătură cu ele?

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Desigur, am pus obișnuita întrebare despre articulații, dar judecătorul O'Connors nu observase nimic deosebit în această privință. Tânărul, spunea el, avea probabil un ochi de sticlă (stângul), dar nici de asta nu era sigur. Un alt prieten de-al meu, care a murit cu mult timp în urmă, a scos la iveală altă istorie incredibilă despre Alice H. Îmi amintesc am scris-o într-unul din acele jurnale pe care obișnuiam le țin și care a ars împreună cu toată biblioteca mea la C. El pretindea că Alice H. l-a scos din deșert în Africa, tocmai când credea că-și va lăsa oasele pe-acolo. Ea a dispărut puțin după aceea.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

O'Connors nu-și mai amintea nimic despre articulațiile ei, însă nu era sigur dacă Alice H. era o persoană. Tot atât de bine putea fi fost un bulgăre de foc roșiatic ce-l dusese într-o clipită într-un sat de dincolo de dealuri. Focul era mai fierbinte decât soarele deșertului, dar nu-l arsese. În afară de el însuși, nimeni n-o văzuse nici pe Alice H. și nici altceva: doar un om târându-se, istovit, care ajunsese într-o oază și dormise zile întregi apoi, ca atâția alții înaintea lui.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Oricum, deși toate împrejurările exterioare privind-o pe Alice H. sunt nebuloase, încă îmi mai amintesc cum era. Nu propriu-zis la chip sau la trup sau la orice altceva din persoana ei. Era foarte frumoasă, cred, și avea în mod sigur părul roșcat. Nu știu cât de tânăr eram pe atunci, dar mai mult ca sigur nu eram înnebunit după ea; era ceva mult mai adânc, ca și când mi-aș fi amintit tânjisem după alt fel de existență, în care nimeni nu putea subziste în afară de Alice H. Și-apoi, pentru cât timp?

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Toți cei care au cunoscut-o pe Alice H. – și sunt sigur cel puțin T. a cunoscut-o odat㠖 nu par aibă o memorie mai bună. T. a uitat-o cu desăvârșire, iar necazul e nici eu nu-mi pot aminti unde anume am întâlnit-o prima oară pe T. Dacă asta s-a întâmplat la Milano, cum pretinde ea, atunci ar fi fost posibil s-o fi întâlnit pe Alice acolo, dacă nu la Academia Brera, atunci măcar în capela de la Santa Maria delle Grazie sau în parcul Castelului Sforza, înainte fi devenit un loc de întâlnire al drogaților. (Dar oare T. nu era tot un fel de drogată? Oare nu din acest motiv am întâlnit-o și am încercat s-o conving renunțe? Este genul de acțiune la care m-aș fi așteptat din parte-mi. Acesta-i pesemne motivul pentru care m-am simțit legat de Alice H., deși nu-mi amintesc fi fost legat de ea: mai degrabă impresionat, ca și când aș fi fost martor la ceva supranatural.)

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Recent, T., care câteodată poate fi într-adevăr insuportabilă, s-a prefăcut exasperată de toate întrebările mele despre Alice H. și a scos la iveală ceea ce, după ea, era purul adevăr: Alice H. a dispărut într-un accident de avion undeva în Ohio. Mi-a arătat niște vechi și înnegrite tăieturi din ziare ce ar fi confirmat acest lucru. Le-am aruncat cât colo, fiindcă nimeni nu se putea încrede în T.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

E foarte dureros pentru unul ca mine uite niște lucruri pe care le credea fundamentale, fiindcă așa era Alice H., cu toate că mi-ar fi imposibil spun de ce. Într-o noapte, i-am telefonat lui T., pentru eram aproape sigur că-i dedicasem odată o carte Aliciei H. sau măcar un eseu. T. are și un computer bun și păstrează depozitate în memoria lui tot felul de adrese și alte informații. Ea a încercat să mă convingă de faptul că Alice H. era pur și simplu o plăsmuire a minții mele, fiindcă nici ea, nici computerul nu izbuteau să-i dea de urmă. Și, ceea ce era mai rău, niciodată nu-i dedicasem vreo carte sau vreun eseu Aliciei H.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Văzusem oare ceea ce credeam, sau crezusem ceea ce am văzut? I-am pus mai multe întrebări despre lucruri ce trebuie trecute sub uitare și ea mi-a dat câteva răspunsuri interesante, deși nu complet satisfăcătoare. Alice H. părea în orice caz știe despre ce vorbește. Stătea într-o caleașcă neagră și era înconjurată de un foc blând. Câteodată nu era altceva decât foc. Cel puțin asta era impresia mea, cu toate că a doua zi T. n-a reușit descopere nici urmă de ars. Dar era intolerabil de cald acolo înăuntru și toate lucrurile căpătaseră o înfățișare evanescentă, ca într-un coșmar blând.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se gândi la ceea ce învățase, la ceea ce fusese ea odată și la ce devenise acum. Era o femeie care primise sfaturi de la omul pe care îl iubise, pe care le urmase și încercase din răsputeri să se vindece. Era o femeie care făcuse greșeli, care uneori plângea lunea dimineața sau singura noaptea în pat. Era o femeie care se plictisea adesea de viața ei și care găsea dificil să se dea jos din pat dimineața pentru a merge la serviciu. Era o femeie care avea destul de des zile când era prost dispusă, care se privea în oglindă și se intreba de ce nu se ducea la sala de gimnastică mai des; era o femeie care se întreba uneori care naiba era rostul ei pe această lume. Era o femeie care uneori încurca lucrurile. Pe de altă parte, era o femeie care știa ce înseamnă iubirea adevărată și care era gata trăiască intens, cu mai multă iubire, și să-și facă amintiri noi. Indiferent dacă asta urma să se întâmple în zece luni sau peste zece ani. Indiferent ce o așteptă mai departe, știa trebuie să-și deschidă inima și să o urmeze oriunde o ducea. Între timp trebuia doar trăiască.

în P.S. Te iubesc
Adăugat de IustinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Perfect" de Cecelia Ahern este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -90.00- 39.99 lei.
Ioan Petru Culianu

Amintirile se duc, sentimente precum acesta persistă. Ele formează un tipar emoțional care m-a ajutat trăiesc și mi-a pricinuit atâtea necazuri câte am putut duce (ambele lucruri sunt inextricabil legate, astfel viața, în cel mai intens punct al ei, poate fi resimțită numai în moarte; acum pot s-o spun; n-aș fi îndrăznit rostesc o asemenea banalitate față de Alice H., care era incredibil de inteligentă; da, era și așa).

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

În acel moment, Al-Kindi însuși era în stare de joc. Nu era nici zumzet, nici model, nici idee, nici tot, nici parte; vibra ca o bilă ciocnită de altă bilă, își era propriul prieten și propriul dușman în același timp, iar între cei doi nu era nicio diferență. În jocul cosmic, totul era egal.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Un lucru pe care niciodată nu l-am spus nimănui e că Alice H. m-a vizitat de mai multe ori în vis. N-avea formă (ca să nu mai vorbim de articulații), era doar un foc blând iscat dintr-o vale colorată care, presupun, era frumoasă. Alt lucru pe care n-ar trebui -l spun e nu sunt sigur dacă visam ori nu. În starea mea, asta se întâmplă frecvent, iar mie nu-mi pasă. Nu știu dacă venea de dincolo de acel teribil vagon cu un hârdău înăuntru, care nu corespundea concepției mele despre frumusețe și care totuși e acolo, la sorgintea a ceea ce credem este frumos. Sigur este eu sper fi venit de dincolo.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Ines a ajuns în amurg la un podiș cu pini rari, cotropit de tufe de ienuperi pitici aproape de netrecut. Fără simtă durerea de la înțepăturile spinilor ce-i intrau adânc în coapse, a continuat meargă în timp ce soarele, ca o plagă sângerândă, dispărea în codrul din spate. În cele din urmă, o clădire ruinată din piatră i-a intrat în câmpul vizual. Era împrejmuită de resturile unui zid purtând o inscripție uriașă scrisă cu var pe care nu era în stare s-o citească. Epuizată, femeia se prăbuși la câțiva pași de zid.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Am petrecut multe nopți gândindu-mă la asta. Mintea îmi era de obicei puternică. Nu sunt sigur că-i pot atribui o origine mai înaltă decât acel stânjenitor vagon. Este singurul lucru pe care-l regret: , până la urmă, era prea simplă. Nu era mai mult decât un foc blând dintr-o vale colorată. Era speriată că se afla aici și îngrozită de vagon. Abia aștepta să se întoarcă în valea aceea. Totul s-a domolit și zorii nu mai vin. Oare am pierdut vreodată vreo luptă? Acum s-a făcut incredibil de cald aici și simt sarea de mare în gură și în nări.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

Ipate însă nu avea acum grijile aceste; el era mâhnit pentru pierderea lui Chirică, care era bunătate de băiat, și nu știa unde l-ar găsi, ca să-i mulțumească pentru atâtea binefaceri ce primise de la dânsul. Dar Chirică era acum tocmai în iad și se desfăta la sânul lui Scaraoschi, iar codoșca de babă gemea sub talpa-iadului și numai motanul ei cel din ceea lume îi plângea de milă, pentru l-a cocolit așa de bine. Și iaca așa, oameni buni, s-a izbăvit Ipate și de dracul și de babă, trăind în pace cu nevasta și copiii săi. Și după aceea, când îi spunea cumva cineva câte ceva de pe undeva, care era cam așa și nu așa, Ipate flutura din cap și zicea:" Ia păziți-vă mai bine treaba și nu-mi tot spuneți cai verzi pe pereți, eu sunt Stan Pățitul!"

în Povestea lui Stan Pățitul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Miya și Hammy. O altă poveste de dragoste

aveam o pisică o botezasem Miya era o distinsă doamnă
și ignora mă simțeam înșelat cu o nobilă indiferență
pe atunci mă intriga la culme dar acum e clar
că o meritam din plin pentru Miya dragii mei
avea un prieten un câine pe nume Hammy

povestea e reală și vreau știți nu dă bine
ca alea fabricate la Visătoria de Unică Folosință
vreau știți așa în general am rămas repetenți
la lecțiile de viață oferite de animale
și dacă un câine cu o pisică sunt văzuți dușmani pe viață
vreau vă spun e jale dar vă înșelați

ei bine în fiecare zi la aceeași oră și timp de cinci ani
Hammy lătra la poarta mea și Miya sărea gardul
pe urmă plecau amândoi la plimbare de parcă
asta era tot ce-i mai natural și nu aveau altceva
mai supra sau mai senzațional de făcut

mă rog au fost și săptămâni întregi când Hammy lipsea
mai mult ca sigur era bolnav sau rănit ce să spun
maidanezii ăștia și-o caută singuri dar totuși
el revenea la Miya senin îi petreceam pe drum cu privirea
și mă-ntrebam cum poate o ființă fie ea însăși tot timpul
acasă sau în lume indiferent ce simte și orice ar fi

am încercat în câteva rânduri să-i dau de mâncare
amicului Hammy dar nu s-a atins de ea nici din greșeală
singura lui bucurie era să o plimbe pe ea
plouă fulgeră avea damblaua asta a lui

și într-o zi cu soare Miya a murit

nici azi nu știu de ce pur și simplu era țeapănă în curte
nicio rană nicio maladie doar o mare ciudă
un fel de venin înfipt odios
în toată bucuria care mai subzista pe lume

am îngropat-o sub cireș în grădină seara următoare
Hammy era acolo se tânguia plângea și lătra la lună
o săptămână și ceva nici nu s-a atins de apă sau mâncare
dormea pe mormântul ei plângea tot mai stins
pe urmă a murit era acoperit de petale de flori parcă zâmbea

l-am îngropat lângă Miya lui știu că era în săptămâna Paștilor
și oamenii erau nerăbdători
taie spargă
miei și ouă în pace
și în lumină lină

poezie de (9 mai 2014)
Adăugat de George AsztalosSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Al doilea Mare Sfat al înțelepților defuncți și vii s-a ținut, se spune, undeva unde niciun om nu pătrunsese mai înainte, în afara Primilor Șamani când depuseseră acolo Pietrele Prețioase. Înțelepții beți și splendidele squaws s-au așezat în cerc și era acolo o lumină mai mare decât în miezul zilei din pricina strălucirii diamantelor sub razele lunii pline; și era mai mult foc decât în locurile de chin din pricina strălucirii rubinelor sub lună plină; și era mai multă speranță decât în Preriile Verzi din pricina strălucirii smaraldelor sub razele lunii pline.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Edward B. sugerase că o atinsese și că articulațiile - încheieturile mâinilor, genunchii - îi erau în regulă. Edward B. ori se înșelase, ori mințea: dacă persoana cu care se întâlnise fusese cu adevărat Alice H., ea n-ar fi avut articulații; dacă era Alice H., mai mult ca sigur n-o atinsese.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Am priceput pe-ncetul Mekor Hayyim nu făcea parte din speța noastră: era o zeiță. Era ca zorii deasupra unui lac: tu, scufundat, începeai deodată vezi. Era ceea ce împinge iepurele scape de vulpe și de pușcă. Sălășuia în inima și în pasul fugarului. Se afla în toate antenele ce vibrează.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Aș putea mitologizez foarte mult pe seama Aliciei H. Fapt e că a doua zi a dispărut și nu a mai fost niciodată văzută în oraș. De atunci, asta a produs o mare tulburare, căci multă lume o cunoștea. T. s-a chinuit foarte tare încercând s-o găsească, deși acum ar pretinde că Alice H. n-a existat niciodată și că niciodată eu nu i-am dedicat vreo carte sau vreun eseu. Evident, pe vremea aceea ținusem secrete toate descoperirile mele privind adevărata esență a Aliciei; dintre prietenii mei, unii o considerau foarte inteligentă, T. o socotea chipeșă, câțiva o credeau smintită. Dar niciunul nu știa acele amănunte pe care, în libertatea ei, Alice mi le comunicase mie. Era mai mult o povară decât un privilegiu. Și nimeni, nici măcar T., n-a putut pricepe de ce am luat atât de în ușor vestea dispariției Aliciei.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cine a înființat compania Coca-Cola? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!