Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ioan Petru Culianu

Oricum, deși toate împrejurările exterioare privind-o pe Alice H. sunt nebuloase, încă îmi mai amintesc cum era. Nu propriu-zis la chip sau la trup sau la orice altceva din persoana ei. Era foarte frumoasă, cred, și avea în mod sigur părul roșcat. Nu știu cât de tânăr eram pe atunci, dar mai mult ca sigur că nu eram înnebunit după ea; era ceva mult mai adânc, ca și când mi-aș fi amintit că tânjisem după alt fel de existență, în care nimeni nu putea să subziste în afară de Alice H. Și-apoi, pentru cât timp?

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

Citate similare

Ioan Petru Culianu

Edward B. mi-a povestit după o excursie în Grecia că o întâlnise din întâmplare pe Alice H. Își petrecuseră împreună mai multe zile, în conversații frivole. Aparent, Alice era plictisită. La ultima întâlnire nu s-a mai arătat și nimeni n-o cunoștea la adresa pe care și-o dăduse. Edward B. a conchis ăsta era pesemne stilul ei personal. Ca și T., el aparținea acelora care o găseau chipeșă. Mai mult ca sigur că era îndrăgostit de ea și s-a înfuriat când ea n-a mai venit la întâlnire. După el, mânca întotdeauna foarte puțin. Folosind prilejul, l-am întrebat despre articulații: observase ceva deosebit în legătură cu ele?

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

O'Connors nu-și mai amintea nimic despre articulațiile ei, însă nu era sigur dacă Alice H. era o persoană. Tot atât de bine putea să fi fost un bulgăre de foc roșiatic ce-l dusese într-o clipită într-un sat de dincolo de dealuri. Focul era mai fierbinte decât soarele deșertului, dar nu-l arsese. În afară de el însuși, nimeni n-o văzuse nici pe Alice H. și nici altceva: doar un om târându-se, istovit, care ajunsese într-o oază și dormise zile întregi apoi, ca atâția alții înaintea lui.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Lucrurile arătau astfel: o jeleam pe Alice la fel cum jelisem o Coccinella septempunctata care venise odată să-mi moară în palmă. Mi-aș fi dat viața ca s-o salvez, indiferent dacă viața unei Coccinella nu merită atât. Eram puști pe atunci, poate să fi avut vreo șapte ani, dar am simțit același lucru ca mai târziu pentru Alice H. Și cred cu hotărâre că Alice H. ar fi meritat atâta, ba chiar mai mult: dându-mi viața ca s-o salvez pe a ei, mi-aș fi salvat-o și pe a mea.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Desigur, am pus obișnuita întrebare despre articulații, dar judecătorul O'Connors nu observase nimic deosebit în această privință. Tânărul, spunea el, avea probabil un ochi de sticlă (stângul), dar nici de asta nu era sigur. Un alt prieten de-al meu, care a murit cu mult timp în urmă, a scos la iveală altă istorie incredibilă despre Alice H. Îmi amintesc că am scris-o într-unul din acele jurnale pe care obișnuiam le țin și care a ars împreună cu toată biblioteca mea la C. El pretindea că Alice H. l-a scos din deșert în Africa, tocmai când credea că-și va lăsa oasele pe-acolo. Ea a dispărut puțin după aceea.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

E foarte dureros pentru unul ca mine uite niște lucruri pe care le credea fundamentale, fiindcă așa era Alice H., cu toate că mi-ar fi imposibil spun de ce. Într-o noapte, i-am telefonat lui T., pentru că eram aproape sigur că-i dedicasem odată o carte Aliciei H. sau măcar un eseu. T. are și un computer bun și păstrează depozitate în memoria lui tot felul de adrese și alte informații. Ea a încercat mă convingă de faptul că Alice H. era pur și simplu o plăsmuire a minții mele, fiindcă nici ea, nici computerul nu izbuteau -i dea de urmă. Și, ceea ce era mai rău, niciodată nu-i dedicasem vreo carte sau vreun eseu Aliciei H.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Totul era simplu pentru mine: dacă te târăști, vei fi strivit; nu mănânci, vei muri, dar nu în mâinile mele (mâinile-mi erau pretutindeni de când o întâlnisem pe Alice H.; mă simțeam neajutorat de răspunzător de când mi se întâmplase mă aflu în Academia Brera sau la petrecerea profesorului H. la care nu participasem niciodată; la drept vorbind, lucrurile acestea n-au survenit nicidecum din întâmplare; am încercat -i spun asta, însă de bună seamă m-a înțeles greșit; va fi crezut -i explicam cum un bărbat și o femeie își sunt predestinați unul altuia și era destul ca s-o înspăimânte; în realitate, nu m-am gândit niciodată la ea ca la o femeie, cel puțin nu ca la femeia mea și nici nu sunt sigur că era femeie, deși nu părea să fi fost altceva; mai mult, îmi dădeam seama n-o interesam în niciun fel; dacă se afla acolo, era fiindcă se gândea aveam eu nevoie de ea într-un fel; nu sunt sigur dacă nu cumva aveam nevoie ca ea să aibă nevoie de mine; în orice caz, de fiecare dată când o părăseam, eram plin de bucurie, invers de cum se întâmpla de fiecare dată când o vedeam pe T.; de fapt, T. mă făcea mă simt stânjenit; le făcea tuturor viața grea, inclusiv ei înseși).

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Edward B. sugerase că o atinsese și că articulațiile - încheieturile mâinilor, genunchii - îi erau în regulă. Edward B. ori se înșelase, ori mințea: dacă persoana cu care se întâlnise fusese cu adevărat Alice H., ea n-ar fi avut articulații; dacă era Alice H., mai mult ca sigur că n-o atinsese.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Toți cei care au cunoscut-o pe Alice H. – și sunt sigur că cel puțin T. a cunoscut-o odat㠖 nu par aibă o memorie mai bună. T. a uitat-o cu desăvârșire, iar necazul e nici eu nu-mi pot aminti unde anume am întâlnit-o prima oară pe T. Dacă asta s-a întâmplat la Milano, cum pretinde ea, atunci ar fi fost posibil s-o fi întâlnit pe Alice acolo, dacă nu la Academia Brera, atunci măcar în capela de la Santa Maria delle Grazie sau în parcul Castelului Sforza, înainte să fi devenit un loc de întâlnire al drogaților. (Dar oare T. nu era tot un fel de drogată? Oare nu din acest motiv am întâlnit-o și am încercat s-o conving renunțe? Este genul de acțiune la care m-aș fi așteptat din parte-mi. Acesta-i pesemne motivul pentru care m-am simțit legat de Alice H., deși nu-mi amintesc să fi fost legat de ea: mai degrabă impresionat, ca și când aș fi fost martor la ceva supranatural.)

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Deși sunt absolut sigur că am întâlnit-o pe Alice H. în diverse locuri, iar până de curând aveam o memorie foarte bună (acum pot uita și mă simt ușurat), nu sunt sigur în privința împrejurărilor nici uneia dintre întâlnirile noastre. Lucrul e cu atât mai ciudat cu cât Alice H. mi-a făcut o foarte puternică impresie. Dar, oricâte eforturi face să-mi reamintesc (chipul mi-e atât de diform, că nimeni nu m-ar recunoaște în noaptea asta), tot nu știu dacă am întâlnit-o în tinerețe la Milano, probabil la picioarele Cristului lui Mantegna în Academia Brera, la o petrecere dată de profesorul H. (nicio înrudire între ei) la Chicago (la drept vorbind, nici nu sunt sigur că am luat parte la acea petrecere), sau la Paris în 19..., după care ne-am petrecut vara împreună, undeva pe Coasta de Azur.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Recent, T., care câteodată poate fi într-adevăr insuportabilă, s-a prefăcut exasperată de toate întrebările mele despre Alice H. și a scos la iveală ceea ce, după ea, era purul adevăr: Alice H. a dispărut într-un accident de avion undeva în Ohio. Mi-a arătat niște vechi și înnegrite tăieturi din ziare ce ar fi confirmat acest lucru. Le-am aruncat cât colo, fiindcă nimeni nu se putea încrede în T.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
John Wesley

Când eram tânăr eram sigur de orice; peste câțiva ani după ce am greșit de mii de ori, nu mai eram sigur nici pe jumătate din lucrurile de care eram sigur înainte; în prezent sunt sigur doar pe lucrurile pe care Dumnezeu mi le-a dezvăluit.

citat clasic din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

putea să mitologizez foarte mult pe seama Aliciei H. Fapt e a doua zi a dispărut și nu a mai fost niciodată văzută în oraș. De atunci, asta a produs o mare tulburare, căci multă lume o cunoștea. T. s-a chinuit foarte tare încercând s-o găsească, deși acum ar pretinde că Alice H. n-a existat niciodată și că niciodată eu nu i-am dedicat vreo carte sau vreun eseu. Evident, pe vremea aceea ținusem secrete toate descoperirile mele privind adevărata esență a Aliciei; dintre prietenii mei, unii o considerau foarte inteligentă, T. o socotea chipeșă, câțiva o credeau smintită. Dar niciunul nu știa acele amănunte pe care, în libertatea ei, Alice mi le comunicase mie. Era mai mult o povară decât un privilegiu. Și nimeni, nici măcar T., n-a putut pricepe de ce am luat atât de în ușor vestea dispariției Aliciei.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

O particularitate a Aliciei H. era aceea că ea nu-și extrăgea energia din hrană. Îmi amintesc foarte bine am invitat-o odată la masă: abia s-a atins de mâncare, ca terorizată. Șovăia la fiecare îmbucătură și sunt sigur că-mi făcea o favoare încercând înghită câteva bucățele de pește sau niște legume (nu cred să fi cerut vreodată carne). De fapt, îmi făcea mai multe favoruri: întâi, se afla acolo, cu mine; și încă, trecând prin acea teribilă umilință care era la ea mâncatul. Era limpede simțea pentru mine un soi de milă pesemne, dacă făcea toate astea. Iar eu îmi spuneam tot timpul: Doamne, nu se poate!

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Când am zărit-o prima oară pe Mekor H., am recunoscut în ea neîndoielnic toate atributele unei regine, dar, fie din pricină apa se înălțase până la jumătatea clopotului meu, fie din pricină că sunt sceptic prin natură, cu greu am izbutit s-o cred când mi-a spus că ea nu avea cursă. Deși am acceptat această convenție și un răstimp m-am adresat ei ca unei zeițe, asta m-a făcut teribil de nervos. Puteam vedea foarte bine acea construcție neimaginară care era cursa ei și eram tot timpul îngrozit s-ar putea răni cu ceva invizibil pentru ea, precum gratiile cuștii sau chiar bucățica de brânză, lucruri pe care ea părea le ignore sau să le disprețuiască mai mult decât mine sau decât cea mai mare parte a celorlalți șoareci.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Un lucru pe care niciodată nu l-am spus nimănui e că Alice H. m-a vizitat de mai multe ori în vis. N-avea formă (ca să nu mai vorbim de articulații), era doar un foc blând iscat dintr-o vale colorată care, presupun, era frumoasă. Alt lucru pe care n-ar trebui -l spun e că nu sunt sigur dacă visam ori nu. În starea mea, asta se întâmplă frecvent, iar mie nu-mi pasă. Nu știu dacă venea de dincolo de acel teribil vagon cu un hârdău înăuntru, care nu corespundea concepției mele despre frumusețe și care totuși e acolo, la sorgintea a ceea ce credem este frumos. Sigur este eu sper să fi venit de dincolo.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Privind-o pe doamna Ristea, Lucian își aminti groaznicele cuvinte pe care i le spusese Dianei Enka și se întristă. Culmea! Cum plece liniștit pentru următorii cel puțin 13 ani, după ce-i adresase asemenea vorbe? Și încă nici nu lămurise situația cu ea până acum. Dar el era comandantul misiunii; așa aflase de la director. În plus, "Pacifis", nava lui... Să rămână acasă nu se putea, era exclus, mai ales de când era sigur că și domnișoara psihiatru Lia îi va fi colegă; oricum și înainte de toate acestea era hotărât meargă până la capăt. Și atunci? Varianta plecării, solidă, rămânea valabilă pentru el.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

O altă dovadă în sprijinul ipotezei că era în viață mi-a venit de la un prieten de-al meu, fostul judecător O'Connors, un om cu multe calități și care a trecut printr-o gravă depresiune. A încercat (fără succes) se vindece în Italia. Timp de două săptămâni, zicea, a întâlnit-o în fiecare zi pe Alice H. la Florența. Era la fel de fermecătoare și de inteligentă ca întotdeauna. Mânca din belșug. A văzut-o des în compania unui tânăr oacheș și bine făcut. Nu s-a mai arătat la ultima întâlnire, dar tânărul a venit și i-a explicat că era îndrăgostit de ea, iar acum ea dispăruse fără urmă. Plângea și judecătorului îi era milă de el. Părăsi Florența mai deprimat ca niciodată, din pricina a ceea ce-i făcuse Alice H. iubitului ei.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În primele câteva luni după după realizarea mea, nu am avut niciun singur gând. Puteam merge la birou și îndeplini toate sarcinile mele fără a avea vreodată un gând în cap. Era la fel când am mers la Tiruvannamalai. Fie că eram așezat în sală cu Maharishi, mergeam pe jos în jurul muntelui sau la cumpărături în oraș, tot ceea ce făceam era efectuat fără nici un fel de activitate a minții deloc. Era un ocean de liniște interioară care n-a dat niciodată naștere la niciun val de gândire. Nu a durat mult timp pentru a-mi da seama mintea și gândurile nu sunt necesare pentru a funcționa în lume. Atunci când rămâi ca Sine, o putere divină preia și are grijă de viață. Toate acțiunile au loc apoi în mod spontan, și sunt realizate foarte eficient fără niciun efort sau activitate a minții.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Văzusem oare ceea ce credeam, sau crezusem ceea ce am văzut? I-am pus mai multe întrebări despre lucruri ce trebuie trecute sub uitare și ea mi-a dat câteva răspunsuri interesante, deși nu complet satisfăcătoare. Alice H. părea în orice caz știe despre ce vorbește. Stătea într-o caleașcă neagră și era înconjurată de un foc blând. Câteodată nu era altceva decât foc. Cel puțin asta era impresia mea, cu toate că a doua zi T. n-a reușit descopere nici urmă de ars. Dar era intolerabil de cald acolo înăuntru și toate lucrurile căpătaseră o înfățișare evanescentă, ca într-un coșmar blând.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cât despre director, în cabinetul acestuia intră, fără a fi fost invitată, o tânără doamnă, elegantă și frumoasă. Era Diana Enka. Chipul ei plăcut era obosit și trist, chinuit chiar. De o săptămână nu-și văzuse deloc băiatul, iar lipsa lui o durea, îi sfâșia sufletul. Îl simțea departe, deși știa el era acolo, aproape, în Institut, nu plecase încă în misiune. Nu putea suporta gândul că nu-și va mai vedea deloc fiul până la data plecării în misiune și nici după aceea, pentru foarte mult timp, nu știa sigur cât anume; 13 ani, se presupunea. Ar fi dorit o împăcare cu fiul ei, se bucure de prezența lui măcar până-n momentul plecării, deși încă nu se putea împăca cu ideea el va participa totuși la această misiune. De dragul lui însă, pentru a mai fi împreună măcar până pe 27 iunie, era totuși dispusă accepte un compromis.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook