Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ioan Petru Culianu

Toți cei care au cunoscut-o pe Alice H. – și sunt sigur că cel puțin T. a cunoscut-o odat㠖 nu par să aibă o memorie mai bună. T. a uitat-o cu desăvârșire, iar necazul e că nici eu nu-mi pot aminti unde anume am întâlnit-o prima oară pe T. Dacă asta s-a întâmplat la Milano, cum pretinde ea, atunci ar fi fost posibil s-o fi întâlnit pe Alice acolo, dacă nu la Academia Brera, atunci măcar în capela de la Santa Maria delle Grazie sau în parcul Castelului Sforza, înainte să fi devenit un loc de întâlnire al drogaților. (Dar oare T. nu era tot un fel de drogată? Oare nu din acest motiv am întâlnit-o și am încercat s-o conving să renunțe? Este genul de acțiune la care m-aș fi așteptat din parte-mi. Acesta-i pesemne motivul pentru care m-am simțit legat de Alice H., deși nu-mi amintesc să fi fost legat de ea: mai degrabă impresionat, ca și când aș fi fost martor la ceva supranatural.)

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

Citate similare

Ioan Petru Culianu

Deși sunt absolut sigur că am întâlnit-o pe Alice H. în diverse locuri, iar până de curând aveam o memorie foarte bună (acum pot uita și mă simt ușurat), nu sunt sigur în privința împrejurărilor nici uneia dintre întâlnirile noastre. Lucrul e cu atât mai ciudat cu cât Alice H. mi-a făcut o foarte puternică impresie. Dar, oricâte eforturi face să-mi reamintesc (chipul mi-e atât de diform, nimeni nu m-ar recunoaște în noaptea asta), tot nu știu dacă am întâlnit-o în tinerețe la Milano, probabil la picioarele Cristului lui Mantegna în Academia Brera, la o petrecere dată de profesorul H. (nicio înrudire între ei) la Chicago (la drept vorbind, nici nu sunt sigur că am luat parte la acea petrecere), sau la Paris în 19..., după care ne-am petrecut vara împreună, undeva pe Coasta de Azur.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Totul era simplu pentru mine: dacă te târăști, vei fi strivit; nu mănânci, vei muri, dar nu în mâinile mele (mâinile-mi erau pretutindeni de când o întâlnisem pe Alice H.; mă simțeam neajutorat de răspunzător de când mi se întâmplase mă aflu în Academia Brera sau la petrecerea profesorului H. la care nu participasem niciodată; la drept vorbind, lucrurile acestea n-au survenit nicidecum din întâmplare; am încercat să-i spun asta, însă de bună seamă că m-a înțeles greșit; va fi crezut că-i explicam cum un bărbat și o femeie își sunt predestinați unul altuia și era destul ca s-o înspăimânte; în realitate, nu m-am gândit niciodată la ea ca la o femeie, cel puțin nu ca la femeia mea și nici nu sunt sigur că era femeie, deși nu părea să fi fost altceva; mai mult, îmi dădeam seama n-o interesam în niciun fel; dacă se afla acolo, era fiindcă se gândea aveam eu nevoie de ea într-un fel; nu sunt sigur dacă nu cumva aveam nevoie ca ea să aibă nevoie de mine; în orice caz, de fiecare dată când o părăseam, eram plin de bucurie, invers de cum se întâmpla de fiecare dată când o vedeam pe T.; de fapt, T. mă făcea mă simt stânjenit; le făcea tuturor viața grea, inclusiv ei înseși).

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Lucrurile arătau astfel: o jeleam pe Alice la fel cum jelisem o Coccinella septempunctata care venise odată să-mi moară în palmă. Mi-aș fi dat viața ca s-o salvez, indiferent dacă viața unei Coccinella nu merită atât. Eram puști pe atunci, poate să fi avut vreo șapte ani, dar am simțit același lucru ca mai târziu pentru Alice H. Și cred cu hotărâre că Alice H. ar fi meritat atâta, ba chiar mai mult: dându-mi viața ca s-o salvez pe a ei, mi-aș fi salvat-o și pe a mea.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Oricum, deși toate împrejurările exterioare privind-o pe Alice H. sunt nebuloase, încă îmi mai amintesc cum era. Nu propriu-zis la chip sau la trup sau la orice altceva din persoana ei. Era foarte frumoasă, cred, și avea în mod sigur părul roșcat. Nu știu cât de tânăr eram pe atunci, dar mai mult ca sigur că nu eram înnebunit după ea; era ceva mult mai adânc, ca și când mi-aș fi amintit tânjisem după alt fel de existență, în care nimeni nu putea subziste în afară de Alice H. Și-apoi, pentru cât timp?

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Edward B. mi-a povestit după o excursie în Grecia că o întâlnise din întâmplare pe Alice H. Își petrecuseră împreună mai multe zile, în conversații frivole. Aparent, Alice era plictisită. La ultima întâlnire nu s-a mai arătat și nimeni n-o cunoștea la adresa pe care și-o dăduse. Edward B. a conchis ăsta era pesemne stilul ei personal. Ca și T., el aparținea acelora care o găseau chipeșă. Mai mult ca sigur că era îndrăgostit de ea și s-a înfuriat când ea n-a mai venit la întâlnire. După el, mânca întotdeauna foarte puțin. Folosind prilejul, l-am întrebat despre articulații: observase ceva deosebit în legătură cu ele?

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

O altă dovadă în sprijinul ipotezei că era în viață mi-a venit de la un prieten de-al meu, fostul judecător O'Connors, un om cu multe calități și care a trecut printr-o gravă depresiune. A încercat (fără succes) se vindece în Italia. Timp de două săptămâni, zicea, a întâlnit-o în fiecare zi pe Alice H. la Florența. Era la fel de fermecătoare și de inteligentă ca întotdeauna. Mânca din belșug. A văzut-o des în compania unui tânăr oacheș și bine făcut. Nu s-a mai arătat la ultima întâlnire, dar tânărul a venit și i-a explicat că era îndrăgostit de ea, iar acum ea dispăruse fără urmă. Plângea și judecătorului îi era milă de el. Părăsi Florența mai deprimat ca niciodată, din pricina a ceea ce-i făcuse Alice H. iubitului ei.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Precum cea mai mare parte a scenelor care-mi trec prin minte, și aceea ce urmează putea să fi fost pur și simplu un vis. Nu există absolut niciun criteriu de a spune dacă a fost adevărată ori nu. Îmi amintesc precis , în cursul aceleiași seri, am avut pentru prima oară prilejul nu doar s-o ating pe Alice H., ci, spre încurcătura mea, s-o și țin în brațe o clipă.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Aș putea mitologizez foarte mult pe seama Aliciei H. Fapt e că a doua zi a dispărut și nu a mai fost niciodată văzută în oraș. De atunci, asta a produs o mare tulburare, căci multă lume o cunoștea. T. s-a chinuit foarte tare încercând s-o găsească, deși acum ar pretinde că Alice H. n-a existat niciodată și că niciodată eu nu i-am dedicat vreo carte sau vreun eseu. Evident, pe vremea aceea ținusem secrete toate descoperirile mele privind adevărata esență a Aliciei; dintre prietenii mei, unii o considerau foarte inteligentă, T. o socotea chipeșă, câțiva o credeau smintită. Dar niciunul nu știa acele amănunte pe care, în libertatea ei, Alice mi le comunicase mie. Era mai mult o povară decât un privilegiu. Și nimeni, nici măcar T., n-a putut pricepe de ce am luat atât de în ușor vestea dispariției Aliciei.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Maria: Ah, Luci... Aș fi vrut te fi întâlnit pe tine mai demult, înaintea lui Remy, cu mult înainte de a fi plecat în această misiune.
Lucian: De ce? Crezi lucrurile ar fi evoluat altfel pentru noi?
Maria: Hmm... N-aș fi avut nici o șansă cu tine, nu-i așa? Niciodată?!
Lucian: Nu știu... Cred că nu; presupun... Adică, sigur nu, dacă aș fi cunoscut-o deja pe ea înainte de a te fi întâlnit pe tine. Ea mi-a cucerit inima și cred același lucru s-ar fi întâmplat oricum, era inevitabil. Poate ... Dacă n-aș fi întâlnit-o niciodată, nu știu ce s-ar fi întâmplat, poate ai fi avut totuși vreo șansă, n-ar fi fost exclus... Tu sau altcineva...
Maria: Dar ai întâlnit-o! Și cred că mai devreme sau mai târziu, tot ai fi întâlnit-o, așa că tot ai fi căzut în capcana ei.
Lucian: Hmm... Așa e; cred. Off...
Maria: De ce oftezi?
Lucian: Păi, nu știu... Nu pot să mi-o scot din minte, deloc, oricât vrea, oricât încerca... De parcă ea mi-ar controla întreaga ființă; nu-mi pot lua gândul de la ea. Dar, ce fac?! Bat câmpii... De ce mă lași vorbesc prostii, blondo? Spun numai tâmpenii!
Maria: Nu, Luci. Spuneai doar cât de mult o iubești. Pentru că o iubești; nu-i așa?
Lucian: Mai mult decât s-ar putea exprima vreodată în cuvinte, blondo.
Maria: Dar ei nu i-ai spus încă.
Lucian: Nu; încă n-am reușit găsesc momentul potrivit.
Maria: Dar, Luci, spuneai ...
Lucian: Știu! Și am să-i spun. În curând. Nu știu când, dar am să-i spun. Altfel simt înnebunesc! Nu mai suport! E deja pea mult. Atâția ani...
Maria: Bine. Treaba ta. N-am să mă amestec, dacă nu vrei.
Lucian: E cel mai bun lucru pe care-l poți face, să nu te amesteci...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

O'Connors nu-și mai amintea nimic despre articulațiile ei, însă nu era sigur dacă Alice H. era o persoană. Tot atât de bine putea să fi fost un bulgăre de foc roșiatic ce-l dusese într-o clipită într-un sat de dincolo de dealuri. Focul era mai fierbinte decât soarele deșertului, dar nu-l arsese. În afară de el însuși, nimeni n-o văzuse nici pe Alice H. și nici altceva: doar un om târându-se, istovit, care ajunsese într-o oază și dormise zile întregi apoi, ca atâția alții înaintea lui.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Sonya: Dar încă nu mi-ai răspuns la...
Lucian: Știu ce vrei afli. Cred că ar fi mai bine afli sigur, direct de la mine, deci... Da, sunt îndrăgostit, întotdeauna am fost... Asta este. Nu pot nega realitatea.
Sonya: Despre ea e vorba, nu-i așa?
Lucian: Off... Cred n-are rost să mai încerc ascund adevărul, așa că am să recunosc, cu toate că nu-mi convine... Da, e adevărat, despre ea e vorba. Lia... Ea e cea de care m-am îndrăgostit, nu acum, de curând, ci de mult, pe Terra, în urmă cu cel puțin șapte ani, când am întâlnit-o prima oară; de atunci nu mi-o mai pot scoate din minte, orice face, oricât încerca... De fapt, am și încercat, de mai multe ori chiar, în fel și chip, însă n-am reușit; sentimentul mă depășește...
Sonya: Înțeleg, sau cel puțin încerc. Deci, n-am nici o șansă cu tine, n-am avut-o niciodată, nici eu, nici altcineva...
Lucian: Nu; din nefericire.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mama lui Alice: Unde îți este corsetul? Și nu porți nici dres!
Alice Kingsleigh: Sunt împotriva lor!
Mama lui Alice: Dar nu ești îmbrăcată cum se cuvine.
Alice Kingsleigh: Cine stabilește ce înseamnă "cum se cuvine"? Dar dacă s-ar fi stabilit "se cuvine" porți un pește pe cap? Ai purta așa ceva?
Mama lui Alice: Alice.
Alice Kingsleigh: Pentru mine corsetul e ca acel pește.

replici din filmul artistic Alice în Țara Minunilor, după Lewis Carroll (3 martie 2010)
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

E foarte dureros pentru unul ca mine uite niște lucruri pe care le credea fundamentale, fiindcă așa era Alice H., cu toate că mi-ar fi imposibil spun de ce. Într-o noapte, i-am telefonat lui T., pentru că eram aproape sigur că-i dedicasem odată o carte Aliciei H. sau măcar un eseu. T. are și un computer bun și păstrează depozitate în memoria lui tot felul de adrese și alte informații. Ea a încercat să mă convingă de faptul că Alice H. era pur și simplu o plăsmuire a minții mele, fiindcă nici ea, nici computerul nu izbuteau să-i dea de urmă. Și, ceea ce era mai rău, niciodată nu-i dedicasem vreo carte sau vreun eseu Aliciei H.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Edward B. sugerase că o atinsese și că articulațiile - încheieturile mâinilor, genunchii - îi erau în regulă. Edward B. ori se înșelase, ori mințea: dacă persoana cu care se întâlnise fusese cu adevărat Alice H., ea n-ar fi avut articulații; dacă era Alice H., mai mult ca sigur că n-o atinsese.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Desigur, am pus obișnuita întrebare despre articulații, dar judecătorul O'Connors nu observase nimic deosebit în această privință. Tânărul, spunea el, avea probabil un ochi de sticlă (stângul), dar nici de asta nu era sigur. Un alt prieten de-al meu, care a murit cu mult timp în urmă, a scos la iveală altă istorie incredibilă despre Alice H. Îmi amintesc că am scris-o într-unul din acele jurnale pe care obișnuiam le țin și care a ars împreună cu toată biblioteca mea la C. El pretindea că Alice H. l-a scos din deșert în Africa, tocmai când credea că-și va lăsa oasele pe-acolo. Ea a dispărut puțin după aceea.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Un lucru pe care niciodată nu l-am spus nimănui e că Alice H. m-a vizitat de mai multe ori în vis. N-avea formă (ca să nu mai vorbim de articulații), era doar un foc blând iscat dintr-o vale colorată care, presupun, era frumoasă. Alt lucru pe care n-ar trebui -l spun e că nu sunt sigur dacă visam ori nu. În starea mea, asta se întâmplă frecvent, iar mie nu-mi pasă. Nu știu dacă venea de dincolo de acel teribil vagon cu un hârdău înăuntru, care nu corespundea concepției mele despre frumusețe și care totuși e acolo, la sorgintea a ceea ce credem este frumos. Sigur este că eu sper să fi venit de dincolo.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

A fost cu siguranță o greșeală să-i telefonez lui T., căci ea mă minte de ani de zile, lucru care însă nu contează, dat fiind că o cunosc atât de bine încât întotdeauna sunt în stare discern adevărul. În acest caz, eram convins exista o oarecare legătură între a o fi cunoscut pe T. și a o fi cunoscut pe Alice; și că T. mă mințea cu bună știință zicând că nu ne-am întâlnit la Milano.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Maria: Poate că nu te-ai străduit destul. Doar atât dacă i-ai spune, că o iubești și totul s-ar rezolva, s-ar schimba brusc, în bine, pentru amândoi.
Lucian: Chiar crezi asta? Eu nu sunt atât de sigur. Nu cu ea. Cu ea nu va fi așa de ușor. Dacă ar fi fost alta, poate da, dar ea... Nu! Nu merge. Poate ar fi ținut figura dacă ea ar fi fost altfel, însă... Nu știu. Nu știu ce să mai cred.
Maria: Cum să nu știi? Cum poți spune așa ceva? Tocmai tu? Acest termen nu există, sau poate fi depășit, mai ales pentru tine.
Lucian: Bine ar fi să fie așa, însă, din nefericire pentru mine, nu e deloc astfel... Sunt nehotărât, Maria; e pentru prima oară în viață că mi se întâmplă așa ceva, dar culmea, într-adevăr nu știu ce fac. Ezit mereu, amân mereu, deși nu asta mi-aș dori. Din cauza asta trebuie mai gândesc, devin odată hotărât.
Maria: Bine, Luci, atunci mai gândește-te, poate ceea ce ți-am spus îți va fi de folos într-un fel; cel puțin eu așa sper.
Lucian: Sigur. Chiar îmi este de folos. Îți sunt recunoscător.
Maria: Lasă asta. N-am nevoie de recunoștința ta.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alice Harford: Milioane de ani de evoluție, corect? Corect? Bărbații și-o bagă peste tot, dar femeile... în cazul femeilor totul se rezumă la angajament, siguranță și la naiba mai știe ce!
Doctorul Bill Harford: Puțin simplificat, Alice, dar ceva de genul!
Alice Harford: Dacă ați ști voi bărbații!...

replici din filmul artistic Cu ochii larg închiși
Adăugat de Andreea TanaseSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Off, Sonya... Nu-i vina ta, nu ție trebuie -ți pară rău. Tot eu am greșit și față de tine. Am fost un neghiob, un prost, un idiot! Cât de tâmpit pot fi uneori... Nu-mi vine cred! Cum am putut oare? Nu-mi dau seama... Nu trebuia te las -ți faci speranțe în ceea ce mă privește. Ți-am spus încă de atunci să nu-ți faci iluzii în privința mea; repet, n-am vrut și nici nu vreau suferi din cauza mea. Tot ceea ce doream era să te înveselesc puțin, -ți îndepărtez gândul de la colega mea, Maria și de la proaspătul ei soț, Nick, dar se pare că am greșit, din nou. Atât de mult... Scuză-mă, te rog, dacă poți. Cred că nu trebuia ne fi întâlnit vreodată...
Sonya: Nu din cauza asta m-am îndrăgostit de tine, nu atunci când ne-am întâlnit, nu pentru că m-ai îmbrățișat și m-ai sărutat, ci de cum te-am văzut prima oară; mi-ai atras imediat atenția asupra ta, deci nu te considera chiar atât de vinovat. De atunci m-am tot gândit la tine, deși parcă știam n-ar trebui, nu doream să-mi fac iluzii în ceea ce te privește, dar s-a întâmplat, fără voia mea. De aceea vreau știu acum dacă ești îndrăgostit sau nu, de altcineva; adică, mai exact, de ea? Sau dacă ești cumva liber; liber pentru mine?
Lucian: Off, Sonya... Ce- putea -ți zic? De moment ce lucrurile au luat o asemenea întorsătură și au devenit atât de serioase, cred n-am încotro, trebuie recunosc adevărul, deși știu că e dureros. Sonya, eu... Tu... Îmi placi, foarte mult, vreau să-mi fii și să-mi rămâi în continuare prietenă, dar... Îmi pare rău, nu te iubesc, adică nu sunt îndrăgostit de tine. N-aș fi vrut spun asta, dar e adevărul și nu-l pot evita. Aș vrea însă să nu suferi, nu din cauza mea. Repet, îmi pare rău...
Sonya: Nu-i nimic. Apreciez sinceritatea ta.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook