Demult pierdut
Demult un suflet pierdut în adânc
Oamenii i-au și făcut mormânt
Nu se aude nimic, e doar vânt
S-a pierdut un om în adânc
Printre crengi se abate o trist-adiere
În aer se pierde o altă suflare
Tu porți în suflet mare durere
Te pierzi și tu în marea tăcere
Unde e amintirea
Unde s-a pierdut iubirea
De ce oameni-au uitat
De toți cei care-au plecat
Când pleacă unii dintre noi
Chiar dacă nu sunt eroi
Amintiți-vă c-au fost cu noi
Aprindeți o lumânare și voi
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre lumânări
- poezii despre iubire
- poezii despre eroism
- poezii despre durere
- poezii despre crengi
- poezii despre amintiri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Pierdut în noapte...
Pierdut în noapte...
Lumini și umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre
Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint
Pierdut în noapte...
Speranțe deșarte
Pierdut în noapte...
Ești tot mai departe
Pierdut în noapte...
Un veșnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ți spun
Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aș vrea să mai pot
Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre început, poezii despre visare, poezii despre noapte, poezii despre nebunie, poezii despre lumină sau poezii despre gânduri
Printre Morminte!
Oameni care au fost și nu mai sunt,
Cei care au rămas le-au făcut câte un mormânt.
Ei sunt morți, și nu-și mai aduc aminte,
De cei vii, care merg printre morminte!
Au adormit într-un somn adânc și nu au vise,
Noi am rămas să visăm în continuare la uși deschise!
Cei ce au dispărut ne-au lăsat câte un gând,
Noi am rămas ca să le ducem flori la mormânt.
Suflete vii ce acuma nu mai sunt,
Iar unii dintre noi îi vom urma curând.
La câțiva dintre ei istoria le păstrează amintirea vie,
În timp ce unii dintre noi se pregătesc să nu mai fie!
Noi, toți ne-am născut rând pe rând,
Ei au plecat dintre noi vrând-nevrând.
Cei care au rămas vor să umple și să conducă pământul,
Iar pe cei care sau dus i-a înghițit mormântul!
poezie de Ovidiu Kerekes (24 noiembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre somn, poezii despre timp, poezii despre naștere, poezii despre moarte, poezii despre istorie sau poezii despre flori
Unde-i, Doamne?
Unde-i, Doamne,
bucuria cerului de vară?
Sub zăpezi îngenunghiată plânge;
O sărmană-abandonată țară
Lutu-n palme de bătrâni
și-l frânge.
Risipiți prin lume,
Don Quihoți
Au plecat, voinici,
să cucerească vara,
Morile de vânt
i-au depărtat, pe toți,
Și-au uitat unde se află țara...
Iarna vieții ș-asmuți ogarii
În ogorul țării
și-a rămas beteagă...
Umbră peste pe vatră fac stejarii
Cei bătrâni și-atât de fără vlagă...
Unde am pierdut copilăria?
Doamne, spune,
unde ne-am pierdut pe noi?
Că ne cheamă acasă România
Lăcrimată toată,
plină de nevoi.
S-a uscat în aripi libertatea
Zborul s-a dezis, de noi, plângând
Răstingnit e sufletul
și moartea
Râde bucuroasă palmele-și frecând.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre bucurie, poezii despre zăpadă, poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre stejari sau poezii despre plâns
Un Nou Inceput
de-ar fi să căutăm un început
să-ncepem iar de unde ne-am pierdut
să reaprindem povestea din trecut
în inimă speranț-a renăscut
demult, iubirea noastră a crescut
prin valurile vieții ne-am zbătut
din ură, certuri, nimic n-am obținut
ne-am rătăcit, în negura durerii ne-am pierdut
dar eu am învătat iertarea
azi știu că tu ești fericirea
de am greșit, lasă uitarea
să șteargă tristețea și durerea
nu te-frica, dă-mi mâna ta
pe drumul vechi, noi iarăși vom pleca
iubire nu ne vom jura
în suflet va rămâne pururea
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre promisiuni sau poezii despre prezent
Te-am Pierdut
eu te-am pierdut
și am știut-o
din priviri
și vocea-ți agitată
în rostiri
când tu mi-ai spus:
'zilnic se nasc
și mor iubiri,
se pierd
tristeți și fericiri...'
ce rost ar mai avea
să-ncerc să te rețin
intre noi doi
nu ar mai fi
decât un lanț
de poezii
ce noi le-am scris
cu păpădii
iar azi îți par
copilării
în urmă nu privi
și nu zâmbi
mai bine pleacă
spre locul unde vrei să fi
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre poezie sau poezii despre fericire
Ne mor valorile...
Un ultim act, cortina a căzut
Piesa intitulată "viața" s-a sfârșit.
Și-n sală liniștea s-a așternut
Pentru actorul nostru îndrăgit.
Și cum pe noi să nu ne doară
Când vedem valori în anonimat?
Li se pronunță numele-n țară
Doar când dintre noi au plecat...
Românie, n-ai pierdut doar tezaur,
Ci și artiști, poeți, valorile-adevărate.
Persoane speciale, cu suflet de aur
Răpite de nemiloasa și urâta moarte.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (27 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre urâțenie, poezii despre tezaur, poezii despre sfârșit sau poezii despre aur
Un om pierdut
Printre amici e cunoscut
Că s-a pierdut în absolut,
Dar s-a pierdut, ca un om mic,
Exact în... absolut nimic.
epigramă de Victor Barbu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre prietenie
S-a pierdut iubirea
S-a pierdut iubirea pe poteci
De-au rămas de strajă lacrimile reci,
Și-au pornit să urle vânturile-zmei,
S-o adăpostească-n părăsite văi..
Stă-nsetată marea, geme a pustiu,
Cată umbra-n soare, înger tuciuriu,
Clipa-i atârnată pe un pisc de lună,
O iubire pleacă, alta o să vină...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre văi, poezii despre vinovăție sau poezii despre Soare
Un suspin
Un suspin adânc Mă prinde
și vă spun cu-atâta greu:
Unul dintre voi Mă vinde.
Doamne, nu cumva sunt eu?
Iată ceasul suferinței.
Voi să vă rugați mereu.
Însă vai de cel cu-arginții!
Doamne, nu cumva sunt eu?
Voi sunteți ca piatra rară.
Numai unu-i asmodeu,
suflet rânduit să piară.
Doamne, nu cumva sunt eu?
Voi aveți comori bogate.
Însă el, vrăjmașul Meu,
astăzi le-a pierdut pe toate.
Doamne, nu cumva sunt eu?
Astfel în amurgul rece
murmura Isus cu greu.
Și spuneau toți doisprezece:
Doamne, nu cumva sunt eu?
Deci și noi, când El ne spune
că-ntre noi e-un fariseu,
să șoptim în rugăciune:
Doamne, nu cumva sunt eu?
poezie clasică de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre religie, poezii despre creștinism, poezii despre comori, poezii despre ceas, poezii despre bogăție sau poezii despre Iisus Hristos
Răzbunarea timpului pierdut
Nimeni nu-și amintește de spiritele mari
toți se scaldă în balta mediocrității.
S-a încetățenit mersul melcului
fără casă, doar cu perspective
plătite din timp unde trebuie
și apoi se așteaptă măsura,
cu cine să se realizeze
și-n capul cui să se spargă,
de o să se răzbune timpul pierdut
pe cei care au vorbit prea mult
și n-au făcut mai nimic.
O să mușc din cuvinte cu foame
până s-or trezi din letargia bolnavă
toți cei care se lasă prostiți.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre plată, poezii despre mediocritate, poezii despre cuvinte sau poezii despre boală
Imponderabilitate
Bine, bine,
Mi-am pierdut greutatea, plutesc,
Dar greutatea care s-a pierdut
Unde e?
Mi-a luat-o cineva în primire?
S-a tăiat o chitanță?
Pe mine nu m-a întrebat nimeni nimic,
Greutatea unui om
E o valoare, nu?
E o mare valoare în ziua de azi
Greutatea unui om-nu în aur ci chiar
În greutatea lui.
Cine se folosește de ea?
-Cârcotaș ai fost și sub legea gravitației
Cârcotaș ești și-n vid, nătărăule!
Să vezi ce greutate o să mai capeți
Când o să-ajungi în cazanul cu smoală-
Asta e doar așa, o tranziție.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre greutate
- citate de Marin Sorescu despre prezent
- poezii despre legi
- citate de Marin Sorescu despre legi
- poezii despre imponderabilitate
- poezii despre gravitație
- citate de Marin Sorescu despre gravitație
- citate de Marin Sorescu despre aur
Imponderabilitate
Bine, bine,
Mi-am pierdut greutatea, plutesc,
Dar greutatea care s-a pierdut
Unde e?
Mi-a luat-o cineva în primire?
S-a tăiat chitanță?
Pe mine nu m-a întrebat nimeni nimic,
Greutatea unui om
E o valoare, nu?
E o mare valoare în ziua de azi
Greutatea unui om - nu în aur, ci chiar
În greutatea lui.
Cine se foloseste de ea?
- Cârcotaș ai fost și sub legea gravitației
Cârcotaș ești și-n vid, nătărăule!
Să vezi ce greutate o să mai capeți
Când o să-ajungi în cazanul cu smoală -
Asta e doar așa, o tranziție.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceva
Pentru copiii Holocaustului și pentru copii de la Nakba
Ceva inevitabil s-a pierdut
s-a pierdut ca niște vapori palizi învăluiți în razele lunii,
dispărând duși de-o pală de vânt înspre întinderile stelare
incomensurabile și pustii.
Ceva de necapturat a dispărut
a dispărut în vârtejul de frunze și-n iluminările toamnei,
scuturat în ceață împreună cu foșnitul subțire-al ierbii uscate
și-al amintirii.
Ceva de neuitat este deja trecut
împins dintr-o scânteie în nimic sau în chiar mai puțin,
a cărui finalitate a fost măturată-într-un colț, unde zace
în praf și-n pânze de păianjen și-n tăcere.
poezie de Michael R. Burch, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre toamnă, poezii despre stele, poezii despre păianjeni, poezii despre frunze sau poezii despre copilărie
S-a dus...
S-a dus al nostru-amor,
Undeva foarte departe
Nu mai există fior
Între noi, din păcate...
S-a dus orice trăire
Simțită cândva cu tine,
Totul este amintire...
Sper să-ți fie bine.
S-a dus împlinirea,
Gândul la noi nu te poartă
Mi-ai luat iubirea,
N-o să te iert niciodată!
S-a dus amoru-n depărtare,
Definitiv s-a destrămat...
E pierdut acum în mare
Și-n urmă, nu ne-am uitat.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (16 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare sau poezii despre existență
Veșnic pierdut
Parcă veșnic pierdut prin ținuturi străine,
Blestemat să tot sper la un veșnic peisaj:
Unde nori colorați îmi cântă despre tine,
Folosindu-ți surâsul pe post de mixaj...
Unde soarele veșnic e alături de lună,
Unde stelele toate dansează-n jurul lor,
Unde natura toată nu te crede nebună
Pentru că te grăbești s-ajungi în viitor...
Unde bezna există doar în basmele lunii,
Unde sufletul lumii nu face pe nebunul,
Unde dragostea ta nu depinde de unii,
Unde dragostea ta depinde doar de Unul...
Unde eu sunt acelea ce îți urmează pașii,
Când pășim împreună pe aceeași cărare!
Unde timpul, nebunu', nu își păstrează așii
Pentru-al nostru final lipsit de apărare...
Unde lumea și pacea se-nțeleg de minune,
Unde nimeni nu știe să trăiască-n trecut,
Unde tu și cu mine trăim totul pe bune,
Unde nici eu nu sunt veșnic pierdut...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (26 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre peisaje, poezii despre pace sau poezii despre nori
Dor de mamă
Trec anii-n zbor
Și timpul în neștire trece
Însă numai un singur dor
Cu viața timpul și-l petrece.
Mi-e dor de tine, mamă dragă,
Mi-e tare dor; Ce mult mi-e dor!
Aș vrea să știe o lume-ntreagă,
Că fără tine pot să mor!
Dar viața merge înainte,
Iar timpul zboară fără habar
Și de ți-ai pierdut dragul părinte
Inima-ți plânge în zadar.
Căci nimeni înapoi n-aduce
O ființă a cărei vieți s-a stins;
Degeaba sufletul îmi plânge,
Pierdută ai fost, oricât am plâns.
De atunci mult timp a mai trecut
Și a fost mai mult un timp pierdut.
De atunci lacrimile s-au uscat,
Dar dorul tot n-a încetat.
Căci toată viața dor îmi va fi,
Cât pe Pământ eu voi trăi.
Mereu eu numai tristă sunt,
Dar oamenii-s nepăsători;
De toți ar fi nemuritori,
Ce-ar mai fi viața pe Pământ?!
Dar tu te-ai dus înaintea lor
Și m-ai lăsat c-un singur dor.
Și acuma orice veselie
E ca și cum n-ar exista;
Nimic nu-mi mai place mie,
Decât doar amintirea ta...
În mintea mea tu ești tot vie
Și vei trăi o veșnicie!
Aceasta-i unica bucurie
Ce poate să-mi mai placă mie.
Mi se întâmplă foarte rar
Un zâmbet șters să mai schițez,
Mi se întâmplă mie, dar,
Mai mult nu pot să-mi imaginez.
Nici nu pot să râd voios,
Nu am puterea să o fac,
Din când în când zâmbesc frumos,
Însă numai când mă prefac.
De nimeni nu sunt înțeleasă,
Poate că le par prea voioasă;
Ei nu știu ce-n suflet se ascunde,
Căci nimeni în suflet nu pătrunde...
Doar tu adânc mi l-ai străpuns
Și-n inima mea ai pătruns.
Eu nu sunt singura din lume
Ce a pierdut pe cineva
Și nu-i de ajuns un singur nume
Izvorul vieții a-l seca.
Mai sunt mulți care-mi sunt aproape
Și unii chiar mă înțeleg,
Dar numai tu ai fost tot ce se poate
Chema mai bun, mai înțelept.
De lângă mine ai plecat
Dar, mamă, eu nu te-am uitat!
Eu mă gândesc mereu la tine,
Tu ești mereu doar lângă mine...
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre dor sau poezii despre înțelepciune
Aveți grijă de voi!
Având grijă de toți, am tot uitat de mine
și m-am trezit străină-n adânc de oglindă.
M-am pierdut la răscruce,-n iarnă, la colindă,
în viscol, ce isca doar neiubiri de Sine.
Mă-mpleticeam de geru-ncrederii pierdute
și umerii-mi de-Atlas crăpau de grea povară,
ce mi-o dăduse-n dar o neagră zi de vară,
și m-am ascuns de toți, în locuri neștiute.
Trăind în amorțire de suflet sărăcit,
sub masca împăcării cu soarta fără gust,
m-am apărat de iarnă, cu straiul meu vetust
și când s-a spumuit, îndat' l-am peticit.
Of, iar îmi plâng de milă și vă împovărez,
dar, dacă scriu, mă vindec de zeci de apăsări
și pot să zâmbesc iară spre cele patru zări,
care-mi trimit un gând: că pot să înviez!
Să nu pățiți ca mine, vă rog acum și-aici:
numărătoarea-ncepeți cu "mine", nu cu "noi"!
Pe toți: iubit, iubită, copii, părinți, bunici,
îi veți putea iubi, de-aveți grijă de voi!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre negru, poezii despre măști sau poezii despre iarnă
Iubirea...
Într-o zi pe inserat
Din palatul înstelat
Iubirea in lume a plecat
Să vadă cu oamenii ce s-a mai întâmplat,
Dacă de ea cumva au uitat
De când nu i-a mai vizitat
Și semințele Iubirii printre ei le-a semănat.
Dar, peste tot pe unde a umblat
Cu tristețe a constatat
Că multe alte sentimente teren au câștigat.
Ambiția și vanitatea,
Invidia și gelozia,
Nerăbdarea, nemulțumirea,
Locuiau în cuib cu ura
Și înlocuiau iubirea.
Oamenii se războiau
Se revoltau, se izgoneau
Doar pentru avere și putere se luptau.
Iubirea s-a supărat
Și copiii din lume i-a rechemat.
Gingășia, încurajarea,
Căldura și bucuria,
Frumusețea, fericirea,
Au părăsit toate Omenirea.
La început nici măcar n-au observat
Și viața la fel și-au continuat,
Dar, treptat, întreaga lume
s-a schimbat
De frigul neiubirii a înghețat
Și într-un pustiu s-a transformat...
Incet, încet, oamenii s-au dezmeticit
Și Cerului, din Iubirea Sa cu umilință I-au cerșit.
Iubirea, din palatul înstelat
Cu Lumină strălucitoare placat,
Câtva timp i-a lăsat
Să-si dea seama lipsa de iubire ce a înseamnat.
Apoi, de oameni iar s-a îndurat,
De păcate i-a iertat
Și spre lume cu picături mari de iubire a plouat,
Copiii săi, printre pământeni
iar să coboare i-a lăsat
Și plină de speranță s-a uitat
Dacă toți picături din ploaia de iubire au apucat
Și măcar acum și ei să iubească au învățat...
De Iubirea sădită de Dumnezeu în voi, semeni
dragi,
Niciodată nu uitați!
Ca de frigul necredinței
nu cumva să înghețați
Și într-un pustiu fără suflet să vă transformați!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre gheață, poezii despre învățătură sau poezii despre încurajare
S-a stins un înger
Azi s-a mai stins un înger drag
Și pe acest pământ, pribeag,
Cu sufletul nemângâiat,
Multă durere a lăsat.
S-a dus acolo,-n Paradis,
Să cânte-n cer FATA DIN VIS.
El ne-a rămas în amintire
De ani și ani și ani de zile...
Un înger drag, de boală-ngenunchiat,
Ca un martir, la Ceruri a plecat.
Dar ne-a lăsat tezaur de lacrimă și vers,
Dragi melodii de suflet și vieții un nou sens.
Noi rokerii în doliu mereu te vom iubi,
Tu, suflet bun și cald, plecat dintre cei vii.
Când Domnu-n Cer a vrut ca să te cheme,
Noi, lacrimă, ne-am luat la revedere.
Azi ai acolo, printre îngeri, loc,
Cinstind pământul cântecelor rock.
(cu lacrimi în suflet, la înălțarea la Cer a sufletului regretatului Leo Iorga, seful formației Kompact)
poezie de Livia Mătușa din Poezia, pansamentul sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre zile sau poezii despre versuri
Unde-ai plecat, Românie?!
Unde-ai plecat, Românie?!
Te caut de-o viață, cu ochiul meu mut,
Trecutul mocnește sub glie
și pare că totu-i pierdut.
Unde se află urmașii,
acestui popor daco-get?
Popor mai străvechi ca incașii,
ce suflă pierdut și incert.
Unde să caut, să îl regăsesc
al tău interior de tezaur?
El, azi, e pierdut în lumesc
și tace, ascuns, într-un corp de centaur.
poezie de Liviu Reti (12 iunie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi sau poezii despre corp