Toate lucrurile de pe pământ se îndreaptă spre casă în bătrânul octombrie: marinarii către mare, călătorii spre zidurile locuinţelor, vânătorii către câmpii, codri şi strigătele copoilor, iubitul înspre iubirea pe care a abandonat-o.

citat din Thomas Wolfe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centura de siguranţă

de la o vreme încoace
toate se precipită
Soarele spre faţa nevăzută a planetei
râurile spre evaporare
muşuroaiele de maşini către centrele de casare
insectele către tălpile trecătorilor
componentele materiei spre reciclare
oamenii, ca nişte navetişti ursuzi
între entuziasm şi disperare
către capătul de linie
al sângelui

toate se grăbesc spre nicăieri
cu o viteză pe care nici măcar electrozii
nu ar putea-o percepe
toate aleargă cu o nerăbdare haotică
spre puncte imaginare
spre fatale găuri negre

nu mai există nici măcar o particulă statică
nu mai există levitaţie nici măcar în vise
nu mai există ochi de cer care nu a fost angrenat
de inerţia goanei după efemer

toate accelerează inconştient spre destrămare
spre o inevitabilă ciocnire
de trecut

poemul acesta
este centura mea de siguranţă...

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barca mea se îndreaptă spre vest, a ta, spre est. În rai e vântul pentru ambele călătorii.

citat din Chao Li-hua
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cu mie mi s-a insuflat din copilărie să-mi canalizez întreaga energie spre vitejia vânătorii şi a războiului, putem insufla copiilor să-şi îndrepte întreaga energie către lupta cu sine, către sporirea iubirii.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt mut

Strigăt către pământ
stea căzătoare pe trupul meu
adiere de vânt,
o clipă.
Lumină spre cer...
de ce-mi vi
existenţă efemeră
furată de zări străine?
De ce?
Să-mi rupi fiinţa la plecare
lăsând între noi
neputinţa zilelor trecute
degeaba?
Fiinţă cu neputinţă de schimbat,
soarta mi-e să privesc,
spre cer
spre alte stele
pe care
nu mi le doresc
şi să strig către El
strigăt mut
de pământ reavăn
mirosind...
a stea căzătoare.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Când picură ploaia pe geamuri
Şi ochii îi îndrepţi către mine
Iubirea sunt gesturile mele
Care le îndrept către tine.
Şi calea pe care eu urc
E o cale ce duce spre cer
Acolo eu stiu ca e bine
Acolo nu e nicăieri.

poezie de Nicoleta Petre (29 noiembrie 2018)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plec spre lumină

umbrele nopţii gonesc peste câmpuri
în patru anotimpuri
la capăt de mare, o casă...
o casă desenată pe un mugure de lume...
la margine de cer,
printre stele obosite
o apă, un gând şi o plută
în zare cântă cocorii
e timpul să plec spre lumină
păşind către El.

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Printre cei ce vin sau pleacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

educaţie

Educaţiunea e îndrumare spre stăpânire de sine, îndrumare spre supunerea către rânduiala morală ori îndrumare spre virtute. Prin educaţiunea raţională omul are deci să fie îndrumat, înainte de toate, spre cumpătare, spre spiritul de economie, spre clemenţă şi spre generozitate. Piscurile acestor munţi se ating greu, dar se urcă.

definiţie clasică de Ioan Slavici în Educaţiunea morală
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel blând nu se îndreaptă spre răzbunare, ci mai cu seamă către iertare.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele se fabrică

Către toate fibrele lemnoase care visau,
Luntre pe Dunăre, să ajungă la Brăiliţa,
dar au fost acostate la Turnu Severin! Către
toate caravelele care-şi căutau port de refugiu
la Corabia, dar Mazilescu a cârnit-o spre
Dâmboviţa, mai propice micului trafic de
poezie! Către toate focurile stinse de izbucurile
de vin vechi! De pe malurile dezbinate, doar
visele, pe poduri de gheaţă, se mai pot uni...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Octavian Mihalcea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

BRAD ÎNALT CU FRUNTEA CĂTRE CER, BĂTUT DE VÂNTURI SPRE PĂMÂNT SE-NCLINĂ
Brad înalt cu fruntea către cer, bătut de vânturi spre pământ se-nclină,
Dar furtuna nu-l doboară căci pe umărul de frate se anină
Şi-mpreună-n toiul vijeliei se îmbrăţişează legănaţi în dans,
Că în pădure mulţi copaci crescut-au dintr-o singură tulpină.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum marinarii sunt călăuziţi spre port de strălucirea stelelor, la fel creştinii sunt îndrumaţi către ceruri de Maica Domnului.

citat din Sfântul Toma de Aquino
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă doriţi lumină, aduceţi-o înspre locurile întunecate ale minţii voastre. Aduceţi-o către frică şi ruşine, către tristeţe, către lipsa de ţel sau speranţă pe care le percepeţi.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum marinarul are în minte portul către care se îndreaptă corabia; trebuie să fii complet orientat către ceea ce doreşti, în permanenţă.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există privelişte mai atrăgătoare pe pământ decât priveliştea unei femei care pregăteşte cina pentru persoana iubită.

citat din Thomas Wolfe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

iubesc ţara aceasta cu chipul blajin
cu oameni frumoşi şi cu sufletul mare
cu munţii de care mereu mă sprijin
cu toate drumurile care duc spre soare.

pământ voievodal plin de eroi
leagăn de doină şi de încântare
mângâiat de raze primenit de ploi
cu minuni şi miraje ce au căutare.

dulce casă între codri de cântec
între lanuri de grâne cu macii la brâu
toţi demonii din tine vreau să-i spintec
să mă spăl apoi de păcate la râu.

te apăr cu gândul ca un soldat
averi spirituale de la strămoşi mi-ai dat.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul şoimului

Pentru a te ruga deschide-ţi tot sinele
Către cer, către pământ, către soare, către lună,
Către singura voce care eşti tu.
Şi să ştii că există multe lucruri
Pe care nu le poţi vedea, nu le poţi auzi;
Pe care le poţi cunoaşte doar în anumite momente,
Momente care se-nmulţesc constant – şi în graiuri
Care nu sunt sonore întotdeauna, ci doar alte
Cercuri ale mişcării.

Ca şoimul în acea dimineaţă de duminică
Deasupra Fluviului Sărat. În vânt,
Încercuit de cerul albastru,
Ne-a înseninat inimile cu aripile lui sacre.
Te vedem, ne vedem pe noi şi ştim
Că trebuie să avem grijă
Şi bunătate în toate lucrurile.

Inspiră ştiind că noi suntem făcuţi
Din toate acestea – şi respiră ştiind
Că suntem cu adevărat binecuvântaţi pentru că
Ne-am născut şi pentru că vom muri curând
În acest cerc al mişcării,
Ca un şoim rotunjind dimineaţa
Înăuntrul nostru.

Noi ne rugăm ca toate acestea să fie făcute
În frumuseţe.
În frumuseţe.

poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, crezând că lucrurile care îl preocupă sunt rele, se împovărează şi se hrăneşte cu alte lucruri pe care nu le cunoaşte şi pe care nu le ştie; îşi îndreaptă către acestea dorinţele şi nădejdile, le cinsteşte şi le laudă.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara noastră este un rai pe pământ. Avem ca bogăţii câmpii mănoase, munţi, ape, mare, codri şi păduri seculare, subsol bogat în tot ce vrei: aur, uraniu, petrol, gaze, ape minerale etc. dar nu ele constituie avuţia noastră cea mai mare, ci poporul minunat al acestei ţări. Toate acestea reprezintă motivul pentru care mulţi o doresc şi râvnesc la ea de două mii de ani.

Ioan Pop de Popa în Dulce şi amar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii nopţii

Mai spune-mi, iubito încă o data
Ca ne vom reîntâlni in noapte.
Mai lăsaţi parul să-ţi acopere sufletul
Cu vocea ta frumoasa,
cânta-mi încă o data
Eşti ca o candoare, spre cer ma conduci
Prin frumuseţea versului tău,
in drumul spre Soare,
spre Viaţa unităţii divine.

Hai sa-mi dai mâna şi sa ne descoperim
Sufletele in dansul lor spre stele.
Lumina va deschide calea dreptăţii şi pământul ce-l călcăm va deveni o stea.
Lasă-te condusă şi tu de şoferul nostru
Către lumea de vis... către lumea-fereastra.
Ferestre 3 D devin versurile noastre in duet.
Flacăra iubirii va sta permanent in lumina.
Îngerii nopţii ne vor veghea...
aprofundând sentimentul iubirii divine.

Iubirea ta ma şcoala noaptea din pat
Iubirea ce ne duce spre stele
Conducandu-ma printre îngerii de lumina.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre casă

Spre casă merg pe urmele bătute,
De se coboară cerul cu fiecare gând;
Pădurea ce-o ştiusem vuieşte de cornute,
Ce din copilărie le ştiu adulmecând,

Steaua de nea mi-aduce universul,
Când mărăcinii tineri, aleargă auriţi,
O ciută-n depărtare îmi tot repetă mersul,
Cu ochii de beteală de-apururi mântuiţi.

Spre casă merg cu-aripile vândute
Pe cine ştie ce în anii ce se duc,
Doar uliţa mă strânge cu braţele durute,
Şi-o frunză îmi aruncă; bătrânul rege nuc!...

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!