Când bunăvoinţa divină

Când bunăvoinţa divină
Coboară peste om lumină,
Sufletul e mai curat
Şi gândul mai luminat.

Nu mai poartă nicio vină.
Ispita îi e străină.
De rău este vindecat,
Nu mai cade în păcat.

Cu harul ce l-a primit
Trăieşte mai liniştit.
El cu drag îi mulţumeşte
Lui Isus că-l ocroteşte.

poezie de Dumitru Delcă (10 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul divin, dar ceresc

Pe o rază de lumină
am primit un dar.
Un dar care îmi alină
sufletul hoinar.

Dumnezeu mi l-a trimis
ca să nu mai rătăcesc.
În inimă am închis
darul divin, dar ceresc.

Ascult sfatul îngeresc,
sunt alături de Hristos.
Ce mă-învaţă înfăptuiesc,
nu mai sunt un păcătos.

Pentru darul ce-am primit
cerului îi mulţumesc.
Sufletul mi-am liniştit,
calea nu mai rătăcesc.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii cu sufletul curat

Omule,
Nu-ţi da sufletu-n păcat
că te vede Dumnezeu.
De rău nu vei fi iertat
şi-n viaţă-ţi va fi mai greu.
Fii cu sufletul curat!
Caută să nu greşeşti!
Cinstea să fie cu tine,
de cei răi să te fereşti.
La săraci să le faci bine,
Pe bolnavi să-i îngrijeşti,
Dumnezeu va fi cu tine,
dac-acestea le-împlineşti.

poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu credinţă-n suflet

Credinţa pătrunsă în suflete senine
aduce împăcarea şi-n suflet la mine.
Mă învaţă să iert,
mă învaţă să iubesc
frumuseţea cu tot ce e lumesc.
Credinţa mă înalţă.
Am suflet mai curat.
De gânduri negre, rele,
mă simt eliberat.
Cu credinţă-n suflet
lumină am primit.
M-am liniştit în cuget,
mă simt mai împlinit.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea de Înviere

În noaptea de Înviere,
credincioşii
iau Lumină din Lumină,
de la
Dumnezeu adevărat,
din Dumnezeu adevărat.
Cu drag lui Isus se-închină,
că viaţa le-a luminat.

poezie de Dumitru Delcă (8 aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măşti

Când ai sufletul frumos,
Te ridici singur de jos.
Lumina când ai furat
Celor ce te-au luminat,
Niciodată sus n-ajungi
Întuneric în piept strângi!

Când ai sufletul curat,
Te simţi om cu-adevărat,
Eşti vibraţie divină,
Celor răi le dai lumină...
Cei ce vor să te doboare,
Harul nu pot să-ţi omoare!

Când ai sufletul hain,
Pentru toţi eşti un străin.
Piedestalul mi-e aparte
Zidit cu trainice fapte,
Ridicat din har cu drag
Nu cu spor, din furtişag.

Când ai suflet bun şi nobil
Eşti vizibil şi capabil...
Eşti iubit şi apreciat,
De cei slabi mult mai curtat,
Până-şi pun pe frunte lauri
Şi se cred mai marii fauri!

Deie Domnul har şi dar
Şi celor fără habar,
Să nu mai fure idei
De la ''fraţii'' de condei.
Cei ce se ştiu profitori
Nu ajung strălucitori!

Omul care-i om pe lume,
Va purta prin timp, un nume,
Unul frumos, nepătat...
Numele-i adevărat!

poezie de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logică

Munca l-a creat pe om,
Când l-a coborât din pom,
Lenea-i şi mai cu folos,
Că-l coboară şi mai jos.

epigramă de Mihai Teognoste din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea de păcat

Am lăsat la voi pe masă
o hârtie-n care scrie,
Că din viaţa tumultoasă
mă retrag în veşnicie.
Ajuns la capăt de drum
nu mai am rost pe pământ.
Trăirea e doar un fum
spulberat iute de vânt.
Dumnezeu la El mă cheamă
păcatul să-mi ispăşesc.
Pe pământ viaţa-i o dramă,
sus este raiul ceresc.
Despărţirea de păcat
veşnicia o aşterne.
Sufletul e mai curat
în raiul vieţii eterne.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sufletul te doare

Când sufletul te doare
nu dispera, române!
Există o scăpare,
credinţa îţi rămâne.
Şi, uneori durerea
ascunde o speranţă,
Care îţi dă puterea
să mai rămâi în viaţă.
Te luptă şi învinge
durerea ce te arde!
Nu mai fi trist, nu plânge,
trăieşte mai departe!

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de vară

Soarele-i la asfinţit,
Cerul peste noi coboară.
Satu-întreg a adormit,
Nicio pasăre nu zboară.
Întunericul de smoală
stăpâneşte-întreg pământul.
Dintre munţi luna se scoală
şi ne luminează gândul.
Noaptea ca un sfetnic bun
mintea noastră linişteşte.
Nu mai e nimeni pe drum,
totul în sat odihneşte.
Zorii zilei se arată.
În curând se luminează.
Bolta nu mai e-înstelată,
toată lumea este trează.
Munca la câmp iar începe.
Curge sudoarea pe frunte.
Viaţa parcă e mai verde,
poţi să trăieşti cât un munte.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa a tăcut

Peste casa părintescă
Liniştea s-a aşternut.
Totul miroase a iască,
Aici viaţa a tăcut.

Porumbeii nu mai zboară.
Nici-un câine nu mai latră.
Noaptea vieţii-ncet coboară
Şi pune lacăt la poartă.

poezie de Dumitru Delcă (2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O frunză căzută jos

O frunză căzută jos
nu mai urcă unde a fost.
O frunză căzută-n vale,
vântul o poartă pe cale.
O frunză căzută jos
nu mai este de folos.
Este galbenă ca ceara,
nu mai e verde ca vara.
La frunza căzută jos
drumul e anevoios.
I se pare mult prea mare
şi în zbor, şi pe cărare.
Odată căzută jos
din drum nu s-a mai întors.
Pe creangă n-a mai urcat
fiindcă pomul a îngheţat.
Căzută-n mijloc de drum
îngheaţă şi ea acum.
Iarna peste ea coboară,
sortită e ca să moară.
Peste ea zăpadă cerne,
eternitatea se aşterne.

poezie de Dumitru Delcă (11 decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul pauzei de vis

Sufletul meu sângerează -
Nimic neobişnuit
Sângerarea lui durează
De un veac, fără sfârşit.

Ce i-am spus că-l vindecă
L-a rănit mai rău, mai bine,
Iar acum se spintecă
Răzbunându-se pe mine.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2010)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul pauzei de vis

Sufletul meu sângerează –
Nimic neobişnuit
Sângerarea lui durează
De un veac, fără sfârşit.

Ce i-am spus că-l vindecă
L-a rănit mai rău, mai bine
Iar acum se spintecă
Răzbunându-se pe mine.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2 februarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit Isus Mesia

Din cer Domnu a venit
Să ne-mbrace în lumină
Omul rău şi rătăcit
La viaţa ca să vină

Şi Isus Mântuitorul
Coborî jos pe pământ
De Tatăl să lege dorul
Să trăim al Lui Cuvânt

A venit Isus Mesia
În lumină să ne prindă
Să ne ofere veşnicia
Să trăim viaţa sfântă

Ceru Domnul l-a lăsat
Coborând dar printre noi
Să ne ierte al nost" păcat
Să trăim viaţa apoi

Să trăim în curăţie
Mereu în neprihănire
Privind dar spre veşnicie
Din dragoste şi iubire

A venit Mântuitorul
Să ne ia pe-a Sale braţe
Să ne fie El izvorul
Iubirii — să ne înalţe

Să ne fie El Lumina
Călăuză pe pământ
Ca noi toţi întodeauna
Să trăim al Lui Cuvânt

Şi astfel să fim lumină
Din lumina Lui Hristos
O viaţă fără vină
Să avem cu toţii jos

Domnul Isus ne-a-nvăţat
Să trim doar Adevărul
Pururi sufletul curat
Nouă să ne fie ţelul

Din lumină spre Lumină
Ochii să ni-i îndreptăm
Pe braţe El să ne ţină
Mire Sfânt să îl avem

Astfel în neprihănire
Să trăim surori şi fraţi
Doar prin sfânta Lui iubire
Lui în veci să-i fim predaţi

Umple-ne Isus de Tine
Pentru veci de-al Tău Cuvânt
Viaţa doar cum se cuvinbe
S-o trăim pe acest pământ

Glorie Doamne mărire
În veci fii dar onorat
Căci în marea Ta iubire
Viaţă veşnică ne-ai dat
28-10-2019 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio zână nu-i ca mama

Pe cap poartă o maramă.
Ce frumoasă-i mama mea!
Este cea mai scumpă mamă.
Nicio zână nu-i ca ea.

Eu sunt viaţă pentru mama,
sunt chiar îngeraşul ei.
Uite, acum îmi dau seama
că am crescut la sânul ei.

Cu privirea ei cea blândă
în braţe la ea mă cheamă.
Eu, cu vocea mea plăpândă
îi răspund: îndată mamă.

Deşi mama e o floare
eu tot flori îi dăruiesc.
Îi dau şi o sărutare
să-i arat cât o iubesc.

Ca o stea din Carul Mare
ce străluce-n nopţi de vară,
Chipul mamei când apare
cu dragoste mă înconjoară.

Cu iubire îmi zâmbeşte,
îmi veghează somnul lin.
Sufletul mi-l ocroteşte
de când mă are copil.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă pe cel neajuns
cu ce ai îl omeneşti,
Primeşti harul lui Isus
şi pe tine te cinsteşti.

Dumitru Delcă (aprilie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când fericirea se împarte la doi, viaţa se trăieşte mai simplu, mai frumos.

aforism de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aduc Isus onoare

Îţi aduc Isus onoare
Şi te laud şi îţi cânt
Căci ne-ai dat a Ta salvare
Oamenilor pe pământ

Cânt iubirea ta Divină
Şi eu Numele-ţi cinstesc
C-o viaţă fără vină
Tu mi-ai dat şi te iubesc

A ta milă eu o cânt
Şi iubirea Ta cea vie
Cât voi fi pe acest pământ
Căci privesc spre veşnicie

Îţi cânt Doamne a Ta Fiinţă
Pururea eu te slăvesc
Şi Isuse prin credinţă
Fiinţa mea îţi dăruiesc

Cânt Isus a Ta lumină
Al Tău har ce mi l-ai dat
Căci mă vreau fără de vină
Să fiu Doamne mai curat

Mai aproape azi de Tine
Şi Isus de-al Tău Cuvânt
Să văd ziua care vine
Când ne duci în cerul sfânt

În Lumina Feţei Tale
Fiinţele să ne zideşti
Să ne fii izvor şi cale
Pe braţe să ne primeşti

Să fim Doamne o lumină
Din Lumina Ta Isus
Cu-o viaţă fără vină
Şi un duh Ţie supus

Umple-ne de-al Tău Cuvânt
Să trăim neprihănirea
Viaţa-ntreagă pe pământ
Să ne dărui mântuirea

Ca să fim ai Tăi Isus
În veci şi în veşnicie
Să-ţi cântăm în ceruri sus
Slăvit Numele îţi fie
21,21-01-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, suflete...

O, suflete ce-n rău apuci,
de-ai şti tu-n ce adânc te duci.
De-ai şti-n ce-adânc cădea-vei greu
când umbli fără Dumnezeu.

În tina greului păcat
în moarte tu te-ai scufundat.

Nu vezi tu oare cum de sus
te cheamă harul lui Isus?

Întoarce azi la El-napoi
şi las-al relelor nevoi!

El pentru tine S-a jertfit,
cu ce iubire te-a iubit!

— Poţi tu urechea să-ţi înfunzi
la glasul Lui să nu răspunzi?

Poţi tu să-ţi ´coperi ochii tăi
şi să mai mergi pe rele căi?

Poţi tu când azi aşa duios
te cheamă harul lui Hristos,

şi-l al iubirii dulce prag
te-aşteaptă El cu-atâta drag?

Poţi oare tu să nu te-apleci?
— Ah, cum vei plânge-n veci de veci!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a gârbovit rău bunica

În clipe târzii de viaţă,
Îşi poartă paşii obosiţi.
Pe nepoţi nu-i mai răsfaţă.
Ei o privesc şi zic cuminţi:

S-a gârbovit rău bunica.
Vorba-i este tot mai rară.
Nu-şi mai doreşte nimica.
Suspină din zori în seară.

Ochii a-început să-i piardă,
În cap părul i-a albit,
Cu greu mai poate să meargă...
Viaţa ei, a-îmbătrânit.

poezie de Dumitru Delcă (12 iunie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!