Copacul din mine

Cu simţurile descătuşate
spre cer suie
copacul din mine
cineva dă să-l scrijelească
se-ntunecă în jur
agăţat de o lumină
vreau să rostesc; viaţă
cuvintele ard
şi flacăra mută
se stinge în semn de iertare
din căuşul palmelor mele
răstorn cenuşa
peste mormintele altor
păduri.

poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul din mine

Dedicaţie expresă lui Adrian Păunescu, la solicitarea domniei sale, pe foaia din manuscris, după ce i s-a interzis Cenaclul Flacăra. La Felix, după o îmbrăţişare prietenească, mi-a zis: "Tinere, sunt o iluzie pe pământ. Copacul acesta sunt EU. Îţi mulţumesc pentru asta."

Cu simţurile descătuşate
spre cer
suie copacul din mine
cineva dă să-l scrijelească
se-ntunecă în jur
agăţat de o lumină
vreau să rostesc; viaţă
cuvintele ard
şi flacăra mută
se stinge în semn de iertare
din căuşul palmelor mele
răstorn cenuşa
peste mormintele altor
păduri

poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decalogul

am vrut să fiu pisc înalt de vis în tăcere
m-am regăsit târziu rămas agăţat fără putere
în rădăcini ce nu mai vor sentimente
posed gânduri care curg cu multă durere
mi-am desfăcut în bucăţi simţurile mele
am rămas vorbă nerostită şi-n grea vreme
vreau să fiu învinuit de trecere prin lume
că nu am putut să dau cei mai bun din mine
simt gust amar de fiere şi nu ofer decât decădere

tălpile mele nu-şi mai au rostul
paşii mei prin viaţă şi-au pierdut firescul
cărările mele mi-au schimbat norocul
sunt fiară care nu respectă nici postul
de mult de om nebun ce sunt cu gândul
am ajuns să nu respect nici dialogul
nu cer iertare cer pedeapsă mare
timpule dacă exişti nu vreau îndurare

poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugile

Bat clopote în turle, peste burguri
Şi rugile spre ceruri se înalţă,
Iar Domnul le va pune în balanţă
Să le asculte astăzi şi deapururi.

Din miez de noapte până-n dimineaţă
Ard peste tot mulţimile de ruguri,
Cenuşa li se stinge în amurguri,
Când fumurile se prefac în ceaţă.

Trăim pe Terra şi muncim o viaţă
Chiar pentru simplă supravieţuire,
Divinul şi atuncea ne răsfaţă
Cu sfinte daruri, flori de fericire.

Fiinţa noastră nu e amăgire,
Ci este parte din dumnezeire!

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimii paşi

Clopotul hrănit cu sufletul unui prunc
se zbate între cer şi pământ

bătăile ca o flacără mută
răsfiră suferinţi pe vorbe de duh

sânii secaţi ai femeilor bocitoare
agaţă pustiul de uşi cariate de lacrimi

liniştea plecată în cuvinte spre cer
îndoaie genunchii întru binecuvântarea zilei

cerul pregăteşte nunta unui înger

cineva umblă prin mine cu o întrebare...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare din nou vreau să-ţi cer

Iertare din nou vreau să-ţi cer
Într-un stil cu mult mai subţire,
Cu ochii şi mîna spre cer
Şi cu intonări de psaltire.

O, tu, frumoaso, de care-mi atîrnă
Viaţa-şi care-mi alungi
Din cale pe palida cîrnă,
Numai c-o rază din genele-ţi lungi,

Iartă-mă că plouă şi-i ceaţă,
Că oamenii-s răi, că pînea nu-i bună,
Că nu se găseşte nimica în piaţă,
Că, noaptea, nu-i lună.

Iartă-mă, scumpo, că te ador şi
Acum şi pururi, cu suflet curat,
Iartă-mă că apraope în fiece zi
Quod tentabam dicere versus erat.

Aş vrea să-ţi placă orice cuvînt
Ce ţi-l rostesc şi e de prisos ca
Să-ţi declar că vreau să-ţi şi cînt
Aria celebră din Tosca.

Iartă-mă de toate. Zîmbeşte şi spune
Ca să se facă brusc primăvară.
Şi ca să vezi o minune:
Cum mă sui pe-un curcubeu ca pe-o scară.

poezie clasică de Mihail Sadoveanu din Daim (1944)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nopţile fără de somn, focul mâniei arde în inima mea, dar odată cu el ard şi mândria, prejudecata şi valorile mele de altădată. O pâlpâire de teamă suie dinlăuntrul meu şi arde totul din calea ei. Mă topesc ca o lumânare a cărei lumină se împrăştie jur împrejur.

Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o candelă

uneori mă aprind şi ard
ca o candelă
luminez fiecare colţ
fără teamă
intru peste tot
o parte din mine
se caţără pe ziduri
până dincolo de orizonturi
cealaltă parte
e o clepsidră prin care
mă scurg în culori
pentru toate anotimpurile
care încep din mine

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptura în cuvânt

Mi-a venit să înghit marea neagră deodată
Şi lava munţilor ca vinul din pahare s-o beau.
În apele din căuşul palmelor Tale să-mi plimb
Corăbiile între zenit şi nadir.

Mi-am chemat prietenii din stele cu trâmbiţa.
Te-ai cutremurat şi ţi s-au surpat zidurile
Când am început toţi să scuturăm aripile
De săbii ca nişte pene de aur.

Împresurat de jur împrejur de cer şi pământ,
Ca pe un prunc, ca pe o mireasă Te-am dezvelit.
Într-un gând Te-am ucis şi Te-am răstignit
Pe o cruce din lemn de cer sidefat.

poezie de Mircea Nincu
Adăugat de Aurora Cretan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Gudi, colţ de rai încântător – cu vechile legende din Arcadia, o Gudi, în poalele blânde şi gingaşe ale poienelor, şi-n urma răcoroasă a măslinilor tăi, de mult n-am mai băut din izvorul murmurător apa ta curată, prinsă în căuşul palmelor mele, în acea cupă fermecată ce veşnic cu mine o port...

citat din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dimineaţa asta am plâns

când m-am trezit Dumnezeu mă privea în ochi
ca pe un asasin
aş fi vrut să-i rostesc un gând şi
să mă lepăd de povara
cuvântului nerostit
însă cuvintele
se risipeau în mine
în rotocoale grele şi negre
ca un zbor izgonit de pe cer

dependent de tot ce există tremur
şi nu-mi înţeleg păcatul
golul din suflet
mă rupe în două
o parte mi-o acopăr cu lumina
risipită printre oameni
iar cealaltă o voi da pământului
în care Dumnezeu a sădit în taină
răspunsul celor plecaţi

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi cu mine

Stai cu mine.
în toate gândurile mele,
în visele mele,
în cuvintele mele.
Stai cu mine,
în fiecare mic secret
din inimile noastre.
Rămâi cu mine,
dincolo de orice barieră de iubire,
vreau să trăiesc,
râzând,
iubindu-te
şi luptându-mă.
Stai cu mine,
în temerile mele,
în dorinţa de a creşte
şi de-a apăra această dragoste.

poezie de Eugenia Calancea (27 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie cu maci

izgoniţi din lan macii ard şi se scutură pe asfalt
într-un paradis arid şi secetos fără nici un râu
un fur a băut în întregime apele
să rămână numai otrava şi exilul spre cer
şi pălăvrăgelile despre fericire

ca să-l pipăi cu mâinile sfârşitul e coborât în stradă

predicatorii morţii tac nu mai amintesc de moarte
nu umblă cu flacăra aprinsă în mână li s-ar stinge
cuvintele lor ar suna un amestec greţos de salive
hrană pentru cancerul timpului de neadevăruri

macii au fost izgoniţi din lan
înăbuşiţi de junglă
n-au apucat să viseze să fie mântuiţi
avuseseră de trăit bucuria tinereţii doar o vară
Dumnezeu însuşi e tulburat şi descumpănit
de ce atâta exil şi izgonire de pe pământ
de ce atâta plânset al celor ce-şi strigă disperaţi
setea din maci
într-un noiembrie cu soare

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă că te caut

Iartă-mă că te caut atât de stângaci
în cugetul tău.
Iartă-mi durerea ce ţi-o trezesc.
Vreau să ridic la lumină
ce e-n tine mai bun,
ceea ce nu văzusem, să văd,
ca un scafandru-n adâncuri,
să iau
ce-i mai de preţ în tine,
şi să duc în lumină, cum duce copacul
cea din urmă lumină
cu care soarele l-a mângâiat.
Atunci tu
vei veni în tărie să cauţi
bunul de preţ;
ca să-l ajungi,
deasupra ta însăţi ai să te-nalţi,
aşa cum de vreau,
de-abia atingând pamântul, în trecerea ta,
cu vârful înrourat al picioarelor tale,
cu trupul tot încordat, într-un elan,
din tine, spre tine însuţi.

Pentru ca dragostei mele să-i răspundă atunci
făptura cea nouă ce vei fi tu.

poezie clasică de Pedro Salinas
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânţa Vieţii Creatorul a semănat-o pretutindeni, în fiecare prăfuleţ din Univers. Ea hibernează, iar când apar condiţii, răsare, spre Soare, spre Lumină, dă Viaţă altor seminţe, care şi ele la rândul lor vor da rod în Viitor, transmiţând ştafeta altor generaţii...

Mihai Cucereavii (5 aprilie 2012)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea unei vulpi cu coajă

Am ales copacul
Am luat vulpea
eu de picioare, tata de bot!
Eu trăgeam spre mine
Tata spre el
Copacul spre sine!
Eu râdeam
Tata râdea
Copacul ne ridica buzele!
Eu cu tata
Vulpea
Copacul trântea!
Eu cu copacul
Tata cu mine
Vulpea murea!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neliniştea mută, suma tuturor întâmplărilor

dimineaţa la amiază şi seara
cobor în mine să caut lucruri şi
întâmplări despre care
nu o să vorbesc niciodată
din când în când
privesc în afară ca şi când
aş cerşi puţin aer
văd un cer acoperit cu linişti
apoi nimic
nici măcar o zbatere sau
un strigăt de pasăre
doar zidurile ce încă respiră din mine
fac suma tuturor întâmplărilor...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un renunţ

Aud vântul aspru mângâind, pământu-ngheaţă
Liniştea ceţii de seară pică-n ureche ca o şoaptă
Nordicii toţi se bucură căci frigul prinde viaţă
Peste tot şi peste toate, umbra şi privirea dreaptă.

Nu mai vorbi, nu vreau s-aud nimic de oraşe
Vreau ca habitat un mediu lipsit de confort,
Poporul tăcut e captiv în mii şi mii de lăcaşe
Lumea petrece şi eu dorm sub copacul mort.

Degeaba flacăra ta imi dă căldură şi lumină,
Ce-i fericirea, decât un pansament al durerii
Iar la sfârşitul oceanului întinde-mi o mână
Sau dacă nu.. chiar dă-mă cu totul uitării.

poezie de Toader Ionuţ
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 noiembrie

am ţinut un iepure
în căuşul palmelor, simţeam
bătăile inimii, căldura, blăniţa moale
până ce
m-am crezut şi eu
un iepure în alt căuş mai mare

am ţinut o pasăre până ce m-am văzut
zburând
măceş, trandafir, lujer nou, grâu, brusture
stejar,
gâză
vierme
peşte mic, peştele şi mai mic…
am uitat punctul de plecare – din
căuşul palmelor sângerând cresc
muşchi, ciuperci vineţii, vernil

mă îmbrăţişez
singur
ca atunci când ţi-e tare frig
duc palmele
toate palmele în ţărână, caut ape
lăptoase, tainice, apoi
le port curate
la buze, la frunte
mi-am regăsit rugăciunea
doi arhangheli cunosc pentru mine
căuşul căuşurilor

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eram convins de ce spun. Aveam impresia că scot cuvintele din buzunare şi le arunc, pe lângă fată, boabe de porumb, în zăpadă. Le găsisem, întâmplător, la mine, dar nu erau ale mele. Nici Fana nu întinsese mâna să le prindă. Simţisem, vorbind, cum creşte îndoiala şi cum acoperă, ca două palme flacăra unei lumânăro, alt adevăr: murise cineva în mine.

G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste, Capitolul al VI-lea - "Soarele murise cu mărăcinii şi copilăria"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Doamne,
şterge-mi din minte
şi din suflet, cuvintele
ce m-au făcut să uit de mine,
arată-mi faţa lui, şi nu umbra...
Vreau să-l întâlnesc
pentru prima dată
pe acest muritor,
vreau, ca neliniştea lui,
să nu mă mai tulbure,
vreau să-l pierd în mulţime
şi să nu-i mai recunosc
plânsul...
Lacrimile lui
mă trimit în mormânt...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!