Hotarul cu două anotimpuri
pierduți între răspunsuri
așteptăm liniștea
la marginea hotarului
cu două anotimpuri
copleșiți de gânduri
stranii ca ultim trofeu
ucis cu setea încolțită
între coapsele tale
stăm rezemați de copaci
dezarmant aplecați
de complicitatea revoltată
sub pleoapa timpului
surprins de întâmplări
prin care vom ridica manolic
iubiri efemere
în piatra din care
suntem făcuți
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre graniță
- poezii despre timp
- poezii despre revoltă
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre copaci
- poezii despre anotimpuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Fără martori!...
să intrăm în casa înaltă a cuvintelor
a înnoptat printre silabe obosite
iar răsăritul așteaptă
cu cealaltă jumătate și întâmplări mirobolante
să uite trecutul obosit de ploile sticloase
căzute cu inocență pe dedesubtul timpului
să recompunem un alt paradis
mult mai verde și numai lumină
sub cupola de aer se aud clopote
începe cursa fără obstacole în căutarea cuvintelor
și ce bine dacă vom reuși să le pipăim
cu buzele pline de rouă
ne vom naște odată cu zâmbetul
legați indisolubil meteori pe autostrada prezentului
care ne-a întins mâna
la aceeași altitudine a tăcerii
cu forma pătrată și mângâieri tumultoase
pe continentul LINIȘTEA
visăm în degradeuri fără mirări
evadați din marginea nepăsării
îți întind mâna
și dansăm fără martori
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre rouă
Ca un ultim refugiu, călătorie între două anotimpuri
răvășit pe lumină devin răsărit
moment în care alerg
între două anotimpuri
căutându-mă
în istoria fiecărei clipe
e sărbătoare
o umbră aproape netedă
lumecă pe talpa lui Dumnezeu
orizontul pare o zbatere de fluture
întorc capul și zâmbesc
anotimpului
în care mai cred
dezbrăcându-mă de moarte
în tăcere
sorb din fiecare clipă deși
fiecare pare la fel
doar sufletul
lasă de înțeles că fiecare zi
e o punte înspre o altă
zi
fără umbre
culori și lumină
cu siguranță poate am uitat ceva
să sting lumina
gazul
bilețelul de pe noptieră
florile din borcan și
fotografia din dulap
e târziu și aerul tot mai puțin
Doamne!
uitasem să vorbesc despre tine și despre
călătoriile dintre cele două anotimpuri
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre vorbire, poezii despre uitare, poezii despre sărbători, poezii despre suflet sau poezii despre siguranță
Poate mă inviți la dans?!?...
m-am născut păpușăreasă
din mirări comune ale
nebunilor care mi-au zămislit
dincolo de voința mea
atâtea lucruri nesupuse
fac reverențe
odată cu păpușile
obosită de rostul sunetelor
încadrate în fărădelegi
când mă așez în fața lumii
privind-o impertinent,
ca ea, cu fața
mânjită de sânge
în această risipă de
mișcări mecanice
m-am născut păpușăreasă
decăzută din înțelesuri
biată șa fără cal
tragedie jucată între
coapsele tale
mimez îmbrățișări
fantomatice îmbrăcate
în pânze colorate
sub care rătăcesc
amăgirile
poate mă inviți la dans?!?
să aprindem lumini
deasupra și dedesubtul
timpului
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tragedie, poezii despre sânge, poezii despre sunet, poezii despre păpuși, poezii despre obrăznicie, poezii despre nebunie, poezii despre naștere sau poezii despre mișcare
Necuvintele din imprimeu
Noaptea ne-a scăldat printre stele
Și dorul ni s-a oprit între cele două lumi
Vom fi îngerii călăuzitori ai pietrelor sufletești
Pe care le vom proiecta dincolo de un destin
Suntem tot mai departe. Suntem prinși de inelele de foc
Poate că zborul ne va zâmbi în imprimeu
Ne sfâșiem prin necuvinte-n fiecare zi
Suntem aici, ne vom atinge lacrima de rouă
Și pașii noștri se vor plimba prin suflete golite.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre stele, poezii despre plimbare, poezii despre noapte sau poezii despre foc
În liniștea nefirească a lumii
trăiesc între gânduri învelite în ceață
cine sunt
de ce sunt acel ce nu mai sunt
unde merg
de ce merg
într-un timp pierdut în răstimp
poate sunt o idee greșită a timpului real
cine știe, azi a știe...
pășesc într-un răgaz al luminii
întins pe un covor de gânduri
în neliniștea somnului
născut din lacrima timpului
în jur stele pustii
aș fi plâns
dacă aș fi fost fericit
trecusem aiurea printre anii trecuți și pierduți
am hotărât să vorbesc
dar cui
auditoriul plecase de mult
pălcuri de gânduri
tulbură astăzi stele obscure
pe lângă drum pășește un nebun
în liniștea nefirească a lumii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Pe tabla vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre viață, poezii despre somn, poezii despre promisiuni sau poezii despre plâns
Aripi de înger
trecem
conturând gânduri pe aripile timpului
apoi vom poposi
păsări călătoare, într-un cuib
rânduit între faldurile cerului
uneori așteptăm drumul să schimbe timpul
opriri provizorii
privind încrucișarea cuvintelor
casa mea
e firesc aproape de cer
închid un gând între aripi de înger
e o liniște oarbă
în pulsul necontrolat al materiei
la sfârșit poposim
în strâmtorile universului
cu sufletul sfâșiat de întrebări
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre sfârșit, poezii despre schimbare, poezii despre păsările călătoare sau poezii despre păsări
* * *
Gânduri senine
În clipa ce vine.
Gânduri de stele
În visele mele.
Gânduri sirene
Peste un car de vreme.
Gânduri curate
În lacrimi săpate.
Gânduri șuvoi
Între mine și voi.
Gânduri vărsate
În viața-ne toată!
Gânduri năluci
În arșiți de lunci.
Gânduri bizare
Între o lună și-o mare.
Gânduri străine
În vremea ce vine.
Gânduri fierbinți
Între rude, părinți.
Gânduri rebele
Între o lume și stele...
Gânduri frumoase
Acasă, la masă!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rude, poezii despre frumusețe, poezii despre curățenie sau poezii despre acasă
Zidit manolic
ai devenit o legendă a simțului ce râde
cu roi de guri știrbe
însetate să bea lumina flăcărilor plete
ce se scurg pe umeri
noaptea freamătă acoperită de noi
ca de o glorie și tu ...taci?!
este greu dincolo de alunecarea de tine însuți
crezi în ancora din ochi lăsată spre mine
drept țărm de debarcare
speri să răsădim flori de piatră la polii globului
căzuți în abisuri mă privești nu scoți un cuvânt
mă îngheți în trecerea asta
peste pardoseala lumii
trupul de vârsta plină de muguri
doare cu lacrimi prelinse
în vremea marilor iubiri
nu îți pot sădi cerul la rădăcină
aprind lumini ce te privesc surprinse
zâmbetul tău s-a îndrăgostit de mine
eu l-am zidit manolic
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre vârstă, poezii despre simțuri, poezii despre păr sau poezii despre prăpăstii
Câte iubiri
Câte iubiri n-am ascuns între pleoape..., în irișii plini... răsturnate păcate?
Între genele tale am stat... câte clipe, câte visate? Nu, nici măcar nu răspunde...
Am citit în privirea-ți... odiseea iubirii purtate, e un gând în culoarea ce-mi răstorni pe îndelete, adierea de vânt, bătute mușcate...
Câte iubiri n-am ascuns între pleoape? Să-mi spună din nou ochii tăi, știu de toate..
poezie de Narci Anca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre ochi sau poezii despre culori
Trădată!...
se înseninase între privirile tale
la granița nopții penumbra zilei înălța
caii de ciocolată din visul amorțit
între sâni alături de vise paralele
învelite cu inocență
speriată că nu vom mai ști drumul înapoi
ora 10 ne aștepta pe treptele iluziei
singuratatea se simțea trădată deși
știa că nimic nu mai este imposibil
mai presus de cuvinte
mascată cu abțibilduri și înțelesuri stufoase
învăț armonia lucrurilor matinale
încurcate inexplicabil la capătul de început
al drumului liber de orice tentații
resemnate prea devreme în bătălia sorții
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre început, poezii despre trădare, poezii despre sâni, poezii despre sperieturi, poezii despre război sau poezii despre ore
Timpul care curge asigură echilibrul între viață și moarte, între bucurie și suferință, între speranță și deznădejde.
citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre timp, citate despre suferință, citate despre moarte, citate despre bucurie sau citate despre asigurări
Între o cană cu ceai și două gânduri
mama citește jurnalul de dimineață
își masează tâmplele
și tace
întoarce pagina
o dezosează
complet
dar
cuvintele rămân
aceleași
știu că nu
crede în știri
dar își clatină capul
în loc de alte cuvinte
și tace
se așează confortabil
pe marginea patului de lemn
întoarce ziarul
ca pe o scrisoare
de la tata
din umbletul buzelor
suspectez durerea
ce o prinde
dar tace
soarbe o gură din cana
cu ceai din vâsc-de-stejar
între două gânduri
mă privește
trage timpul înapoi
și-mi spune
vezi
s-a mai ușurat pământul
suntem tot mai ofiliți
și fiecare zi e la fel
numai oamenii nu sunt
și totuși
nu știu să mint
și nici nu port ochelari
ca aceștia...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre știri, poezii despre tată, poezii despre scrisori, poezii despre ochelari, poezii despre minciună, poezii despre mamă sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Ce tristă ...
Ce tristă-i seara în odaia goală,
Cu umbre stranii întinând pereții.
Văd chipuri ca întunecata smoală,
Jucând un ultim act în piesa vieții.
Ce tristă este noaptea în odaie
Cu somnul ce nu poposește-n gene,
Când gânduri negre se încing văpaie,
Luptându-se ca fiarele-n arene.
Ce tristă-i dimineața în lumină
Cu amintiri ce le credeam pierdute,
Strivite între munți de chin și vină,
Vrând roata timpului din loc să mute.
Ce tristă-i ziua când odaia-i goală,
De glasuri și de râsete golită.
Când liniștea e crudă, infernală,
Și la singurătate-s osândită.
Ce tristă-i viața-ntreagă-n suferință,
Când trec agonizând încet spre moarte.
Vii spaime-ascunse-n straiul de căință,
N-aș vrea vreodata cineva să poarte.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre tristețe, poezii despre suferință sau poezii despre seară
Fără identitate
intrată în eclipsă luna părea un păianjen
agățat de cerul înclinat pe o margine
rămași fără chip sub pelerina întunericului
nu mai știam care dintre noi este cel adevărat
pierduți în înfățișări fără identitate
plutim deasupra pământului împovărat de blesteme
în noaptea cu fruntea înghețată
încerc să te acopăr cu viul din mine
adormit în unghere umbroase
ca o rană cufundată în liniște
ne vom regăsi în partea neprevăzută a lumii
pe o margine de viață fără liman
asemeni păsării zeu
vom păși unul spre celălalt
cu tălpi desperecheate
fără să știm a cui oglindire suntem
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre păianjeni, poezii despre gheață sau poezii despre eclipsă
Sunt doar o umbră
mă așez pe podea cu visele răspândite
între nopțile tale
și
degetele îți alunecă ușor
la marginea patului
se amestecă prin întuneric
cu respirația mea
iar timpul zboară
ca un adevăr
prin fereastra larg deschisă
sunt doar o umbră
și mă predau
carne și sânge
noapte de noapte
amestecând respirația mea
cu degetele tale subțiri
ce alunecă ușor
la marginea visului
da
o umbră
atât sunt
îngenuncheată
într-un vis
ce se tot întrerupe
da
da
mă așez pe podea
degetele tale subțiri
alunecă ușor la marginea patului
între vis și adevărul
ce se pierde
prin întuneric
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr sau poezii despre degete
țipătul umbrei
am târât după mine invidii
am furat și sechestrat sentimente
am ucis din priviri
câteodată am și iubit
când mi-am adus aminte de mine
Dumnezeu a lăcrimat
acum stăm amândoi între două drumuri
și ne privim...
poezie de Teodor Dume din Timpul devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie sau poezii despre Dumnezeu
Intensitate
clipele străbăteau distanțe lungi
între două propoziții fierbinți,
eu rătăceam cuvintele
între două emoții,
privirile tale căutau o intensitate
pierdută demult,
când o aură îți înconjura încă
Luna,
și fața ei nevăzută.
gândurile mele se dispersau în neant,
se agățau disperat de o pendulă
în spațiu,
acele de ceasornic îmi cenzurau
secundele
și-așa efemere,
te căutam pe o hartă imaginară
în inima unui deșert,
într-un crepuscul,
tu mă împușcai din penumbră
cu gloanțe oarbe,
de ură.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre inimă, poezii despre imaginație, poezii despre hărți, poezii despre deșert sau poezii despre ceas
Neuitare
ce e neuitarea?
te întrebam într-o doară,
aiurea,
nu știam că poate însemna o ploaie
lungă și neverosimilă
cât viața unui om,
că ar putea fi
un zid fierbinte
între două iubiri
paralele,
nu știam pe atunci că înseamnă
lupta cu tine însuți
într-un fel de primăvară,
într-un fel de cameră,
în fața unui sertar de amintiri
și de scrum,
în fața unei uși
închise pentru totdeauna,
unui altar,
între ieri și azi,
între iluzie și realitate,
între cai verzi pe pereți,
lacrimi de nepetale într-un ierbar,
flori de azur
care mai mor prin munți,
printre degete,
prin mine,
prin parcurile orașelor,
pe care le calci
cu nostalgie
în fiecare primăvară,
de mână cu altcineva.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre realitate, poezii despre primăvară, poezii despre ploaie, poezii despre parcuri sau poezii despre oraș
Profeție
Va veni o zi în care, într-adevăr,
Vom scoate cuțitele pe masă.
Noi nu vom discuta nimic atunci.
Din tăișuri se vor ridica miresmele ucise.
Din cenușă se vor ridica lăstarii care nu au apucat să își vadă rodul.
Trilurile alungate din cuiburi
Ne vor izbi tâmplele.
Va veni o zi în care vom privi unul prin celălalt
Vâzând toate mecanismele ego-ului
Toate tocătoarele de frumos...
Rușinați, vom plânge apoi cu țăndări, cu bucăți din noi.
Neîndoielnic, va veni o zi!
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine sau poezii despre cenușă
România.fin de siecle
cunosc în sfârșit ticăloșia oamenilor blânzi
cunosc acești oameni cu mâini umede și
rotunde, gata să mângîie pe fiecare
sunt zile în care
oricare dintre noi
poate fi consecvent și meschin
hotărârea de a nu miri
de a rezista
am luat-o și noi
copiii mizeriei
vinovați de a ne fi născut
între două secole
între o coadă la carne
și una la ouă
de crăciun nouă ni s-au arătat
oameni făcuți zob în direct
am crescut în burta câinelui
care în noaptea aia
s-a îndopat cu creier proaspăt
astăzi aflăm că oameni
în care am crezut
au mers de bunăvoie
și și-au dat prietenii pe mâna securității
trădarea vrea să devină modelul nostru
ne dă lecții de bună purtare:
nu faceți sex nu vă drogați
nu scrieți cuvinte porcoase fiți metafizici
nu vă sinucideți
nu vă ucideți părinții
așteptăm cuminți
ca viața noastră
să ia drumul hârtiei
*
prezentul tău este asemenea dunării
viitorul tău asemenea rinului
două brațe întinse
două brațe gemene
unul înnegrit de înțepături
celălalt cu pielea făcută franjuri
ariditatea începutului de secol
când nici iarba nu mai e ce-a fost
nu mai crește
pe fundul bălților de sânge
sau pe locul unde s-au sfărâmat
dinți și coaste și cranii
iată românia mea:
viitorul ei a început
o dată cu ultimele
mari morți ale sale
cine moare astăzi?
poetul.
cine e ucis astăzi?
copilul.
poezie de Elena Vlădăreanu din Ce pot distinge în întunericul sălii, Europa. Zece cântece funerare (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre moarte, poezii despre creștere, poezii despre copilărie, poezii despre zile sau lecții de engleză