Din zborul păsării
Din zborul păsării ghicești lărgimea spațiului,
Poete, fă-i un loc Horațiului,
Iar dacă nu ai spațiu, mergi în stele,
Acolo se-mpart case și cartele,
Tu te apleci prea mult peste fereastră,
Să nu cumva să dai peste-o nevastă,
O nevăstuică, o leoaică, mai știi cine
Te caută, bețivule, haine.
Cu laude, rog, nu mă-ngropați,
Nu-i bine să dispari nici luni, nici marți,
Voi fi cândva o piatră gri, lucioasă
Pe care-o spală apele, ca vocea ta duioasă.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre voce
- poezii despre vestimentație
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre soție
- poezii despre păsări
- poezii despre poezie
- poezii despre lei
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Imposibilitate
Prietenul meu, Puck, intră pe fereastră,
Păi nu spusei eu să nu mai răscolești trecutul?
Nu schimbi nimic, acolo sunt trădările și fericirile toate,
Nici în viitor nu căuta, cu Dumnezeu
nu este prea lesne să conversezi,
Încearcă, eu nu știu ce o să-ți spună,
Din zborul păsării ghicești lărgimea spațiului,
De nu ai spațiu, te mulțumești să scrii despre zbor,
Poți să și strigi, hei, trecătorilor, nemuritorilor,
Eu vă vorbesc, cel efemer, nu-mi trebuie laude,
Ele îngroapă, vouă mă-ncredințez, sufletul meu
În voi îl ascund, așa cum un copil ascunde comoara
În curtea școlii, sub statuia unui efor uitat,
Apoi, biciuit de cuvinte, mă las gonit din cetate,
Mă veți găsi peste o mie de ani, piatră de râu fără semne,
și, Doamne, cât v-am iubit.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre mulțumire, poezii despre școală, poezii despre vorbire, poezii despre viitor, poezii despre uitare, poezii despre trădare sau poezii despre trecut
Din zborul păsării
Din zborul păsării ghicești lărgimea spațiului,
Citește, dacă poți, și opera Horațiului.
Te mulțumești să zbori? Atunci să zbori!
E simplu, te apleci mai sus de nori.
Strigi TRECĂTORILOR! Eu sunt aici!
Se uită, râde de prin curte-un pici,
Sunt efemer, încerci să te explici,
Dar te aude poate V. Ilici
Sau Genghis Han, Nabucodonosor,
Dar tu nu poți fi corul robilor,
Nu mă lăudați, sunt îngropat de mult,
Deși trăiesc, vă plâng, v-ascult,
În curtea școlii am ascuns un mic obiect de cult,
O poezie de prin clasa-a patra
Pe când studiam citatele din Chandra,
Am fost gonit cândva dintr-o cetate
Unde mureau aproape toți în libertate,
Mă veți găsi, sunt sigur, pe un prund,
Un bob de aur pur, strălucitor, rotund.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre râs, poezii despre viață, poezii despre sclavie sau poezii despre plâns
Nu încerca să ghicești viitorul, nici Dumnezeu nu-l știe.
aforism de Boris Marian Mehr din Eufurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre viitor, aforisme despre religie sau aforisme despre Dumnezeu
Copiii sunt regi
Copiii sunt regi peste lume,
Ei nu au regate, dar sunt,
Ei au fiecare un nume
și au un supus mai mărunt,
un câine, acolo, un greier,
copiii fac vrăji pentru ei,
au sufletul cald ca un gheizer
și nu sunt ca noi de mișei.
Se tem de-ntunericul care
Ne domină încă pe toți,
Îi rog, nici un gând de-abdicare,
Îi rog pe copii, pe nepoți.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre suflet, poezii despre gânduri, poezii despre frică, poezii despre câini sau poezii despre copilărie
Copiii sunt regi
Copiii sunt regi peste lume,
Ei nu au regate, dar sunt,
Eu au fiecare un nume
și au un supus mai mărunt,
un câine, acolo, un greier,
copiii fac vrăji pentru ei,
au sufletul cald ca un gheizer
și nu sunt ca noi de mișei.
Se tem de-ntunericul care
Ne domină încă pe toți,
Îi rog, nici un gând de-abdicare,
Îi rog pe copii, pe nepoți.
poezie de Boris Marian Mehr (4 octombrie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Prea multe ziduri
Prea multe ziduri în jurul nostru,
Zidul discreției, al tăcerii mincinoase,
Al decenței parșive, zidul morții,
Zidul zidului, sula de au zidul străpunge,
Zicea cronicarul, câinii iubesc zidurile
În felul lor, andrele, biluțe, nimicuri,
Până la urmă, îndrăgostit de un zid,
Am văzut cum el înflorește,
Nu mă-ngropați voi între ziduri,
Trandafirii sălbatici trec peste margini,
Iar marea, ah, marea, este chiar patul zeiței nebune.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre tăcere, poezii despre trandafiri, poezii despre moarte, poezii despre minciună, poezii despre flori sau poezii despre depășire
Cântați Domnului
Cântați Domnului în strune,
În cobuz de ghiersuri bune,
Că la Vavilon, pe maluri,
L-au lăudat pe El, cu daruri
Au venit, ședeau, plângeau,
Patria ei și-o căutau,
Roibule, mi te gătește,
Șalele-ți înțepenește,
Că norodul se pornește.
Asta fuse, acum cine
Caută la rădăcine?
Sunt prăpăstii, râpi, ponoare,
Nici iubire, nici onoare,
Fulgere cu trăznet mare,
Doamne, Tu ne dai iertare.
Mici eram, noi nu trădarăm,
Pace dă între popoare.
Pacea nu este hicleană,
Dacă vindecă o rană.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre pace
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre patrie
- poezii despre onoare
- poezii despre muzică
- poezii despre laudă
- poezii despre iertare
- poezii despre cadouri
Un cântec a trecut prin zidul de piatră
Un cântec a trecut prin zidul de piatră
Singur așteptând toamna
Ca și cum ar aștepta un vis de ceață,
O alta viață sau ce-și dorea. Să nu întârzii -- îți spune.
Printre potecile luminate de lună
Neîntrupându-se frunzele zboară spre alte gări,
Ca un tren fumuriu în care urci fără să știi,
Spune-mi e mult prea târziu în timpul nostru?
Mereu lumină și umbră, mereu noi plutind de dincolo de timp,
Mereu el e steaua și ea barca ce-și caută țarmul.
Iată vezi copacii ce te-au îmbrățisat odată cu el,
singuri și galbeni, nocturni și sfioși cum ți-era zâmbetul,
Vei înțelege mai târziu, poate mult mai târziu...
Închide ochii, deschide palma să-ți înfloresc nuferii,
La poale-ți sunt și vântul și izvoarele,
Un nor cu petale plouă peste ei cu flori,
Purtate de vânt, un curcubeu arc peste timp și loc.
Luminezi acolo unde nu-i lumină,
Un cântec a trecut prin zidul de piatră -- baladă-ntr-un gând!
Scăldat în lumina blândă a soarelui de toamnă
Mergi pe cursul râului. Apa se întoarce la vasul ei.
Sortit sunt să am la tâmplă o stea și
Să plutesc pe cele patru vânturi,
Spune-mi e mult prea târziu în timpul nostru?
Ca să te doară trebuie
Să te întâlnești cu flacăra și taina ei!
Privește în liniile din palma ta, în liniile destinului
Din așteptarea nopții sunt multe capcane, iluzii, rătăciri.
Apele spală cuvintele, râul îmi șoptește cântecul,
Râul de sânge din inima ta. Se tulbură timpul, adânc îi rasună pașii,
Un cântec prelung cheamă soarele la-ntâlnirea cu luna,
Ascultă, ascultă ecoul din templul necuprinsului timp,
Râule, cine plânge și cine vorbește -- spune-mi,
Cine pe cine cheamă și cine pe cine caută -- spune-mi,
Ascultă, ascultă și vino la marginea apelor timpului,
El este cel care cheamă, el este cel care plânge -- ascultă,
Te iubesc, te iubesc -- îți spune. Să nu întârzii -- doar atât îți mai spune.
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vânt, poezii despre apă, poezii despre toamnă, poezii despre râuri sau poezii despre noapte
"Cine are părinți" (Poetului Adrian in memoriam)
"Cine are părinți pe pământ, nu în gând,
Mai aude" cum neantul ne cheamă flămând.
Că au fost și ei tineri, sărmani ori bogați,
Vor ajunge în cârje, cu un Alzy sub braț.
Cel mai mult i-a durut râsul junelui scrib,
Are-n piept doar un boț? Pălărie de hrib?
E ușor, dai cu barda în stânci, ca-n vechimi,
Iar din stâncă zbucnește o lacrimă, știm,
E doar vocea durerii, a sângelui, fiți
Și copiii de azi, și bolnavii părinți.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre tinerețe, poezii despre sânge, poezii despre prezent sau poezii despre durere
O lume gri
Bine, prea mult gri
E prea puțin
Tu vrei doar apă
Dar bei vin
Nimic nu-i veșnic!
Secundele nu au un preț,
Mă pierd în părul tău prea creț,
Să știi că azi,
Lumea a mai pierdut o zi.
Lumininile nu le mai vezi,
Refuzi să crezi ochi prea verzi
Și totuși,
Inima nu are robinet.
Când visele nu mai au aripi
Eu te invit să decolăm,
O lume gri, necunoscută,
Să știi, ne așteaptă să zburăm!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre verde, poezii despre secunde, poezii despre păr, poezii despre inimă sau poezii despre aripi
Să stingem rugul
Să stingem rugul vechilor iubiri,
Să ne-mpăcăm cu Sfântul Mir,
Pogoară liniștea în noi,
Putem să și murim nițel, nu voi.
Nu voi să fiu rug stins, pământ,
Iubirea nu are mormânt,
În fața ei nici Dumnezeu
n-are cuvânt.
Mi-acopăr chipul, rușinat,
Vorbesc prea mult și cu păcat,
Prea sunt puține bucurii
În viața noastră, de-am iubi,
Ar fi lumina mai de preț
și adevărul mai curat,
minciuna-i porcul din coteț,
trăiți cum vreți.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre rușine, poezii despre religie sau poezii despre porci
Căutare
În căutare este ceva din disperarea
Înecatului, oceane de hârtie,
Versuri scrise pe foile neantului,
Eu caut, tu cauți, el caută,
Ne alege Diavolul sau Timpul,
poate Domnul,
mai știi, un cititor atent la virgule,
ieri mi-am pierdut inima pe scări,
astăzi, cheile de la ușă,
mâine va fi pauză de curent,
apoi totul va reveni la NORMAL.
Caut un vers ca pe Sf. Graal,
Ca fecioria în cartierul Crucea de Piatră,
Dau peste mere și pere,
În Piața Matache Măcelarul,
Vagabonzi, oameni și câini autodidacți
Se adăpostesc în Grădina Ceșmegiului,
Motanul Behemoth îmi șuieră la tâmplă,
Dar Moartea mea, dacă pun mâna pe tine,
Nu știu ce-ți voi face, că ești fecioară.
Iubirea din ascunse amintiri,
Le cânt și cânt ființa din aceste cânturi,
Că om sunt eu, ca voi, oameni- lucruri.
Trăim între două eclipse, mai multe,
Trăim, ne iubim între două insulte,
Tu ești om, eu sunt om, dar nu este destul,
Este greu, cercul Soare prea este fudul,
Prea se crede el mare, iar noi - mult prea mici,
Ne retragem sub lună, nu-i bine aici,
La eclipsa de lună se nasc vârcolaci,
Un sărut, te trezești cu o mie de draci,
Toți îți joacă în sânge, Domnul tace mereu,
Cu doi sori, două luni parcă n-ar mai fi greu.
Afară se așternuse o zăpadă proaspătă,
Luna strălucea ca o garoafă,
Singura fereastră a celulei, cu gratii
Lăsa la vedere un chip gălbejit
De vechi locatar.
Pe umărul gălbejitului
trona un papagal imens, roșu.
Acesta era poemul lui Villon.
Cât de târziu o fi? Mă întreabă tâlharul.
M-am ferit să-i răspund.
Lucrătorii lovea cu sete cuiele
Spânzurătorii.
Lemnul vuia vesel.
E cam târziu, i-am răspuns
După un prelung răgaz.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre eclipsă, poezii despre draci, poezii despre Soare, poezii despre zăpadă sau poezii despre vârcolaci
A
Ceva s-a întâmplat, hemoragie, cutremur,
chestie malignă, cine n-are?
Aveți și altă întrebare, domnul Diavol?
Noi nu suntem de piatră, nici lemn tare,
venim de undeva, plecăm oriunde,
nu-i nimeni să întrebe, nu răspunde,
lăsați să sune telefonul, taie capul.
Pe când un om în miezul vieții lui,
dădu în mintea vivițelului,
pădure-ntunecată părea viața,
când nu aveai un scop, numai o rață,
amar vorbeai pe-ascuns, o spun pe față,
frica pe nesimțite m-a pătruns,
că nu e poezia în pericol,
ci globul nostru, vechi vehicol.
Prea ne încrâncenăm uitând iubirea,
fără iubire nicio convertire
nu-ți va salva nemernica făptură,
poți aduna zeci de milioane-n bătătură,
în versul meu reînvie Beatrice,
decât poetul cine-i mai ferice?
Nici boala și nici moartea nu-l doboară,
renaște zilnic, scrie prima oară,
printre cuvinte, ca printre pocale,
un farmec nou aduc buzele tale.
*****************************
Mi s-a plâns o pitulice
că nu are niciun Nietzsche,
niciun Kafka, Kierkegaard,
ia, acolo, adorator.
Viața trece, norii zboară,
visele se fac o sfoară,
poți să urci la Dumnezeu,
dar El nu dă din al Său.
Eu i-am spus, privind-o fix,
nici prea blând și nici prea linx,
ai iubit, ai fost cândva
înrobită, draga mea?
Dacă vrei doar libertate,
te găsești foarte departe.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre telefon
Nu știi, nu te miri
Îmi smulg pielea de pe mine,
Mă doare, îmi lepăd trupul,
Nu simt nimic,
Intru în tunel, văd o altă lume,
Plină de lumină,
Ca o rază-n rouă.
Nu știam ce-i moartea,
Oricât o gândeam,
Am aflat în clipa
Altei luni, alt an,
Am trecut de parcă
Eram pe un cal,
Dincolo e bine,
Calm și numai calm.
Nici durere, teamă,
Dor de vechi iubiri.
Cât este de simplu,
Nu știi, nu te miri.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă sau poezii despre nuntă
Nu-mi puneți o piatră pe mormânt, voi ieși în curând.
aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Errata
A la Maria, altamaria, plouă în Tirol,
Moroii plimbă un pachiderm plin cu noroi,
Uitată este prima suzetă, unicitatea nu se pierde,
Haine frumoase poartă Steiner, moda Heine,
Lăsați sensibilitatea Greciei antice în seama mea,
The Rape of the Lock, vapori constanți, vocea umană,
Ce poartă ea? Speranța seculară a tuturor credințelor.
Vine, nu vine? Pe unde umbli, Licaon?
Cu toții suntem Ahile, Hector, dar nu Casandra.
Tragedia nu a murit, iar cine gândește prea mult,
În propriul său hău se va prăvăli ca un vultur.
Să fie iubirea la originea oricărui gând?
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre tragedie, poezii despre strigoi, poezii despre ploaie sau poezii despre plimbare
Dacă-mi aplec smerit genunchii...
Dacă-mi aplec smerit genunchii,
Și mâinile mi le-mpreun
Nu mă gândesc să fie, Doamne,
Nici cel mai drept, nici cel mai bun...
Și nu te rog să-i dai nici haruri,
Nici minte cine știe cât...
Mi-ar fi destul să-l văd că-mi crește
Nici prea frumos, nici prea urât;
Și nu l-aș vrea nici prea cuminte,
Și nici din cale-afar-nebun;
Nici prea de tot supus s-asculte,
Dar nici să râdă de ce-i spun.
Și mai ales, aș vrea să simtă
În orice păs din trai, mereu,
Că cel mai credincios prieten
I-oi fi de-a pururi numai eu...
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre smerenie, poezii despre prietenie, poezii despre mâini, citate de Elena Farago despre mâini, poezii despre frumusețe, citate de Elena Farago despre frumusețe, poezii despre creștere sau citate de Elena Farago despre creștere
10 de Bâte (Sonet Tarot)
Te-ai apucat de mult prea multe lucruri
Și te-ai împovărat atât de tare,
Încât nici nu mai știi cum să te bucuri,
Muncești din zori pân' la apus de soare.
Și încet-încet puterea îți slăbește,
Iar ce făceai cândva cu ușurință
Acum te-apăsă și te copleșește
Și te vei prăbuși cu neputință.
Cu trupul sau cu mintea toți lucrează,
Dar cine e deștept, știe prea bine
Că un efort prea lung epuizează
Dacă răgazul nicidecum nu vine.
Când simți că nu mai poți, ce mult contează
Că cineva povara-ți ușurează.
poezie de Octavian Cocoș (13 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muncă, poezii despre inteligență sau poezii despre bucurie
Soarele nu știe că emite raze.
Visez o lume fără pronume posesive.
Nimeni nu-și pierde drumul în viață, doar și-l schimbă.
Cineva m-a comparat cu Dumnezeu, altul, cu Satana, se pare că există o confuzie.
Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente.
Urechile și ochii tulbură mintea.
Nu-mi puneți o piatră pe mormânt, voi ieși în curând.
Unele idei nu le mai scoți decât cu creier cu tot.
Minciuna rodește în creierele cele mai reavăne. Mincinoșii "se prind" imediat.
Ambiția și fragilitatea te pot duce la sinucidere.
Cea mai banală idee este premoniția morții.
Iubim mierea și nu iubim albinele, numai pentru că înțeapă?
Animalele mari sunt mai puțin periculoase decât virușii.
Pistolul prietenului nu este prietenul meu.
Gardul cimitirelor nu este pentru morți, nici florile.
Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munți.
BORIS MARIAN MEHR
Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate despre prietenie, citate despre moarte, citate despre minciună, citate despre creier, citate despre apicultură, citate despre zoologie, citate despre visare sau citate despre viață
Tu mă iartă...
tu mă iartă te rog că am fost prea timid
cu privirea mereu în podea ațintită
că deși te visam nu puteam să decid
dacă ești dacă nu dacă poți fi iubită
tu mă iartă că vocea o crispam uneori
goliciunea din fire o sfidam ca pe-o taină
că mereu agățăm de cuvinte fiori
încheindu-i din fugă toți bumbii la haină
tu mă iartă că n-am îndrăznit să-ți vorbesc
nici în șoapte măcar cu aluzii în ele
că nici sie-și n-am vrut să-mi respir că iubesc
că o fată de rând că ruptură din stele
tu mă iartă că azi după lungi veșnicii
îndrăznesc să încerc să mă simt fericit
însă una e cert-am făcut-o să știi
că deși nu știam- eu cândva te-am iubit...
poezie de Iurie Osoianu (2 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire sau poezii despre cuvinte