Câte sate a umblat, atâtea meşteşuguri a învăţat.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotografiile fiecărei familii au câte-o poveste. Câte chipuri, atâtea poveşti; câte poveşti, atâtea puncte nelămurite, atâtea îndoieli.

citat clasic din romanul Cartea Mironei de Cella Serghi
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un mărţişor! (1 Martie)

Atâtea fiinţe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.

Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.

Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.

Atâtea lucruri finuţe,
Atâtea mărţişoare drăguţe.
Atâtea doamne şi domnişoare,
Azi! Un mărţişor pentru fiecare!

poezie de Ovidiu Kerekes (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

E bine să fii învăţat, dar şi umblat.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcat

Câte capete atâtea
Şi păreri sunt de propus,
Dar câte păreri atâtea
Capete păcat că nu-s!

epigramă de Ion Ionescu-Quintus din Palatul de Justiţie (aprilie 2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna a umblat cât a umblat, până i s-a înfundat.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât

Cânt
Cânt în gând un cântec
despre pământ
Cânt
cânt cu noaptea despre zi
despre miazănoapte
numai zi-mi!
De-ar şti îngerii câte aripi le-am furat
şi le-am lăsat la amanet
şi tot pe jos
ca prostul am umblat..
Hai zi-mi!
De ce mi-ai luat
şi ultimul răspuns ce ţi l-am dat?
Pe unde Doamne
la dracu am umblat?
Doar zi--mi!
Atât...
Şi am venit cum am plecat
cântând!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sate spovedite-n ploaie

Plouă peste sate –
Spală de păcate.

Ploaia spovedeşte
Iarba care creşte.

Spune ce păcate
S-au făcut prin tine.
S-au ascuns prin sate,
S-au spălat prin mine.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte feţe are diavolul? Atâtea câte vrea...

George Budoi (2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca azi

Am învăţat să sufăr,
ca azi să pot zâmbi.
Am învăţat să iert,
ca azi să pot iubi.

Am învăţat să văd,
ca azi să pot citi.
Am învăţat să rabd,
ca azi să pot simţi.

Am învăţat să plâng,
ca azi să pot cânta.
Am învăţat să admir,
ca azi să pot visa.

Am învăţat să fiu şi singur,
ca azi să îţi zâmbesc.
Am învăţat să te ascult,
ca azi să-ţi povestesc.

Am învăţat să tac,
ca azi să pot vorbi.
Am învăţat ceva,
ca azi să pot trăi.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (30 august 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărăcia află meşteşuguri.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat la şcoală o vorbă ce zicea că linguşirea-i hrană doar pentru proşti sadea, dar după câte ştiu şi omul învăţat din ea să se înfrupte încearcă câteodat'.

citat clasic din Jonathan Swift
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat

Mi-am construit
în viaţă drum
N-a fost uşor
am râs... am plâns
Doar sunt un om

Am învăţat că în viaţă
Nimic
pe tavă nu e pus
Am învăţat
ca să muncesc.
Am învăţat să iert
Dar nu-i de-ajuns

Am învăţat să tac
Când...
n-am gândit destul
Am învăţat să-nvăţ
Ce n-am ştiut demult

Am învăţat
să preţuiesc
Prietenii din jur
Să cred în mine
în eul meu
Am învăţat să sper
Un soare care mâine
Va răsări... la fel!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După revoluţie

La oraşe şi prin sate
Câte nu s-au dus de-a dura!
Dar rămas-au neschimbate
Soacra şi nomenclatura!

epigramă de Iulian Dămăcuş din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte vieţuitoare, atâtea stele în floare,
Câte caractere, atâta viaţă, fericire şi durere,
Toate la un loc sunt artă, iubire, frământare,
Creaţie fără asemănare.

Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte măşti şi câte chipuri are o femeie?
Cam tot atâtea frunze cât are şi un pom,
Pare de neclintit, asemeni unei stânci,
Dar uităm adesea, femeia-i şi ea... om.

catren de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De un hău speranţă

am atâtea prăpăstii în mine
câte vise uitate
sunt aşa de adânci pe cât de mult încap în ele
atât de nepătrunse
monumente ale deznădejdiei
dureroase renunţări
vinovate remuşcări
sentimente ucise în leagăn
cu un zâmbet
şi o lacrimă ascunsă

am atâtea prăpăstii în mine
câte zboruri devin prăbuşiri
şi peste toate acestea
o firavă speranţă
cât toate hăurile la un loc

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei parlamentare

Un mucalit, mai bătăios,
Mi-a zis (în felul lui tăios):
Prin câte "camere"-a umblat
De-ajunse doamna deputat!

epigramă de Virgil Petcu din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâtea drumuri. Atâtea ocolişuri. Atâtea opţiuni. Atâtea greşeli.

citat din Sarah Jessica Parker
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au umblat luni de zile zvonuri că Don Juan a fost văzut în viaţă; ca şi Sfânta Fecioară el a fost zărit în marele nostru regat de atâţia oameni şi în atâtea locuri, încât nu se poate să se fi înşelat cu toţii.

Douglas Carlton Abrams în Jurnalul pierdut al lui Don Juan (2007)
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cate

Câte sunete ciudate
în tastele de metal atârnându-ţi la brâu
ca un sort de rozalii sfinţite
- toată lumea s-a învăţat cu pleoapele tale
ceruite din mireasma tămâie;
serile urcate pe dealul galben,
de mână cu cartea,
au început tighelul de aur al copertei;

siguranţa iubirilor,
ceasurile merindei puse pe masă.
Câte nu s-au învăţat cu învelişul pâinii
- portocaliile tale pete
întinse pe mâini,
câte nu s-au surpat odată cu ele?

Nimic din linistea degetelor tale
s-a aplecat în verdeaţa lemnului
- acolo erau
uscăciunile gurii şi lăsatul domol
al foilor simetrice
din petele tale de floare portocalie.

poezie de Dafina David
Adăugat de Sara Nicorov
Comentează! | Votează! | Copiază!