Când îi dai, îi fată iapa, când îi ceri, îi moare mânzul.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îi dai, îi fată vaca, când îi ceri, îi moare viţelul.

proverbe româneşti
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A cui e iapa, e şi mânzul.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţia vieţii

Trăieşti în viaţă ca să ai
Să vrei, să ceri, dar să şi dai;
Trăieşti în viaţă să asculţi
În drumul tău şi de cei mulţi.

Trăieşti să ceri la Dumnezeu
Să nu cunoşti în viaţă greu;
Trăieşti să vrei să ai mai mult
Ca să mai dai şi cu-mprumut.

Trăieşti să-nveţi că este greu
Să dai de ghimpi în drumul tău;
Trăieşti să vrei iar viaţa ta
Când altul locul ţi-l va lua.

Trăieşti să ceri zile mai multe
Când ţi-o albi părul la tâmple;
Trăieşti să-ţi pierzi căminul tău
Ca să te-ntorci la Dumnezeu.

poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îţi iei viaţa în propriile mâini, nu mai este nevoie să ceri voie altor oameni sau societăţii, în general. Când ceri voie, dai cuiva dreptul de veto asupra vieţii tale.

citat din Geoffrey F. Albert
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fată, dacă vrei să fie a ta, trebuie s-o ceri diavolului, să-ţi dai sufletul în mâinile lui ca să ai dragostea ei întreagă.

Ion Vlasiu în O singură iubire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii tu oare ...

Ştii tu oare

ce mă doare

când nu-i soare?

Mă doare

când văd cum moare,

moare om şi moare floare.

Moare sufletul în om,

moare şi poama în pom.

Moare tot ce este viaţă,

Planeta Pământ îngheaţă.

Îngheaţă întregul Univers,

haosul este imens.

poezie de Dumitru Delcă (1 mai 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din când în când

Ultim zbor de cules floare,
Îmbătări de polen, nectar
Şi-ac smuls din pântec, insectar;
Aşa din când în când se moare!

Cuib de ciocănitoare
Cu pui în pomul găunos
Ce hulă îl prăvale jos;
Aşa din când în când se moare!

De-abia născut ce stă-n picioare
Pe stepa-n răgnete arzând
În lins ce nu-i al mamei, blând;
Aşa din când în când se moare!

Doar dăruire-n aşteptare
Şi înşelat de suflet cast
Plângând de nenoroc nefast;
Aşa din când în când se moare!

Sublim amor cu violare
De vis şi trup pur neatins,
Cu gust amar de viaţă stins;
Aşa din când în când se moare!

O dragoste, când totul doare
Orbul rănit, ce nu o ştie
Şi singur stingere-şi îmbie;
Aşa din când în când se moare!

Ochi plânşi înălţaţi la altare
Cu semn întretăiat de mână
Ce-şi pierde pereche-n ţărână;
Aşa din când în când se moare!

Părinţii duşi rămaşi o boare
De-o lumânare aprinsă arar
Ce plâng şi-acum şi n-ai habar;
Aşa din când în când se moare!

Îi-este ultim apus de soare,
Noapte eternă stând să-nceapă
Fără de gând că zori nu crapă;
Aşa din când în când se moare!

Când nu mai e nimic, uitare,
Mai mult decât de trup prezenţă,
Nici gând de urmă, de esenţă...
Aşa din când în când se moare!

Totu-i o apă trecătoare
Ce spală timp de umbre duse
Ce nici n-au fost de n-ar fi spuse...
Aşa din când în când se moare!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eschivele fetei

Dacă-i ceri o compensare
Are texte vasăzică,
La început că-i fată mică
Mai apoi că-i fată mare!

epigramă de David Boia (7 aprilie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre întuneric şi lumină

Când moare noaptea în zori,
din întuneric naşte lumină.
Când sădim în nisip flori,
din pustiu facem grădină.
Când pe cer soarele moare,
cu el moare şi lumina.
Întunericul apare,
un pustiu este grădina.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai o clipă

Când ai pierdut în astă lume
Orice speranţă, orice dor,
Când ştii ce grabnic trece iarăşi
Tot ce-ai avea în viitor,

Atunci, nu ceri eternitate
De la o floare ce-a-nflorit.
De ea te bucuri cât trăieşte
Şi n-o mai plângi, de-a veştejit.

Nu ceri credinţă neschimbată...
Nu ceri amor pân' la mormânt,
Căci ştii, că raiul se coboară
Numai o clipă pe pământ.

poezie celebră de Matilda Cugler-Poni (1875)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Germinare

De dorul tău putrezesc
Precum grâul care moare
În pământ, apoi răsare...
În tine vreau să-ncolţesc.

Trebuie s-avem răbdare,
De la dânsul să-nvăţăm
Verde să ne colorăm,
Draga mea, Iubirea mare.

Negrul câmp de aşteptare,
Pofta care ne-ameţeşte,
Precum grâul ce-nfrăţeşte
De la ploaia roditoare,

Ameţit, devine lan,
Prin care te ţii de mine,
Ameţeala când îţi vine,
Ca iapa după cârlan...

Spicul când îşi varsă floarea
Să te coci, să faci un mânz,
Când o fi soarele-n prânz,
Dogorindu-ţi aşteptarea.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (24 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântece

Mama zice din Scriptură:

Dacă doi prieteni ai,

Vrând să dai a ta avere

Unuia, cărui s-o dai?

Unul tace, altul cere;

Cest din urmă-i prefăcut

Dă-o dar cui n-a cerut!

Eu explic cuvântul mamei:

Mamă, eu te-am priceput!

Tu-mi eşti dragă, tu şi-o fată!

Tu-mi tot ceri să te sărut,

Ea nu-mi cere niciodată.

Şi, după scriptura ta,

Ghici, pe cine-aş săruta?

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

El

Stăteam cu tine-alături,
Deşi erai cu el,
Dormeam pe-aceeaşi pernă,
Spuneai să te-ncălzesc,
Şi sub aceleaşi pături
Tu te gândeai la el,
Şi dragostea trupească
Nu ştiu cum s-o găsesc...
Şi la ce bună viaţa
Când tu mi-o furi pe toată?
Şi la ce bun amorul
Când tu îl vrei pe el?
Şi la ce bune toate
Când toate-s împotrivă?
Doream aceeaşi fată
Să îmi aline dorul,
Dar tu îl vrei pe el...
Aşa că nu se poate,
Totul e împotrivă,
De ce să lupt în coate?
Te las să dai de greu,
S-ajungi cum sunt şi eu,
Şi-ai să îmi dai dreptate.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este infinit de trist când moare un om. Este cu atât mai trist când moare un artist! Dar este îngrozitor de trist şi de împovărător când moare un artist al neamului nostru!

Adrian Păunescu în cuvinte la moartea lui Emil Loteanu (2003)
Adăugat de Mareşalul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Europa... Europa

Să-i tot dai dar să nu ceri,
Până când te duce popa...
S-o iubeşti şi să nu speri...
Asta-mi este... Europa!

epigramă de Eugen Coţa din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi uite-aşa mi te dai toată

Ţi-s ochii dimineţi de rouă,
Când diamante râd în iarbă
Şi soarele cu raze... plouă,
Peste a câta clipă... oarbă.

Ţi-s buzele de foc şi pară,
De catifea... şi flori de mac
Iubirile... când se-nfăşoară
Cu vise-n dulcele... iatac.

Ţi-s sânii patimi... şi ispită,
Plini de nectar şi tainic dor,
Ca o chemare... nesfârşită,
Când cerul curge pe covor.

Ţi-s coapsele izvor fierbinte
Ce nasc destine... şi plăceri,
Când sărutări vor să te-alinte
Şi să te-adune... din tăceri.

Şi uite-aşa... mi te dai... toată
Cum nu credeai... a fi... amor,
Turnat în trupul tău de fată,
La vremea... sfântului fior.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când moare boul, îi rămâne pielea; când moare omul – numele.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa-i ultima ce moare!

Speranţa-i ultima ce moare,
Atâta timp cât tu exişti
Când vor unii să te doboare
Tu speră şi ai să rezişti!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când simţi că totu-i în zadar
Şi-atunci când visul tău dispare
Tu speră şi visează iar!

Speranţa-i ultima ce moare,
Chiar dacă-n suflet e durere
Nu renunţa, atunci când doare
Tu speră la iubire, cu putere!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când viaţa ţi se pare crudă
Dar după nori, vine şi soare
Tu speră şi fă-i vieţii-n ciudă!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când lacrima în ochi îţi vine
Şterge-o, apoi, în continuare
Tu speră că va fi şi bine!

Speranţa-i ultima ce moare,
Chiar dacă zâmbetul ţi-e trist
Mâine vei râde poate tare
Tu speră, nu fii pesimist!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când vorbe dure te lovesc
Aceeaşi gură, azi, usturătoare
Tu speră că-ţi va spune:"Mă căiesc"!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când ai în tine doar suspin
În suflet nu-l lăsa să se strecoare
Tu speră şi alungă-l ca pe-un spin!

Speranţa-i ultima ce moare,
Chiar dacă ai căzut... eşti jos,
Ridică-te... stai în picioare
Tu speră şi fii curajos!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când ai simţit dezamăgire
Nu te simţi fără valoare
Tu speră, vei simţi şi fericire!

Speranţa-i ultima ce moare
Şi azi şi mâine şi mereu
Nu întreba: "Cât să sper oare?"
Tu sper... asta fac şi eu!!!!

poezie de Georgiana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai am o singură dorinţă

De când eu te-am văzut pe tine,
Viaţa mea s-a schimbat,
Nu ştiu de rău, ori de bine
Sufletul mi-i tulburat.

Căci tu eşti unica fiinţă
În lumea asta care moare,
Tu îmi dai putere şi credinţă
Iubita mea cu chip de floare!

Mai am o singură dorinţă,
A te mai vedea odată,
Dar asta e cu neputinţă,
Îngerul meu cu chip de fată!

poezie de Vladimir Potlog (18 iunie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iapa politică

Pe-activista de mai ieri
A făcut-o demnitar
Şeful, dornic de plăceri,
Fiind mare… armăsar.

epigramă de Ion Cuzuioc din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!