Apa lină rupe malul.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa Lumină

Stăteam pe malul Apei Lumină
şi am pătruns în sufletul ei,
unde am găsit o floare de nu-mă-uita,
un plop şi o salcie pletoasă
căreia-i curgeau lacrimi
precum se scurge sufletul de dor,
mă scufund în Apa Lumină,
o beau şi mă bucur de ea,
lăsând în urmă nebunia terestră,
culegând oul viitorului
în speranţa reînvierii
că am să-l găsesc
pe malul oazei cu Apă Lumină
din câmpia de aur,
sub naşterea şi reînvierea
durerii şi bucuriei!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa lină mult te-nşală.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe apa lină
lebăda admirându-se –
ca o doamnă

haiku de Constantin Păun din Liniştea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe apa lină
singura barcă de vis -
tăcerea la mal.

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa lină face mult noroi, iar cea repede şi pietrele le spală.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

lacustre
plăcuţa de aur.
apa zgomotoasă
apă lină
ploile toate.

gogyohka de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină lină

Lumină lină lini lumini
Răsar din codrii mari de crini
Lumină lină cuib de cară
Scorburi cu miere milenară

De dincolo de luni venind
Si niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumină lină

Cine te-aşteaptă te iubeşte
Iubindu-te nădăjduieşte
Căci într-o zi lumină lină
Vei răsării la noi deplină
Cine primeşte să te creadă
Trei oameni vor venii sz-l vadă

Lumină lină lini lumini
Răsari din codrii mari de crini
I-atâta noapte şi uitare
Si lumile au perit în zare
Au mai rămas din vechea lor
Luminile luminilor

Lumină lină lini lumini
Instrăinându-i pe străini
Lumină lină, nuntă leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat şi szrăcit
Cel plâns şi cel nedreptătit
Si pelerinul însetat
In vatra ta au înoptat
Lumină lină leac divin
Incununându-l pe străin
Deasupra stiinsului pământ
Lumină lină Logos sfânt.

poezie clasică de Ioan Alexandru
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa rupe malurile, iar rachiul – viaţa.

aforism de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericită familie de Ferentari: ei tocmai i s-a rupt apa, lui i se rupe de apă...

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frondă

Am vecină ca o stea,
Toţi vecinii vor s-o pupe,
Mie, stând în banca mea,
Mi se rupe!

Trec fetiţele pe stradă,
Dezbrăcate-n minijupe,
Mie, rece, de zăpadă,
Mi se rupe!

Am, în viaţă, doar un viciu:
Vinul răsfăţat în cupe,
Că, de cinste şi serviciu,
Mi se rupe!

Bunăstarea mea de-o viaţă
Nu o vezi cu şapte lupe,
Totuşi, c-un moral de gheaţă,
Mi se rupe!

Umoriştii, mulţi, la număr,
Se-mpărţiră-n găşti şi grupe,
Că se mângâie pe umăr,
Mi se rupe!

Pensia mereu se-amână,
Nu-ndrăzneşte să se-ntrupe,
Când o iau, cu grijă-n mână,
Mi se rupe!

Sunt, în ţară, gropi, o mie
Cine naiba să le-astupe?
Este clar că nu doar mie
Mi se rupe!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E în natura apei să evite înălţimile şi să se năpustească spre ţinuturile joase. Când se rupe un baraj, apa se dezlănţuie cu o forţă irezistibilă. Or, forma unei armate seamănă cu apa. Profitaţi de lipsa de pregătire a inamicului, atacaţi-l în momentul în care se aşteaptă mai puţin, evitaţi-i forţa şi loviţi părţile lui slabe şi, întocmai ca şi apei, nimeni nu vă va putea rezista.

Sun Tzu în Arta războiului
Adăugat de Auras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Păzeam oile pe malul Bistriţei. Apa aceea a fost primul meu dascăl de sculptură! Bistriţa m-a învăţat răbdarea de a şlefui.

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urarea epigramiştilor prahoveni către epigramiştii ieşeni

Teleajenul transmite spre Bahlui
Mesajul său universal valabil:
Să fie cât mai lină apa lui,
Şi în curând s-ajungă navigabil!

epigramă de Virgil Petcu (2010)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe coama înserării

Se simte primăvara, cu zile tot mai lungi,
iar gândurile-aprinse în prag de neuitare
cu dorurile-n braţe te cheamă să ajungi
când soarele-n derivă se duce la culcare

Privesc de pe terasă spre malul aplecat
în apa spumegândă, rostogolită-n valuri,
şi parcă, deodată, în largu-ndepărtat,
te văd venind pe ape, învăluită-n şaluri.

Călare pe licornul cu frâul de argint,
şi aripile-ntinse pe-o margine de zare,
ajungi tot mai aproape, în vis să te alint,
regină neuitată de doruri arzătoare.

Dispari însă deodată în cuta unui val,
iar visul meu se rupe la marginea uitării,
pe când în depărtare un cântec de caval
alergă după tine pe coama înserării.

poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediţia din 24.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poluarea râurilor

Acest pârâu, cândva cu apă cristalină,
Curgea zglobiu, în pas de balerină.
Astăzi, pe malul lui stau şi îngân:
Apa trece, gunoaiele rămân.

epigramă de Gheorghe I. Gheorghe din Rebus Bis (septembrie 2003)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi în apus

Erai atât de fericită
Pe malul mării, la apus!
Păreai o pasăre grăbită
Să se înalţe tot mai sus.

Îţi urmăream plutirea lină
Ne-nţelegând cum paşii tăi
Creau ecouri de lumină
Şi-n inimă-mi erau bătăi.

Privirea ta, pierdută-n zare,
Se înălţase şi era
Mai fericită ca o mare
Când Soarele îmbrăţişa.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Apa nu opune rezistenţă.
Apa curge.
Când intri în apă, o simţi ca pe o mângâiere.
Apa nu este un zid solid, ea nu-ţi va opri înaintarea,
Dar apa se duce întotdeauna acolo unde doreşte
Şi nimic pe lumea asta n-o poate opri.
Apa are răbdare.
Picăturile de apă descompun pietrele.
Aminteşte-ţi mereu aceste lucruri, copile.
Aminteşte-ţi că tu eşti, jumătate, apă.
Dacă nu poţi trece peste un obstacol, ocoleşte-l.
Apa asta face.

poezie de Margaret Atwood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele cerului

Mai în piatră
mai în ea
mai în sâmburele ei
mai în şoldurile ei
apă stă
şi curge apă
şi se rupe
şi se rupe
omul adâncit
ce rupe
două aripi
şi se-nalţă
două pietre pe balanţă
omul
singura sa piatră
cu cerul
ce latră!

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescar

Cu un cui
şi un ciocan
îmi prind barca...
de apă
Peştele mă invită la masă
şi îmi rupe undiţa
când e viu
Nu pot să prind apa
în plasa goală
Setea...
mă face să transpir

poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveam impresia că reprezint o punte peste o apă, o punte care separă sau uneşte două maluri a două meleaguri total diferite, unul verde de primăvară, celălalt galben şi rece de toamnă târzie; sub această punte curgea apa izvorâtă din izvorul sufletului meu, o apă formată din două braţe paralele care nu se uneau niciodată, separate de un mic dâmb de pământ; un braţ cu apă lină, apă cristalină ce curgea liniştită în vale şi un braţ cu apă învolburată, aruncând mici valuri înspumate clipocitoare cărând mici pietricele pe care apoi le lăsa curate la mal. Dacă se rupe puntea va cădea peste cele două braţe lăsând separate cele două maluri, lăsând în urmă cele două fiinţe diferite ale aceleiaşi inimi greu încercate de viaţă.

Elena Buznă în Marea horă a vântului (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!