Vara-i strângătoare, iarna-i mâncătoare.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile femeii

Primăvara-i foc ce arde,
Vara-i munte de verdeaţă,
Toamna-i frunza care cade,
Iarna-i un pustiu de gheaţă.

epigramă de Petru Chira din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna-i colţ de iad şi vara-i colţ de rai.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna-i grea... la Bucureşti

Frig în case, vânt, ninsoare,
Gazele sunt la consemn
Şi expuşi la defrişare...
Cei cu un picior de lemn!

epigramă de Alexandru Gecse din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea zilei când vara-i pe ducă

e cald
vara-i aproape pe ducă
şi cu
ultimele-i puteri
încă
mai stânge pământul în braţe
ziua
mai înspre amiază
într-o căldură toridă înbrăcându-l

de
pe degetele vântului
ne picură răcoarea zilei
înviorându-ne ochii în priviri colorate
cu
surâsul cald al cerului
ce ne înveşmântă atmosfera în general
cu
nori albi de albi
mai albi ca
albul laptelui

alerg
pe la capătul cuvintelor în
floarea zilei
când ziua întreagă e-un surâs
înflorit de cuvinte
şi vara-i aproape pe ducă

poezie de Ioan Daniel Bălan (21 august 2018, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce te legeni?...

- Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă -
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte -
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândurele,
Ducând gândurile mele
Şi norocul meu cu ele.
Şi se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Şi se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Şi mă lasă pustiit,
Vestejit şi amorţit
Şi cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Iarna-i un vestit dulgher
Că ea poate, când voieşte,
Peste râuri pod să puie,
Fără lemne, fără cuie,
Fără nici un pic de fier;
Şi găteşte-aşa deodată,
Pod întreg, dintr-o bucată.

Iarna-i grădinar, când vrea
Pune albe flori la geamuri,
Fără frunze şi cotoare,
Fără chiar să aibă soare,
Numai cum le ştie ea.
Mie-mi plac, că sunt de gheaţă,
Dar când sufli, pier din faţă.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secerătorii
când vara-i fierbinte -
dintr-o taină pe mal

haiku de Pavel Ilica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara-i pe sfârşite

După atâta trudă, abia îmi aparţin
în anotimpul ce vine cuminte
azi port umbră-n loc de haină-
şi mă gândesc să trag peste mine sufletul tău
nu fac o dramă
că vara-i pe sfârşite
dar toamna mi te-oglindeşte in fereastra de zi...
simt totul ca pe-un nou început
dar mi-e teamă!
mi-e teamă să închid ochii
înserarea să nu-mi devină nemărginită...
de aceia am nopţi albe şi zile gri!
când spun că mi s-au furat toate bucuriile
vii tu să-mi pui peste tristeţe balsam!
iubesc toamna, te iubesc şi pe tine,
te-aştept... mai cred in vise,
că... visuri nu mai am...

poezie de Daniela Pârvu Dorin (16 iulie 2018)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

melcul adormit
pe o sperietoare –
iarna-i aproape

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna-i pe ducă
Dar toamna în suflete
Se cuibăreşte

haiku de Mihail Mataringa (24 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna-i să mă crezi
Alte anotimpuri sunt
Numai să mă vezi

haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra goală
iarna-i departe acum -
pomii înfloriţi.

haiku de Doina Marcela Gheorghe (3 aprilie 2018)
Adăugat de Doina Marcela Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna-i cel mai bogat anotimp: cumpără totul cu cecuri în alb.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (12 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpâna adevărată trebuie să fie cuminte, modestă, precaută, cu frică de Dumnezeu, să-şi respecte soacra şi socrul, să-şi crească copiii în atmosferă de dragoste, dreptate, să fie amabilă cu rudele, să-şi respecte soţul, să asculte doar vorbe bune, să se ferească de minciuni, să nu fie leneşă şi să fie strângătoare.

citat din Ecaterina a II-a
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântarea României

Frumoasă ne este ţara,
Mândră-i femeia la noi,
Până şi iarna-i ca vara
În Playboy.

epigramă de Adi Sfinteş
Adăugat de Adi Sfinteş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna-i grea

Debranşat de la căldură
Epigramei mă consacru,
Căci contez, într-o măsură,
Ca poet, pe... focul sacru!

epigramă de Eugen Coţa din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna-i grea şi hrană nu-i.
Păsări ale nimănui,
Haideţi, maica să vă dea,
Frimituri din pâinea mea!

catren de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iarna asta am câştigat

Iarna-i grea, omătul mare,
La cenaclu-i sărbătoare,
Toţi pe mine mă proclamă
Câştigător de epigramă.

epigramă de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire, iarna-i ca tine: parcă pleacă, parcă vine.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geografia ţintirimului

Este-n zona subsolară, o pacinică, mică ţară
Aproape de ţărmul lumii plecătoare către soare,
Unde-apoi se hotărăşte cu o mare-mpărăţie,
Pân-acum necunoscută la hărţi de geografie.
Oamenilor de aicea, numărul pururea creşte,
Neci mai moare cine-o dată aici se cetăţeneşte,
Ici se poate-n astă ţară se-ntind locuri înverzite,
Printre văi şi dealuri nalte cu producturi felurite,
Între care colonistul fără să va să lucreze,
Cu toată casa sa poate oricînd bine să s-aşeze;
Iar aerul rece, umed în astă ţară străină
Trage vânturi ce cu jale, acum gem, acum suspină
Roua ceriului aicea cade-n picuri mestecate
Cu amară lăcrămare din dureri nevindecate.
Multe roduri puse-aicea printre dealuri şi vâlcele,
Minunaţi sunt aceşti pacinici dup-a lor locuitură.
Toţi sînt muţi, adese însă li s-aude ş-a lor gură.
Nu zidesc ca noi, politii, în o strâmtă viezunie,
Fiecare locuieşte fără dare de chirie;
De vecini, de fraţi, de nume şi de toate doru-i trece
Pinprejurul casei tale, iarna-i cald şi vara-i rece.

poezie de Vasile Bob-Fabian
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!