Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Negrul seduce

Negrul se duce
Sub coji de culoare uscată
Își caută soarta.
Toamna-și omoară culorile toate
Vântul un cântec înalță,
Și-și leagănă poarta.

Scârțâind se învârte
Pământul pe axa-i bătrână
Își târâie scoarța.
Spațiu-și revarsă planetele toate
Lumina se teme, ce neagră e groapa...
Și gata e harța.

Viața aleargă
Gâfâind, cursa nebună
Trage pe dreapta.
Dușmanul pândește finalul de linie
Cronometrul așteaptă în mână
Oare-i învinsă,
Oare-i stăpână?

Fereastra emană odor de-nviere
De după lentile
Se măresc curioși privitorii
Soarta își caută
Culoarea uscată sub coji
Printre raze
Negrul seduce.

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Luceferi somnorosi

Luceferi somnoroși
au zgâriat a nopții boltă și s-au certat cu ziua
Ecoul certei lor îl poartă vântul printre raze de soare
Misterul dimineții e că deși își trage cortina de alb
Luceafărul cu gene ostenite învie și moare.

Peste boaba căzută din sacul de grâu își trage pământul cortina
Bocetul înmormântării ei se aude în pietrele străzii
Uimirea din mine și uimirea din ei, e
Când boaba rănită în glia de lut își poartă în brațe toți plozii.

Pământul îngheață sub alb diafan ce coboară mărunt dintre stele
Luceferii prunci scânteie-n ’nalt
Și boabele toate tresar, efemere.

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suflete neîmpăcate...

curg zilele în câte-o noapte
cu multele lumini și umbre,
tăcerile nu vor nici șoapte
și visele sunt cele sumbre

când soarele se pregătește
se ascundă după lună,
toată natura amorțește
și numai moartea e senină

atunci ies duhurile să se plimbe
prin crucile de pe morminte,
câte-o lumină, flacări strâmbe
se pâlpâiesc de cele sfinte

acolo-i viața într-o moarte,
se-aud pe-alocuri foșnituri,
din spaimele neîmpăcate
se-aud trecutele frânturi

și duhurile stau de vorbă,
s-au adunat sub soarta lor,
se iau de mână și în trombă
dau un ocol trecând în zbor

sunt suflete și-și caută trupuri
uscate sub pământul răscolit,
își caută liniști și de-a pururi
le pare rău că au murit

le pare rău și de păcate
atât de multe ce le-au strâns,
așteaptă semne dintr-o parte
din iad sau raiul necuprins

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Străzi în amurg

Umbrele serii au fugărit lumina
Pe după loduri trase în strâmte încăperi
Nestingherit pe străzile pustii,
Ca Duhul Sfânt la începuturi,
Se învârtea un porumbel, sau poate de hârtie-o pungă
Pe rușinata stradă goală
Îngustă, stâmtă, neagră, lungă.
Vibrează în urechi un ritm
Perechi de pași cu-a lor ecouri
Ca pletele priviri pe umăr
Caută negrul cel proscris, prea plin de teamă și simboluri.
Doar stâlpii drepți din când în când
Cu capete plecate
Cu grijă ca niște tătici
Pe zidurile nopții stând
În brațe cară licurici
Sau poate-i cară-n spate!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru omul care moare
cerul își deschide poarta.
Sufletul trece de soare,
trupul își urmează soarta.

catren de (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Negrul

E negrul lipsa de culoare
Sau e intensul la extremă;
Un interzis pastel de floare,
Blestem, simbol de anatemă?...

Sumbrul e gând de nepătruns
Întrezărit în zămislire
Sub masca de călău ce-n smuls
De cap dă suflet nemurire?...

Întunecat în ochi de orb
Se caută pierdut de creier
Să zboare în înțelept de corb
Să-și cânte nopțile de greier?...

Închis în mantii monahale
Se pedepsește corp în schisme
Din grotele neanderthale
Se prevalând de erotisme?...

Lugubrul domină creații
-Abis adânc extraterestru-
Doar sfâșiat arar lumină
De-o stea sau faclă de pedestru!?...

... Slujește-n roba nedreptății
Și-n toga de arhiereu
Și-n mirele fatalității?
Negrul e arsul Prometeu!?...

Și de predomină, el, negrul,
Tot ce există, nu se știe;
Nu-i oare absolut integrul,
Sursa de tot, culoarea vie?!?...

poezie de (27 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rabindranath Tagore

Iarba își caută mulțimea pe pământ. Copacul își caută singurătatea pe cer.

în Păsări răzlețe (1916), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Silvia VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAcest citat a fost selectat Citatul zilei pe 24 octombrie 2017.
Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "Gora Vol. 2" de Rabindranath Tagore este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 5.99 lei.

Culoarea sufletului (Interogare de pictor)

- Culorile sunt calde și reci,
și nonculori...
Sufletele sunt reci și calde,
și pustii...
Fiecarui om
ar trebui să-i vină o culoare...

Oare ce culore ești tu?

- Eu sunt culoare colorată!

- Culoarea verde?!
este cea mai dragă culoare a ochilor
și a psihicului uman,
care calmează, odihneste...
Dar este o culoare rece!

Roșu?!
Este o culoare care te obosește.
Trezește în tine ură...
suparare...
nervi...
Dar este o culoare caldă!

Ce culoare are sufletul tău?

- Sufletul meu nu are culoare...
Îl simți,
dar nu îl poți atinge...
Îl poți vedea
decât dacă crezi tare în el...

Sufletul meu?!
E un amestec
între albul pur și negrul demonic...

Pictează-mă-n creion,
maine, va fi nevoie de corectură!

- Da... dacă toate sufletele ar avea culoarea lor,
ar trăi pe o paleta...
Dar... Nu...

Nu...

poezie de din Sfârșit de Autograf (6 august 2010)
Adăugat de Anna PanoviciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Făt-stingher

Pe strada rasă
de nouri soare
nici un acasă
nici o floare

pe strada stoarsă
de mort și viu
la nici o casă
nu e târziu

pe strada ștearsă
de blesteme
la nici o casă
nu e devreme

din Miază-Noapte
în Miază-Zi
o viață moarte
îl sorbi

din Miază-Zi
la Miază-Noapte
se împleti
cu văi și ape

pe strada rasă
de trecători
din casă în casă
caută flori

pe strada răcită
de morți din morți
o casă rătăcită
strigă din porți:

grinzile mă dor
și temelia udă
fereastra fără flori
streașina hâdă

zidul se crapă
coperișul cade
gheață și apă
asud zi și noapte

strada cu somn
ce duce sub lume
la noul Edom
se spală de nume

pe strada uscată
de toată suflarea
nu se arată
nici ziua nici seara

pe strada uitată
de toate pietrele
veste neaflată
caută vetrele

pe trecerea-ngropată
de toate stările
veste nechemată
caută uitările.

poezie clasică de din Imperiul (1996)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Yves Saint Laurent

Negrul e refugiul meu. Negrul e o linie pe o pagină albă.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia care se gândește că își poate alege feminitatea se joacă cu ea însăși la fel cum bețivul se joacă cu vinul. Ei bine, ea o caută, își dorește să nu mai existe, vrea să își petreacă viața într-o fraudă, să își fabrice o identitate nouă și falsă, falsificându-și astfel egalitatea cu bărbatul.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Outline" de Rachel Cusk este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -58.00- 19.99 lei.

Cântec de umplut inima

la încheietura mâinii
zăngănește o brățară de aur
a cărei sclipire
îi înseninează zilele și nopțile
deopotrivă.

toate vietățile pământului vin
să îi treacă prin suflet.
lupii își găsesc puii gata născuți,
căprioarele se leapădă de teamă,
mioarele își umezesc botul
în lacrimile-i niciodată plânse...

pe unde trece
iarba cade secerată
sub rijelina fustei ample
cusută cu râuri de flori
și strânsă la brâu
de sforile ploii.

cuibărite în părul ei
păsările își înalță
ca dintr-un brădet
cântecele de bucurie:
Mărie... Mărie...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec

Se mistuie apa în hâu neștiut...
Ar vrea să răsară din noapte.
Își caută vadul, în beznă piredut,
Se-nalță în murmur de șoapte.
Cutremurul iată, mișcând nevăzut,
I-a dat și speranța să iasă...
Tresare și are un susur plăcut...
Răzbate afară din casă...
Cu fiece ploaie ea crește mereu.
Din picur, șuvoi se preface.
Izvor unduind printre pietre cu greu,
În vale se-avântă și-i place.
Izvorul se face pârâu, mai apoi,
În umbră de crengi, printre pietre.
Șoptind la meandre, un cântec vioi,
Pe locul uitatelor vetre...
Pe stâncă ea cade-n cascadă, ca-n vis.
În vuiet, tot crește cu vântul.
Și urlă amarnic, pe drumul deschis,
Se năruie-n vuiet, rupându-l.
În stropi și în aburi ea geme mereu.
Și-și află, în fine și calea.
Pământu-i dă forță, precum un Anteu,
Salută câmpia și valea.
În râul albastru, sub cer de cleștar,
Își duce podoaba de unde...
Se varsă în fluviul cel mitic, hoinar...
Donaris, cu dor îi răspunde...
Acesta-i periplul de unde adus,
În valuri, pe-a apelor cale.
Cu dragi curcubeie, din zori, spre apus,
Își poartă destinul, la vale...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna timpurie

frunze cad pe așternuturi reci,
și plopii își plâng soarta
toamna a sosit cu pași marunți
să ne distruga șansa,

zile grele vor urma,
dar noi nu-ntoarcem spatele,
căci singuri ne înviorăm,
să trecem peste toate

ziua asta se suprimă,
intrăm devreme-n casă,
gândim năuci în negrul serii,
gândim că nu ne lasă...

toamna asta timpurie,
se va termina vreodată?
să ne lase amintire
clipele fără speranță.

poezie de (21 decembrie 2015)
Adăugat de ABCDSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tărâm cu vene suprapuse

Pe tărâmul nostru fără oxigen
Glucoza și valuta își fac loc –
La unii pentru-a fi prelinse-n sânge,
La alții de-a urca în falnic joc.

Lumina are granițe în toate,
Universul oaselor se-ndoaie
Când poarta fericirii se deschide
Desfundată de virtuți și de gunoaie.

Tărâmul meu cu vene suprapuse
Se-mpăunează cu capete de mort
La auzul că pe scena vieții
Trebuie s-aduci credinței pașaport.

Oare-i motiv de zâmbet pentru
Adierea frunzei care-n toamnă cade
Când suvenir rămâne-n neamul meu
Doar inima ce românește bate?!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Ești creator

În cântări de bucurie
Izbucnesc ‘naintea Ta
Stelele de dimineață,
Cerul în splendoarea sa.
La cămările zăpezii
Nimeni altul n-a pătruns
Dintre toți ce sunt în lume
Cine altul dă răspuns?

Poarta morții ai deschis-o
Doamne îți e supusă Ție
Cerurile îți scot toate
Strigăte de bucurie.

Tu cunoști drumul ce duce
La locașul de lumini
Tu pe spini și pălămidă
Le poți transforma în crini.

Împarți a luminii cale,
Vântul Ție ți-e supus
Ai legat cu legătură
Toate stelele de sus.

Poruncești lumina zilei
Ea să își arate zori
Glasul Tău Ți se înalță
Din pământ până la nori.

Picăturilor de rouă
Naștere Doamne ai dat
Tu cunoști la toate calea
Toate Doamne ai creat.

Ești trecutul și prezentul
Și la toate viitor
Ești Stăpânul de creație
Ești a toate Creator.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În căutarea fericirii

Pământul, un mușuroi de furnici.
Oamenii roiesc în toate părțile.
Adesea, drumurile lor se intersectează.
Toată viața este o veșnică mișcare.
Toată lumea caută.
Ce caută?
Caută fericirea.
Oare vor reuși s-o găsească?
Unii o găsesc, dar nu știu că este trecătoare.
Nu știu că fericirea nu are veșnicie.
Nu știu că este doar o amăgire a vieții,
Că ea ne îndulcește viața doar pentru o clipă.
Vine greu și ne părăsește repede.
Nu este statornică. Vine și pleacă.
Nestatornic este și omul.
Într-o permanentă căutare,
aleargă după această ficțiune,
FERICIREA.

poezie de (februarie 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Negrul este perceput ca o absență de culoare, în tip ce albul este o împletire armonioasă din toate culorile, oricât de ciudat ar părea acest lucru celui care nu a mai studiat această chestiune.

în Aura umană
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Își caută marginile în roșul

desprins din arterele pulsând a plecare
la braț cu tornadele răzvrătite
în clepsidrele
ce își plimbă siluetele sticloase
într-un timp amanetat pe zborul
ce își construiește aripile

se întoarce în sinele multiplicat
în neputincioase începuturi
vârtejuri
ce se prelungesc în arderile mocnite
arborate pe așteptările însângerate
cu trup de cântec decapitat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rezemând lumina

grădini de gând au flori de înțelesuri
parfumul de cunoașteri ce emană
și clipa-i vis de trecere umană
și ruga-i zămislire de eresuri.

sub joc de stele-i soarta ta sărmană
în cântec mic, jelanie de presuri
la vreme de-a enigmelor culesuri
rodind tăceri în noaptea cea din rană.

pe căi spre culmi de adevăruri ninse
în rațiuni ai mai încărunțit,
în tine timpul verdele își stinse.

așa că te întreb amănunțit
de zboru-n care Dumnezeu te-atinse
de-ai rezemat lumina de-asfințit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

obloane inchise

Ce dacă scaunele stau neașezate
și vântul bate cu putere obloanele obosite
de atâtea zile.
Unii își caută disperați capetele,
iar alții pierdutele idile.

Niciodată -mi-am spus- nu voi schimba păsările
Indiferent cât de aproape sau departe e gardul,
Azi sau mâine.
Îmi voi crește liniștit grâul,
Părul meu verde cu boabe din pâine.

Aripile și-au cântat frângerea
Zborul și-a împletecit pașii printre nuanțele de umbră.
Clipitele s-au îmbrățișat cu teamă;
Zdrobirea mă strânge din toate părțile:
E tributul adus de strugure devenind zeamă.

Mă sting!
mi-au zdrobit genunchii de ceară,
și-am îngenuncheat în fața luminii.

Unii și-au regăsit idilele,
Alții și-au așezat scaunele.
De atâtea zile
vântul bate cu putere,
Dar obloanele capetelor sunt închise….

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Unde își au originile legendele cu sirene? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!