Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ioan Petru Culianu

Înțelepții în viață au ținut sfat împreună cu sufletele înțelepților defuncți, iar acestea le-au spus (citat din tratat): Iapa albă a fătat pentru ultima oară. Va fugi, va fugi și nimeni n-o ști că n-a crăpat. Va călca în picioare grumajii ucigașilor ei. Fiindcă s-a zis: n-ai cum să smulgi inima fără să frângi coastele. Sufletele înțelegeau prin asta că, în aparență, indienii vor pieri ca niște găini bete. Numai în aparență însă. Căci iată teribila (sau: înfricoșătoarea) taină a celor o mie de miriade de suflete: Din cele mai vechi timpuri, trupurile indienilor au fost însuflețite de o mie de miriade de suflete indestructibile. Sufletele nu erau distribuite câte unul pentru fiecare trup; doar războinicii și înțelepții aveau câte un suflet și câteodată chiar mai mult de unul. Femeile și copiii posedau numai o mică părticică de suflet, zisă "rază de lumină". Sufletul intra în războinic o dată cu inițierea, fiind invocat de Colegiul Șamanilor.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

Citate similare

Ioan Petru Culianu

Marele Sfat al înțelepților defuncți și vii s-a ocupat de soarta celor o mie de miriade de suflete. Toți acei războinici, dintre care mai mulți - au fost rostite și nume - avuseseră câte patru sau chiar mai multe suflete, toți acei războinici aproape indestructibili fuseseră uciși acum prin trădare. Trebuia oare așteptat ca sufletele lor se întrupeze iarăși și să-și reverse răzbunarea sângeroasă asupra ucigașilor și a urmașilor lor?

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Sufletelor nu le plac războinicii bețivi; după un anumit timp, li se face milă de ei și-i părăsesc sau îi ucid. De aceea indianul nu bea decât trei săptămâni. Lucrul acesta e valabil numai pentru războinicii ignoranți: înțelepții înșiși pot se îmbete de șapte ori pe zi și nu-și vor pierde sufletul. Căci ei știu ce fac. Toate acestea n-au ținut mult, doi-trei ani, după care nu mai era niciun suflet de războinic întrupat, cu excepția acelora închise în înțelepții băutori. Armata sufletelor aștepta un semnal ca să se dezlănțuie. (N. B. Comentariul precizează obiectivul acestei operațiuni e răzbunarea împotriva Omului Alb. Dar nu se spune nimic despre caracterul suferințelor pe care sufletele indiene le vor aplica Albilor.) Și semnalul veni.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Cei mai naivi dintre înțelepți au aclamat această propunere (pur teoretică) cu mult entuziasm. Dar o squaw, adică imaginea strălucitoare de frumusețe a celor șapte suflete ale șamanului Șoimul-Soarelui-Sângeros (sau: Șoimul Crepuscular; tratatul spune în această privință: Căci ochiul șoimului în amurg se înflăcărează, zărește râma la șapte coți sub pământ și o face iasă - sau: o scoate din cotlonul ei), o squaw n-a fost de aceeași părere. Ea a închipuit următorul plan, pe care toți înțelepții l-au acceptat și l-au pus în aplicare fără întârziere: Indienii sunt alungați, n-au nicio șansă de a-și duce la bun sfârșit răzbunarea umilințelor prezente. Hăituiți fără milă, sunt sortiți martiriului veșnic. Sufletele n-ar avea vreme se întrupeze, că din nou ar ieși din trupuri. Ciudată răzbunare, vrei tot suferi! Nu, trebuie atacat direct și singura posibilitate e ca toate cele o mie de miriade de suflete să se elibereze mai întâi de trupuri, ca să poată apoi pune stăpânire pe trupurile Oamenilor Albi. Omul Alb nu va ști niciodată răzbunarea se împlinește prin el însuși. Va da ascultare inimii sale și nu va ști că tocmai ea este instrumentul ce-i măsoară timpul distrugerii.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Cu fiecare adversar ucis, războinicul mai capitaliza niște "raze de lumină": avea atâtea câte pene la banderolă, dar n-avea niciodată tot pe-atâtea suflete (tratatul rezerva două pagini rațiunilor insondabile ale distribuirii sufletelor și "razelor de lumină"; din păcate, se pare că n-am înțeles nimic din asta, pentru că în notele mele nu fac decât această scurtă mențiune). Pretutindeni există raze de lumină, în omul alb și în lupul de prerie, în întreitul strigăt al cucuvelei și în buruieni. Dar nu există decât o mie de miriade de suflete, iar unele dintre ele se odihnesc de veacuri. Asta înseamnă rămân întotdeauna niște suflete nefolosite. Cât despre întreitul strigăt al cucuvelei, e un semn prevestitor de moarte la indienii Sioux.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Înțelepții s-au întrunit într-un foarte tainic Consiliu, uitând toate vechile discordii ce despărțeau limbile și triburile. Nimeni n-a știut de aceasta, în afara înțelepților înșiși. Iar cei care, morți fiind ori suferinzi, n-au putut participe în carne și oase, și-au trimis sufletele sub aparența unor tinere femei. A fost cu adevărat evenimentul cel mai de seamă ce poate fi imaginat: între înțelepți se aflau niște squaws și ele erau mai înțelepte decât înțelepții!

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

În clipa când, din lumea invizibilă și necuprinsă a nopții, ceata de squaws s-a întors acasă, cei ce dormeau au avut multe vise. Tăișuri care spintecă, lumânări de oțel albastru, păsări cu cioc de rubin, pești răi, șerpi râzând, gălbenușuri de ou în mijlocul vulcanilor - iată ce au visat în noaptea aceea atâția oameni, umili sau vicleni, care invadaseră țara celor o mie de miriade de suflete. A doua zi, nimic nu se schimbase: doar o pulbere roșiatică se ridicase de pe tot continentul, pătrunzând până în cele mai retrase cotloane ale clădirilor somptuoase din piatră. Călătorii și-au amintit acea zi sub numele de "ziua pleoapelor sângerânde"; sedentarii vorbesc de ea ca de "ziua ușilor care scârțâie". Dar și pentru unii și pentru alții e vorba de aceeași zi. Poporul a crezut șefii beți ai indienilor au fost decapitați într-o ambuscadă. Cât despre indieni, degeaba mai celebrează ei încă, în acea zi însângerată a anului, înfrângerea lor finală. O numesc "ziua tâmplelor dureroase", neștiind că cele o mie de miriade de suflete însetate de sânge au săvârșit de atunci o sută de mii de miriade de răzbunări.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Întru realizarea scopului de răzbunare (cu adevărat planul acesta este culmea șireteniei), trebuia ca sufletele, toate sufletele de folos - cu sutele de miriade - iasă cât mai repede posibil din trupurile războinicilor și să se încarneze în trupurile Oamenilor Albi. Atunci, înțelepții și-au dezgropat comorile ascunse în pământ și au cumpărat alcool. Au dat ei înșiși pildă, îmbătându-se dimineața, la prânz, seara și la miezul nopții. Toți ceilalți războinici i-au urmat pe această cale. Iar cei ce le vindeau alcoolul, chiar și aceia care râdeau în hohote de ravagiile pe care le pricinuiau printre războinici, erau cu toții socotiți cei mai buni prieteni ai indienilor. Aceștia din urmă își băteau joc de majoritatea acelor mizerabili ce credeau se îmbogățesc pe seama lor. Indianul e prost, dar cu cât mai prost e Omul Alb!

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inimă, minte, trup și suflet

Dorința ispitește inima;
Pofta subjugă mintea;
Pasiunea aprinde trupul;
Iar Iubirea, Iubirea devorează sufletul...

Inimile pot se frângă;
Mințile devin șovăitoare;
Trupurile se vor distruge;
Iar Sufletele, Sufletele vor fi înlănțuite...

Dar dacă omul hrănește inima;
Dacă stimulează mintea;
Dacă venerează trupul;
Și dacă ajută, ajută sufletul crească...

Atunci inimile bat la unison;
Mințile gândesc la fel;
Trupurile se mișcă ca unul;
Iar sufletele, sufletele ajung fie libere...

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Alcoolul ar fi câștigat războiul. Au căzut ca niște găini bete, spun alții. Ipoteza n-ar fi lipsită de orice verosimil. Cu toate acestea, ar însemna ignorăm înțelepciunea indienilor de-ar fi -i dăm crezare. Cea mai mare parte, e adevărat, a căzut ca o turmă de porci beți. Dar nu din predispoziție naturală, ci dintr-o poruncă de sus au făcut-o, deși ignorau existența unei asemenea porunci. Fără s-o știe, au îndeplinit planul înțelepților, ce nu era lipsit de maliție. Într-adevăr, planul lor era sinistru, însă numai pentru cei răi și anume chiar în clipa când se bucurau de înjosirea celor buni.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Se crede îndeobște că indienii au fost alungați de pe pământurile lor pentru că au fost fie prea proști, fie prea neștiutori, fie încă uneltitori și dezbinați. Dar cea din urmă lovitură ce li s-ar fi dat ar fi fost alcoolismul. Astfel, se atribuie alcoolismului, mult mai mult decât războiului însuși, exterminarea majorității indienilor. E drept că nu mare era viclenia indienilor, de vreme ce ei își respectau promisiunile. Își închipuiau toată lumea era ca ei. Războinicii lor însă valorau câteodată cât o sută de adversari și nu erau mai puțin cruzi decât aceia. Ce s-a întâmplat nu s-a întâmplat nici din prostie, nici din încăpățânare, nici din lipsă de răutate.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Celelalte squaws i-au împins pe înțelepți în mijlocul cercului, iar înțelepții au alunecat pe pietrele prețioase, dar nu și-au făcut niciun rău, fiindcă erau beți. Se aflau acolo înțelepți ce strânseseră câte o duzină de suflete. Nu era niciunul care fi avut mai puțin de patru. Și erau cu toții beți de înțelepciunea lor.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Ceata de squaws își agita pletele ca niște tăișuri negre. Sângele țâșni, bețivii își pierdură capetele. Într-o clipită, se ciocneau ca niște bile pe podeaua însângerată. Nici înțelepți n-au mai fost, nici beție: n-au mai fost decât niște squaws de o frumusețe amenințătoare - câteva sute, poate. Iar când ele s-au alăturat armatei de suflete ce le aștepta nerăbdătoare sosirea, s-au făcut atunci o mie de miriade de squaws care zburau în tăcere către patria lor, ca să pună stăpânire pe trupurile cuceritorilor.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Al doilea Mare Sfat al înțelepților defuncți și vii s-a ținut, se spune, undeva unde niciun om nu pătrunsese mai înainte, în afara Primilor Șamani când depuseseră acolo Pietrele Prețioase. Înțelepții beți și splendidele squaws s-au așezat în cerc și era acolo o lumină mai mare decât în miezul zilei din pricina strălucirii diamantelor sub razele lunii pline; și era mai mult foc decât în locurile de chin din pricina strălucirii rubinelor sub lună plină; și era mai multă speranță decât în Preriile Verzi din pricina strălucirii smaraldelor sub razele lunii pline.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doctorul Gabriel: Sufletele pot fi speriate, atunci când ies; poate pentru că le îngrozește trupul slăbit, neputincios sau condamnat la suferință. Odată eliberate de trup, se simt absolvite și de destinul legat de acel trup, și de suferință; iar ele, de acolo, de sus, pot lesne vedea cum omul e legat de destinul său ca un condamnat, în cătușe. Atunci, sufletele nu mai vor să revină în trup. Așa cum trupul e legat de destin, la fel și sufletul e legat de trup. Sufletul, întotdeauna, va dori o viață mai bună trupului său. Deci și pentru el, destinul va fi unul mai fericit.

replică din romanul Ambroise de (iulie 2017)
Adăugat de Doina PostolachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.

Orologiul care a uitat să pornească timpul...

Când zilele și nopțile nu erau încă făcute,

Timpul aflase câte ceva despre visurile ce

aveau să locuiască mai târziu în sufletele

care dădeau energie stelelor, cum și de unde vin.

Timpul este călugărul înțelept al Universului.

Divinitatea l-a creat din ape nevăzute,

clipele curg la fel de nevăzute.

Dumnezeu a zis: fie viață!

Și viață s-a făcut în ceruri și pe pământ.

Visurile au fost împărțite clipelor.

Dumnezeu a zis: fie timp pentru toate,

de la prima și până la ultima scânteie a stelelor.

Dumnezeu a zis: fie Lumină!

Și s-a făcut Lumină:

inima speranței, sâmburele visului.

Cum îngerii nu îmbătrânesc,

le-a fost dată copilăria și zborul.

Ei le împărțiră luceferilor nou-născuți

pentru a deveni stele

de nădejde ale nopților pământene,

așteptând cu aripile la gură facerea omului.

Creatorul le dădu energie și frumusețe;

întunericul nu este o ființă.

Fiecare clipă naște câte un vis,

șperanța este mare luminatoare a visului.

Viața este și vis, și speranță, părți din Dumnezeu.

Din orologiul care a uitat pornească timpul

s-a ales iubirea. De atunci dragostea nu are vârstă.

Cum este deasupra pământului, de la răsărit

la apus, i s-a încredințat

drumul soarelui și drumul stelelor;

s-a făcut noapte și zi în numele timpului.

Dragostea este poruncă dumnezeiască,

adunându-se din ceruri

la glasul Celui care le-a zidit,

fie cuvântul luminii.

Sufletul trebuie curățit de rămășițele întunericului

rodească în om numai iubire,

că fără Dumnezeu nu se poate vedea frumusețea omului.

poezie de
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sorin George Vidoe

Simfonie albă

Ninge de zece mii de ani!
De zece mii de ani cuvântul
ne mărturisește câte a văzut
prin cele scrise și nescrise.
Ne-a legat și dezlegat
păcatele,
întru mântuire
prin jertfa sângelui său.
Noi ne-am împărțit
înaintea celui care ne-a creat
în suflete păcătoase
și suflete bune;
precum norii de grindini
am fost și noi,
precum norii de ploi
am fost sămânța pământului,
alegând între bine și rău
ca ziua de noapte,
culcându-ne sub lumină de lună
și trezindu-ne sub razele soarelui.
Iar ochii pe care-i întoarcem în noi
sunt reci sau sunt calzi.
A nins pe sufletele celor care au fost,
peste cenușa uitaților,
dar ei nu au murit!
Au înviat și s-au scurs într-un izvor!
Ninge peste sufletele celor care sunt,
peste trupuri calde,
iar cei ce se nasc
vin să-și adape setea
din adevărul izvorului
și plâng...

poezie de din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Fernando Pessoa

Nu știu câte suflete am

Nu știu câte suflete am.
Le-am schimbat în fiecare moment.
Mă simt întotdeauna un străin.
Niciodată nu m-am văzut și nici întâlnit.
Fiindcă am fost atât de mult, sunt numai suflet.
Un om care are suflet nu are liniște.
Un om care vede e doar ceea ce vede.
Un om care simte nu este el cel care este.

Atent la ceea ce sunt și văd,
Am devenit ei și-am încetat fiu eu.
Fiecare din visele sau dorințele mele
Apațin celui care le-a avut, nu mie.
Eu sunt propriul meu peisaj,
Îmi supraveghez călătoria –
Diferit, mobil și singur.
Aici unde sunt nu mă pot simți pe mine însumi.

De aceea îmi citesc, ca un străin,
Ființa, de parcă-ar fi o o carte.
Neștiind ce va veni
Și uitând ce-a trecut,
Notez pe marginea paginilor
Ceea ce cred simt.
Mă mir, recitind,:" Acesta am fost eu?"
Doar Dumnezeu știe, pentru că El a scris.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba portugheză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Pt.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "A Little Larger Than the Entire Universe: Selected Poems Paperback" de Fernando Pessoa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -73.99- 43.99 lei.
Nicholas Sparks

Despărțirea ne doare atât de tare pentru că sufletele noastre sunt îngemănate. Poate așa au fost întotdeauna și vor mai fi. Poate înainte de această viață am mai trăit o mie de vieți împreună și în fiecare dintre ele ne-am întâlnit. Și poate de fiecare dată am fost despărțiți din aceleași motive. Asta înseamnă acest rămas-bun este și pentru cei zece mii de ani, dar el reprezintă în același timp un preludiu la ceea ce va urma.

în Jurnalul unei iubiri (1 octombrie 1996)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Safe Haven" de Nicholas Sparks este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -63.00- 25.99 lei.
Ioan Slavici

Aveau însă și oamenii aceștia o mare și nesecată mâhnire-n sufletele lor: nu le făcuse Dumnezeu parte de copii, și fără de copii viața, mai ales cea bună, n-are niciun rost. Să fi avut fie măcar numai unul, ca să aibă de cine poarte grijă și cu ce-și bate capul, căci așa numai ei amândoi își nădeau zilele în sec și nu se alegeau cu nimic din ele.

în Spaima zmeilor
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Doi feti cu stea in frunte. Lecturi scolare" de Ioan Slavici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Ioan Petru Culianu

N-am nicidecum intenția de a expune aici doctrina din Tratatul despre revoluțiile (sau mai degrabă "transmigrările") sufletelor, fiindcă, la drept vorbind, nu cred am priceput-o prea bine nici eu. Cel mult, e vorba, în ultimă instanță, despre copularea Celui Drept, care scoate un suflet din mijlocul "cochiliilor" (sau "cojilor": qelipoth) ca să-l aducă pe lume; la moartea omului, acest suflet e mântuit. Dar va trebui așteptat mult până la sfârșitul lumii, care va avea loc atunci când toate sufletele poporului ales vor fi mântuite, fiindcă, în principiu, numărul total de suflete este cuprins între aceste două cifre fabuloase care sunt șase sute de mii la puterea șase sute treisprezece și șase sute de mii la puterea șase sute de mii.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook