Trădată!...

se înseninase între privirile tale
la graniţa nopţii penumbra zilei înălţa
caii de ciocolată din visul amorţit
între sâni alături de vise paralele
învelite cu inocenţă

speriată că nu vom mai şti drumul înapoi
ora 10 ne aştepta pe treptele iluziei
singuratatea se simţea trădată deşi
ştia că nimic nu mai este imposibil
mai presus de cuvinte

mascată cu abţibilduri şi înţelesuri stufoase
învăţ armonia lucrurilor matinale
încurcate inexplicabil la capătul de început
al drumului liber de orice tentaţii
resemnate prea devreme în bătălia sorţii

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

La graniţa începuturilor

există o linie de sosire
a răsăritului dintre gândurile tale.

doresc să-ţi fiu rază.

să smulg din coasta orizontului
roşu aprins aşezat pe buze
atunci când rosteşti cuvinte
dezvelite într-o înţelepciune aparte.

zâmbetul scârţâie în colţul gurii
intrigat de această cursă
aparent fără obstacole,
trasată în curbe,
ca pentru noi,
inocenţi,
la graniţa începuturilor
cu dinţi de lapte
gravată ostentativ pe zidul dinspre
armonia care ne poate face fericiţi.

să ne mai naştem o dată...
vom învăţa să locuim
dincolo de lacrimile lumii
pe umerii prezentului
resemnaţi în aerul neputincios
paradigme nedemne de luat în seamă.

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii sorţii

Caii sorţii -cai nebuni,
Cai de zbor hoinar,
Mai opriţi-vă-n păşuni,
Că vom merge iar...

Caii sorţii, cai de fum,
Cai de zbor sprinţar,
Mai opriţi-vă din drum,
Doar o zi măcar...

Ape limpezi de izvor,
Să nu stingă focul,
Vis de dragoste şi dor,
Să ne-aprindă jocul...

Caii sorţii, cai nebuni,
Aripi norocoase,
Poate veţi fi fost mai buni,
Dar la alte oase...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Ora unirii (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimativ sacrificiu

În acest moment de suspans
cuprins între rădăcinile gândului
ce se zbate în nuanţe fauviste,
cuvintele tale picură aidoma
cântecului ce te poartă în timp...
cu acea inocenţă primară
printre hohotele scrisului meu.

Unele cuvinte, cu aripi istovite,
îşi lasă cadavrele trupurilor prelungi
peste armonia iubirii
ţesută, ca o pânză de păianjen,
întinsă, ultimativ sacrificiu,
la picioarele clipei confuze care ne răneşte.

Alte cuvinte se nasc
dintr-o margine a rostirii
cu braţele pline de gânduri
rostogolindu-se-ntr-un zâmbet,
la sfârşit de poem sprijinit
pe albul paginii atacată
de fumul ţigării uitată-n scrumiera
uimită şi ea în plină zi de Crăciun.

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina nopţii

cu privirea pierdută în zare
mă joc cu ciobul de lună
seara aşez întrebări
în ciuturi de lemn
însetat de lumină
mă zbat între pulberi de stele
în dansul cosmic
al unui etern semn de întrebare
aş vrea să prind lumina în palme
o zi, o dată
alteori aprind luceferi pe cer
cu o rază
printre satanice umbre
uneori mă destram în oglinzi paralele
murmură ziua, se zbate şi timpul rămas
mai picură cuvinte în ape
peste pleoape ferecate
iar din ape
dor se naşte într-o privire
dor de ducă, spre fătuca din poveste
renasc în zori, printre lacrimi, suspine
ştii, rătăceam între pleoape
mă aşteptai în şoaptele nopţii
în tandre unduiri de coapse
pe sâni, dogoarea cerului aprins
voi coborî încet-încet la tine
nu, nu fugi
reazemă-ţi visul de acele clipe
voi veni printre falduri de vise
spre nufărul iubirii
ce m-a fermecat odată, într-o noapte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din necesitate de echilibru

Aruncat de univers pe pământ,
înger şi demon,
niciodată-n stare pură,
între golul în care se pierdeau privirile
şi privirile care se pierdeau în gol,
între sentiment şi raţiune,
între plictiseală şi dorinţă,
între nesaţiul viziunii lăuntrice
şi neajunsurile realităţii,
între,, a face" şi,, a spune",

conştient că orice extremă este insuportabilă
şi profanează ideea de echilibru,
în această echivalenţă de vid,
între golul inimii şi golul lumii,
încercai schimbul între dăruire şi primire
pentru a nu cădea în extreme.

Cu zările pe umăr
şi vântul de căpăstru,
pe creste înspumate de val,
între trecut şi viitor,
viaţa – vajnic acrobat pe firul întins al naturii –
se agaţă de prezent.

Pe cumpăna sorţii,
pe taleru-i subţire,
un grăunte mai mult
şi s-a hotărât mişcarea.

În sunetul imens al tăcerii,
paşi lăsând urme pe nouri –
adânci firide fără fund.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hotarul cu două anotimpuri

pierduţi între răspunsuri
aşteptăm liniştea
la marginea hotarului
cu două anotimpuri

copleşiţi de gânduri
stranii ca ultim trofeu
ucis cu setea încolţită
între coapsele tale
stăm rezemaţi de copaci
dezarmant aplecaţi
de complicitatea revoltată
sub pleoapa timpului
surprins de întâmplări
prin care vom ridica manolic
iubiri efemere
în piatra din care
suntem făcuţi

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîntoarceri

Între paşii mei şi ai tăi
trec herghelii de clipe,
cerbii neputincioşi ai drumului
fără început sau sfârşit.
Mă-ntorc mereu la ultimul pas
făcut împreună
şi nu pot să renunţ.

Între atâtea cuvinte
şi drumuri
trec herghelii de clipe,
cerbii sălbăticiţi ai destinului.

Şi vreau să renunţ...
Dar nu pot!

poezie de Elena Contoman din Când îngerii iubesc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zodia Racului

Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic,
să merg constant înapoi.
Te-aş întâlni printre amintiri
şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul,
te-aş târî cu mine înapoi,
să ne iubim tineri şi nevinovaţi,
după care, mereu înapoi, te-aş târî mai departe,
spre copilărie,
ne-am juca inocenţi
până ce, obosiţi de joc şi de inocenţă,
am dispărea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar mă tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat să merg înainte
şi tot ce pot e să târăsc între cleştii mei de rac
toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă trebuie să vezi partea frumoasă a lucrurilor. Nu este greu, mai ales că în toate există ceva frumos. Dacă vom şti să privim natura, vom vedea frumuseţe şi bogătie. Dacă vom şti să-l privim pe om, în adâncul lui vom vedea bunătate şi dragoste. Privind astfel viaţa şi oamenii, devenim noi înşine mai frumoşi, mai bogaţi şi mai buni.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Corynna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Travestite

nu e deloc uşor să scriu despre cuvinte
arhangheli naufragiaţi şi fără aripi heruvimi
apărătorii Edenului răstălmăcirii travestite
în miez de noapte traversat pe o corabie cu vele
încurcate
ca pânza de păianjen între culori şi litere
silabele mă strigă aidoma regelui maliţios
schiţat pe coala de hârtie prins între colţurile-ngălbenite
ce râd un pic mai zgomotos
în timp ce dormi pe tine eu fumez
mă joc cu formele ciudate create-n zeci de variante
ce pot să spun la ora şase ce mă priveşte dintr-un nor
sunt ploaia fără stropi ce cade pe ţipetele nesfârşite
halucinez în fumul otravit crezându-mă cuvânt promiţător
ţigara mi se stinge neglijată dar aprind alta nu mă las
mă-ncurca rima asta blestemată în timp ce fierb ca un cazan
mă simt o topitoare de cuvinte
incendiată-n bălţi de tonuri ca o salbă
încerc să uit rimatele cuvinte mai bine ies de-aici
şi scriu pe fila următoare
chiar m-a pişcat un mic tânţar
râzînd de mine şi de noaptea albă
nu-mi plac cuvintele împerecheate nici să le-mperechez
nu agreez dar mai în glumă mai în serios crezi
un gând nebun ar fi de vreau să le dresez?
mai bine mă retrag din nebunia lor
m-au invadat cu linguri grosolane
servesc din mine parc-aş fi o tartă asaltată
de muşte din cele mai bizare
caut cuvinte suple la altitudini ample
să mă uimească bâzâind sonor
dac-ai vedea cum se-mpreună
un roi de litere şi tot în rimă
de nu mai scap de ea şi mă oftic de mor
gândind şi judecând e vina ta m-ai încurcat
şi pagina aceasta-i plină de oroare
acum sunt o maimuţă de mătase în eroarea ce în cuvinte are.
gata! mi-e somn!

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără scăpare...

există un loc în inimă care
nu va fi niciodată umplut

un spaţiu

şi chiar în cele mai
bune zile ale noastre
şi-n cele mai
fericite momente

vom şti asta

vom şti asta
mai acut
ca altădată

există un loc în inimă care
nu va fi niciodată umplut
iar

noi vom aştepta
şi
vom tot aştepta
în acel spaţiu.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai presus de toate, crede că nimic nu este imposibil. Dacă nu este imposibil, trebuie să existe o cale să o faci.

citat din Nicholas Winton
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora de dor

ceasurile dau înapoi mirosul zilei
timpul scade sau creşte ca marea
cu un singur picior sau cu două inimi
vei ajunge să-mi dori înserarea

ape reci scaldă cerul câte pietre
cad din cuvinte
între mâinile noastre abureşte
un câmp de roşii albastre dorinţe
macii în lan se dezmiardă dor de fântâna cu lună
nu-mi iubi dimineaţa grâul copt pe furtună

ora albă se desface în petale
rotunde
dor de drumul ce doare dor de mers
spre niciunde
de iubirea din ram /orhidee spre cer/
de gustul aspru al lumii tainic sărat efemer

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă ipostază

mamei plecată în lumea fără timp

copilul din mine agită cerul şi plânge
cu mâinile lui desenează pe cer
un Dumnezeu tânăr
există o relaţie între ei
de parcă s-ar şti
de undeva
iată îi spune copilul
ţi-am desenat un măr
jumătatea cea mare ţi-o dau ţie
cealaltă o păstrez pentru mama
să-i spui lucrul ăsta
şi să-i mai spui că tata s-a dus
într-o dimineaţă devreme în pădure
după vreascuri şi nu s-a mai întors
hornul de la casă a căzut
peste iedera urcată până la cer
cireşii au privirile pline cu flori
poarta se zgâlţâie în balamaua
ruptă de anul trecut
duminică
bătrânele satului
cu mâinile sorojite de vreme
au îngenuncheat lângă altar
clopotul a bătut în dungă

s-a dus şi mătuşa...

anul ăsta nu vom împodobi bradul
să-i spui că răsăritul caută pământul
şi-l ţin aproape de piept
pentru ziua în care
ne vom întâlni...

să-i spui şi asta
înlăuntrul meu se face târziu
contaminez spaţiul dintre mine şi cer
nu mai pot rămâne aici
nu mai pot privi îndărătul zilei
ochii mei sunt plecaţi să caute înţelesuri
cerul e cusut pe la margini cu lacrimi

împing durerea printre rugăminţi
şi aştept...

poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armistiţiu inexplicabil

Momente sublime sentimentul pişcă
când nici o frunză nu se mişcă,
florile pomilor parfumează-n extaz
lumina ce se-amestecă cu întunericul după amiaz
şi valuri gânditoare povestesc stâncilor
istorii vechi şi noi despre floarea-Paştilor,
roza-vânturilor sau apa-morţilor...
Într-o clipă de pauză pescăruşii se ascund,
în crepuscul lumina şi-ntunericul se pătrund profund.
E ora conturilor şi recenziilor
când peste conştiinţe se-aşază mantiile sfinţilor.
Pare că aşa trebuia să se întâmple,
probabil aşa era scris de o mână superioară
pentru că, atunci când lumina bălăioară
se amestecă în mod egal cu întunericul,
dispare umbra corpurilor şi a gândurilor...
Un armistiţiu inexplicabil
între corp, suflet şi-al zilei destin implacabil,
doar o clipă înainte să ardă-ncrâmpei
pasiuni, iubire şi ură precum Pompei,
ce umplu orele de insomnie şi somn al nopţii,
porţi multicolore ale sorţii...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut lumina de la capătul tunelului. Vom aştepta puţin şi, dacă nu se stinge, ne vom continua drumul.

aforism de Ninus Nestorovic, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armistiţiu inexplicabil

Momente sublime sentimentul pişcă
când nici o frunză nu se mişcă,
florile pomilor parfumează-n extaz
lumina ce se-amestecă cu întunericul după amiaz
şi valuri gânditoare povestesc stâncilor
istorii vechi şi noi despre floarea-Paştilor,
roza-vânturilor sau apa-morţilor...
Într-o clipă de pauză pescăruşii se ascund,
în crepuscul lumina şi-ntunericul se pătrund profund.
E ora conturilor şi recenziilor
când peste conştiinţe se-aşază mantiile sfinţilor.
Pare că totul aşa trebuia să se întâmple,
probabil aşa era scris de o mână superioară
pentru că, atunci când lumina bălăioară
se amestecă în mod egal cu întunericul,
dispare umbra corpurilor şi a gândurilor...
Un armistiţiu inexplicabil
între corp, suflet şi destinul zilei implacabil,
doar o clipă înainte să ardă crâmpei
de pasiuni, iubire şi ură precum Pompei,
ce umplu orele de insomnie şi somn al nopţii,
porţi multicolore ale sorţii...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Splendoare în iarbă

Deşi nimic nu poate aduce înapoi ora
splendorii în iarbă, a gloriei în floare,
nu vom plânge, ci vom găsi
putere în ce-a rămas în urmă.

poezie de William Wordsworth
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intre da si nu

Aproape tã cere
între da, între nu;

între noi şi firesc, aproape primã varã;
când privirile noastre se cunosc
şi se cautã,
se iubesc în tã cere.

Între da şi nu s-a nã scut o speranţã
între da şi nu este loc de mai mult.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirit liber

Spiritul liber
Îţi dă forţa de a te înălţa
Necondiţionat
Spre înalt.
Poţi suferi fără ca cineva
Să-ţi mângâie rănile,
Din compasiune ori din datorie
Morală...
Nomenclatura asta banală!
Nu te întrebi unde este iubire,
Căci aceea este transcendentul
Ce s-a deschis
Străin, ca o poartă,
Într-o lume de vis.
Pentru ca fiinţa să fuzioneze cu infinitul
Ţi-am desenat cărarea cetăţii lumeşti.
Dar tu... unde eşti?!
A ta este lumina şi viaţa
Şi păsările.
Numai tu poţi fi fluture, apoi stea...
Numai tu te poţi înălţa.
Nu vei muri tăcut în spatele scenei,
Căci pleoapa se deschide
Risipindu-se ca o clipă
Pe un clişeu
Prea devreme voalat.
Ai rămas între două lumi,
OM năpădit de furtuni.
Dar etern vei trai,
Spirit liber,
Înger, de var, veşnicie.
Dă-mi aripa ta!
Arde-mă în adâncul tău
Spre a deveni curcubeu...
În arce de timp,
Dă-mi viaţă şi mie,
Sisif!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!