În fiecare primăvară

Din roua zorilor de mai
Cu harul său şi cu răbdare
Cât ţine întinsul nostru pla
Soarele-i seamănă mărgăritare.

Ca-n loc de lacrimi să răsară
În ochii visători de copil
Cu fiecare primăvară
Surâsul lui de gingăşie plin.

Lumina-i caldă, îmbietoare,
Cuprinsă-n milioane de petale
Strânge-n cunună toată bucuria
Şi-i dăruieşte mamei toată măiestria.

Se scoală-n zori de dimineaţă
Trezind din nou totul la viaţă.

poezie de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişoare

Nu-i cerul mai senin deasupra văii
Cuprins de voroneţul pitoresc
Aşa cum sunt ochii femeii,
Când visele se împlinesc.

Sub raza blândă aurie
Cu toate cele câte-au fost,
Un mărţişor însemnă bucurie
Cuprinsă-n frumuseţea unui gest.

Un dar cu nelipsite şoapte,
Când primăvară vine iar
Cu freamăt nou din zori în noapte
Şi-i nelipsit din calendar.

Prin ghioceii-n albă mantie
Un ghiocel simbol de întâi martie.

sonet de Constantin Iordache din Gânduri în patru rânduri – de 8 martie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, primăvară

Mi-ai apărut în cale, primăvară,
Surâzătoare, cu ochii de azur,
Salbe de ghiocei şi viorele-ţi dau contur,
Trezind totul din amorţeală.

Pe Crivăţ cel neobosit
Ce-a alergat din zori în noapte,
Prezenţa ta l-a domolit
Că deseori vorbeşte-n şoapte.

Simt raze cu lungimi de undă
Care pătrund în nevăzut
Ce fiinţa-ntreagă mi-o inundă
De la prezent către trecut.

În pajiştea cu braţe moi,
Hai, primăvară, nu rămâi la noi?!

sonet de Constantin Iordache din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi de azur

Mi-ai apărut în cale, Primăvară,
Surâzătoare, cu ochii de azur,
Salbe de ghiocei îţi dau contur
Trezindu-ne din amorţeală.

Pe crivăţul neobosit
Ce-a alergat din zori în noapte,
Doar liniştea l-a domolit,
Că deseori vorbeşti în şoapte.

Sunt raze cu lumini de undă,
Care pătrund prin nevăzut
Şi toată viaţa o inundă
De la prezent către trecut.

În pajiştea cu braţe moi
Hai, Primăvară, iar, la noi!

sonet de Constantin Iordache din Fereastra magică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constantin Iordache

Cunoscut epigramist,
Omenos şi sufletist,
Nimic nu-i poţi reproşa...
Sufletu-i plin de iubire,
Talentu-i recunoscut,
Armonie-n gând şi fapte,
Nu doar vorbe spuse-n vânt...
Tonul blând, abia şoptit,
Intru totul liniştit,
Nicicând nu se supără...

Iubindu-şi toţi semenii,
Oricând le dedică
Rânduri în versuri,
Dar din sufletul său blând,
Are pentru fiecare
Cuvintele potrivite...
Harul său poetic
E-un izvor nesfârşit.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai cine se devotează unei cauze cu toată puterea sa şi sufletul său poate fi un adevărat maestru. Din acest motiv, măiestria cere totul din partea unei persoane.

citat celebru din Albert Einstein
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamaie

Flori de viaţă, împlinire
Lumina-i un dar firesc
Ochii lor te cuceresc
Ai o mare mulţumire
Raza soarelui din casă
Ei te aduc de mână acasă
Au o îmbrăţişare aleasă.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii măicuţei

Ochii măicuţei luminoşi
Când le-am putut simţi privirea,
Învăluindu-mă duioşi
M-au învăţat ce e iubirea.

Ochii ei blânzi şi zâmbitori
Ce mi-au vegheat copilăria
Curaţi ca roua de pe flori
M-au învăţat ce-i bucuria.
Ochii măicuţei visători
Călăuzindu-mi tinereţea
Străluminaţi de mii de sori
M-au învăţat ce-i frumuseţea.
Urmând credinţa din strămoşi
Ce astăzi o cinstesc şi eu
Prin ochii mamei cei pioşi
L-am cunoscut pe Dumnezeu.

poezie de Valeria Moroşan din Vrăbiuţa norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de nuntă

Ea cuprinde a lui mână
Între palmele-i plăpânde,
Şi-alipind-o de obrazu-i,
Plecând fruntea, îşi ascunde

Ochii trişti, cuprinşi de cearcăn
Şi guriţa-i suspinândă,
Pe-al lui piept scăldat de păru-i
Şi de şoapta tremurândă.

Tot mai tare mâna-i strânge,
Tot mai tare îl îmbie.
Disperarea dar o-nfrânge,
Varsă lacrimi de mânie...

A ei inima bogată
Mult rămas-a sărăcită,
Şi de zbucium şi de freamăt
Se învinge, şi-i slăbită.

Cu priviri păienjenite
Vede toate-n tremurare
Şi pe-o clipă, că ar strânge-o
El de mână, ei îi pare.

Şi atunci îmbrăţişează
Mai cu foc pe acel care
Sub privirea-i se întinde
Ca apusul peste mare.

Toată mintea ei şi-aşterne
În visări ce n-au menire,
De-al lui piept când îşi rezeamă
Tâmpla arsă de zvâcnire.

Se încheagă între lacrimi,
Pe sub pleoapele închise,
Un vis dulce şi ferice,
Visul rege peste vise

Ce mai până-o zi în urmă
Îl purtau ei împreună.
Vis de aur cu icoane
Şi cu preot ce-i cunună.

Şi ca-n vis, icoane multe
Îi privesc dinspre altar,
Şi ca-n vis apare preot
Cu cădelniţă cu jar...

Numai visul nu-i acelaşi,
Nu se-nalţă din pustiu,
Ci e stins, de ieri rămas-a
Doar un plânset trist, târziu...

Dar ca-n vis, icoane multe
O privesc cum se cunună
Cu durerea şi amarul
Când îl strânge iar de mână.

Şi pe nume îl şopteşte,
Şi îl cheamă la trezire
Pe-al lui piept când pleacă fruntea
Peste floarea lui de mire.

Şi ca-n vis, acelaşi preot
Ţine slujbă-n ceas târziu...
Dar icoane vechi şi multe
Privesc mirele-n sicriu...

poezie de Cristian Cruţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am în privire toată dragostea

Am un suflet cald ca de copil,
Tot timpul am fost un bun civil.
Am vrut o viaţă simplă fără averi,
Îmi vreau înapoi sănătatea mea de ieri.
Mă uit în zare dincolo de nori,
Gândesc să fiu bine până mâine în zori.
Nu pot să spun cum eu mă simt,
Durere e, nu vreau să vă mint.
Mă uit la mine şi ochii mei vorbesc,
Vreau să fiu bine că ei vă iubesc
Şi au în privire toată dragostea,
Iar luna e martoră când priveşti în ea.
Ochii mei sinceri au ceva de spus,
Că ei multe lacrimi în viaţă au strâns.
Să nu lăsăm din mână să ne scape,
Iubirea, caldura a celor d-aproape.

poezie de Eugenia Calancea (27 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am în privire toată dragostea

Am un suflet cald ca de copil,
Tot timpul am fost un bun civil.
Am vrut o viaţă simplă fără averi,
Îmi vreau înapoi sănătatea mea de ieri.
Mă uit în zare dincolo de nori,
Gândesc să fiu bine până mâine în zori.
Nu pot să spun cum eu mă simt,
Durere e, nu vreau să vă mint.
Mă uit la mine şi ochii mei vorbesc,
Vreau să fiu bine că eu vă iubesc
Şi am în privire toată dragostea,
Iar luna e martoră când priveşti în ea.
Ochii mei sinceri au ceva de spus,
Că ei multe lacrimi în viaţă au strâns.
Să nu lăsăm din mână să ne scape,
Iubirea, caldura a celor d-aproape.

poezie de Eugenia Calancea (27 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E loc pentru toată lumea în actorie; fiecare cu stilul lui. Nu toţi joacă rolul prinţului, unii sunt broscoi sau porci... ca-n viaţă...

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa te trezeşti

sărutat şi cu rockul în cap
discul de vinil se învârte
ea te iubeşte toată ziua
fiinţa ei vaporoasă păşeşte
graţios în muzica lui soft machine
totul e rock totul
e dragoste cu whisky
fumezi havane din ipocrizie
o iubeşti şi ea te iubeşte
discul se-nvârte
ai impresia că se pregăteşte să zboare
moon in june peste tot
în camera ticsită de zâmbetele ei
e iarăşi dimineaţă
şi te-ai trezit din nou la viaţă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumesc ţie, viaţă!

Avem nevoie de speranţă,
De lumină, de credinţă şi de viaţă!
Avem nevoie noie de fiecare,
Iubire din iubire, iertare cu iertare!...

Avem nevoie de acasă de copii,
De petale de îngeri şi de poezii!
Avem nevoie noi de ceruri senine,
De roua vieţii-n miez de destine!

Avem nevoie de chipuri strălucitoare,
De sărbătorile fiinţei şi de răbdare!
Avem nevoie de gânduri noi de lumină,
De pagini de firesc, de pace vie deplină!

Avem nevoie de simplitate şi de noi,
De semeni răniţi în războaiele de-apoi!
Avem nevoie de şansă, de rugă, de sănătate,
De tot ce-i mai frumos în lume (dacă se poate?)!

Avem nevoie de Dumnezeu şi de iubire,
De toţi cei dragi, de lacrima lor subţire!
Avem nevoie să spunem cu multă speranţă
În fiecare dimineaţă: "Mulţumesc Ţie, Viaţă!"

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harul împărtăşit

Energia-i e constantă
Unitate-n gând şi faptă.
Gândul bun şi-l împlineşte
E-n el pus tot ce-şi doreşte!
Ne-ncetat la dans prezentă
Inimă de-adolescentă
Are-o dragoste aparte.

Iat-o, harul şi-l împarte
O făptură minunată!
Record nou dacă obţine,
Darul său e împlinire.
Atunci când are noroc
Cu perechi pe primul loc
Haru-i e împărtăşit
Elegant, desăvârşit!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi noi

Albastru-n cer şi verde pe pământ -
Aşa-i acum, e-o primăvară caldă
Şi-n dansul nou, uitând de nori şi vânt,
În fluturi noi, privirile îşi scaldă.

Cuprinde-n ochii ei nemărginiri
Întinerite-n roua dimineţii
Odată cu-ale zorilor priviri
Ce-ndepărtează urmele tristeţii.

Şi râde înspre noaptea ce-a trecut,
Şi cântă fericită şi zglobie
În zborul ce-l mai are de făcut
Atât cât timpul ei va fi să fie.

Spre fluturi noi, trimite-acum salut,
Căci fluturii albaştri-au dispărut

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea de mamă

Prin ceaţa nopţii, zorii zilei încet se răsfrâng
Trezind oraşul Nazaret din somnul dulce...
În braţele mamei El doarme adânc, liniştit
La pieptul Mariei Isus, Copilaşul Preasfânt
... Treizeci de ani... mai sunt încă până la cruce...

Un vis frumos îşi deşira prin străveziu lumina
Rostogolind uşor argintul printre stele
El mâna mamei simte cum fruntea ea îi alină
Cu o gingăşie sfântă a dragostei divine
În melodii de dor... şi-n cânt de păsărele...

Lacrimi calde pe obraji din ochii ei se preling
Şi se renasc iar doruri... în sufletul străpuns...
... Iar slovele acelea... ca o sabie îi ating...
Inima de mamă... şi tot mai dureros se-înfig...
... El doar zâmbeşte... şi nu-i dă niciun răspuns.

Ea îi mângâie faţa şi-i apără somnul blajin
De gânduri purtată prin anii de amintiri
Ce taine El oare-i ascunde în surâsul divin
În zâmbetul blând şi curat ca mireasma de crin
De vise purtat prin farmecul plin de iubiri.

Păzeşte-l, Maria, Dumnezeu ţi l-a dat ca să-l creşti
Căci în Fiinţa Lui... cerul la noi se coboară...
Din slavă a venit... lăsând oştiri îngereşti
Să meargă prin spinii aprinşi şi dureri sufleteşti
Să strângă lumea la piept... şi pe cruce să moară.

Dormi, copilaş plăpând, scăldat în dor şi gingăşii
Veghează-i, mamă, visele... şi somnul dulce...
Căci amprenta mâinii tale rămâne în veşnicii
Şi va străluci mereu în zâmbet de copii...
... Treizeci de ani... mai sunt încă până la cruce...

poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâs

ce primăvară crudă se va izbi
în ochii mei
dacă nu roua
ce poartă în tânguirea sa
surâsul din soare

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice poezie e un zbor în care se revarsă toată fiinţă: petale de îngeri- rugăciune, petale de lumină- miez de iubire, petale de lacrimi- strop din viitoare trăire, petale de ardere lăuntrice- sentimente "nedescifrate" încă!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea mama...

Avea mama o muşcată, roşie, un foc de pară
Şi-nflorea nepăsătoare, mai în fiecare vară,
O fereastră cât-un pumn, strecura stropi de lumină
Şi zâmbea muşcata asta, mamei, când punea de cină,
Doi lăstari, s-au rupt de vânt, mamei lacrimă i-a curs
Şi-i vorbea ca unei fiinţe, până târziu în apus
Nu ştiu cât pricepea floarea, însă mama-i povestea,
Câte-a pătimit în viaţă, câte griji mai duce ea
Fiecare buruiană, mama o chema pe nume,
Pentru ea, grădina casei, era tot ce ştia-n lume
Avea mama o muşcată şi mai are azi un pui,
Dar nu are sănătate, nici răbdare să-i dea lui
Că de-o vreme ochii ei, văd puţin, întrezăresc,
Doamne, dă-i putere mamei şi din ani îi dăruiesc
Să mai crească la fereastră, o muşcată sângerie,
Eu s-ascult poveşti cu zmei, tocmai ca-n copilărie
Când veneau pe cai călare, pân'la geam, de curioşi,
Au fost ani ce nu se uită, pentru mine, cei frumoşi
Când necazurile toate, numai mama le ştia
Le ducea, era-n putere şi ca florile înflorea
Făcea nopţile de veghe, să păzească somnul nostru,
Niciodată n-a pătruns în odăi, picior de monstru
Mama povestea s-adoarmă, ultimul din frăţiori,
Şi-mpletea mănuşi, ciorapi, pe-ntuneric până-n zori
Avea mama o muşcată şi mai are azi lăstari,
Noi, suntem bunici şi fii, au crescut, îndată mari
La ferestre mai zâmbesc, amintirile de-atunci,
Eu privesc la mine-n suflet şi cu gândul toţi sunt prunci
Cocoţaţi pe gard şi trepte, anii, veseli se hizlesc
Şi prin vise, dragii mei, câteodată, întineresc!

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăruire

Din zori şi până seara
mă numesc dimineaţă.
Noaptea numele meu
e luceafăr
pieptănat de
viile făcli
ale nopţii albastre.
Soarele îmi soarbe
roua din suflet
toată ziua până-n
pragul amurgului
pentru ca luna
să mi-o dăruie mereu.

poezie de Violanda Georgescu din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodenţă "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!