Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Luca Caragiale

Primăvara

Când plouă lin în primăvară,
Toți zic: "Să dea Domnul, să dea!"
Și tu te culci pe prisp-afară,
Mai vezi pe cer și câte-o stea...

E cald și ploaia răcoroasă
Ozon în aerul curat
În urmă-i lasă; drăgăstoasă
Natura toată-i un pupat.

Se pupă corbi, de bucurie
Că au scăpat de iarna grea;
Se pup brabeți cu gălăgie,
Și iată și o rândunea...

Și-o barză... calcă cu măsură
Cu pasul grav, explorator,
se plimbă chiar prin bătătură
Cu aerul nepăsător.

Când plouă toate germinează;
Pământul liber de zăpezi,
Spălat de ploi se decorează
Cu mii de mii de muguri verzi...

În țarini grâul încolțește,
În dealuri via o dezgrop;
De ploaie tot se-nveselește,
Pe ori ce frunză e un strop.

Și soarele o caldă rază
Trimite pe furiș prin nori;
Iar flori și păsări ca să-l vază
Se-nalță, zboară către zori.

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 2 aprilie 2018.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.36- 48.99 lei.

Citate similare

În cânt de ploi pe flori de liliac

E primăvară verde, din pământ,
Prin firul ierbii, viața urcă-n cer.
Umbre de nori... pe adieri de vânt,
Mai lasă câte-o lacrimă de cânt
Peste cenușa iernii... din eter.

În mugur, vezi, tăcerea din zăpezi.
Bobocul vieții stă iasă iar.
A mai trecut o zi către amiezi,
Privirea ei... îndeamnă, să te crezi
Un călător, prin foi de calendar.

Povara florii, este iar... miros.
Blândețea din petale s-a desprins,
Din când în când se leagănă spre jos,
Frumos ca un balsam... dar dureros,
E semn că timpul iarăși a învins.

Un flutur se hrănește din culori,
Mantaua lui o spune grăitor.
Trecut, prin cine știe câte flori...
Dar să-l lăsăm, oricum destui fiori
Ne calcă pe privire, izbitor,,,

Parcă s-a scurs un colț de paradis.
De-atât frumos și gândurile tac,
Ferestrele din ceruri s-au deschis,
Curg rătăciri pe margine de vis
Și cânt de ploi,,, pe flori de liliac.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Topîrceanu

Plouă

Pe-aici când plouă, plouă îndesat,
Nu ține ca la noi un ceas ori două.
ziua plouă, plouă pe-nserat,
Și când se crapă iar de ziuă, – plouă.

În faptul zilei, streșinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, – plouă, nu se-ncurcă!

Iar când s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ți facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
până la întoarcere, – te udă.

Există și răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-așa, de sus,
Și cerul câte-oleacă, spre apus,
Se luminează puțintel – a ploaie.

Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),
Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,
Și porcul umblă tot cu paiu-n gură...

poezie de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.99- 9.99 lei.

Mă plouă

plouă dincolo de visul vieții,
plouă cu tine,
culoare din ploi,
ridică-mi de poți cortinele ceții,
și lasă-mi să plouă o ploaie
de joi!

Îmi lasă să plouă pădurea
pe mine
și gândul, iubito, îmbibat doar de noi,
simt gustul holdei sub coaja
de pâine,
fim doar iubire, iubind
amândoi!

Ne plouă trecutul cu clipe
uitate,
ne plouă tăceri în săli de așteptare,
apusuri cu tine, atingeri
furate,
pe cât azi me place, ne plouă...
ne doare.

Ne plouă pe dealuri, iubirea lumină,
ne plouă un gând, rătăcind
depărtări,
ne plouă pământul mereu cu o vină,
la țărmuri de ape, pe tulpina
de mări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primăvară, primăvară

Primăvară, primăvară,
Vino iar la noi în țară!
Vino cu flori în grădină!
Cu căldură, cu lumină,

Vino cu zile senine!
Cu fluturi și cu albine,
Cu verdeață pe câmpie
Și-n suflet cu bucurie.

dusă-i iarna geroasă,
Soarele iar intră-n casă.
Zăpada-n câmp se topește,
Pământul se dezmorțește.

Muguri se deschid în plante,
Florile sunt parfumate,
Revin păsări călătoare,
Oamenii ies pe ogoare.

Primăvara vrem vină
toarne-n suflet lumină.
Stăpânul lumii -ncălzească
Toată suflarea lumească.

Primăvară, primăvară,
Vite pasc pe dealuri iară.
Păsări cântă-n dimineață,
Totul s-a trezit la viață.

poezie de (20 februarie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Când plouă...

Când plouă, sufletu-mi e solitar,
Când plouă, ochii mi se umezesc,
Când plouă, lumea stă în loc,
Când plouă, aș vrea mai trăiesc...

Dar vezi tu... ploaia-i trecătoare
Și sufletul mi-l mișcă-ncetișor
De-o vreme viața-mi zburdă cu ardoare
Căci amintirile mă prind din zbor..

Când plouă, totu-i treaz și mort e totul
Când plouă, legături se-ntrepătrund
Când plouă, tot ce-aud e zgomotul
Când plouă, sufletu-mi forfotând.

poezie de din Când liniștea vorbește (4 mai 2016)
Adăugat de Simona PetriSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pământul e...

Pământu-ntreg este o floare
În universul trist și pal;
Tot timpul este sărbătoare
Pe pământul nostru drag.

Și vezi cum vântul lin doinește
Printre copacii seculari;
Planeta noastră se-nveselește,
Cu munții nalți și milenari.

Și aerul e dulce-dulce
Ca mireasma de răcoare,
Iar gândul meu lin se duce,
Și zboară-ncet în altă zare.

Pământul e o pozie,
Pe-o hârtie neagră scrisă,
Doar ea singură este vie
Când și cartea este-aprinsă.

Pâmântul e-un vers duios
Ce-l cântă păsărele,
Și-l cântă-atâta de frumos
Căci răsună și-ntre stele.

Pământul e-o oază de verdeață
Unde lumina lin pătrunde,
Când soarele răsare dimineață
Sau când duioasa lun-apune.

Pe pământul nostru drag,
Întodeauna-i sărbătoare,
De e frig sau de e cald
De e vânt sau e ninsoare.

Pământul este o minune,
Căzută din lungul univers
N-am nici laude pentru a-ți spune
Cât de mult eu te iubesc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea Ta-i ca ploaia de vară

Iubirea Ta-i ca ploaia de vară,
Caldă în stropi și binefăcătoare,
Unde-o trimiți, aduce înnoire
Ca-n ziua de primăvară.

Aduce-nflorire când plouă-n tristețe
'Nfloresc rosmarinii, chiar și cactușii-nfloresc,
Când îi privești florile îți dau binețe
Încât în fața lor ești chemat să te oprești.

'Nflorește grâul în ploaia de vară,
Grădinile-n mai în dulce rodesc,
Plouă-ne Doamne, ființa ca-n primăvară,
Ca-n toamnă, -Ți recunoști rodul dumnezeiesc.

E-un har pentru inimi și suflet să plouă,
Din Duhul cel sfânt-adorat,
Ține-ne-n ploaia ce-aduce rodire,
În viața ce-n Golgota ne-ai înfiat.

Roadă s-aducem chiar în pustie,
Cum florile rodesc de le-atingi,
Să plouă-n belșug ploaia de vară,
În crini transformi și suflete-ciulini.

-nviorezi prin stropii de ploaie,
Inimi deșerte-n tristeți,
Plouă-ne Doamne, a Ta ploaie sfântă,
Îți cântăm ca florile-n rouă
În alb-dimineți!

poezie de din Foșnet stelar (3 octombrie 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ploaia de lacrimi

Și plouă, plouă
Și plouă lin pe fața ta
Și nu știu dacă
Această ploaie vom uita.
Privesc la tine
Și ochii ți i-aș săruta
Dar ploaia asta
A inundat dragostea mea.

poezie de
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primăvara!

Cântă cucul pe la porți
Și miroase a primăvară,
Parcă ne-am dori cu toți
transformăm iarna în vară!

Bâzâitul insectelor, mugurii copacilor,
Zumzetul albinelor, ciripitul păsărelelor,
Mireasma și frumusețea florilor,
De toate acestea ne-a fost nouă dor!

Natura parcă învie, și e mai multă gălăgie,
Prin codru, în ape, pe dealuri mici și înalte,
E minunată această gălăgie, totul e o armonie,
Zici că este o poveste dintr-o minunată carte!

Soarele cu a lui lumină și căldură,
Ne dă startul la admirat și privit,
Toate sunt făcute de așa natură,
Ca zicem: "Primăvară bine ai venit!"

poezie de (20 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primăvara

Flori de primăvară-n suflet,
Flori de primăvară-n păr,
Flori de câmp și flori pe ramuri
Toate ies la adevăr...
Triluri mii de păsărele
Ne încântă fantezia,
Soarele cu-ale lui raze
Ne alungă astenia;
Ies făpturile la aer
Se animă, se amuză,
Peste-o gingașă petală
Șade lin o buburuză;
Iese lumea în grădini
-ncep zilele senine,
Totu-i verde într-un zâmbet
Fluturași și cu albine;
Primăvară, primăvară,
Zurlie ca o paiață,
Sinceră și drăgăstoasă
Tu trezești totul la viață!...

poezie de (13 martie 2016)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Seară de vară

Se strâng rotocoale de nori peste cer
Și tună-n mânia-i, salbaticul jder...
Alunecă râuri de fulgere-n noapte...
Se-aud în tăcere doar ramuri de șoapte...

Și plouă... Și plouă... Se strâng la picioare
-În șuvoi de săruturi, amare izvoare...
Simțim fierbințeala în clopot de sânge
Și plouă întruna... Și plouă... Ajunge!...

Cad bulgări de sticlă sub clopote grave...
Se sfarmă pedeapsa naturii bolnave...
Noi plângem cu lacrimi de ploaie... Potopul
Ne-a luat prunci și case, speranța, norocul...

Sub grinzi sfărâmate de dalta pieirii,
Ne ducem pedeapsa, cerșind omenirii,
Fărâme de suflet... Pe cer, iese luna...
Se termină ziua, sfârșește furtuna...

Sub cerul speranței, altar vieții suntem...
Mai plouă cu vise... Adesea, mai plângem,
Dar veșnic credința ne e scut și faclă,
Cu Domnul vom trece prin foc și prin apă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Când

trupul minții încercă-n zadar și-n zbatere de gând -nfrangă
pământul negru să-l facă-n punct de zi și-n inimă, gând-lumină
iar pe suflet alb, colb ruginit din țărână-n vers amar pună
știu atunci că, lacrima prin vârf de condei începe încet curgă

chiar dacă furtuna prin vânturi în vijelii de ploi strigă disperată
și simt în oase frigul dureri iubirii și-n genunchii care nu mă lasă
că apele rescriu linia vieții prin neguri și-n alergare de vis nefastă
știu că papirusuri de timp scot umilițele din inima mea și-a ta prea arsă

de suntem copil sau copilă-n amintiri din viața noastră, fiind mari încă
iar caledarul timpului cu sânge-n îngeri este scris pe ziduri de biserică
chiar dacă plâng albastru și văd că luna rade-n roșu însâgerată
știu atunci că sufletul nu arde, nu devine negru carbune, ci, încet spre cer se-nalță

când în brațe cuprind puternic dor și-l cânt amar sau trist pe-o strună
prin nopți de vis cu parfum de flori ce zboară din pomi de alei de viață
când vreau prin nor alb pe cer să agăț cordă de suflet-om pe corn de lună
gândul meu este atunci al tău și nu mai vreau în mine și-n tine-n veci, să plouă

poezie de (mai 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De când... până când...

De când e lumea și pământul,
Tot de-atunci bate și vântul.
Norii tot de-atunci se-adună,
Fulgeră, plouă și tună.

Tot de-atunci apele curg,
De-atunci cântă cucu-n crâng,
De-atunci sunt zile și nopți,
Tot de-atunci sunt vii și morți.

Din acele prea vechi timpuri
Există ani și anotimpuri.
De când soarele e soare,
Tot de-atunci luna răsare.

De-atunci pomii ne umbresc
Și cu flori se-mpodobesc.
De-atunci pământul hrănește
Tot ce pe el viețuiește.

De-o veșnicie strălucesc
Stelele-n raiul ceresc.
Tot de atunci păsări zboară
Către marea Stea Polară.

Toate-acestea își au mersul
De când există Universul.
Și după cum cartea ne-nvață,
Tot de-atunci există viață.

De când planeta are viață
Omul stă mereu în față.
Chiar dacă există moarte,
El are posteritate.

Va dăinui până când
Va dispărea acest pământ.
Atunci, nu vor fi zile și nopți,
Nu vor mai fi vii, nici morți.

Atunci viața se sfârșește,
Când pământu-ncremenește.
Când, în Universu-acesta mare
Va străluci un alt soare.

poezie de (22 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Plouă în mine

Plouă în mine, mai mult decât știi,
plouă rostiri, cuvinte curate,
sculptată în ceață,
mi-este ruga vii,
pe frunte mă plouă, iubire...
păcate.
plouă cărarea ce-mi știe suspinul,
nerăspunsuri din taină,
la întrebări tot mai multe,
pe trup din cișmea,
ne plouă destinul,
când lumi amintire se-așează
s-asculte.
plouă o viață, mă plouă un cânt,
îmi plouă pământul,
colindul aiurea,
plouă cu îngeri,
cu frunze de vânt,
plouă și macii...
dar mă iartă pădurea.
plouă orașul, cu pași...
că nu treci,
plouă cu oameni, mă plouă dureri,
fâșii de întuneric, mă plouă...
sunt reci,
în amurgul adânc,
plouă tăceri.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Bacoviană

Privește iubito cum plouă
În munți, printre brazi, pe poteci
Cu boabe și struguri de rouă
Iar mâinile noastre sunt reci

De-o mie de ani plouă-ntruna
Și mările nu s-au umplut
Iar viforul curge ca runa
Prin suflete de împrumut

Și gem cimitire de apă
Iar ploaia ne-nchide prin case
nu vedem noaptea cum sapă
Pământul din care ies oase

Privește iubito cum plouă
Ca-n moarte cu somnul de veci
nu ne mai plângem, că nouă
De ploaie, ni-s mâinile reci!

poezie de din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Aș vrea...

Aș vrea fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul ușor...
Aș vrea fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aș vrea fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aș vrea fiu o gingașă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aș vrea fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, pește, sau chiar rândunică.
Aș vrea fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aș vrea fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aș vrea fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeț, sau marea adâncă.
Aș vrea fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aș vrea fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
Aș vrea fiu zâmbet, culoare,
Cântec, iubire, sau strigăt, chemare.
Aș vrea fiu toamnă sau vară,
Iarna cea albă, sau chiar primăvară.
Aș vrea fiu ori cer, ori pământ,
Sau toate deodată, însă nu sunt...

poezie de din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Vremea de primăvară continuă, e o mare bucurie să vedem soarele, simțim aerul mai cald, chiar și cei mai nenorociți încep ridice capetele.

în Jurnal de război (II). 1917–1918, Joi, 9/22 martie 1917
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glossă nuanțelor de gri

E cerul gri și plouă-n noi,
Ascunse în tăceri sunt toate,
Copacii-s triști, copacii-s goi,
E poate cea mi lungă noapte.
Noaptea în suflete se lasă
Și sub copacii adormiți
Se-ntorc bătrâni, se-ntorc acasă,
Mai tineri și mai fericiți.

E cerul gri și plouă-n noi
Sub pelerinele de negru.
Și plângsub pleoape, plâng și ploi
Din cerul de un gri integru.
Ne dor tăcerile... Deodat'
În noi o flacără se-nalță
Și visul iar s-a-mbujorat
Căci prinde iar speranța viață.

Ascunse în tăceri sunt toate
Și lumea parcă a adormit,
Dorm somn de veci sub ramuri moarte
Lumini ce-n noi au încolțit.
Pe cer, de-acum nu mai sunt stele
Și sub o pătură de nori,
Dorm toate visurile mele,
Dar știu că vor renaște-n zori.

Copacii-s triști, copacii-s goi
Și doliu peste tot se lasă.
Noi, în tăcere, numai noi,
Ne vom întoarce iar acasă.
Cobori pe treptele de gri
Quasar înveșmântat în ceață
Pe sub apusuri viorii
zbori, cu fluturii învață!

E poate cea mai lungă noapte –
Un șal pe umeri s-a lăsat,
Nu se-aud clopote, nici șoapte
Și-atunci mă-ntreb ce s-a-ntâmplat.
Și încolțesc tăceri în mine
Și sufletul îmi e rănit,
Tăcerile îmi sunt străine,
Trec aripi gri prin infinit.

Noaptea în suflete se lasă
Și trec pe ceruri păsări gri,
Voaluri gri mă poartă-acasă
Înspre nopțile târzii.
Plânge griul pe ogoare,
Grâul, gri în spicuri crește,
Apoi cade-n ploi, din soare
Și-n poeme încolțește.

Și sub copacii adormiți
Dorm frunze gri. Gutuie coaptă
Se-aprinde-n mine. Voi sluji
Această noapte-mparfumată.
Alai de gri... s-a înnoptat...
Un petec gri de cer, apune
Și plouă pe un gri asfalt
Cu gri stelar și-nchinăciune.

Se-ntorc bătrâni, se-ntorc acasă,
Nor timpii în târziul ceas.
Îmi este viața mai frumoasă,
Feștila,-n gri muiată,-a ars.
Și griul iar se risipește
În pure primăveri de vis,
Caisul deoată înflorește
Și plouă floare de cais.

Mai tineri și mai fericiți,
Bătrâni se-mbracă-n haine grele,
Cu pașii mici și șerpuiți,
Coboară drumuri de mistere.
Se pierde griu-n rubiniu,
Speranța încolțește-n noi,
Copaci de gri s-au scuturat
Și nu mai sunt atât de goi.

Mai tineri și mai fericiți
Se-ntorc bătrâni, se-ntorc acasă
Și sub copacii adormiți
Noaptea în suflete se lasă.
E poate cea mai lungă noapte,
Copacii-s triști, copacii-s goi,
Ascunse în tăceri sunt toate,
E cerul gri și plouă-n noi.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plouă uman

Plouă.
Incolor, fad, pustiu.
Plouă plin, în frunze,
Cantabil, repetat, divin.
Plouă uman, firav și stins,
Ca sunetul tâmplelor tale
Cândvezi...
Plouă.
Cantitativ, șiroi, nerod.
Plouă gri, a toamnă,
Rece, în ropot, libertin.
Plouă greoi, neputincios,
Ca golul meu din suflet
Când nu știu...

Plouă.
Înclinat, sporadic, pictural.
Plouă color, în iarbă,
Lovit, foșnind, curbat.
Plouă repede, strivind,
Ca vocea ta, răstită
Când iubești.

Plouă.
Uitat, firesc, lacrimogen.
Plouă albastru, nud,
Credul, asfixiat, iubind,
Plouă sporadic, personal,
Ca privirea mea, stângace,
Când te caut...

poezie de (19 mai 2012)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fii

Lasă soarele să îți ajungă la inimă,
îmbracă veșmintele frunzelor verzi
și tulpina trupului culc-o în livezi
ce fructele-și coc cu sâni de lumină.

Zâmbește dimineții, cum ea îți zâmbește,
ca flăcările răsăritului ce țipă strivit
de geana iubitei prin aerul împietrit,
pe frumusețea prelinsă de zbor iubește.

Mângâie-ți ziua cu umbra în smarald,
Ce truda ți-o scaldă cu roua boreală,
De plouă sau ninge sau râde o boală
Ce tună turbată, tu fii suflet cald...

Apleacă doar nopții pupilele-n glastră,
Când totu-i hilar, fii taina măiastră!

sonet de (9 iunie 2018)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce variante de încălzire usucă cel mai puțin aerul? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!