Neliniștea mută, suma tuturor întâmplărilor
dimineața la amiază și seara
cobor în mine să caut lucruri și
întâmplări despre care
nu o să vorbesc niciodată
din când în când
privesc în afară ca și când
aș cerși puțin aer
văd un cer acoperit cu liniști
apoi nimic
nici măcar o zbatere sau
un strigăt de pasăre
doar zidurile ce încă respiră din mine
fac suma tuturor întâmplărilor...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vorbire, poezii despre seară, poezii despre păsări, poezii despre miezul zilei, poezii despre dimineață, poezii despre cerșetorie sau poezii despre aer
Citate similare
Eu cred în oameni
unii cred în ceea ce nu sunt
alții în ceea ce văd
eu cred în oameni
în cei care
plecaseră demult sau
poate mai devreme
mai cred
în locul din care nu
plec niciodată, copilăria
uneori poate sunt puțin arogant și egoist
mă gândesc doar la mine și la acea
așteptare încordată fără
prieteni vecini
și neamuri
n-am nimic de ascuns
în orașul meu plouă
dimineața la amiază și seara și
oamenii mor după fiecare țigară
strivită sub picior sau aruncată la coș
știu că o să mi-se întâmple și mie asta
voi pleca tăcut ca și când
nimic nu s-ar fi întâmplat
pe urmă cineva o să
întrebe despre un bătrân
cu ochii mici și
plete peste umeri
unii cred în asta
eu cred în oameni...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încordare
- poezii despre vecini
- poezii despre tăcere
- poezii despre păr
- poezii despre prietenie
- poezii despre ploaie
- poezii despre picioare
- poezii despre oraș
Îmi cer iertare, bunico!
lasă-mă să-ți spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aștept
când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineața devreme cum
îmi linișteai somnul
cu un sărut
(fiecare atingere o simt în anii scurși
prin clespidra din mine)
mai știi când cu degetele murdare de magiun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva mă tăvăleam prin cenușa din fața sobei
și nu spuneai nimic...
acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi mă interoghează
ca pe un condamnat
mă ridic și privesc în noapte
poate îmi trebuie un sprijin
iubire și încredere sau
câte puțin din fiecare
e noapte și plouă
îmi cer iertare, bunico!
în casa în care am iubit prima oară
s-a instalat un păianjen
mirosul greu de mucegai se izbește de mine
ca o liniște de lampa ne aprinsă de multă vreme
fața de masă s-a rupt pe la colțuri
nucul din curte sub care bunicul potcovea caii
s-a maturizat
scrânciobul a îmbătrânit și el
gardul dintre noi și unchiul s-a scorojit
în rest sunt toate cum le știi
din când în când timpul
mă strânge de piept
dar nu-i bai...
e noapte și plouă
cobor în întunericul din mine și aștept...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre întuneric
- poezii despre încredere
- poezii despre tată
- poezii despre sărut
- poezii despre somn
- poezii despre păianjeni
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Îmi cer iertare, bunico!
lasă-mă să-ți spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aștept
când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineața devreme cum
îmi linișteai somnul
cu un sărut
fiecare atingere o simt în anii scurși
prin clespidra din mine
mai știi când cu degetele murdare de majun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva mă tăvăleam prin cenușa din fața sobei
și nu spuneai nimic...
acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi mă interoghează
ca pe un condamnat
mă ridic și privesc în noapte
poate îmi trebuie un sprijin
iubire și încredere sau
câte puțin din fiecare
e noapte și plouă
îmi cer iertare, bunico!
în casa în care am iubit prima oară
s-a instalat un păianjen
mirosul greu de mucegai se izbește de mine
ca o liniște de lampa ne aprinsă de multă vreme
fața de masă s-a rupt pe la colțuri
nucul din curte sub care bunicul potcovea caii
s-a maturizat
scrânciobul a îmbătrânit și el
gardul dintre noi și unchiul s-a scorojit
în rest sunt toate cum le știi
din când în când timpul
mă strânge de piept
dar nu-i bai...
e noapte și plouă
cobor în întunericul din mine și aștept...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efecte secundare
trupul meu e un adăpost pentru săraci
unde se mănâncă și se bea puțin
uneori e mult întuneric și se întâmplă
în diminețile în care intuiesc
existența unor sentimente intermediare
deși nici nu știu cât de mult contează
ambuteiajul produce zgomote
un fel de trepidații care decantează
sentimentele insalubre
doar atât
cât să pot respira
în toate acele ore
simt o arsură
pare nefiresc
de la o vreme
aerisesc de trei ori pe zi
dimineața
când cerul se dilată peste umerii mei
acoperindu-mi teama
la amiază
când soarele se holbează la mine
ca la o piersică coaptă
și colo mai înspre seară când
mă privesc pe dinăuntru ca să văd
ce-a mai rămas pentru ziua de mâine
știu că e o aglomerare de lucruri acolo
printre care și o suferință
ce respiră haotic
dar nu-mi pasă
cel ce ocolește suferința moare încet
pentru că nimeni și nimic nu poate
înlocui atingerea
asta e tot...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suferință, poezii despre viitor, poezii despre sărăcie, poezii despre piersici sau poezii despre ore
Golul dintre respirații
În crescătoria mea de singurătăți
am descoperit un intrus
uneori îmi ciugulește din palmă
apoi mă privește tăcut
ritualul acesta se repetă
dimineața
la amiază și seara
am o poftă nebună să urlu
dar nu pot
liniștea sângerează prin mine
durerea îmi colorează pielea
în oglinda în care mă privesc
văd doar umbre
se zvonește că moartea a trecut malul
de partea cealaltă
Dumnezeu îmi face cu mâna
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre religie, poezii despre poftă, poezii despre mâini, poezii despre moarte sau poezii despre durere
Doamne!
unii spun că nu exiști
nu nu exiști decât
în teorii
dar
ce contează dacă
trăiesc printre oameni
și simt la fel
poate o fi o regulă
sau un fel de indiferență
dar știu că atunci când
te apropii și-mi asculți inima
în interior se produce o mișcare
o diversitate de lucruri și
lumea mea e perfectă
din mine pleacă cuvinte știu
mâine va fi altfel
stau și privesc îndelung oamenii
care spun că nu exiști
las indiferența la o parte
și te strig
doamne!
poate că nu-i cea mai curată rugă
trimisă spre tine la ceasul din noapte
când toate cuvintele dorm
și doar câteva liniști fac impresie
o singură dată ascultă-mă
în singura zi în care vreau
să mă privesc prin
curbura liniei din palmă
e o zi importantă
în cazul în care nu ai fi
aș putea tot atât de bine să
înjur să slobod urletele din mine
printre lucruri
nu se va întâmpla nimic
doar o mică turbulență
ca o diversiune ar devia
umbrele din zi
mă privesc atent
nu nu par convingător
dar vrea să-ți mai spun
o singură dată sub această noapte
doamne!
o stare de neliniște mă sufocă
exiști sau...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre indiferență, poezii despre cuvinte, poezii despre viață, poezii despre superlative, poezii despre perfecțiune, poezii despre noapte sau poezii despre mișcare
Rânduiala lui Dumnezeu...
De câteva zile cobor în
mine
doar seara
și caut
un anume lucru
pe care poate că nici
nu l-am avut sau poate
l-am pus undeva
pentru a- mi aduce aminte de cel care am fost...
și ce trist...
uneori nu mănânc
nu beau și nici
nu mai vorbesc cu Dumnezeu
știu că dincolo de mine
e cimitirul în care
se odihnește tata
plictisit și el de-atâta așteptare...
uneori trec pe lângă el
cu privirea în pământ
pentru că de ceva vreme
am uitat ca să-l întreb dacă
a mai vorbit cu mama
dusă și ea cu nu prea mult timp
înainte de paști
mi- e greu să-l învinovățesc pe Dumnezeu pentru
toate astea
dar
sunt sigur că este complice cu timpul ce roade din mine
câte puțin în fiecare zi...
știu că așa trebuie să fie
dar ce să- i spun copilului meu?
poezie de Teodor Dume (ianuarie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învinovățire, poezii despre zile, poezii despre uitare sau poezii despre tristețe
Eu când o să mă fac mare o să fiu om
eu când mă fac mare vreau să fiu aom
sau așa se spune
oricum în golurile alea au fost ochi
da
au fost ochi și au fost frumoși
care mă trezeau dimineața doar ca să văd printre gene
chipul tău
o umbră netedă
îmi răsuceam în somn golurile
le întorceam către mine
ca pe un ornament de brad prea folosit
și când mă fac mare vreau să fiu aom
să agăț două trenuri și să le înnod
așa
ca să nu mai plece aiurea din gară cu tine
sau să desprind șinele și să le mănânc
dimineața golurile se umplu de ceva vâscos și greu
dar frumos
și încep să nu mai văd
oricum
când vine seara vor fi din nou la locul lor
și eu o să mă fac mare și om
poezie de Dana Mușat
Adăugat de Dana Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre trenuri, poezii despre mâncare, poezii despre gări sau poezii despre brazi
Confesiune
când zâmbesc pe jumătate
spun că mi-e bine
durerea se joacă de v-ați ascunselea
golindu-mi dimineața de vise
nu-i bai
în strălucirea unei raze
am arhiva cu tot ceea ce am fost
azi mi-e dor de mine
și mă caut
în cealaltă jumătate de viață
caut învingătorul
și nu spun niciodată
că e prea târziu
mă plimb prin noaptea care
acceptă orice și
pe oricine
din când în când
sunt lovit de o frunză
asta înseamnă că exist
și tresar...
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre visare, poezii despre victorie, poezii despre prezent, poezii despre plimbare, poezii despre jocuri sau poezii despre frunze
Între mine și cer e o umbră
nici nu știu dacă numele meu e teodor dume
și dacă stăpânul celui însemnat de Dumnezeu e
moartea într-un capăt și viața în celălalt
uneori prins între cele două liniști
îmi lipesc urechea de marginea pământului
și vorbesc cu tata în prezența căruia
am învățat să iubesc să sufăr
și să aprind prima lumânare
țin minte cum am sărutat-o pe mama
și m-am rugat lui Dumnezeu
să se joace cu mine
eram devorat de frică și de
întunericul decupat
din veșmintele lui tata
prins în acest sentiment ciudat
am ucis o lacrimă
am strigat și
moartea s-a zgâit la mine
ca la o pradă
nici nu știu dacă sunt fericit sau trist
știu doar că nu-mi aparțin
am privirile amputate și oscilez
între cer și o umbră leneșă
aș putea să mă prefac într-un băiat care iubea
sau într-o altă prezență în care numele
nici că ar conta
numai că
între mine și cer există o legătură
care definește viața și moartea
și totul sfârșește cu un alt anotimp
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau poezii despre urechi
Cu o candelă de nisip
în fiecare seară cobor pe un drum
ce nu duce nicăieri
la marginea lui îmi întind umbra
sub care mă așez
grijuliu
o durere de moarte se prinde cu mine
sunt primitor și nu ripostez
nu caut cuvinte nici semne și nici răzbunare
în orașul din mine sunt doar ziduri
un ceasornic și o noapte
fără sfârșit
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre nisip sau poezii despre ceas
Așa am păcălit moartea
în tot ceea ce am scris nu știu dacă
am scris cartea cărților
știu doar că
am scris adevărata poezie a lumii
o lume fără pretenții cu doar
câteva provizii
pentru atunci când moartea
mă va privi pe geam
în lumea aceasta
greu de definit
dimineața
la amiază și seara
fără ca cineva să se așeze
la masă cu mine
mă hrănesc cu aceleași cuvinte
cu firimiturile căzute
îmi hrănesc singurătățile
timp în care
ai mei
mă privesc îmbătrâniți din
fotografia uitată sub pioneza
prinsă pe grindă
nu
n-am scris cartea cărților dar
seară de seară
când Dumnezeu întoarce capul
crezând că voi termina
ultima carte
de morală
a lumii din mine
scriu pe timp cu sânge de înger
așa îmi păcălesc moartea
stau pieziș și împletesc șuvițe
din timpul rămas doar
doar îmi voi putea vindeca
mușcătura de pe suflet...
poezie de Teodor Dume (6 octombrie 2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre păcăleli, poezii despre îngeri, poezii despre sânge sau poezii despre suflet
E târziu și e toamnă, Ana
în serile când toți Dumnezeii
merg la culcare mi-aș dori
să rămân în mine
într-o lume numai a mea
să devin Dumnezeul tuturor iubirilor să
fac schimb de iluzii
și-n cele din urmă să te cuceresc
ca pe o corabie în derivă
și totuși...
a plouat destul și încă
orizontul e departe
cu amintirile-ngropate printre riduri privesc
din primăvară înspre toamnă deși știu
că scenariul pe care-mi construiesc sentimentele
e un plagiat mă agăț de fiecare clipă și
nu vreau decât să te aud vorbindu-mi
ca și când ai fi lângă mine
pe aleea de piatră udă
să urcăm cât mai sus...
te iubesc și marea e puțin agitată
pescărușii îmi ciugulesc din palmă
misterele au dispărut
sub privirea singurătății
apare uscatul
camuflat cu liniști mă apropii încet și nesigur
durerea pulsează ca un fluture rătăcit
e târziu și e toamnă
inima mi-o împăturesc în două pentru acum și
pentru atunci când nu voi mai putea respira fără tine
e tărziu și e toamnă...
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre schimbare, poezii despre primăvară, poezii despre plagiat sau poezii despre marină
Undeva între mine și tristețea lucrurilor există un suflet
De la o vreme mă privesc
ca pe un lucru uitat în podul casei
(nici nu știam că există
și că-l moștenesc de la tata)
țin ochii larg deschiși cât să
încapă Dumnezeu
disecreția
sentimentele și iubirea
a tot ce nu am cunoscut îndeajuns
astă-seară am impresia
că cineva se uită la mine
ca la icoana agățată pe întunericul
de sub grinda unde bunica
își ascundea tristețile
implorându-l pe Dumnezeu să o ierte
de tot ce a făcut și nu a făcut
miroase a busuioc uscat
e multă liniște în oftatul nopții
căldura îmi despică amintirile
una câte una
mă privesc apoi
cobor într-un timp fără atingeri
și îmi place să cred că Dumnezeu
îmi îngăduie lucrul acesta
pentru ca și mâine să-mi pot aminti
de cei plecați...
știu că mă vor întreba de ce
nu o fac mai des
cel puțin la capătul săptămânii când
clopotele crapă liniștea din sat
ba o să mă certe și mama pentru că
uneori uit să-mi iau micul dejun
parcă o aud cum respiră...
privesc în jos și nu spun nimic
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săptămâni sau poezii despre sat
Întreabă Luna
Îți mai amintești ceva de mine?
Măcar, poate puțin, din când în când
Măcar pe-o filă dintr-un tainic gând
Cu Luna vorbesc mereu de tine
Spune-mi de știi că încă te iubesc?
Mai ții minte buchetele de flori?
Tu și acum mă ții până în zori
Un câmp de flori aș vrea să-ți dăruiesc
Îți mai amintești ceva de mine?
De ochii mei plecați în fața ta
De teama mea de-a nu te supăra
Aș vrea, mereu puțin, din când în când
Când ai o stare încremenită
Să-ți stau sub gene - măcar o clipă
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre ochi, poezii despre gânduri, poezii despre frică, poezii despre flori sau poezii despre declarații de dragoste
Învață să plângi, mi-a zis Dumnezeu (II)
nu-mi aduc prea bine aminte
zâmbetul lui
și nici
ultimele îmbrățișări
știu doar că
pe întunericul din noapte
scrijeleam cu unghiile - TATA
tăcut
de sub umbra rămasă
undeva în timp
mă privea Dumnezeu
de parcă
nu s-ar fi
întâmplat mai nimic
până în ziua în care
mi-a șoptit
întoarce-te în lumină și
în zborul de pasăre
niciodată în umbrele
care nu se văd
și vei fi tu însuți
așa e
când răsare soarele
în orașul din mine e lumină
multă multă lumină în amintirea
celui care a fost
tata
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor
Dorință
aveam încredere oarbă în oameni și
iubeam florile pisicile și câinii
iubeam zborul și ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam și pe Dumnezeu
dimineața la amiază și seara
îmi iubeam singurătatea
știu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
și-mi descompuneam ura în jurăminți
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar și atunci când mama
își alunga frica iubindu-mă...
oricum m-aș gândi oamenii au dreptate
sunt bestial și arogant nu țin cont de nimic
uit și ultimul detaliu dar am senzația
că viața începe din mine...
uneori nu înțeleg multe lucruri
înnoptez în umbră
și totuși
îmi doresc să redevin copil
doar atât cât
să mă pot ridica în picioare
și să o strig pe mama
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe sau poezii despre pisici
Semne de la mama
în închipuirea mea trăiește o mamă
sigur e mama
face parte din mine
dimineața
la amiază și seara
când vorbesc cu Dumnezeu
își pune capul între palme și
mă privește tăcut
din ochii deschiși parcă
într-o altă lume
ies lacrimi
trăiesc între realitate și vis
ferit de ochii lui Dumnezeu
îmi întorc capul și plâng
am senzația unui sentiment straniu
cum parcă m-aș hrăni cu propriul
meu sânge
sub stăpânirea gustului acela
mult prea dulceag
tremur într-un ritm agonic
aș face orice ca să-mi pot curăța
oasele de frică
aș întoarce lumea înspre marginile cerului
și soarele către chipul mamei
locuit în mine
deși știu că nu-i decât o cruce
de lemn putrezit
pe care o port ca Iisus coroana de spini
de la o vreme mă pipăi și
mă întreb mirat
sunt eu sau nu mai sunt eu
cel care am fost
închid ochii și sub mângâierile
imaginare o strig pe mama
o întreb
de ce s-a dus fără o vorbă
de rămas bun
știu că dincolo de tăcerea ei și
de ceea ce a fost
e multă suferință și iubire
nimic nu e întâmplător
zic
cu ochii ațintiți la lumina
de la capătul nopții
mă răstesc la Dumnezeu
spune-mi Doamne
eu
eu când o voi putea urma?
am obosit să mai cred în tine
Doamne!
sufletul nu mi l-ai citit de mult
mă simt ca un tren oprit
într-o haltă fără călători
cineva trece tăcut și mă privește
din mers
știu că nu poți fi tu
Doamne
și mai știu că
nu îmi vei răspunde
nu-mi rămâne decât să aștept
sau să fac ceva ce știu cel mai bine
până una-alta
o să cobor în mine și
câte puțin în fiecare zi
voi roti soarele după umbra mamei
și în cele din urmă o voi ruga
să-mi lase un semn la orele 12 fix
ca să am puterea să privesc pe fereastra
altui cer
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă sau poezii despre lumină
O nouă zi
Când dimineața mă trezesc și privesc la cer.
Văd soare, nori și cum cad stropi reci din el.
Văd copaci și câmpii înverzite,
Văd oameni harnici, cu suflete înflorite.
Când dimineața mă trezesc
Și privesc în ochii tăi, mamă,
Văd atâta bunătate, văd un sfârșit de iarnă,
Care și în sufletul meu încet se destramă.
Când dimineața mă trezesc și deschid ochii încet
Și văd cum o zi nouă se naște, dispare orice regret.
Atunci mă simt ca Iisus în zi de Paște.
poezie de Vladimir Potlog (29 martie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre nori, poezii despre naștere, poezii despre iarnă sau poezii despre hărnicie
Bună seara
când nu te mai temi
nici de afară și nici de sine
nu mai vrei nici a urmări
cum
apusul se târăște spre noapte
ci vei vedea doar
jumătatea plină a paharului
ca un mers înainte
posesoare de acum a singurei
liniști ce merită să apară
- și asta nu are nimic de-a face cu dispariția -
o vei auzi pe cealaltă
cum îți înaintează pe sub piele
în tine nicio mască nu mai are loc
bună seara prietenă
acum dacă tot stai cu mine
povestește-mi despre ce-a fost
și mai ales despre ce-o să fie
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre măști