Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ce plăcere e să scrii o poezie cu tot sufletul! Uite asta e poezia, când simți că ceva s-a desprins din tine și te transfigurezi, devii parcă trup fără oase, subțire și ușoară ca pana, plutești în acest văzduh poetic și simți că pereții nu contează, totul pare reliefat, astfel încât ar putea să încapă în acest univers toate cărțile lumii, toate frunzele copacilor și tot raiul de pe pământ, și mâna să odihnească peste filele cărților, ochii să se înece în verdele frunzelor, iar inima să pulseze și să cheme starea angelică, adăpostindu-ți spiritul în paradis.


Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Când trupul te doare

Când trupul te doare, ca și inima,
Când nu mai vrei să scrii nimic,
Când toate iubirile s-au răspândit
Ca fluturii pe câmpul cu maci și ciulini,
Atunci îndrepți ochiul minții spre Dumnezeu,
Zadarnic I-ai negat existența, El nu te mustră,
Simți un gol necunoscut în tot trupul,
Inima sde oprește o clipă, parcă ar gândi,
Uiți toate cărțile citite, ca și cum te-ai dezbrăca de haine,
Vei plonja în cerul –abis, nu vei zbura, nu poți, dar vei crede
și asta este posibil, fără mijloace de transport,
Decât o Iubire imensă de absolutul pe care nu-l vei înțelege
Cu mintea, ci numai cu sufletul.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mircea Eliade

Să creezi, să scrii cea mai bogată muzică de pe pământ, realizezi ceea ce a visat Beethoven (singurul care contează, de altfel), ai succes, ai bani – ei!, pe urmă?! Toate astea nu valorează prea mult... Altceva visez eu; poți găsi ceva ultim, ceva fundamental și neschimbător, în acest Univers al formelor.

în Huliganii
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Istoria credintelor si ideilor religioase. Volumul 3: De la Mahomed la epoca Reformelor" de Mircea Eliade este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -59.95- 44.99 lei.

Oare

Când eu nu v-oi mai fi,
Cineva lipsa îmi va simți?
Și de acolo de unde oi fi
Oare peste cei dragi aș putea privi?

Fără trup oare tot eu aș fi?
Aș avea aceleași amintiri?
Mi-ar mai păsa de cineva?
Oare toate astea ar mai conta?

Stau nopțile și mă întreb
Destinul meu e împlinit?
Rostul meu este aici?
Oare viața asta e doar un test?

Când firul vieții brusc s-a rupt,
Luminile ușor sau întunecat
Și toate becurile sau stins,
Oare stinse au rămas?

Tot ce am fost,
Tot ce în viată am făcut
În afară de cei cunoscuți,
Oare pentru altcineva ar mai conta?

poezie de (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când vei avea destui bani ca să poți să te ocupi de relațiile cu cei din jur pentru a crea armonie, iubire, prietenie? Când vei avea destulă validare socială, respect și admirație, încredere în sine ca să poți merge pe calea ta fără să te mai lași definit de percepția altora? Când vei fi câștigat destule competiții ca să poți cooperezi fără nevoia de a mai câștiga tot tu și de a oferi și altora această bucurie? Când vei avea destulă bogăție în viața ta, materială, emoțională și sufletească să te poți trezi de dimineață astfel încât să simți nevoia de a te dărui cu iubire pe tine, munca ta și eforturile tale întregii societăți și planetei tale? Când vei simți că ai făcut destule astfel încât să poți face mintea tacă și să te odihnești în minunata stare de "a fi" pur și simplu, fără să mai faci vreun efort? Când vei descoperi ai evoluat atât de mult încât să simți că îți depășești condiția, umanitatea și mortalitatea astfel încât să atingi iluminarea și să devii una cu energia universală?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Timpul s-a terminat

timpul s-a terminat
și dacă n-am fost eu acolo era ceva
un fel de înfrunzire protejată de zei
muzica pulsului era pe cealaltă parte
tăcerea umbla pierdută colorând totul în alb
secretul rămâne în catedrală
cu semne profunde pe răni

noaptea de toamnă umedă
îmi arde ochii atât de aproape
din versuri ies frunze uscate
nu mai contează esența din verdele viu
chemarea de pe cărare
așteptarea lunii pe o casă pictată

contează înserarea fără contur
mâinile parcă din vreascuri
zale-n picioare prematur
neumblarea în hainele toate
pereții albiți amprente pe silabe
dintr-un amurg cuminte pe genunchii mei

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Irina Lazăr

Oare ce

Mă simt goală pe dinăuntru și nu știu dacă
lehamitea asta are ceva sexy în ea
ca atunci când juisezi și simți că totul s-a terminat
sau pur și simplu e timpul
mă lepăd de tot ce am făcut
nu mă mai pot împărți cu nimeni
un lucru care mă nedumerește ca un deget anesteziat
în acest moment în care simțurile plate se arcuiesc
spre ceva nou, oare mai există ceva?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sub pătura albastră

De oboseală, de nesomn și de toate,
m-am întins cu fața la cer, fără să mă gândesc la nimic,
nici măcar la tine.

Știi tu, cum ne țineam de câte o bară de tren
(iar cititorul, pentru că și el are dreptul poetic la legănare – o bară de tramvai sau de fluturi)
și ne atingeam străin așteptând coborârea,
tot astfel copacii, cu umbrele lor subțiri și înfometate,
se atingeau și priveau fără vorbe.

Din tălpi, din genunchi sau poate din spusele greierilor
am știut deodată și chiar am vrut exclam:
- Uite, copacul acesta ești tu! Și celălalt eu!
Am fost și iarăși vom fi!

Dar liniștea, liniștea pe care atât de mult o doreai la sfârșit,
și atingerea mâinilor,
a umerilor sau a gândurilor lemnoase ale copacilor
sau poate cea din curgerea nisipoasă a stelelor – în lumina ce înlumina treptat totul –
m-au adormit pe o parte
și, când am dat să te învelesc,
tu erai și nu erai cu mine,
de oboseală, de nesomn și de toate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Uratii" de Dorin Cozan este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.90- 8.99 lei.
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Unde oare -mi ascund palmele
să nu te mai deseneze în vise?
Cum alung primul gând și primul surâs
al dimineților mele...
când în el strălucești tu?
Cum opresc sufletul
citească neîncetat poezia ochilor tăi?
Cu ce -mi umplu inima
să nu te mai încapă pe tine...
să nu te mai bată...?
Cum -mi port pașii...
încât să nu te mai pășească,
iar aripile să nu te mai zboare..?
Cum înăbuș oare glasul din mine,
să nu te mai murmure
să nu te mai cânte
să nu te mai strige...
Ce să le spun urechilor mele...
când aud într-una chemarea ta -
ecou al propriei mele chemări...
de departe de după ziduri de lume?
Iar frunzelor copacilor din mine
spune-mi tu, dragul meu... cum le alin dorul
și freamătul..
când tu le ești singurul leagăn...?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea e în tine. A fost tot timpul acolo și e singurul loc unde va fi. Și atunci când nu simți iubire e pentru că ți-ai acoperit iubirea din tine cu gunoaiele existenței de zi cu zi și doar de tine depinde îți miști fundul și să începi faci curat printre gunoaie până când vei face iubirea din tine să strălucească din nou. Iubirea e în tine atunci când citești o carte care îți place, când te uiți la filmul sau serialul preferat, când mergi în excursie și ești în mijlocul naturii trăgând pe nas aerul oxigenat al pădurii sau cel sărat al mării și toate problemele de acasă par departe. Când asculți muzica preferată, când ești cu prietenii din copilărie și râdeti de toate amintirile. Iubirea e în tine atunci când îți spune: "Devino maxim din ceea ce poți să devii." Iubirea e când alergi pe bandă sau pe stradă sau tragi de fiare la sală sau faci orice sport, pentru iubirea îți spune: "Iubește-te! Vreau ai un corp frumos și sănătos." Iubirea e în tine când te duci mângâi un câine sau o pisică. Iubirea e în tine atunci când știi meriți tot ce e mai bun în viața asta și iubirea e în tine când faci ceva cu pasiune și uiți cum trece timpul. Iubirea e în tine când îți îmbrățișezi părinții și bunicii și îi ierți pentru toate greșelile pe care le-au făcut față de tine, pentru atât au știut la vremea lor. Iubirea e în tine când te uiți în ochii persoanei pe care o iubești și îi spui: "Te iubesc" fără să îți pese de reacția ei și fără să ai nevoie de ceva în schimb.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Lecții de viață V

Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăți;
mă iart㠖 toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!

Ce-aș mai putea să-ți ofer...
ce-aș mai da din mine pentru tine întotdeauna;
uite îți ofer sufletul meu în palmă;
mă iartă mai mult decât atât ce să-ți spun?!

Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăți;
mă iart㠖 toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!

Mă iartă! și îngerii coboară din cer...
ți-aș dărui viața mea, sufletul, inima, sângele meu..
Mă iartă nu ți-am dăruit nimic atunci
când tu aveai nevoi doar de lacrima mea; mă iartă!

Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăți;
mă iart㠖 toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!

poezie de din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Luminița Ignea

Poezia identitară

firește că nu ai scris-o
și nu o vei scrie,
cea mai frumoasă,
cea mai înțeleaptă,
cea mai poezie,
cea care te cuprinde total
fără să te încapă,
cea care e-n tine și totuși nu te găsește,
te crește și te descrește
precum luna o mare,
precum iarba câmpia;
ea nu-i baston pentru orb,
nici portavoce,
intangibilă, incoloră și inodoră,
ea vorbește doar limba sufletului,
de aceea nimeni, niciodată
nu ți-o poate simți,
hârtia o refuză,
până și muzele i-au uitat graiul;
poezia cea mai a ta,
singura poezie,
va veni cândva la-ntâlnire,
dulce, ușoară și limpede,
se va umple de tine,
lăsându-te rece.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Richard Bach

Tu ești cel care a cerut fie lăsat aici, pe acest pământ, astfel încât să poți face ceva remarcabil, ceva care contează pentru tine, pe care nu ai fi putut -l faci nicăieri altundeva și nici altcândva.

în Îndrumar pentru Mesia - Învățături pentru suflete avansate
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Indrumar pentru Mesia - Invataturi pentru suflete avansate - Cartea pierduta din Iluzii" de Richard Bach este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.18- 9.99 lei.

Două distanțe de o frunză

Când nu vrei vorbești cu nimeni

Când ți se urcă sufletul pe aripi moi

Până la ceruri

Ori găsești în oameni Luna în eclipsă

Scrie-mi pe un petic de stea.

Spune-mi cum s-a răcit pământul din urma lor

Cum se-nfierbântă frunzele moarte

În vântul răsucit al toamnei

De parcă ar fi aripi de stele.

Când nu ai nimic de spus și vrei taci

Rotește-ți inima către mine

Să zac la umbra ei.

Tu calci dumnezeiește

Pentru un sărut

Urcându-ți buzele pe ochii mei.

Scrie-mi când

Două distanțe de o frunză

Ne despart privirile.

Altfel tot largul lumii mi se pare a fi cenușă

Fără tine.

poezie de
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Două distanțe de o frunză

Când nu vrei vorbești cu nimeni
Când ți se urcă sufletul pe aripi moi
Până la ceruri
Ori găsești în oameni Luna în eclipsă
Scrie-mi pe un petic de stea.

Spune-mi cum s-a răcit pământul din urma lor
Cum se-nfierbântă frunzele moarte
În vântul răsucit al toamnei
De parcă ar fi aripi de stele.

Când nu ai nimic de spus și vrei taci
Rotește-ți inima către mine
Să zac la umbra ei.
Tu calci dumnezeiește
Pentru un sărut
Urcându-ți buzele pe ochii mei.

Scrie-mi când
Două distanțe de o frunză
Ne despart privirile.
Altfel tot largul lumii mi se pare a fi cenușă
Fără tine.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pasărea cameleon

mâinile tale miroseau a sfârșit,
un pustiu ce apasă resemnările zilei, care până ieri mângâiau tăcut

*

în casă
îngerul de lumină și-a pus lacătul deoparte închidă alte lumi
alți ochi ferecați în stele

*

o să-ți adun cuvintele - și cele nespuse
semănate-n râuri tulburi

*

viața ta s-a scos la mal -
iar tu ai pășit desculț la capătul lumii fără să mai privești înapoi
cu inima subțire,
patul mușcând din singurătate,
fără să mai deschizi geamul-
vezi cum afară s-au strâns deja toate păsările cameleon-
noi nu le putem vedea dar știm sunt acolo
pe fundalul de sticlă smuls din capătul celuilalt cer

*

cât dorm pe jumătate de pernă
dragostea mea încetează mai încapă-n mine

*

uneori moartea vine ca o pasăre cameleon
nu o vezi, dar o simți când se apropie și ai așa un gust de o despărțire sinceră
îți simți viața apăsând, mai aprinsă către sfârșit-
fitilul lunecând în visul de pe urmă
și brusc nu mai poți trece drept unul care măsoară limite,
brusc timpul te atinge pe dinlăuntru - ca o fiară ce dă rănească cu blândețe -
dar rănile nu mai dor
căci nu mai au nici carne
nici pereți care să se dărâme

*

și te întinzi între lacrimi și începuturi
ca un martor tăcut cu
toate gândurile decapitate de sufletul lor
le lași întru totul
ochii îți cad mantie
peste lumină
ca ultima amintire caldă
dar tu nu mai ai nicio grijă
plânsul tău s-a făcut o ninsoare amestecată cu foc
cum așa vară n-ai mai pomenit

*

o bucată de hârtie peste care alții vor picura ceara din lumânări
ai mai trăit o dată și dacă cumva va fi să te întorci
Dumnezeu te va pune la aceeași masă cu poeții
când te-ai privit dincoace de fereastră
ai privit acolo dar tu
în tot acest timp, nu te-ai văzut
fiindcă erai singur și nedesăvârșit

abia acum
toate temerile
ne-au devenit cărți inutile

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oamenilor li s-a promis raiul pe pământ, dar li s-a interzis raiul ceresc, li s-a dat satisfacția simțurilor, dar li s-a negat cea a sufletului, li s-a spus că totul va fi bine și frumos, dar în ei n-a existat nici binele, nici frumosul si când a dispărut și aspirația spre ceruri, s-au simțit întemnițați pe pământ. Iar când au fost momiți de poftele trupești, au devenit fiare și bestii, fără suflete și fără conștiință, întunecând totul în jurul lor, căci în ultimă analiză oamenii care nu se sfințesc în ei înșiși murdăresc lumea cu tot ce e rău și murdar în ei. Prin urmare, tot "binele" care siluiește conștiințele nu poate fi decât distructiv.

în Întoarcerea la Hristos
Adăugat de Dan NicorescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Știi?

viața parcă ar fi o parcare cu plată
ce-i pasă ei uneori nu am bani plătesc
deși pentru fiecare greșeală scot din buzunar un bănuț

atunci când te-am cunoscut era soare și bine
și ce prost eram, dar un prost fericit
cardul era pe zero
dar eu continuam înot, alerg în picioarele goale pe nisipul ăla fierbinte

evident aici nu-i vorba de tine
privită printr-un obiectiv imaginea este cât se poate de clară
viața în esența ei pare un colac de salvare. eu unul
asta știu cel mai bine.
am învățat de mic cum stă treaba încât
orice ar fi nu mi-e frică
de ce vrei ieși din mulțime dacă nu te privești în oglindă

și încă ceva, aici e vorba de mine
despre nopțile care curg
despre zilele fără de număr care se tot pierd fără niciun răspuns
dar ce răspuns aștepți atunci când frunzele copacilor se topesc pe asfalt

hai, spune
cât ai vrea țină ecoul într-un deșert? tu știi până unde poate să te ducă un vis?
mă trezesc dimineața și îmi vine îmi bag
picioarele în tot și în toate
de ce?
uite, de asta

da, prietene! aici e vorba de mine
despre ratările mele
despre femeile pe care le-am avut
și care după un timp mi-au întors spatele
ce contează că am trecut printr-o o vară fierbinte
după o noapte de pomină petrecută cu prietenii într-un club, vine greața

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Hăul din Paradis

Mă jurai, iubito, ție doar -l spui,
să-ți transform în fluturi toate-acele molii
ce tresaltă-n tine ca-ntre vechi lințolii
când citești scrisoarea unuia. A cui?

Păi... nu pot, iubito, n-aș putea să spun,
era prin visuri, nu era citeț,
dar scria cam sexi și cam îndrăneț
pentr-o zi ca aia, parcă... de Crăciun.

Nu contează! Uite, trec la visul meu,
când eram cu tine. Doamne, ce mai vis!
Noi, goliți de toate, ca în Paradis,
tu păreai zeiță, eu păream un zeu.

Te strângeam zeiește-n brațele-mi zeiești
și-ți striveam privirea în cătarea mea
care-n clipa-ceea doar nectar avea
și era pierdută-n formele-ți lumești.

În alunecarea peste trupul tău,
mâna-mi tremurândă s-a oprit un pic
și-n secunda ceea... n-a mai fost nimic
sau, de-a fost, urmarea, visul, tot... e-un hău.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Până la gheață, din colind

Cu acest dor, tulburător de tandru,
Singurătatea mi-i ca un meandru,
În verdele monahic e ascunsă,
Făcându-mi liniștea - răpusă.

Cu firul ierbii numai împreună,
Îți caut întrebarea, ce îmi curmă
Adâncul înțeles... și ți-aș răspunde-
Tot eu ca mamă, dorul n-aș ascunde.

Cu spiritul astral, și de aproape,
Mi-aș dirija privirile pe ape,
nu existe depărtări –lumină,
Ci-n ochii tăi, ard, senină.

Că dorul nu știe de beznă,
Aprinde și durerea-n gleznă,
Îți scoate capul de pe umeri,
Și nu vrei anii să ți-i numeri.

Și vălul șoaptelor parcurge
Distanțe, ce văd chipul dulce,
Îmi este dor, până la moarte,
Și dincolo de ea, prin noapte...

Că dorul, care îl descoperi,
Le vede –n tine, tot ce –acoperi,
Nu ai altfel de... un alt Dor,
În sinea ta de spirit doritor.

Și numai dorul nu e o trădare,
În ciuda stelei căzătoare,
Această veșnică prezență
Te umple-adânc de o absență.
******
Cum cerșești luminii- soare,
Cum vieții îi ceri favoare?
Cum dorului -i poruncești,
Că altfel nu știi, trăiești?

Când ai vezi, iarba suie-
Să-și facă dor, pe cărăruie,
Îți va fi dor de-un dor, ce nu e,
Și nu-i cel drag, ceva să-ți spuie.

În partea, dată stelelor aprinse,
Ai strigi " Dorule ucise!
Mă doare mult, până la tine,
Încă un dor, căzut în mine."

Un drum de dor, necontenit,
Va înverzi sus, din pământ,
Până la gheață, din acest colind,
Dorul nu seacă, nici în gând...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înaintea unei ploi de vară

Deodată-n parc tot verdele frumos
pierdu ceva, dar nu știi ce: culoare?
Simți că se-apropie de geam, sfios,
un suflu, fără preget. Și cântare

puternică răsună din dumbravă:
un Hieronimus parcă-n ierbi a mas;
atâta singuratică zăbavă
și râvnă urcă șuvoind din glas,

umple sala. Și-s pereții goi;
tablourile-încet ne-au părăsit,
de vocea noastră parcă se feresc.

Iar pe tapetul stins, îngălbenit,
lumini de-amurg neclare se-oglindesc.
Copii, ce teamă strecurau în noi!

sonet de din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook