Bicarbonat de sodiu
Brusc, o neliniște...
Ah, ce neliniște, ce greață de la stomac răbufnind în suflet!
Și ce mai prieteni am avut!
Și cât de goale toate orașele pe care le-am străbătut!
Și ce gunoi metafizic toate intețiile mele!
O neliniște,
O întristare a epidermei sufletului,
Un fel de a-ți lăsa brațele să cadă la apusul efortului...
Reneg.
Reneg totul.
Reneg mai mult decât totul.
Îi reneg prin foc și sabie pe toți Zeii și negația lor.
Ce-ar putea să-mi lipsească, de simt că-mi lipsește ceva în
stomac și
în circulația sângelui?
Ce amețeală vidă îmi istovește creierul?
Ar trebui să iau ceva sau să mă sinucid?
Nu: mai bine să exist. Înainteeee! Voi continua să exist!
Să--e--xist...
Să-e-xist...
Doamne! Ce fel de budism îmi îngheață sângele!
Să renunț când toate ușile-mi sunt deschise
Spre peisajul tuturor peisajelor,
Lipsit de orice speranță, de libertate,
Fără rost,
Accident al inconsecvenței la suprafața lucrurilor,
Monoton dar și somnoros,
Și ce puternic adie brizele dinspre usile și ferestrele larg
deschise!
Ce vară plăcută a altora!
Dați-mi să beau, fiindcă nu mi-e sete!
poezie de Fernando Pessoa din Odă maritimă, traducere de Dinu Flămând
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre peisaje
- poezii despre tristețe
- poezii despre somn
- poezii despre prietenie
- poezii despre oraș
- poezii despre metafizică
- poezii despre libertate
Citate similare
Despre speranță
(dacă sufletul tău ar putea să cânte,
dar el nu poate decât să spere!)
Speranța pe care în suflet o porți
Chiar și numai de la ușă până la liftul blocului,
Acea speranță îți pune pe față mâinile
Construite din nisip
Ca să nu vezi valul oceanului ce niciodată
Nu se poate sparge
Cuțitul care se uită la tine
Atunci când, răsucindu-se pe călcâie,
Se înnoadă în jurul durerii
Și sângele tău de culoarea cântecului
Pe care îl beau rănile-
Eu, pe lângă toate acestea, nu exist!
Aș putea fi confundat cu o cărămidă,
Cu o scânteie sau cu unghia ce ușor
Se rupe în ușă,
Aș putea fi confundat cu ceva care există,
Dar, pe lângă toate acestea, eu nu exist.
Și tot așa cum se lasă anotimpul,
Ca o înserare, încet, pe coapsele vremii,
Pe gâtul firav al vieții din tine
Se prelinge lacrima transparentă,
Lacrima ce fără dorință se naște,
Lacrima ce nici nu știe când piere,
Lacrima prin care se vede undeva, aproape,
În aerul de lângă tine,
O inimă îmbrăcată în ghimpi
( Ca să poată sta un trup în jurul ei )
E trupul meu, dar eu nu exist!
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre muzică, poezii despre existență, poezii despre trup și suflet, poezii despre viață, poezii despre seară, poezii despre ocean sau poezii despre nisip
Toate îmi par minunate
Toate îmi par minunate
Și cu Domnu-s împăcat,
Simt un iz de libertate
Și simt că sunt mai curat
Totul I-am mărturisit
Domnului, mă simt mai bine,
Despre toate I-am vorbit
Chiar, dacă mi-a fost rușine
Minciuna și lăcomia
În care eu am trăit,
Îngâmfarea și mândria
Ce odată m-au robit,
Răutatea, răzbunarea,
Patimi, ce m-au măcinat,
Intriga și desfrânarea
Eu cu totul le-am lăsat.
Nu mai vreau să știu de ele
Eu de tot le-am părăsit
Toate păcatele grele
Le-am lăsat, și-s liniștit.
Un exemplu vreau să fiu
Cei din jur să vadă-n mine
Că sunt credincios și viu
Viața mea îmi aparține.
Doamne, viața mi-ai schimbat
Sunt atât de fericit,
De ce-a fost rău, m-ai scăpat
Salvatorul meu iubit!
Amin
poezie de Florența Sărmășan (23 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre schimbare
- poezii despre salvare
- poezii despre răutate
- poezii despre rușine
- poezii despre religie
- poezii despre promisiuni
- poezii despre mândrie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ciobanii fumau, așezați pe niște pietre. Era cald și mirosea a rășină, a flori de vară, a singurătate. Și mai era un miros, un miros care avea să-mi dea dependență, cea mai nasoală dependență din viața mea, una mult mai atroce decât alcoolul, decât drogurile, decât sexul, decât iubirea, decât narcisismul, decât orice. Dependența asta era cel mai greu de înțeles și de acceptat de către oameni. Oamenii nu-și doreau ceea ce-mi doream eu, ba chiar, dimpotrivă, dependența mea de mirosul ăsta era pentru ei cel mai teribil coșmar, fiindcă îi arunca într-un loc de unde trebuia să se descurce singuri, erau obligați să trăiască fără păpușar, fără reguli impuse de alții. Dependența asta mă împingea pe un drum pe care aveam să pășesc singur. Să sufăr, să mă reneg, să mă întorc înapoi, să mă ridic și să pornesc din nou, să blestem, să îmi doresc să mor, să îmi doresc să trăiesc mai mult decât și-a dorit-o vreodată o ființă umană. Acolo, sub luna mare și galbenă, lângă câinii ciobanilor, unde nu îmi puneam problema ce voi face mâine, pe ce drum o voi apuca, mirosea a libertate.
Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool și sex
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre viață, citate despre dorințe, citate despre oi, citate despre viitor, citate despre timp, citate despre teatrul de păpuși, citate despre singurătate, citate despre sex sau citate despre narcisism
Nici măcar nu mai sunt sigur că eu exist cu adevărat. Sunt toți scriitorii pe care i-am citit, toți oamenii pe care i-am întâlnit, toate femeile pe care le-am iubit, toate orașele pe care le-am vizitat, toți strămoșii mei...
citat din Jorge Luis Borges (1981)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre scriitori, citate despre oraș, citate despre iubire, citate despre femei, citate despre existență sau citate despre adevăr
Fără tine...
Vreau să am o casă la munte,
Cu ferestrele spre lac,
Să văd apa imensă din interior în fața mea,
Dar simt că ceva îmi lipsește
Mă plimb agitată și încerc să-mi dau seama,
Dar știu, tu ești agitarea mea
Și liniștea e peisajul
Fără formă,
Fără voce,
Fără timp,
Dar nu vreau toate astea
Fără tine.
poezie de Eugenia Calancea (14 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre timp, poezii despre plimbare, poezii despre munți sau poezii despre apă
Muză
Pierdut în gândurile mele...
În adâncul gândurilor tale!
Totul în lume parcă înceta,
Când ochii mei vedeau privirea ta!
Ochii tăi ce mă priveau...
Îmi luminau gândirea!
Cu tine îmi doream să stau,
Să-mi reneg nefericirea.
Superba ta înfățișare,
Și corpul tău cel prea frumos!
Îmi lua și ultima suflare...
Mă atinge până la os!
Îmi doream să-mi fi muză,
Dar găseai mereu o scuză...
Soarele meu se eclipsa,
Când nu avea la ce visa!
Iubirea ta cea cruda!
Și ambiția mea absurda!
Îmi tortura gândirea!
Îmi omora fericirea!
Dulceața nepăsării tale,
Și gândirile tale pale.
Le ignoram cu toleranță,
Însă fără speranță!
M-am regăsit în ceață,
Lumea mea atârna de-o ață,
Însă fără pic de viață!
Iubirea ce mi-a oferit,
Mi-a adus sfârșit!!
poezie de Ilie Andrei Harapascu
Adăugat de Ilie Andrei Harapascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre visare, poezii despre toleranță, poezii despre sfârșit, poezii despre ochi, poezii despre nefericire, poezii despre iubire sau poezii despre frumusețe
* * *
Mari sunt pustiurile, și totul este pustiu.
Câteva tone de pietre sau țigle clădite nu sunt suficiente
Pentru a ascunde pământul, acest pământ care e totul.
Mari sunt pustiurile, mari și pustii sunt și sufletele -
Pustii fiindcă nu trece prin ele nimic decât ele însele,
Mari fiindcă din ele se vede totul, și totul e mort.
Mari sunt pustiurile, o suflete!
Mari sunt pustiurile.
Nu am luat bilet pentru viață,
Am greșit ușa sentimentului,
N-au existat nici voință și nici ocazie pe care să nu le pierd.
Nu-mi rămâne astăzi altceva, în ajunul călătoriei,
Cu valiza desfăcută așteptând o aranjare a lucrurilor mereu
amânată,
Așezat pe scaun înconjurat de cămăși ce nu mai încap
nicăieri,
Nu-mi rămâne astăzi (afară de jena de a sta așezat prostește
așa cum stau)
Decât să aflu următorul lucru:
Mari sunt pustiurile, și totul este pustiu.
Mare e viața, iar faptul că ai viață nu înseamnă nimic...
Îmi aranjez valiza mai bine cu ochii care gândesc să o aranjeze
Decât cu mâinile mele fictive (și cred că mă exprim bine).
Îmi aprind o țigară ca să-mi amân călătoria,
Ca să-mi amân toate călătoriile,
Ca să amân întreg universul.
N-ai decât să treci mâine pe aici, realitate!
Destul pentru astăzi, oameni bravi!
Amână-te, prezent absolut!
Mai bine să nu exiști decât să exiști așa cum ești.
Cumpărați-i ciocolată copilului căruia eu i-am urmat din
greșeală
Și scoateți reclama fiindcă mâine are loc infinitul.
Doar că trebuie să-mi fac valiza,
Trebuie neapărat să-mi fac valiza,
Valiza.
Nu pot să-mi transport cămășile în ipoteză și nici valiza în
rațiune.
Da, toată viața mi-am petrecut-o făcându-mi valiza.
Tot așa, toată viața, am rămas prosternat între stive de
cămăși
Făcând planuri și rumegându-mi, ca boul ce încă n-a ajuns la
rangul de zeu Apis,
destinația.
Va trebui să-mi fac valiza existenței.
Va trebui să exist ca să aranjez valize.
Scrumul de la țigară cade pe cea dintâi cămașă din teanc.
Arunc o ochiadă, constat că sunt pe cale să adorm.
Știu un singur lucru: știu că trebuie să îmi fac valiza,
Și că mari sunt pustiurile, că totul este pustiu,
Și că există o parabolă despre asta, pe care evident c-am uitat-o.
Iată că mă ridic de pe scaun și-i încarnez pe toți Cezarii.
Până la urmă am să-mi închid definitiv valiza.
La naiba, am s-o aranjez și am s-o închid;
Vreau să o văd pur și simplu luată de aici,
Vreau să exist independent de ea.
Mari sunt pustiurile, și totul este pustiu,
De nu cumva mă înșel, evident.
Mai bine să-mi fac valiza.
Sfârșit.
poezie de Fernando Pessoa din Odă maritimă, traducere de Dinu Flămând
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre greșeli, poezii despre viitor sau poezii despre transporturi
Cădere
Smulge-un fir de iarbă, mestecă-l în dinți și vei înțelege,
Vei înțelege complet ceea ce exprim eu acum incomplet.
Tânjesc să fiu o rădăcină,
Urmând, ca o sevă, doar propriile mele senzații....
Mi-ar plăcea să am toate simțurile inclusiv
Intelectul, imaginația și inhibiția
Pe pielea mea, astfel încât să mă pot rostogoli pe solul zgrunțuros
Și să-i simt mai acut asprimea și denivelările.
Aș fi nespus de mulțumit dacă trupul ar fi sufletul meu,
Pentru că numai atunci aș simți cu adevărat
Toate adierele de vânt, toți sorii și toate ploile.
Așa ceva este însă imposibil, iar eu sunt disperat, furios,
Îmi vine să-mi rup hainele cu dinții
Și cu gheare-ascuțite de leu să-mi sfâșii carnea
Până când va curge sânge, curge, curge...
Sufăr pentru că toate acestea sunt absurde,
Ca și cum eu aș putea speria pe cineva
Cu sentimentele mele de ostilitate către destin, către Dumnezeu,
Sentimente care apar atunci când noi ne confruntăm cu Inefabilul
Și brusc realizăm cât suntem de mărunți și de vulnerabili.
poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre dinți, poezii despre vânt, poezii despre sperieturi sau poezii despre simțuri
Mai bine-mi este să mor odată cu Hristos, decât să-L reneg.
Nicolae Steinhardt în Dăruind vei dobândi (iunie 1987)
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate de Nicolae Steinhardt despre moarte, citate despre creștinism, citate de Nicolae Steinhardt despre creștinism, citate despre Iisus Hristos sau citate de Nicolae Steinhardt despre Iisus Hristos
Maria: Felicitări, Lucian! Vezi că în cele din urmă tot tu ai fost numit comandantul nostru. Am avut deci dreptate când am presupus că tu vei fi acela; am avut o intuiție grozavă.
Lucian: Da, Maria, se pare că ai avut dreptate. Îți mulțumesc pentru felicitări, deși nu știu cum ai putut să-ți dai seama atât de exact de acest amănunt. Cred că te-ai infiltrat cumva prin Comisia care a fost desemnată să ia această decizie, sau probabil ai avut relații importante printre cei din Comisie.
Maria: Asta cred că se dorea a fi o glumă. Îmi place că ai simțul umorului.
Lucian: Da, cred că tocmai asta ne mai lipsea: Un comandant cu simțul umorului; în rest le aveam pe toate, nu-i așa?!
Maria: Cu simțul umorului, dar și cu cel al responsabilității.
Lucian: Adică, vrei cumva să spui că doar eu voi fi responsabil de tot ceea ce se va întâmpla, bine sau rău, de acum încolo, în decursul celor 13 ani, sau cât va dura misiunea noastră?! Te asigur că-mi voi asuma întreaga responsabilitate care-mi revine, dar nu cred că totul ar trebui să cadă pe umerii mei; n-aș putea face față!
Maria: N-am vrut să spun asta, Lucian. Nu mă înțelege greșit. Bineînțeles că nu trebuie să cadă totul pe umerii tăi sau ai lui Mihai; într-un fel sau altul, toți suntem răspunzători de ceea ce se va întâmpla în continuare și trebuie să contribuim cu ceva. N-o să vă lăsăm singuri.
Lucian: Mă bucur să aud asta.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre responsabilitate, citate despre umor, citate despre mulțumire, citate despre intuiție, citate despre greșeli, citate despre dreptate sau citate despre bucurie
Ziceți că eu n-am prieteni? Am prieteni și societatea lor mi-e foarte plăcută. Prieteni din toate țările și toate timpurile. Ei întotdeauna sunt lângă mine. Când îi chem, vin, când îi întreb îmi răspund. Unii din ei îmi povestesc despre cele ce s-au întâmplat în timpurile trecute; alții îmi spun ce se întâmplă în timpurile de față. Unii mă învață să trăiesc bine; alții să mor bine. Ceilalți prin veselia lor îmi risipesc grijile și necazurile, unii îmi oțelesc inima în suferință; alții mă învață să disprețuiesc poftele inimii. Unii mă poartă de mână pe drumul cunoștințelor; alții mă îndreaptă pe cărarea virtuților. Vreo răsplată pentru atâtea binefaceri nu cer; nu cer nimic decât adăpostul unei încăperi modeste unde să fie scutiți de pulbere. Când ies din casă îi iau cu mine pe cărările pe unde merg. Le plac mai mult decât zgomotele orașelor, liniștea câmpurilor și umbra arborilor. Și știți voi cine-mi sunt acești buni și nedespărțiți și atât de puțin pretențioși prieteni? Prietenii mei, cărțile!
citat celebru din Petrarca
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prietenie, citate despre inimă, citate despre țări, citate despre învățătură, citate despre suferință, citate despre răsplată sau citate despre poftă
Doamnă
Doamnă, cât de străină vreți să-mi păreți, atât
de pur și inocentă vă simt, cât de străină vreți
să îmi fiți, Eu atât de mult vă simt și mă pierd
doar la gândul că totuși îmi veți răspunde în
scris ori verbal într-o zi spre sfârșit de timp ori de Noi!
Doamnă, îmi imaginez regăsirea dintre Doi
oameni pierduți în timpuri trecute, îmi imaginez
regăsirea pe ultima clipă sau pe un ultim
anotimp ruginiu cu frunze uscate, căzute,
precum suntem și Noi amândoi, în clipa de față!
Doamnă, sunt sigur că ochii dumneavoastră
sunt ca întâia oară, pătrunzători și la fel de
,, necopți", mai bine zis, verzi, iar zâmbetul... cu
câteva riduri, cu ceva toamnă venită cu trecerea
timpului, iar vocea, să-mi mai vorbiți o dată!
Doamnă, să-mi mai vorbiți o ultimă dată și
să-mi mai trăiți o ultimă clipă și promit că îmi
va fi îndeajuns să iert și să accept trecerea
timpului în care a lipsit dimineața și toamna,
zilele toate și toate anotimpurile dintr-o dată!
Doamnă, să nu știu acea dată, nu vreau și nici
să vreau a ști, să nu-mi spuneți, oricum, sunteți
tăcută, retrasă, într-un fel ascunsă de lume... de
mine, cine mai știe de cine, oricum, așteptarea
mă domină într-un fel de neexplicat și acum!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre anotimpuri, poezii despre zâmbet, poezii despre zile sau poezii despre verde
Elegie
A tinereții stinsă veselie
Mi-e grea, ca mahmureala din beție.
Dar ca și vinul, îndelunga întristare
Cu cât mai veche e, cu-atât mai tare.
Drumul mi-e trist. Talazul zbuciumat
Vestește un viitor înnegurat.
Dar viața nu vreau, o prieteni, s-o sfârșesc.
Vreau să trăiesc, să sufăr, să gândesc.
Știu, bucuria-mi va surâde încă
Prin zbucium și neliniște adâncă
Și iar din cupa armoniei voi sorbi,
Imagini, lacrimi îmi vor slobozi
Și poate, peste tristu-mi soare-apune
Ultimu-i zâmbet dragostea-și va pune.
poezie celebră de Pușkin din Opere alese (1830), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre tinerețe sau poezii despre imagine
Psalm, I (de sinceritate)
Doamne, mi-e greu
Să-mpart totul cu mine,
Să-mpart totul doar cu mine
Când știu că totul Ție-Ți aparține!
Mi-e greu să spun
Că toate-n mine se descompun
Când margini lăuntrice de lume
Ard în surpări de suflet și de nume!
Mi-e greu să rabd
Puterea culorilor în miez de alb,
Roua iubirii-n orișice lacrimă care
Nu mai are sete de lumină și de desfătare!
Mi-e greu să-mi țin toate rănile-n mine
Și să Te numesc de-a pururi doar Iubire;
Mi-e greu să mă aud în Tine mereu sângerând
Să-Ți spun că eu sunt... "Sunt oare, cel ce Sunt!"
Doamne, Doamne mi-e greu
Să-Ți mai îngenunchiez în cale
Ai avut cum mine iubire multă și iertare
Și azi mai ai răbdare, mai ai multă și dulce răbdare...
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre rouă, poezii despre lumină, poezii despre iertare, poezii despre culori sau poezii despre alb
Cămașa de borangic
când totul îmi pare a fi
o negură albă
plâng și râd
mă izbesc cu tâmpla
de toate stihiile nopții
și tac și râd
în cămașa asta de forță
Doamne
cât mi-e de bine
cu mâinile strânse la piept
de toți neiubiții
neștiuții
nevăzuții vreodată
de om sau fiară
picioarele mele
sunt ca vulpile
ce merg chiorâș
o iau înaintea ochilor
și merg
pe panta abruptă
a vulnerabilității
din părul strâns
în coadă de cal
îmi zidesc un altar
la care șă mă-nchin
să plâng din ochi de fluturi
tot ce-am văzut eu
știi cât mi-e de bine
să port pe suflet
o grea moștenire
cămașa de borangic
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre păr, poezii despre plâns, poezii despre picioare, poezii despre noapte, poezii despre mâini, poezii despre moștenire sau poezii despre fluturi
Cu buzele uscate de vânt
N-am să te reneg dulce făptură,
abajur al sufletului fără formă,
nimic nu-ți cer înapoi.
O rugă în genunchi mă înalță
deasupra de lumea ochiului,
îți umplu clipele cu apele lui,
să văd cine pentru cine-i umbră
de o să-mi furi mereu nemișcarea
și o să mă ridic precum zidul
în fața anotimpurilor de gheață
cu voința bărbatului așteptat.
Nimic nu va trece de extazul inimii
și-ți voi închide iubirea în trup,
stâncă ocolită de prădătorii ascunși
într-o adâncă pădure ferită de privitori.
Săruturile dese cu fioruri îndelungi
cu buzele uscate de vânt,
dar mai adevărate decât lumina
îmi pun stăpânire pe toate păcatele
și rup din mine tot cerul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre stânci sau poezii despre păduri
Umbre
A fost odată... Mai putea să fie
De n-ar fi apărut o gelozie
Și-un gând ascuns ori un secret, ceva
Ce te-a îndepărtat, iubita mea.
Ai reușit cu-acele vorbe, șapte,
Să îmi arunci iubirea într-o noapte
În care s-a pierdut ca un sfârșit
Al unei stele care-a strălucit.
Au mai rămas doar semne de-ntrebare
Prin gânduri străbătute cu mirare,
Și vorbe nerostite ce-ar durea
De s-ar putea rosti. De s-ar putea!
Și, dincolo de toate astea, eu,
Te mai gândesc, mai ești în gândul meu,
Dar nu cum îmi erai, nu cum ai fost
Când îți aveai la mine-n suflet rost.
Îmi vei lăsa noi urme prin ruine
Rămase-acolo,-n gândul meu cu tine,
Iar dacă, uneori, te voi urma,
Voi face-o ca o umbră-n umbra ta.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre secrete sau poezii despre gelozie
Glasul unei femei
Dați-mi copilul
--- orișicum ar fi ---
de-ar fi să fie
cu chipul de fiară,
oricum ar fi să fie ---
dați-mi copilul
orișicum ar fi,
de nu se poate pentru-ntreaga viață
( pentru această păcătoasa viață
și-atât de scurtă, chiar de-ar fi de-un veac ),
măcar pentru o zi,
pentru o zi,
atâta cât să vie
spre mine, cum venea,
cu brațele întinse, ca de orb,
cu degetele pale,
de petale.
Dați-mi copilul,
chiar de-ar fi să fie
cu chipul ca de fiară:
îi voi ieși în cale
și-mi va surâde...
îmi va surâde...
de-ar fi la chip ca fiara chiar,
îmi va surâde,
și-i voi deschide ușa,
de-ar fi să-i fie chipul
oricum...
Dați-mi copilul,
dați-mi copilu-oricum,
dar nu cenușa,
dați-mi copilu-oricum,
dar nu nisipul...
Știu, s-ar putea
să-i fie altă fața,
dar când va plânge
îl voi recunoaște,
și ca să nu mai plângă,
voi stinge luna
( în întuneric chipul nu se vede ),
și dacă va zâmbi,
un zâmbet cât de mic,
îmi va preface lacrimile toate
în cerul înstelat...
Dar nu-mi dați cerul fără el,
albastrul cer de-oțel neîndurat,
nu, nu mi-l dați...
Dați-mi copilul...
fără de el sînt stelele nisip,
fără de el sînt stelele cenușă:
o pleavă-nșelătoare ce se scurge
fără de rost
de mii de ani
din sacul destrămat al nopții...
Dați-mi copilul,
dați-mi copilu-oricum,
dați-mi copilul, orice fel de chip
ar fi să aibă...
Stau în dulap hăinuțele
și-așteaptă...
Îi vor rămâne mici...
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cenușă sau poezii despre întuneric
Conflict
Puteți să râdeți, voi,
generații noi!
Dacă îmi reneg trecutul,
dacă uit de părinți,
de tradiții,
de jocurile copiilor naivi și cuminți,
sunt pierdut.
Încerc să înțeleg
nerăbdarea și graba.
Încerc să descifrez
noutățile lumii voastre
superficiale și terne,
simplificate, abreviate,
fără sentimente,
doar de ban guvernate.
Încerc să mă modernizez,
să acumulez.
Dar voi?
Voi ce efort faceți
ca să-mi înțelegeți
timiditatea,
nesiguranța, neputința
de a ingera brusc
noutatea,
de a renunța la sentimente,
la lumea mea
cu erori și victorii discrete?
V-ați gândit?
N-aveți timp.
Timpul e prea grăbit!
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre trecut, poezii despre tradiții, poezii despre superficialitate, poezii despre nesiguranță, poezii despre naivitate sau poezii despre jocuri
Pledoarie finala
Nu mai am lacrimi să plâng deznădejdea nopților
Ce mi-au biciuit trupul cu amintiri
Călcate in picioare de vreme.
Refuz să privesc înapoi
Spre mormane de vorbe stricate,
Mă declar vinovată...
Din simplul motiv
Că mi-e greață de pledoarii
Ce nu pot împinge la sinucidere orgoliul.
Renunț la mine
Și jur
Că n-am să mai fiu vreodată!
Îmi promit să uit
De toți și de toate,
Să mor dintre patimile sfertului meu de veac,
Să fumez azi ultima țigară
La ore târzii în noapte,
Gândindu-mă la toate stelele cerului meu!
Am să revin...
Alt fir de nisip în furtuna de suflete și priviri,
Am să exist pentru toți...
Dar pentru fiecare in parte.
poezie de Diana Mitrut
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție