Care dintre cele două facultăţi este mai nobilă: raţiunea sau voinţa? Vorbind la modul absolut, raţiunea este o facultate mai nobilă, deoarece raţiunea posedă obiectul prin intermediul cunoaşterii, îl conţine prin asimilare mentală, în timp ce voinţa tinde spre obiect ca formă externă şi este mai bine să posezi perfecţiunea obiectului în sine decât să tinzi spre el ca obiect ce există în afara ta. Aşadar, în privinţa obiectelor fizice, a le cunoaşte este mai bine şi mai nobil decât a le dori, deoarece prin cunoaştere posedăm în noi înşine formele acestor obiecte, iar formele respective există într-un fel mai nobil în sufletul raţional decât în obiectele fizice. Pe de altă parte, deşi a poseda un obiect prin raţiune este, în sine, mult mai bine decât a tinde spre el prin dorinţă, în anumite privinţe, voinţa poate fi mai nobilă decât raţiunea, datorită unor motive accidentale.

citat din Sfântul Toma de Aquino
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictura bună este nobilă şi cucernică prin ea însăşi, căci printre înţelepţi nimic nu tinde să înalţe mai mult sufletul sau să-l ridice spre adoraţie decât dificultatea acelei perfecţiuni care se apropie de divinitate şi devine una cu ea.

citat celebru din Michelangelo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce este propriu fiecărui lucru, este din fire cel mai bun şi mai plăcut acestuia – pentru fiinţele umane, de aceea, viaţa conformă cu raţiunea este cea mai bună şi mai plăcută, de vreme ce raţiunea mai mult decât orice altceva este omenească. Astfel de viaţă, prin urmare, este totodată şi cea mai fericită.

Aristotel în Etica nicomahică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obiectul este "instituit" (creat, produs) de către conştiinţa însăşi ca deposedare şi înstrăinare a ei. Principalul este că obiectul conştiinţei nu este nimic altceva decât conştiinţa de sine, sau cu alte cuvinte, obiectul nu este nimic altceva decât conştiinţa de sine obiectualizată, conştiinţa de sine ca obiect.. Deci, obiectul este, potrivit existenţei sale, simplă negativitate, neant, simplu obiect al gândirii abstracte. Negativitatea coincide cu durerea, suferinţa, necazul, răul.

citat din Ludwing Feuerbach
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi sensibil, adică a fi real, înseamnă a fi obiect al simţurilor, şi deci a avea în afara sa obiecte sensibile, obiecte ale sensibilităţii. Sensibilitatea este singura formă de cunoaştere umană prin care ne sunt date obiectele. Acestea nu pot fi date omului decât în măsura în care îl "afectează";ca fiinţă senzorială el este o fiinţă care este afectată de obiecte, pasivă;o fiinţă care suferă.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinele şi Ego-ul

Toate care sunt limitate de formă, aparenţă, sunet sau culoare sunt numite obiecte.
Printre ele, doar omul este mai mult decât un obiect.
Deşi, asemeni obiectelor, are formă şi aparenţă,
el nu este limitat la formă.
El este mai mult de-atât.
El poate trece dincolo de formă.
Când el e dincolo de formă şi de aparenţă, dincolo de "aceasta" şi de "aceea,"
unde-i comparaţia cu alt obiect?
Unde este conflictul?
Ce poate sta în calea lui?
El se va odihni în locul lui etern care este ne-locul.
El se va fi ascuns în propriul lui mister de nepătruns.
Esenţa lui curge către propriile-i rădăcini în Unul.
Vitalitatea, puterea lui se ascund în secretul Tao.

poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierderea şi imposibilitatea de a găsi obiectele puse la păstrare interesează în mod deosebit, din cauza multiciplităţii de interpretări de care sunt susceptibile aceste două acte ratate şi a diversităţii tendinţelor la care se supun ele. Ceea ce este comun tuturor acestor cazuri este voinţa de a pierde; ceea ce diferă de la un caz la altul este motivul şi scopul pierderii. Pierdem un obiect atunci când e uzat, când avem intenţia să-l înlocuim cu altul mai bun, când a încetat să să ne mai placă, când îl deţinem de la o persoană cu care am încetat de a fi în bune relaţii sau când a fost achiziţionat în împrejurări la care nu mai vrem să ne gândim. Faptul de a lăsa să cadă, să se deterioreze sau să se spargă un obiect poate servi aceloraşi scopuri. Experienţa vieţii sociale arată că copiii nedoiţi şi născuţi în afara căsătoriei sunt mult mai fragile decât recunoscuţi ca legitimi. Acest rezultat nu este urmarea tehnicii grosiere a făcătoarelor de avorturi, ci se explică printr-o oarecare neglijenţă în îngrijirile date acestor copii. S-ar putea ca îngrijirea obiectelor să aibă aceeaşi explicaţie ca şi aceea a îngrijirii copiilor.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea transformată în prejudiciu este cea mai rea formă de prejudecată, deoarece raţiunea este singurul instrument pentru eliberarea de prejudecăţi.

citat din Allan Bloom
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motivul mişcă voinţa nu prin ceea ce este el în sine, ci prin felul în care este cunoscut. Însă nici o influenţă morală nu poate avea ca rezultat o altă corecţie decât pe cea a cunoaşterii, iar demersul de îndreptare a defectelor de caracter ale unui om prin discursuri şi predici moralizatoare vizând transformarea naturii şi moralităţii sale, este la fel de iluzoriu ca tentativa de determinare a unui stejar, printr-o îngrijire desăvârşită, să dea caise ca roade.

Arthur Schopenhauer în Fundamentele moralei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a surprins întotdeauna cât de puţină atenţie au acordat filozofii umorului, deşi acesta este un proces al minţii mai semnificativ decât raţiunea. Raţiunea poate doar sorta percepţiile, pe când procesul de umor este implicat în schimbarea lor.

citat din Edward de Bono
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafizica este astfel şi desăvârşirea oricărei culturi a raţiunii omeneşti, care este indispensabilă, dacă lăsăm la o parte influenţa ei, ca ştiinţă, asupra unor anumite scopuri determinate. Căci ea consideră raţiunea după elementele şi după maximele ei supreme, care trebuie să servească drept bază însăşi «posibilităţii» unor ştiinţe şi «folosirii» tuturor. Că ea, ca simplă speculaţie, serveşte mai mult spre a preveni erori decât spre a extinde cunoaşterea, nu-i diminuează valoarea, ci mai curând îi dă demnitate şi prestanţă prin oficiul de cenzor, care asigură ordinea generală şi armonia, ba chiar bunăstarea comunităţii ştiinţifice, împiedicând ca lucrurile ei îndrăzneţe şi fecunde să se abată de la scopul principal, fericirea universală.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este asemănătoare unui act creator, în timp ce a fi obiect al iubirii seamănă cu o stare pasivă. Prin urmare, cei care deţin superioritatea în acţiune sunt şi cei animaţi de iubire şi de sentimente amicale. În sfârşit, toţi oamenii iubesc mai mult ceea ce le cere mai mult efort;de pildă, cei care şi-au agonisit singuri averea ţin la ea mai mult decât cei ce au primit-o moştenire. Acesta este şi motivul pentru care mamele îşi iubesc copiii mai mult decât taţii;ele suferă mai mult născându-i şi ştiu mai bine că sunt copiii lor.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea este lucrul cel mai bine distribuit în lume, căci fiecare se crede atât de bine înzestrat cu ea încât chiar şi cei mai greu de mulţumit în oricare altă pri­vinţă nu-şi doresc să aibă mai multă decât au.

citat celebru din Descartes
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne ghidăm mai des după convingere, decât după raţiune, deoarece raţiunea ne spune că un anumit lucru este imposibil.

citat din Daniel Ek
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul este cel spre care se tinde. Direcţia este ceea ce ne face să ajungem mai uşor la scop. Căci oricine urmăreşte un scop îşi conduce acţiunea după el şi cine se îndreaptă mai perseverent spre capăt ajunge mai repede. Căci există bunuri spre care nici chiar mai multe mişcări nu produc un avans prea mare, pe când altele aduc cu efort puţin roade bogate. Deci, ceea ce trebuie distins şi mai ales este ceea ce este mai util. Căci toate cele mai utile sunt mai bune şi fiecare lucrare trebuie judecată după roadele sale. Fiindcă mulţi nu au acest discernământ, au depus mult efort şi au avansat puţin, pentru că au avut ochiul îndreptat doar exterior, spre înfăţişarea lucrării, şi nu interior, spre rodul virtuţii. În fapt, ei se bucurau mai mult să facă lucruri mari decât să se exerseze în cele folositoare şi le-au preferat pe cele prin care puteau fi mai degrabă admiraţi decât îndreptaţi.

Hugo de Saint-Victor în Meditaţii spirituale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decât să acţionezi asupra intelectului prin raţionamente, mai bine acţionezi motivând voinţa adversarului şi a auditoriului, care, dacă este în comunitate de interese cu adversarul, va îmbrăţişa de îndată opinia ta, fie ea şi culeasă din ospiciu: căci, cel mai adesea, o uncie de voinţă atârnă mai greu la cântar decât un chintal de chibzuire şi de convingere.

Arthur Schopenhauer în Arta de a avea întotdeauna dreptate, Stratagema XXXV (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să spunem aşadar ce este providenţa: providenţa este voinţa lui Dumnezeu prin care cele existente capătă împlinirea adecvată lor. Iar dacă providenţa este voinţa lui Dumnezeu, urmează cu o necesitate absolută ca lucrurile existente să se petreacă potrivit unei raţiuni drepte, în cel mai bun chip, în modul cel mai divin şi numai aşa cum este bine, astfel încât ele nu ar fi posibil să se găseasca într-o ordine mai bună. Specific providenţei este să împartă fiecăruia ce îi este folositor şi, din acest motiv, rezultatul alegerilor va fi uneori folositor, alteori nu va fi.

Nemesius din Emesa în Despre natura omului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este stăpânul contrariilor, ele există datorită lui şi prin urmare el este mai nobil decât ele.

Thomas Mann în Muntele vrăjit
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul aflat la vârsta a treia învaţă să-şi transceadă corpul fizic şi să se folosească mai ales de forţele sale psihice şi mentale. Acum este perioada în care ei realizează că există senzaţii infinit mai nuanţate decât cele percepute prin intermediul simţurilor fizice.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu-şi are originea în sine, ci în acţiunile altui agent imediat. Aşadar, atunci când pentru prima dată pofta sau voinţa unui om se îndreaptă asupra unui lucru pentru care anterior nu nutrea nici poftă, nici voinţă, cauza acestei reorientări a voinţei nu este voinţa însăşi, ci altceva ce nu stă în puterea ei. Prin urmare, cum este mai presus de orice îndoială că voinţa este cauza necesitantă a actelor voluntare şi că, din cele expuse mai sus, voinţa este în mod necesar cauzată de alte lucruri independente de ea, rezultă că toate actele voluntare au cauze necesare şi, deci, sunt necesităţi.

citat din Thomas Hobbes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nobil se compară şi se evaluează prin intermediul unei idei mai mari decât el însuşi; omul rău, prin cei care sunt mai jos decât el. Primul produce aspiraţie, al doilea ambiţie, forma prin care omul vulgar aspiră.

citat clasic din Joseph Conrad
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!