Într-o zi și-a dat seama că atmosfera verde de acolo nu era rece și a auzit niște sunete frumoase, deși disonante, scoase de instrumente de suflat. S-a oprit pe un coridor și a ascultat. Pentru prima dată, a izbutit să-și stăpânească teama și a dorit să meargă mai departe. Locul era ademenitor. Era o boltă mare, roșiatică, având la partea de sus un fel de coș de fum. A ajuns la el fără dificultate și a continuat explorarea în sus la fel de ușor de parcă ar fi mers normal. Ceva delicat ca o iarbă invizibilă îi mângâia obrajii și picioarele goale. Brațele și le pierduse pe undeva și nu putea să le mai găsească, dar nu-i păsa. A traversat un curs de apă surâzător și a ajuns la un țărm de purpură.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre verde
- citate despre sunet
- citate despre picioare
- citate despre fum
- citate despre frumusețe
- citate despre frică
- citate despre dorințe
- citate despre delicatețe
- citate despre atmosferă
Citate similare
A roșit și atunci a știut că Zeița era deopotrivă sărut și roșeață-n obraji și țărm purpuriu și arici și pierdere a mădularelor și lipsa de înapoi și frontieră invizibilă și iepure negru și curs de apă surâzător și suferință, arbuști, delfin și toate acestea o îndemnau să continue și să treacă dincolo de frontiera de smarald unde picioarele-i goale atingeau iarba subțire sau poate un câine mare i le lingea orice ar fi fost era foarte tare îndrăgostită când a traversat frontiera de smarald.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre graniță
- citate despre sărut
- citate despre suferință
- citate despre negru
- citate despre iubire
- citate despre iepuri
- citate despre delfini
- citate despre câini
- citate despre apă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Presimțea marea de smarald, dar nu putea s-o vadă. Ar fi zis că e undeva înapoi, dar nu exista niciun înapoi. Cum stătea așa în picioare, o cărare i s-a așternut în cale, șerpuind printre niște arbuști fragili de cristal, galben-verzui, agitați de o boare ce aducea foarte mult cu un șarpe înaripat. Ciocnirea lor producea sunete vesele, ca niște fluierături. A zâmbit și toți arbuștii au părut tare fericiți din pricina asta și atunci și-a pierdut un picior și apoi și pe celălalt, sau poate asta să fi fost mai târziu, lângă fântâna înghețată păzită de un impenetrabil fluture de noapte-șoim? Oricum, nu izbutea să-și mai găsească niciun mădular, dar nu-i păsa câtă vreme îi era lesne să se ducă oriîncotro voia. Mai avea încă ochi și poate nimic altceva. Își arunca privirile de jur împrejur și totul era în regulă.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre șerpi, citate despre promisiuni, citate despre gheață, citate despre fluturi, citate despre fericire, citate despre existență sau citate despre aripi
Totul începuse ca un joc, dar acum știa coridoarele și bolțile și locul unde-și pierduse brațele și putea spune sunetul fiecărui arbust mângâiat de vântul șerpuitor și simțea distincția subtilă dintre sărut și roșeață, deși nu era nimeni și nimic de simțit. În același fel, iubirea era iubire și n-avea niciun obiect și toate acestea erau Zeița, care-o lua tot mai departe și mai departe dincolo de frontiera de smarald. Și, cu toate că nu exista nici în afară și nici înăuntru, uneori ieșea din lumea de smarald și de fiecare dată Zeița venea cu ea. Puteam simți toate astea, nu conta dacă ochii-mi erau închiși ori deschiși. Era atât de frumoasă și de proaspătă, iar de fiecare dată umbra unui iepure negru traversa încăperea, sau se auzea un glas de delfin. Totul a început ca un joc. S-a terminat ca un lucru familiar, jucătorul însuși făcând parte din jocul de smarald.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre jocuri, citate despre început, citate despre vânt sau citate despre sfârșit
În toamna aceea
Era toamnă
Erau și niște castani
Și o bancă.
Eu ședeam
Eram palid și poate frumos
Și mă gândeam.
Atunci s-a oprit un tramvai
S-a dat jos o femeie
Dar era îmbrăcată foarte bine
Era deci o cucoană.
Tramvaiul a plecat
Strada rămăsese goală
Atunci femeia s-a aplecat
Și-a ridicat încet rochia
Până la genunchi
Și pe urmă mai sus
Foarte sus.
Avea niște pulpe rotunde, frumoase
Și ciorapi eleganți de mătasă
A stat mult până și i-a potrivit;
Eu o priveam pierdut de pe bancă
Și ceva plângea, agoniza, murea în mine
Încât femeia s-a ridicat
Și m-a văzut.
Era o femeie albă, frumoasă
Dar obrazul i s-a făcut deodată roșu
Și eu simțeam cum mă înroșesc;
Femeia a plecat repede
Avea o rochie albastră care flutura în urmă
Eu am rămas mai departe pe bancă,
Sub castani.
Și a mai venit un tramvai
Din el a coborât altă lume
Femei și fete frumoase.
Și eu ședeam mai departe pe bancă
Și mă gândeam
La mine
La sinucidere,
Era toamnă
Și mai erau și niște castani.
poezie de Poemul invectivă (1933)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre femei, poezii despre tramvaie, poezii despre toamnă, poezii despre roșu, poezii despre rochii, poezii despre fete frumoase, poezii despre fete sau poezii despre albastru
Mă apropiasem de tine... 3
așa într-o doară
ca o vietate fără de ochi
fără prea multă imaginație
fără pic de personalitate
spațiul perfect vid gata să fie locuit
ceva / un fel de instinct (... vreun demon?!) îmi spusese
acolo / pe partea aproximativ stângă / aproximativ înaltă
era cald / era bine / era.
[cel mai probabil acolo se petreceau vacanțele cele mai reușite / tot de acolo se lua secunda aceea când timpul era pe sfârșite...]
hipnotizată și singură
discontinuă literă F
căutasem adăpost
[și la mine / cumva pe stânga / aproximativ sus..........]
n-am mai ezitat
m-am tot desprins din mine...
o îndepărtare stranie ce nu mai sfârșea...
orașul capitula... / nu înțelegeam
liniștea aceea devastatoare
mă lovea
golul
de undeva
aproximativ din stânga / aproximativ de sus...
Pasărea m-a smuls în ultima clipă.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre superlative, poezii despre înălțime, poezii despre vacanță, poezii despre spațiu și timp, poezii despre sfârșit, poezii despre secunde, poezii despre păsări sau poezii despre perfecțiune
Nu putea spune nici măcar ce era ea însăși, necum ce sau unde era Zeița. A trecut un delfin, un iepure negru, un arici. Voia să spună ceva și nu-și mai nimerea gura, cu toate că cineva o săruta delicat.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trecut sau citate despre gură
Vacanța de Crăciun se apropia și ne era tuturora teamă că în ianuarie Miss Emeralds nu va mai reveni la college, deși reputația îi era de-acum atât de solidă, încât decanul vorbea despre ea ca despre o viitoare colegă. La solstițiul de iarnă, când și-a isprăvit cursul, am ieșit fără permisiune din clasă și am urmat-o fără să-mi pese prea mult să nu fiu văzut, într-atât mă temeam să n-o pierd. Ea și-a dat seama de prezența mea și s-a oprit ca să-mi dea timp s-o ajung din urmă, dar m-am oprit și eu, astfel că distanța ce ne despărțea - vreo cincisprezece picioare - rămânea mereu aceeași. Puteam însă să îi adulmec mirosul de sare de mare, de care nările și gura îmi erau pline. În cele din urmă, s-a întors și a făcut câțiva pași înspre mine. Am rămas pironit locului, simțind că era prea târziu să mai fug și că, oricum, ar fi fost și imposibil, fiindcă nu mai aveam puterea de a o face și m-aș fi prăbușit la pământ fără să am răgazul de a schița vreun gest.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vacanță, citate despre universitate, citate despre timp, citate despre reputație, citate despre imposibilitate sau citate despre iarnă
Punctul de întâlnire
Timpul era plecat, se-afla-n altă parte;
Erau acolo două scaune și două pahare-alăturate,
Și doi oameni c-un singur puls, intens foarte,
(Cineva a oprit scările rulante):
Timpul era plecat, se-afla-n altă parte,
Și ei nu erau nici jos, nici sus;
Muzica nu s-a oprit, continua,
Curgea prin iarbă ca un râu, maroniu clar inclus,
Cu toate că se-aflau într-o cafenea
Și ei nu erau nici jos, nici sus.
În aer clopoțelul a rămas tăcut
Păstrându-și echilibrul inversat
Între un clanc și-alt clanc al florii,
Caliciu-n bronz mut, de-un galben mat:
În aer clopoțelul a rămas tăcut.
Cămilele au traversat miile de mile de nisip
Care se-întindeau între farfurii și cești;
Deșertul le-aparținea, deși plănuiseră-n fel și chip
Cum să-și taie porții din curmale și din stelele cerești:
Cămilele au traversat miile de mile de nisip.
Timpul era plecat, se-afla-n altă parte.
Ora-i uitase, lipsa ospătarului se resimțea adâncă,
Iar din radio picura sărac un vals,
Cum picură apa dintr-o stâncă:
Timpul era plecat, se-afla-n altă parte.
Degetele ei au scuturat acea spuză-ofensatoare
Care-nflorea din nou în pomii tropicali;
Când au avut asemenea pădure mare
Nici nu le mai păsa de criză, de indicii financiari,
Degetele ei au scuturat acea spuză-ofensatoare.
Tot ce-i Bun sau ceea ce înseamnă Dumnezeu
Fie slăvit pentru că timpul se poate opri-n ăst fel,
Că ceea ce-a înțeles inima instantaneu
Poate-aduce pacea trupului astfel
Tot ce-i Bun sau ceea ce înseamnă Dumnezeu.
Timpul era plecat și ea locuia aici, acest minut
Și viața nu mai era deloc aceeași,
În aer clopoțelul a rămas tăcut
Și toată încăperea strălucea, și,
Timpul era plecat și ea locuia aici, acest minut.
poezie de Louis MacNiece,1907-1963, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre vals, poezii despre tăcere, poezii despre sărăcie, poezii despre stânci, poezii despre stele, poezii despre râuri sau poezii despre religie
Ceva într-adevăr remarcabil se petrecea cu Mekor H: nu auzea sunetul apei care se umflă. Desigur, era și foarte tânără, dar eu însumi eram mult mai tânăr când am auzit pentru prima oară apa aceea neliniștitoare, inexorabilă, urcând din ce în ce mai sus. Așa am ajuns la concluzia personală că Mekor H. putea până la urmă să fi fost o adevărată zeiță prinsă în cursă prin cine știe ce accident nefericit. Câtă vreme n-am putut înlătura posibilitatea ca esența ei să fi fost diferită de a celorlalte rozătoare, am hotărât că merita să fiu nesăbuit și să încerc prin orice mijloace să scap din cursa mea.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tinerețe, citate despre posibilitate, citate despre nefericire, citate despre adevăr sau citate despre accidente
Lia se dezveli și se ridică ușor. Deschise bine ochii de data aceasta, dar tot întuneric era. Constată, pipăind, că pătura nu era deloc pătură, pentru că avea mâneci, capse și fermoare. Iar ea nu era în pat, ci pe jos. Asta explica faptul că solul era tare, colțuros... Vai, ce sol denivelat! Unde se afla oare? Nu reuși încă să-și dea seama, dar auzi încă o dată acel strănut, de data asta și mai clar, însă tot nu realiza ce se întâmpla. Bâjbâi nedumerită prin întuneric, în jurul ei, să găsească totuși ceva, orice, un indiciu care să o determine să înțeleagă ce se petrecea acolo. Tot bâjbâind, atinse un obiect metalic, rece, micuț, delicat, pe care-l apucă. Pipăindu-l cu atenție, constată după contur că era o lanternă mică. Nerăbdătoare, o aprinse, iar la lumina ei slabă observă locul în care se afla. Deodată totul îi deveni clar. Îi reveni în minte tot ceea ce se petrecuse. Cum putuse oare să uite?
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre întuneric, citate despre ochi sau citate despre devenire
* * *
nu mă lasă în pace niște imagini
dintr-un vis avut nu demult
erai într-o barcă
destul de aproape de țărm
nu-mi dau seama ce mare era
cert e că oarecum furioase
valurile se izbeau de copastie
iar tu vîsleai
încercînd să te-apropii
cu părul ud lipit de piele
eu stăteam turcește
despicînd un fir de iarbă
pe nisip
fără să-ți fac cu mîna măcar
la cîțiva pași de umezeala celui mai neliniștit val
într-un soi de sferă din care nu puteam să ies
iar privirile mele limpezi
te cuprindeau
fără să te-atingă
imaginile îmi despicau carnea
iar interiorul meu era la fel de violent precum marea
deși
aparent
rămîneam liniștit
pe țărm
așteptînd
despicînd la nesfîrșit
firul de iarbă
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imagine, poezii despre visare, poezii despre violență, poezii despre păr, poezii despre pace, poezii despre nisip, poezii despre furie, poezii despre bărci sau poezii despre Turcia
Oricum, deși toate împrejurările exterioare privind-o pe Alice H. sunt nebuloase, încă îmi mai amintesc cum era. Nu propriu-zis la chip sau la trup sau la orice altceva din persoana ei. Era foarte frumoasă, cred, și avea în mod sigur părul roșcat. Nu știu cât de tânăr eram pe atunci, dar mai mult ca sigur că nu eram înnebunit după ea; era ceva mult mai adânc, ca și când mi-aș fi amintit că tânjisem după alt fel de existență, în care nimeni nu putea să subziste în afară de Alice H. Și-apoi, pentru cât timp?
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre păr roșcat sau citate despre păr
Valurile făceau parcă niște semne ciudate. Și Gretchen și-a scos pantofii la care ținea mai mult decât la orice și i-a aruncat în apă; pantofii însă au căzut prea aproape și valurile i-au adus la mal. Ai fi zis că râul nu voia să ia ce-avea ea mai scump, deoarece Karl nu era la el. Gretchen a crezut că n-a aruncat pantofiorii destul de departe și atunci s-a suit într-o luntre care era legată în păpuriș, s-a dus până la capătul ei și a aruncat pantofii în apă. Luntrea însă nu era legată bine și, când fetița s-a repezit să arunce pantofii, s-a desprins de țărm și a pornit pe apă. Gretchen, când a văzut așa, a vrut să se întoarcă și să sară pe mal, dar luntrea acuma ajunsese departe și pornise pe râu în jos.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre râuri, citate despre încălțăminte, citate de Hans Christian Andersen despre încălțăminte, citate despre fete, citate de Hans Christian Andersen despre fete sau citate de Hans Christian Andersen despre apă
Eram sigur că toate reveriile mele nu erau simple halucinații: era efectiv Zeița și, cine știe de ce, fusesem singurul care-și dăduse seama de asta. De cum am izbutit să mă mișc, mi-am continuat urmărirea gâfâind. Miss Emeralds nu s-a mai întors către mine. Se deplasa cu o viteză vertiginoasă, fără să dea impresia că se grăbește. La capătul puterilor, mi s-a părut că eram pe punctul de-a o ajunge, când împinse o poartă metalică și dispăru într-o curte. Am urmat-o fără preget. Nu mică mi-a fost uimirea când am dat peste un loc viran, mărginit de patru ziduri de cărămidă și plin de hârtii fâlfâind alene în voia vântului. Nu era nimeni acolo înăuntru și nici urma vreunei alte porți nu întrerupea monotonia zidurilor de netrecut. Miss Emeralds, a cărei taină eram sigur că o deslușisem, dispăruse. Se făcuse deodată foarte cald acolo, în timp ce sarea de mare îmi năpădea gura și nările. Eram atât de sigur că n-o voi mai revedea niciodată, încât m-am prăbușit pradă unei febre îndelung reținute.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viteză, citate despre reverie sau citate despre hârtie
Realicartea
Din carte a ieșit un ochi.
Deși era obosit s-a deschis larg
și în acel moment a văzut unele lucruri pentru prima dată.
Nu după mult timp și-a făcut apariția un nas.
Acesta a mirosit deja ce se întâmplă.
Dar când să intre în încăpere i s-a închis repede ușa.
Nu era de el, locul lui era în carte și atât.
Apoi din carte a ieșit o ureche.
Aceasta a auzit mult zgomot.
Și mai apoi bârfe, dar nu s-a aplecat la ce se vorbea.
Gura și-a făcut și ea intrarea.
Celelalte i-au povestit deja experiențele avute.
Ea ar fi avut atât de multe să spună,
dar cartea a învățat-o să tacă.
poezie de Ana Truta (noiembrie 2020)
Adăugat de Ana Truta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre urechi, poezii despre gură sau poezii despre bârfă
Ines a ajuns în amurg la un podiș cu pini rari, cotropit de tufe de ienuperi pitici aproape de netrecut. Fără să simtă durerea de la înțepăturile spinilor ce-i intrau adânc în coapse, a continuat să meargă în timp ce soarele, ca o plagă sângerândă, dispărea în codrul din spate. În cele din urmă, o clădire ruinată din piatră i-a intrat în câmpul vizual. Era împrejmuită de resturile unui zid purtând o inscripție uriașă scrisă cu var pe care nu era în stare s-o citească. Epuizată, femeia se prăbuși la câțiva pași de zid.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre păduri, citate despre femei, citate despre durere sau citate despre Soare
Nu se aștepta, dar când n-a mai fost nimic de privit, încât ochii ei nu mai aveau întrebuințare, tocmai atunci o întâlni pe Zeița de smarald. În fiecare piatră verde e o mică Zeiță care este în același timp marea Zeiță a tuturor smaraldelor. Dacă ești în piatră, ea pare întotdeauna mare, deși n-ai cum s-o vezi, întrucât nu-i nimeni pe care să-l vezi și nimic de privit. Zeița se află într-un fel acolo, dincolo de frontierele smaraldului, iar tu nu ești niciunde și n-ai traversat nicio frontieră. Te simți ca un contrabandist, deși nu faci niciun fel de contrabandă.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce mă înspăimânta mai tare era ideea că aș fi putut să scap și să descopăr sau că Mekor H. nu era acolo, sau că nu era acolo pentru mine, căci, până la urmă, ipoteza cea mai plauzibilă consta în faptul că o zeiță ar fi avut de îndeplinit vreo funcțiune impersonală, ca un semn pentru toți șoarecii prinși în cursă și presupuși a lupta împotriva curselor. Situația mea deveni într-adevăr incomodă: admițând că aș fi izbutit să răzbat afară, ce m-aș fi făcut în tot acel spațiu gol dintre miliardele de curse de șoareci născocite de Doctorul Mayow?
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate despre spaimă, citate despre medicină sau citate despre medici
Presimțind victoria, devenisem euforic, când, după șapte zile, mi-am dat seama că lupta încetase. Mintea ei devenise ca o stâncă de neclintit, cavalerul meu își pierduse încrederea și se încurca în armele sale. Timpuri grele, timpuri de pace decretate de o autoritate necunoscută, îl învinseseră. Lupta nu era pierdută câtă vreme el era nevătămat și încă pe teren, încercând să pară acum indiferent și crud, dar nici nu mai putea fi câștigată. Două furii împietrite se înfruntau: furia de stâncă neagră și furia de aur. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă bravul meu cavaler ar fi adăstat acolo, așteptând o slabă mișcare ca să-i tragă încă o lovitură creaturii gâfâind ascunsă în stâncă. Atunci s-a întâmplat ceva, și anume cavalerul meu și-a pierdut răbdarea și a plecat, socotind că a-l supune pe acel adversar abil și de neînduplecat nu i-ar aduce niciun câștig.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre încredere, citate despre zile, citate despre victorie, citate despre stânci, citate despre pace, citate despre mișcare sau citate despre furie
Alcoolul ar fi câștigat războiul. Au căzut ca niște găini bete, spun alții. Ipoteza n-ar fi lipsită de orice verosimil. Cu toate acestea, ar însemna să ignorăm înțelepciunea indienilor de-ar fi să-i dăm crezare. Cea mai mare parte, e adevărat, a căzut ca o turmă de porci beți. Dar nu din predispoziție naturală, ci dintr-o poruncă de sus au făcut-o, deși ignorau existența unei asemenea porunci. Fără s-o știe, au îndeplinit planul înțelepților, ce nu era lipsit de maliție. Într-adevăr, planul lor era sinistru, însă numai pentru cei răi și anume chiar în clipa când se bucurau de înjosirea celor buni.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înțelepciune, citate despre război, citate despre porci, citate despre malițiozitate, citate despre găini sau citate despre alcoolism