Fat Frumos castrat

Lucrand cu ardoare sa sparga un mit,
sa-i dea alte sensuri, forjand la balada,
se strica zelos ce-am iubit si-am pazit,
sarac si ghebos, Fat Frumos de parada.

Estetii pe-artisti cand ii cheama la ei
le dau indrumare, naturii-mpotriva,
le dau despre Fatul Frumos noi idei,
sa fie-o persoana deplin pozitiva.

Il iau din poveste, il smulg din folclor,
de orice defect si mister il castreaza
si astazi portretul Frumosului lor
inspira manie si sila si groaza.

Ce chip remaiat si ce maini de natang,
vorbeste ce-i spun decisiv papagalii,
nu inima are sub umarul stang,
ci niste insigne si-un pumn de medalii.

Atat de cumplit l-au stricat si stalcit,
atat i-au luat dreptul sa lupte cu greul,
ca, iata, la noi in legenda si-n mit
acum mai frumos decat el este zmeul.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuri

Dar hai sa privim cum se cade
atat cat se poate vedea,
prapadul din frunzele toamnei,
prapadul din inima mea.

Caci noi, fara frunzele-acestea,
ce astazi din nou nu mai sunt,
ca pasarea fara de pene,
asa am ramas pe pamant.

La ora cortinelor rupte
si-a noptilor lungi de la nord,
prapadul, el singur, vorbeste,
si-apoi tot el nu e de-acord.

Samanta bolnava de sine
in brazda se-aseaza umil,
si vantul de toamna loveste
in firma acestui copil.

Dar hai sa privim omeneste
prapadul ca ultimul nord,
dar reazama-ti capul de mine
si hai impreuna pe pod.

Impresia nu are putere
sa treaca din simturi in grai,
si iata de ce suntem singuri
noi doi si perechea de cai.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Complicat

Atat de multe locuri
Abunda de frumos,
Atat de multe chipuri
Ce ma fac curios,
Atat de multe fete
Cochete, minunate,
Si as alege una
Dar parca nu se poate.

Atat de multe ganduri,
Ma lupt sa inteleg,
Ce-ar trebui sa-mi placa,
Ce-ar trebui s-aleg?
Prea mult in asteptare
Am stat, ce-am rezolvat?
Caci sa aleg imi pare
Chiar si mai complicat.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de fior

Dac-ar fi sa-nteleg, cand e clipa sa mor,
M-as ruga la ninsori pentr-un ultim fior,
M-as ruga de ninsori sa ma ninga fatal
Si sa pot sa ajung acest fel de final.

Tot mai dor mi-e, acum, de esente de frig,
Peste-un rau inghetat, catre lume sa strig
Si sa cad in zapezi ca-ntr-o moara de foc
Si nemernicul ger sa ma arda pe loc.

Desentatele veri sunt prea triste si dulci,
Am nevoie de frig, am nevoie de fulgi,
Am nevoie sa pot potoli cu ceva,
Un incendiu pornit dinspre inima mea.

Ma-nsotesc, prin oras, c-un ghetar invalid
Si calduri vor veni sa ne puna la zid,
Dar eu nu mai suport nici femele fierbinti,
Nici pavaje ce duc la iesirea din minti.

Am vazut despartiri, decorate urat,
Cu satanice ploi ce plangeau si atat
Si-am vazut si caderi pe o panta de schi,
Unde totu-i frumos si se poatte muri.

Despre mine nu stiu, cand o fi sa si mor,
Dar ma rog de ninsori, pentr-un ultim fior,
Sa-ti dea dreptul sa stii, sa n-ai cum sa ma vezi
Si sa mor arogant in eterne zapezi.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precuvantare

Simt inima dictandu-mi ritmul ei
Si-ncep sa scriu asa cum ea imi bate
O carte pura, fara de idei,
O carte de pasteluri vinovate
Ca-n fiecare vers sinucigas
Mereu e o intamplare care plange,
Mereu e condamnat un peisaj,
Mereu natura e un desant de sange
Si inima imi spune sa pun munti
Si vai sa pun in vers, paduri si nume.
Sa uit ca noi ca oameni stam infranti
Spre-a fi invingatori tot noi ca lume.
Natura e satula de idei,
Si a gasit vindecatoarea cale,
Noi suntem numai copiile ei,
Ea-i seiful actelor originale.
Acuma cand murim ne-ntoarcem bland
Cu totii spre editia cea pura
Si ploile ne-aseaza murmurand
In matricea primara din natura.
Am fost risipitori si guralivi,
Am urmarit halucinante teluri,
Murim, redevenind definitivi,
Spre-a reintra in temple si-n pasteluri.
Iata de ce simt inima in piept
Dictandu-mi ea pasteluri pentru-o carte
Si-un trasnet din natura mai astept
Ce scriu aici sa arda mai departe.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gand frumos

Un gand frumos ne-aduce-n prag
O noua zi cu soare
Si ceea ce ne este drag
Mai înflorit apare.

Un gand frumos ne-aduce-n inimi
O nesfarsita bucurie
Un gand frumos ca niste flori
In luna lor de miere.

Un gand frumos pentru sarmani
E ca o mangaiere
E ca o raza la liman
Ce-n veci de veci nu piere!

Un gand frumos de primavara
Insufleteasca-ti a ta viata
Un gand frumos plin de iubire
Sa insoteasc-a ta privire!

poezie de Andrea Kasznel
Adăugat de Andrea Kasznel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autodefinire

Privire-foc, urmare soare,
patima de jar, culoare
adâncita-n orice zare.

Mit, legenda sau balada,
vânt stârnit fara tagada,
limita de vis, sarada.

Piept dâmbat de doruri grele,
aripa de soim sub stele,
sursa de iubiri rebele.

Leganare-n timp de sensuri,
cuplu de trairi în sensuri,
univers prin universuri.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre tarani

Despre tarani, nimica nou nu este
De-o vesnicie-si vad de ale lor
Copiii-i uita, oasele ii dor,
Intre pamant, tacere si neveste

Dar ce fac ei, ce brazde au pe glezne
In casa painii daca-s chiriasi
De nu se duc cu totii la oras,
Portari spre-a fi, si tot le-ar fi mai lesne!

Noi, ce din cand in cand vedemu-i
Si numele li-l zicem ca porecla
Sa nu uitam ca de amar de vremuri
Niste taranci culeg murdara sfecla!!!

poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii de pana azi
Adăugat de Marcel T
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar o luna

Eu te-am iubit atat, un an de zile,
Noi ne-am iubit numai o luna,
Ti-am imprimat sarutul in papile,
Si-acum ne-am despartit?
Zi, cum iti suna?

Incredere sa ai in cel de langa tine,
Ce -ti trebuie atunci cand suntem numai noi?
Era frumos, o pace si un miros de bine,
Atunci de ce pasesti cu mine in razboi?

Este ceva anume in jur, o aura de ura,
E chiar in jurul tau, ti-am gresit cu ceva?
Ti-ai pus iubirea toata intr-o incurcatura,
Si culmea e ca totul e doar in mintea ta.

Nu te inseala nimeni, si nimeni nu te lasa,
Uite cum timpul trece si-n loc sa ne iubim,
Ne lasam ingropati de frici ce ne apasa,
Si parca e doar umbra, asa vrei tu sa fim?

Un an te-am asteptat, si-a fost frumos o luna,
Apoi te-ai ingropat in frici si indoieli,
Ti-ai patat sentimente, si esti ca o furtuna,
Si numai prin iubire mai poti sa ti le speli.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am mai cunoaste noi?

Atata timp trecut-a fara rost
Atatia ani de cand nu ne-am vazut
Balaia mea iubire tu ai fost
Parca din alte vremi, de la al lumii inceput

Ce mai conteaza acum?
Nici n-as mai sti ce voi...
De ne-am vedea vreodat'
Ne-am mai cunoaste noi?

A fost un vis frumos
Prin ploi ca de cristal
Printr-un ianuar geros
Si-un martie infernal

Acum sunt toate-n urma
Povesti cu falsi eroi
De ne-am vedea vreodat"
Ne-am mai cunoaste noi?

poezie de Alex Dospian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primat estetic

Acum daca tu esti departe
cu mine-i parerea de rau
dar ea este arta-ntre arte
in numele numelui tau.

Si iata-ntre noi sunt hotare,
sunt vamesi si sunt graniceri,
se naste, se plange, se moare,
se cauta ziua de ieri.

Dar buzele mele ingheata,
de ras este numele meu
ca viata mea parca nu-i viata
cand suna frumos tot ce-i greu.

Acum, cand te plang de departe,
un vers cara-ntregul meu plans,
si iata-ne iar printre arte
cand viata era de ajuns.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum de e posibil sa imi simt inima atat de grea cand ea e atat de goala?

Anna Todd în Nimic mai putin
Adăugat de Bogdan Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu noi e Dumnezeu

Azi lumina din lumina
Pamantu-n trupuri ne e greu,
Dar e usor cand se inchina:
Cu noi e Dumnezeu.

Am ostenit de atata noapte
Dar vom iesi din defileu
Pentru lumina sfintei soapte:
Cu noi e Dumnezeu.

Nu suntem niste animale
Cu suflet amanat mereu
In noi e mila si e jale
Cu noi, cu noi e Dumnezeu.

Luati lumina din lumina
Paharuri curg din minereu
Credinta noastra e crestina
Cu noi e Dumnezeu.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de copil

Craiasa blanda si firava,
O floare lasa-mi aici pe masa
Sa stiu c-ai fost si ai sezut
Pe scaun langa patul meu!
Craiasa buna din povesti,
Vin de coboara-n visul meu,
De-o lume-ntreaga sa-mi vorbesti,
De imparati si imparatese
Ce varsa lacrimi de tristete
Ca fata lor cea mai frumoasa
De zmeu a fost rapita aseara!
Sa-mi spui cum Fat-frumos zelos
Trecut-a mari si munti pe jos,
Cum el pe zmeu l-a intalnit,
Cu palosul el l-a lovit
Si a zis atat:``-Fata-i a mea
Si nu ti-o dau oricat ai vrea!``
Iar zmeul rase in urma lui,
Graind se pare in sinea lui,
Ca el e puternic si mare,
Ca munti el poate sa rastoarne;
Grait-a zmeul nu stiu cui?!
Dar Fat-frumos nu-l auzi,
El dus cu fata a fost demult
Pe alte plaiuri mai frumoase,
Nu ca ale zmeului, intunecate.
Si trei zile nunta a tinut,
Grai craiasa inseninata,
Si au jucat si-au petrecut
Iara pe zmeu l-au aruncat
Intr-un cazan cu serpi.
Craiasa buna din povesti,
Tu cand de povestit ai terminat,
Priveste-mi tenul pistruiat
Si da-mi un dulce sarutat!

poezie de Elena Valentina
Adăugat de Elena Valentina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe noi ne apără

Pe noi ne apără Acelaşi
Slăvit şi Sfînt Biruitor
Care-a purtat prin mii de lupte,
nebiruit, pe-al Său popor.
El ne e Stîlp de flăcări noaptea
şi ziua ne e Stîlp de nor,
El, Cel nebiruit de nimeni,
e-al tuturor Biruitor!
Pe noi ne-ndrumă tot Acelaşi
Învăţător adevărat
Care-a-ndrumat întotdeauna
frumos pe cei ce L-au urmat.
Cuvîntul Lui ne e lumină,
şi Duhul Lui, îndemn curat.
El, Cel neînvăţat de nimeni,
pe toţi doar El ne-a învăţat.

Pe noi ne sprijineşte-Acelaşi
Stăpîn Puternic şi Slăvit,
Care-a ţinut mereu statornici
pe toţi acei ce I-au slujit.
Puterea Lui ne dă tărie,
şi Harul Lui tot ce-am dorit.
El, Cel nesprijinit de nimeni,
pe toţi doar El ne-a sprijinit.
Pe noi ne mîntuie Acelaşi
Slăvit Mîntuitor Divin
ce-a mîntuit pe toţi aceia
ce-ascultă glasul Lui şi vin.
Al Lui Sfînt Sînge ne sfinţeşte,
şi Trup, în Pîine şi în Vin.
El, Cel nemîntuit de nimeni,
ne mîntuie pe toţi deplin.

Pe noi ne va-nvia Acelaşi
ce-i Viu în veci şi mai presus,
Care-a-nviat pe toţi cei care
viaţa jertfă I-au adus.
Viaţa Lui ne dă viaţa;
El Duhul Lui în noi a pus;
El, Cel ce-i înviat de Tatăl,
ne va-nvia pe toţi, Isus!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stai atat de aproape

Stai atat de aproape
Ca au inceput sa se amestece visele,
Nu mai stiu, daca gustul din gura mea,
E de la marul din mana ta
Sau …?

Stai atat de aproape
Ca imi doresc sa fiu sarut,
Sa-mi pot atinge sanul drept
Si alunita, din coltul guri tale.
Zambesti tu sau eu?!

Stai atat de aproape
Ca tremurul maini tale obosite
Imi sopteste poezii de amor,
Ca tineretea trupului tau,
Devine tineretea mea
Si …?
Am inceput sa te iubesc.

poezie de Corina Berthier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost o vreme...

A fost o vreme in vietile noastre,
Cand inimile ne erau astre,
Si vietile ne erau nori de margean,
Iar acum, atat de banal, ne desparte-un ocean.

A fost o vreme si pentru noi,
Cand ne-aratam unul altuia goi,
Ne sarutam pe gura cu foc,
Si luam viata ca pe un joc.

A fost o vreme cand in ger si viscol taios,
Eram langa foc, ofrandele Zeului Eros,
A fost o vreme cand sub lună plina de Mai,
Eu te iubeam, tu ma iubeai.

A fost o vreme ce nu va mai fi,
Si va fi o vreme cand noi vom muri,
Iar sub astre vor mai ramane,
Doar poemele noastre.

Dar va fi o vreme si pentru noi,
Cand amintirile vor deveni strigoi,
Iar prezentul, iubirea mea, ni se va parea firesc.
Atat timp cat nu vei uita, ca eu
TE IUBESC!

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumosul e un frumos ce trăieşte de-a pururea, ce nu se naşte şi piere, ce nu creşte şi scade; ce nu-i într-o privinţă frumos, într-alta urât; câteodată da, alteori nu; pentru unii da, pentru alţii nu. Frumos ce nu se-nfăţişează cu faţa, cu braţe sau cu alte întruchipări trupeşti, frumos ce nu-i cutare gând, cutare ştiinţă; ce nu sălăşluieşte în altă fiinţă decât sine; nu rezidă într-un vieţuitor, în pământ, în cer, sau oriunde aiurea; frumos ce rămâne el însuşi pentru sine, pururea identic sieşi ca fiind un singur chip; frumos din care se împărtăşeşte tot ce-i pe lume frumos, fără ca prin apariţia şi dispariţia obiectelor frumoase, el să sporească, să se micşoreze ori să îndure o cât de mică ştirbire.

Platon în Simpozion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la fereastra ta...

De la fereastra casei tale,
Viata se vede mai frumos,
Nici amurgul gros al inserarii,
Parca nu-i atat de gros.

Si pare-se ca noaptea dintre noi, acum,
E cea mai lunga noapte,
Si cómplice ne-asculta linistita,
Plini de amor si soapte.

Batranul timp a obosit si el,
Vrasmas ne-a fost prea indelung,
Acum e ostoit precum un ceas cu cuc,
Si ruginit ca un inel de nibelung.

Din zori fi-va-ne viata iar destin,
Corabie de scanduri in furtuna,
Iar noi bazalt si monolit si sfera,
Alunecam spre infinit, ca un arcus pe struna.

Acum e bine si e cald la tine-n brate,
Iar paru-ti negru, lemn de abanos,
Imi sta chezas ca prin fereastra casei tale,
VIATA SE VEDE MAI FRUMOS!

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Te rog să-mi spui: dacă noi suntem dintotdeauna şi Visăm lumea asta, de ce am visat ceea ce e acum? De ce nu visăm doar frumos?
A. M: "Urâtul" pentru tine, e doar o altă parte a frumosului pentru mine, dragă Nicole. Dar cine, când şi unde controlează visul? Nu curge el dincolo de graniţa îngustă a "urâtului vs. frumos"? Ai reuşit tu să controlezi visul de azi-noapte, având în vedere că eşti doar unul din personajele onirice ce se aprind şi se sting în el? Această viaţă nu e despre control, este despre Trezire!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partenza!

ui Constantin Brancuş

Ma cheama tangenta
Vietii multiple, traita-n betia
Si-n visele roze si verzi de hasis
Ma cheama bizara, prelunga si lenta
Minciuna-a vietii traita-n decorul
Haotic al clipei cand cu-ochii inchisi
Aplauzi actorii,
Ucizi autorul,
Bisezi nebunia
Si-n ultimul stadiu de metamorfoza,
Cu ultima doza
Incepi agonia!
Partenza!
Ma cheama portretul
Femeii absente, cu ochii topiti
In doua elipse concave de smoala
Ma cheama parfumul ocult si magnetul
Mulatrelor blonde cu dinti poleiti,
Cu unghii vopsite — albastre si roze —
Si-n clipa suprema, cu gesturi si poze
De convalescente satule de boala!
Par tenza!
Ma cheama oceanul
Si glasul sirenei ce-anunta plecarea
Spre sudul fantastic al "Fetei morgane",
Ma cheama suprema-nfratire cu anul,
Cu luna, cu ziua, cu ora, cu clipa
Cand gestul fatidic sfarseste risipa
Aromelor calde de ceai si banane ;
Cand Yama ne sterge din Wansa prezenta
Ma cheama-nserarea eterna —
Uitarea!
Ma cheama supremul adio!
Partenza!

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!