Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

detalii despre carteIoan Petru Culianu

Nimeni nu se gândise, în acel moment grav, s-o oprească; și așa s-a petrecut marele triumf al armei zoologice, care s-a dovedit atât de perfidă și de eficace încât și-a salvat viața de față cu forțele reunite a vreo trei mii de militari din toate armele, între care vânătorii cu panașele lor, pompierii cu tulumbele lor verzi și artificierii cu focurile lor de artificii erau cei mai spectaculoși. Ambulanța, care a sosit ultima, nu a putut pătrunde în parcul plin de tot felul de vehicule blindate și de soldați înghesuiți unii într-alții și întreținându-se asupra celor mai felurite subiecte. A fost imediat trimisă înapoi, ca să nu răspândească panica în populație. Pentru cei ce știau să priceapă, acest du-te-vino era însă plin de înțeles.

în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Păcatul împotriva Spiritului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.11- 16.99 lei.

Citate similare

Ioan Petru Culianu

Evident, rolul lui Montbaillard era ingrat: ca reprezentant al omenirii, trebuia calmeze masele. De aceea, s-a lansat într-un discurs aerian în care, deși a avut grijă amintească și de existența unor neajunsuri în toate societățile actuale, a subliniat totuși enormele progrese săvârșite în ultima mie de ani în toate domeniile. Dacă înfățișarea lui Tozgrec a rămas aceeași, glasul său a fost obiectul unor interminabile controverse, cu atât mai mult cu cât emisiunea n-a putut fi înregistrată cu mijloacele tehnice obișnuite. Erau unii care-i atribuiau un ton grav de bas și alții care făceau din el o soprană; pentru alții, în fine, trecea de la un registru la altul. Efectul de ansamblu era ușor neliniștitor.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteIoan Petru Culianu

Față cu aceste dezordini, se aștepta ca în orice moment armata imperială invadeze țara. Totuși, Maculia se mărgini -l cheme de urgentă pe Jacan la Maculburg, în timp ce tancurile se îngrămădeau cât vezi cu ochii pe celălalt mal al Putanului. Jacan nu s-a dus la Maculburg, ci s-a închis, împreună cu Baban, doi soldați și opt artiste de cabaret, în adăpostul anti-atomic. Trupele maculiste n-au trecut Putanul, limitându-se să-i sfideze pe cei câțiva grăniceri jormani rămași la posturi. La Jorjan, ciuma începuse facă ravagii, în vreme ce zorabii se apropiau, lăsând o dâră de cadavre prin locurile trecerii lor. Ocolindu-i cu grijă, din ce în ce mai mulți oameni luau drumul munților. Li se alăturau acelora care așteptau cu speranță ajutorul imaculist și care erau din ce în ce mai numeroși, sau vreunei bande de tâlhari, și acestea din ce în ce mai numeroase. Canibalismul era, în aceste medii, la ordinea zilei. Dar toată lumea își procurase de-acum arme de foc și, din pricina capacității lor de ripostă imediată, partizanii erau doar arareori atacați de tâlhari.

în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Marele Sfat al înțelepților defuncți și vii s-a ocupat de soarta celor o mie de miriade de suflete. Toți acei războinici, dintre care mai mulți - au fost rostite și nume - avuseseră câte patru sau chiar mai multe suflete, toți acei războinici aproape indestructibili fuseseră uciși acum prin trădare. Trebuia oare așteptat ca sufletele lor să se întrupeze iarăși și să-și reverse răzbunarea sângeroasă asupra ucigașilor și a urmașilor lor?

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Două zile și două nopți au avut privilegiul de a rămâne afară pe pistă, căci erau niște țărani lipsiți de importanță. Se aflau acolo mii de inși sub paza câtorva soldați înarmați cu pistoale-mitralieră. Oamenii nu protestau. Din adâncurile tribunelor se auzeau urlete atroce, semn că reprezentanții autorităților nu erau plătiți degeaba. Din timp în timp, un sergent urmat de trei soldați venea rostească niște nume la difuzor. Cei chemați se ridicau și se îndreptau către intrarea situată sub tribuna oficială, dispărând în întuneric. Pe urmă nu-i mai vedea nimeni. La intervale neregulate, noi sosiți erau aruncați în arenă. Nu trebuia le pui întrebări soldaților: îți răspundeau cu o lovitură de cizmă în stomac sau în piept. Le era de asemenea interzis oamenilor vorbească între ei, dar mulți schimbau informații pe șoptite, lucru pe care cei trei Garcia nu-l găseau deloc rezonabil. Era mai bine -ți ții gura și cei trei au servit drept exemplu: două zile și două nopți n-au scos niciun sunet.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Pe când eram student la universitatea din H., profesorul nostru de istorie, grav bolnav, își trimise o suplinitoare pe care, din pricina tinereții și a frumuseții ei, toată lumea începu s-o privească pieziș. După câteva zile, făptura aceasta sfârșise prin a le inspira simpatie chiar și acelora dintre colegii mei care erau atinși de o pubertate mai dificilă decât mine, în timp ce profesorii noștri, între care deosebirile de sex nu mai jucau de mult niciun rol, se pierdeau în tot soiul de elogii față de noua lor colegă.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Născut între creștini, Isa ibn 'Ali al-Kashkari s-a expatriat de timpuriu în Emiratul din Melitene. Unii îl dau drept zindiq sau dualist, dar întotdeauna a fost bănuit de ceea ce după toate probabilitățile nu era. Căci, în acel teritoriu incert de la întretăierea mai multor state, Isa ibn 'Ali izbuti să-și ascundă religia atât de bine, încât nimeni n-a știut cu adevărat dacă fusese creștin și de ce fel, sau paulician, sau încă musulman și de ce fel anume. Acest prodigiu unic a fost și va fi lăudat în vecii vecilor; căci, cum obișnuia el însuși spună, "există oare gărzi în stare -l oprească pe Allah la graniță?

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Se crede îndeobște că indienii au fost alungați de pe pământurile lor pentru că au fost fie prea proști, fie prea neștiutori, fie încă uneltitori și dezbinați. Dar cea din urmă lovitură ce li s-ar fi dat ar fi fost alcoolismul. Astfel, se atribuie alcoolismului, mult mai mult decât războiului însuși, exterminarea majorității indienilor. E drept că nu mare era viclenia indienilor, de vreme ce ei își respectau promisiunile. Își închipuiau că toată lumea era ca ei. Războinicii lor însă valorau câteodată cât o sută de adversari și nu erau mai puțin cruzi decât aceia. Ce s-a întâmplat nu s-a întâmplat nici din prostie, nici din încăpățânare, nici din lipsă de răutate.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Toți lama știau deja de veacuri că anul Tigrului de Fier avea aducă țării lor cotropirea, iar pe ei avea -i împrăștie în lumea largă. Erau obsedați de roți, căci știau că distrugerea lor va coincide cu pătrunderea roților în Tibet. De aceea, orice vehicul cu roți era acolo riguros interzis.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian și domnul To Kuny vorbiseră în șoaptă, mergând încet, undeva, pe la mijlocul grupului. Ceilalți erau răspândiți care mai de care, unii înaintea lor, alții în urma lor, admirând cu multă curiozitate tot ceea ce-i înconjura. Numai Lucian și colega lui, Lia (care era în urmă, împreună cu Ly), nu admirau aspectul peșterii în care fuseseră captivi. Primii, cel mai în față, se aflau cei doi roboți, care nu păreau deloc interesați de aspectul peșterii. Ei înaintau nestingheriți, fără a întârzia în admirarea interiorului și fără a comenta pe această temă. Erau secondați de Nistor, care se grăbea spre ieșire. Astfel, în cele din urmă reușiră ajungă toți afară, unii înainte, alții mai în urmă, primii fiind tot cei doi roboți...

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Astfel, satul află mai multe variante ale dispariției familiei sale, de la clasicul accident de tren până la înecul celor trei care, la recentele inundații, ar fi intervenit cu mult curaj ca să salveze o oaie aflată în primejdie. În realitate, cei trei dispăruseră pur și simplu fără urmă, în timp ce se aflau la oraș ca să-și vândă marfa - spanac, castraveți și pepeni. La piață avusese loc o încăierare și cei trei Garcia, laolaltă cu alți țărani, fuseseră luați și duși de militari către o destinație necunoscută. Unii se întorseseră de acolo, după ce fuseseră bătuți. Nu le plăcea vorbească despre asta. Șapte țărani în total, între care și cei trei Garcia, n-au mai apărut însă. Ines începu -i caute pe la secțiile de poliție; puțin a lipsit să nu fie arestată; în orice caz, încasă mai multe lovituri în stomac, la bărbie și în cap. Nu se descurajă dintr-atâta și ceru lămuriri Prefecturii.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tacit

Nero i-a acuzat pe nedrept și i-a executat în cele mai grele chinuri pe acei oameni numiți creștini, care erau răi pentru lucrurile abominabile pe care le făceau... întâi au fost prinși cei care își recunoșteau credința, iar apoi, folosind informațiile culese, marea lor majoritate au fost condamnați, nu atât pentru crima de a fi ars orașul, ci pentru ura pe care o nutreau față de rasa umană. Iar moartea lor era transformată, în plus, și într-un sport: ei au fost omorâți de câini, fiind îmbrăcați în piei de animale, sau au fost răstigniți ori arși, iar când lumina zilei se stingea erau folosiți drept lămpi pentru noapte.

citat clasic din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteIoan Petru Culianu

În 1988, Imperiul hotărî în secret pentru o intervenție indirectă în Jormania. Întru aceasta a fost utilizată o armă mai de temut decât chiar armele bacteriologice și meteorologice: arma zoologică, deja experimentată, ca și celelalte două, în Borbishtan. Redutabila Bedeker (BDKR, poliția secretă a Imperiului) era Sigură, de astă dată, că arma zoologică va repurta un mare triumf în Jormania, deși în Borbisthan rezultatele fuseseră destul de slabe (aproximativ 200.000 de victime), aceasta datorându-se condițiilor geografice și demografice diferite din cele două țări. În Borbisthan, partizanii omorâseră, în șase ani, mai multe milioane de zorabi (numele internațional al purtătorilor armei zoologice), dar ei erau trăgători de elită mereu la pândă și, dacă altele le lipseau, muniții aveau suficiente. Din acest motiv, zorabii deveniseră din ce în ce mai rari în Borbisthan, iar supraviețuitorii se transformaseră din nou în pisici obișnuite.

în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Al-Kindi atât era de melancolic, încât a hotărât să-și pună capăt zilelor și s-a urcat pe o faleză stâncoasă ca să se arunce în apă de la înălțime, iar lumea creadă că fusese un simplu accident. Dar nu asta-i era soarta, pentru că pe la mijlocul cărării a întâlnit un personaj bizar, în care, mai pe urmă, avea creadă că-l recunoaște pe acela pe care arabii îl numesc Khadir și persanii Kezr, pe Abraham, Jidovul Rătăcitor, a cărui identitate însă e departe de a fi sigură; fapt e că el se manifestă în împrejurări excepționale, spre a le da de înțeles anumitor oameni că nu le-a sosit încă ceasul morții (creștinii l-au numit uneori Diavol, dar desigur se înșelau; creștinii au oroare de miracol - de aceea printre ei nu mai există miracole de două mii de ani).

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Vacanța de Crăciun se apropia și ne era tuturora teamă că în ianuarie Miss Emeralds nu va mai reveni la college, deși reputația îi era de-acum atât de solidă, încât decanul vorbea despre ea ca despre o viitoare colegă. La solstițiul de iarnă, când și-a isprăvit cursul, am ieșit fără permisiune din clasă și am urmat-o fără -mi pese prea mult să nu fiu văzut, într-atât mă temeam n-o pierd. Ea și-a dat seama de prezența mea și s-a oprit ca să-mi dea timp s-o ajung din urmă, dar m-am oprit și eu, astfel că distanța ce ne despărțea - vreo cincisprezece picioare - rămânea mereu aceeași. Puteam însă să îi adulmec mirosul de sare de mare, de care nările și gura îmi erau pline. În cele din urmă, s-a întors și a făcut câțiva pași înspre mine. Am rămas pironit locului, simțind că era prea târziu să mai fug și că, oricum, ar fi fost și imposibil, fiindcă nu mai aveam puterea de a o face și m-aș fi prăbușit la pământ fără am răgazul de a schița vreun gest.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Ziua următoare, vineri, 1 iunie, pentru treizeci de tineri din Institut, era ziua în care aveau un nou test, al doilea. Calendaristic vorbind, începuse deja vara; vremea de afară confirma acest lucru. Iar dacă prima zi a anotimpului cald, 1 iunie, era Ziua Internațională a Copilului sau a copiilor din întreaga lume, pentru cei trei tineri colegi, era doar o altă zi obișnuită de lucru. Se mai puteau ei oare considera copii?! Văzându-l pe geograf, deși teribil de înalt, însă mereu pus pe șotii și înconjurat de dulciuri, la care, neputându-se abține sau despărți de ele, ronțăia de zor, s-ar fi zis că da! Tot la fel s-ar fi putut zice și judecând după micile lor altercații prietenești. Copii sau nu, mai mult sau mai puțin, în acea zi, cei trei erau din nou ocupați.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteHans Christian Andersen

În orașul cel mare, în care sunt atâția oameni și atâtea case și n-au toți loc unde să-și facă o grădină și de aceea cei mai mulți trebuie să se mulțumească cu flori în glastre, erau și doi copii sărmani, care aveau o grădină puțin mai mare decât un vas cu flori. Nu erau frate și soră, dar se iubeau între ei ca și cum ar fi fost. Părinții lor locuiau în două mansarde din cele două case alăturate și care erau așa de apropiate una de alta încât streșinile maise atingeau și cum ferestrele erau față în față puteai treci de la o locuință la cealaltă.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Crăiasa Zăpezii" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.00- 12.80 lei.

Mai era un lucru: izbânda noastră însemna prăbușire și nenorocire pentru atâția alții, încât cu firea mea nu puteam decât mă înfior la acest gând. Trebuise să se dărâme atâtea state ca să se înfăptuiască Unirea noastră și aveam destulă conștiință ca să mă înspăimânt de hotărârile soartei. S-ar fi putut tot atât de bine fim noi cei învinși, căci nu plecaseră și toate celelalte neamuri în luptă cu încredințarea că era sfântă cauza lor? Și chiar dacă s-ar fi înșelat guvernele, regii și prezidenții, oșteanul pornise cu bună-credință, gata să-și jertfească viața pentru ceea ce învățase creadă că e datoria lui pentru patrie. Vai! Și câte jertfe, ce măcel, câtă moarte. Mai tragice, și cu mult mai tragice decât mormintele celor biruitori, sunt multele morminte ale celor învinși. Și s-au luptat vitejește, nebunește, cu disperare, însă, zadarnic. Gândul atâtor vieți risipite numai pentru a fi învinse la sfârșit, era pentru mine un chin ce îmi întuneca ceasul de triumf.

în Povestea vieții mele, volumul III (1991)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Toți cei care au cunoscut-o pe Alice H. – și sunt sigur că cel puțin T. a cunoscut-o odat㠖 nu par aibă o memorie mai bună. T. a uitat-o cu desăvârșire, iar necazul e că nici eu nu-mi pot aminti unde anume am întâlnit-o prima oară pe T. Dacă asta s-a întâmplat la Milano, cum pretinde ea, atunci ar fi fost posibil s-o fi întâlnit pe Alice acolo, dacă nu la Academia Brera, atunci măcar în capela de la Santa Maria delle Grazie sau în parcul Castelului Sforza, înainte fi devenit un loc de întâlnire al drogaților. (Dar oare T. nu era tot un fel de drogată? Oare nu din acest motiv am întâlnit-o și am încercat s-o conving renunțe? Este genul de acțiune la care m-aș fi așteptat din parte-mi. Acesta-i pesemne motivul pentru care m-am simțit legat de Alice H., deși nu-mi amintesc fi fost legat de ea: mai degrabă impresionat, ca și când aș fi fost martor la ceva supranatural.)

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

În doi ani de zile, Sa'id ibn Misjah fu capabil, doar prin forța sunetului, îmblânzească o turturică imperială de un alb imaculat. Ea îi deveni nedespărțită și se spunea că era un djinn. Mai târziu, Sa'id se pricepu facă crească o plantă datorită sunetului și făcu acest lucru în plin deșert. În acel moment primi el venerabilul nume de Stăpân al Sunetului. Iar mai târziu folosi puterea teribilă a sunetului ca să-și albească pielea, căci era de tot negru. Însă mâna dreaptă îi rămase neagră și așa este întotdeauna reprezentat de cei ce cunosc taina: ca un bărbat frumos, cu o turturea imperială cocoțată pe mâna-i stângă și cu mâna dreaptă neagră.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Platon

Phaidros: Tocmai de cei care iubesc e cazul să te temi, căci la tot pasul îi supără ceva și socotesc că toate câte se petrec îi vatămă pe ei. Din aceeași pricină nu suferă pe nimeni în preajma celor pe care îi iubesc; ei se tem ca cei bogați să nu îi întreacă prin averea lor, cei cultivați să nu le fie mai presus prin strălucirea minții lor. Și dacă cineva se întâmplă aibă o altă calitate, se vor feri de fiecare dată fie confruntați cu ea.

replică din Phaidros de (1983)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Phaidros sau Despre frumos" de Platon este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -27.00- 18.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!