Cuvintele convertesc prezentul prin sintaxa lor perfect literară şi farmecul visării dispare înghiţit de noaptea zilei pustii. În cugetul nostru, gândurile se aprind ca nişte făclii, luminând întunericul de dincolo de prezent.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pascal

În Noaptea Sfântă a-nvierii
Creştinii toţi aprind făclii,
E şi vestirea primăverii
Ce vine pentru morţi şi vii.

Adânca linişte-a vegherii
Aduce-n suflet bucurii
Şi-n Noaptea Sfântă a-nvierii
În lume se aprind făclii.

Mişca-tu-sa din temelii
Şi catacomba îngropării,
Precum şi credincioşii mii
Văzând miracolul ieşirii

În Noaptea Sfântă a-nvierii.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile mele au luat un caracter de fond, iar forma lor cosmetică s-a risipit în negura nopţii. M-am învelit într-o sevă de argint lucitoare şi blănuri de linişte formau în jurul meu un zid de lumină din care izvorau, trădate de propriile lor simţuri, cuvintele. Ele, cuvintele, deveniseră fărâme de cer, prin care izvorau adevăruri universale, în timp ce fără să ştiu, în vâltoarea amară a deznădejdii, lacrimile izvorau de sub umbrela ochilor de chihlimbar. Eram o corabie ce se legăna în genunea furtunii.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă... Ar trebui să plouă... ploaia să spele urmele paşilor mei, să mă pot rătăci în copilărie şi-n umbre, în vise şi în farmecul lor...

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acesta a fost ultimul gând pe care l-am mai putut memora... Apoi oboseala a pus stăpânire pe mine şi un somn lung, pustiitor de amintiri, s-a aşezat solemn peste trupul şi gândurile mele. Am îngenunchiat la poarta visării, în braţele celui atât de drag mie...

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentul acesta continuu devenit pentru o clipă trecut mi se părea că se repeta, că vine dintr-un alt univers, pe care îl mai trăisem cândva, că l-am retrăit într-o altă dimensiune, deşi unicitatea lui era de necontestat. Prezentul devine trecut, trecutul reprezintă istorie, iar istoria devenită prezent ne oferă libertatea de a alege nu ceea ce este, ci de a o schimba.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru sufletul unui artist, arta devine lumina călăuzitoare, prin întunericul vieţii.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, dincolo de galaxia vieţii

Acolo, dincolo de galaxia
În care ani de-a rândul am trăit,
Vom fi un univers în noaptea de tăcere,
Particulă de vis în infinit.

Prin pulbere de artă, între spaţiul
De ani-lumină dintre două stele,
Ne vom continua viaţa şi visul
Trăirii noastre simple şi eterne.

Vom fi o dulce rază de lumină,
Mângâietoare-n suflete şi-n gând,
Acoperiţi de mantie divină,
În adâncimea nopţii luminând.

Căci lumea-ntreagă este guvernată
De-acelaşi soare şi trăind prin vers
Un ochi deschis vom fi... Azi, lumea toată
Îi dă vieţii, parcă, un alt sens...

Suntem aici doar pentru-a ne cunoaşte
Şi de-a-ndrepta greşala celor mulţi,
Însă egali vom fi în faţa morţii,
Singuri şi trişti, neîmpăcaţi, desculţi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată noaptea cugetul

toată noaptea cugetul
s-a războit cu sufletul
unul ducea raniţa în spinare
celălat voia să zboare

păsările din pometul tuns
seamănă cu o plenară deschisă
în care fiecare vorbeşte cu gura închisă
şi ce vrea să spună rămâne ascuns

cuvintele - cuţite as-cuţite
şi tu Socrate nu eşti scamator
jocul tău nu place tuturor

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad...

Cad stele... Buze de ametist
Sângerează petale de vis.
Cu tălpile goale,
Calc pe mormântul de umbre.
Mă doare tăcerea...
Şi întunericul, când pe rând,
Se surupă,
În lumea impură şi râncedă.
Mortea lor devine o luptă.
Ca nişte eroi înveşmântaţi
Cu zale de aur şi de cuvânt,
Se întorc spre pământ.
Cad frunzele - poeme chihlimbării
Şi călimara e goală.
Doar gândurile foşnesc
La fereastra pe care
Ploile le-au lăsat întâia cărare.
Cad stele... şi frunze... şi ploi...
În inimă s-a strâns mâlul durerilor...
Este toamnă!
Poate ultima toamnă din noi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În deplina singurătate a bătrânului parc, ne simţeam ca nişte bătrâni solitari, argaţi rătăciţi în timp, ai castelelor medievale. Am fi putut începe iar lumea, aşa cum o făcusem de mii de ori în gândurile noastre, dar unde ar mai fi fost atunci respectul, teama şi ruşinea pentru acel trecut?! Fiecare secundă este un fir din cenuşa trecutului. Şi atunci ar însemna să ne îndepărtăm conştient şi tăcut de acest prezent mişcător şi să-l renegăm.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spuza de stele strălucea în noapte, depărtându-se şi apropiindu-se ca o mare de făclii imaginare, veşnic aprinse, ducând lumina sufletelor noastre în valea somnului şi a visului, într-un carusel al uitării.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea din jur

În noaptea din jurul meu
Degetele îmi sunt lumină.
Îmi sorb sentimentele
Ca pe o cană de cafea cu aromă
De ciocolată.
Neuronii se întind
Ca nişte melci lipicioşi
Cu sparte cochilii.
Îi simt cum trec prin porii sufletului meu,
Le aud ecoul sentimentelor
În labirintul în care
Culorile se îmbrăţişează.
Acolo îmi caut liniştea,
Acolo este ghidul inimii mele.
Îngerii au plantat fulgi albi
Pe braţele mele.
Nu-mi mai trebuiesc globii oculari!
Sunt oar cercuri care se rotesc
În jurul unui punct.
Oh, orb, alunec în lumină
Şi dispersez întunericul,
Modelez iubirea
Şi devin înger...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amnarul cunoaşterii aprindea gândurile, vânturile destinului îl disecau...

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutare

Privim prin benoclul cumpărat
De la second-hand
Iluziile pentru care nu există calificative.
Ne-am decorat gândurile după modele orientale
Şi le-am pus în târgul de vechituri, la vânzare.
Se răsfrânge în oglindă
Linia frântă a vântului rece...
Castanii au înflorit doar în sufletul nostru.
Sparge oglinda şi reformează-te din cioburi!
Tu eşti primăvara mea dulce – speranţă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum vine iarna (vreau să spun)
Şi azi la modă e Covidul,
Mai dau o fugă peste drum
Şi la vecini... aprind chibritul.

catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am închis ferestrele... valurile de perdele se ridicau neiertător dincolo de marginile lor... Un moment de respiro, apoi deveneam recepţionerul S. O. S.-urilor din afară. O frunză se zbătea ca un muribund, prinsă în grilajul metalic al ferestrei.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiind adeseori prea obsedată
(În vremea asta, sigur, de Covid),
Mi-am vizitat bărbatul la amantă,
Apoi am stat... chibritul să-l aprind.

catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întunericul şi lumina

Întunericul şi lumina
Aleargă pe tabla de şah a Universului
Să-şi alinieze pionii.
Turele stau de veghe
Ca nişte soldaţi cu sabia
Îndreptată spre tabăra adversă.
Cu nebunii nu te poţi înţelege.
Apropos! S-au înmulţit ameninţător de mult.
La Carul Mare stau înhămaţi caii.
Au dispărut tunurile,
Dar pacea se clatină
La intrarea în Zodia Balanţei.
Totul este reversibil...
Şi timpul şi viaţa...
Devenim prunci
Îngrămădindu-ne în uterul mamei
De teama morţii promise.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rechinii cuvintelor

Rechinii cuvintelor au plecat în căutare de hrană...
Strălucesc trupurile poeţilor
Ca nişte nove rătăcite pe cer...
Fosforescent este sângele
Pe coala bătătorită de vise.
Vor rămâne poeme nescrise?!
Ucise de timpuriu,
Gândurile plâng tăceri...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu căuta ce se ascunde dincolo de pojghiţa de miere, căci vei fi dezamăgit.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!